994 matches
-
eu, chiar din cartea ta: "Pe șosea, colbul e de un lat de palmă. N-a mai plouat demult. Acum văd în depărtare apropiindu-se în trombă o mașină învelită într-un nor alb". Ce îți povesteam mai înainte despre colbul Prisecaniului din copilărie?... M. C. (râde)...așa este! A. V. -..."mă refugiez cu grăbire pe trotuar. Câinele de nuș' ce rasă al sorei a rămas un pic în urmă, am inversat rolurile, acum el e ariergarda" Sar la alt fragment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Nostim, pentru c) e scriitor și gânditor - este orice, numai bișnițar nu. Ne uit)m În grotele-mormânt și În nișele unde odinioar) erau depuse cadavrele. Acum ruginesc acolo aripi de camion, secolul XX ad)ugându-și metalul boțit la amestecul de colb al marelui Ierusalim. Poți fi absolut sigur, spune Shahar, c) profetul Ieremia a trecut pe aici. Exact pe unde st)m noi acum. În lucrarea lui Elie Kedourie Arabic Political Memoirs g)sesc fapte În general necunoscute despre diplomația american
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
și finitudine și "nemărginire": "Cât geniu, câtă putere într-o mână de pământ"; sau: "A pus în tine Domnul nemargini de gândire" (Povestea magului ...). La Eminescu lutul e purtător de foc. Îmi vine adesea să scriu viața unui fir de colb ... de la-nceput până la sfârșit și prin toate episoadele ..." (Istoria unei lacrime) 3. În "Complexul Ghilgameș", ca engramă a pulberii, cele 4 elemente ale lui Empedocle (apa, pământul, aerul, focul), "stihii ale lumii patru" (Strigoii), sunt intricate în firul de praf
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
însăși, cu tot ce se-ntâmplă-n ea, dar vremea la un loc, asemenea unui izvor a cărui ape se întorc în el însuși, ori asemenea roții ce deodată cuprinde toate spițele, ce se-ntorc vecinic...". (Sărmanul Dionis). Firul de colb "lipit" pe roată pare prins într-un "joc" cosmic în care recunoaștem vârtejul horelor din sat când, prin mâinile strânse ale celor din cerc ("în om e un șir nesfârșit de oameni", îi zice "maistrul" Ruben lui Dionis), simți acea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cronograf, "polihistor", al "globului de tină" (Împărat și proletar) care-a știut să vadă / și să audă în el tensiunea continuă a unui "asalt spre ceruri" și murmurul nestins al vieții: Îmi vine adesea să scriu viața unui fir de colb... de la-nceput pân la sfârșit și prin toate episoadele ...".52 II Un "cer încărcat de mite" (Muntele mușchiul, stânca • Personaje: magul, zăhastrul, călugărul) "Zidul", ca faptă umană, nu este pe placul zeilor. Vechiul Testament opune, în permanență, zidul-trufie al Turnului Babel
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
praful Fiecărei trepte îi corespund forme specifice și un timp distinct: stânca piatra timp imemorial/mitic muntele piramida mausoleu timp istoric domă zidul cetate palat timp istoric castel ruina nisipul cenușa timpul istoric mușuroiul țărâna praful pulberea pleava timp etern colbul * Pe relația axială cer-pământ, stânca/muntele face legătura între mundan și extramundan: "Stâncă urcată pe stâncă, pas cu pas în infinit / Pare-a se urca iar fruntea-i, cufundata-n înălțime / Abia marginile arată în albastra-ntunecime / Munte jumătate-n
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
trebuie să-l credem: el a înălțat cetatea prin cântul harfei sale... Să nu uităm: Sarmisegetuza este astăzi o ruină, dar noi o putem vedea tronând sălbatic în cântecul poetului ... IV " Pustiu e în dome și zeii sunt morți" Pulberea colbul pleava • Pustiul • Nimicul) Pulberea (țărână, praful, colbul, pleava) 1. "Substanță" de reper pe scara devenirii cosmice, praful este un semn al unei gândiri negative. "Pulberea" lui nu este rezultatul unei arderi tensionate, purificatoare, precum cenușa păsării Phoenix. El este o
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cetatea prin cântul harfei sale... Să nu uităm: Sarmisegetuza este astăzi o ruină, dar noi o putem vedea tronând sălbatic în cântecul poetului ... IV " Pustiu e în dome și zeii sunt morți" Pulberea colbul pleava • Pustiul • Nimicul) Pulberea (țărână, praful, colbul, pleava) 1. "Substanță" de reper pe scara devenirii cosmice, praful este un semn al unei gândiri negative. "Pulberea" lui nu este rezultatul unei arderi tensionate, purificatoare, precum cenușa păsării Phoenix. El este o consecință a dislocării stâncii, a măcinării zidului
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
gradual expusă, atât de bogată în luxurianță. Imaginile depășesc clarobscurul epocii, dualitatea alb negru, planurile sus jos sunt redate prin suprapuneri cu o viteză și o pregnanță cinematografică: "Închipuiește-ți că pe roata mișcată în loc, s-ar lipi un fir de colb. Acest fir va trece prin toate locurile prin care trece roata învârtindu-se, dar numai în șir, pe când roata chiar în aceeași clipă e în toate locurile cuprinse de ea." Praful devine, în înțeles eminescian, o formă prin care trece
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
a negativității: Noi reducem tot la praful, azi în noi, mâine'n ruină... Toate-s praf...Lumea-i cum este, și ca dânsa suntem noi". (Epigonii) " Același praf, aceeași adâncime, Iar moștenire ta și-a tot: uitarea". (Oricâte stele) c. colbul este "lutul" în timp, este zidul măcinat devenit o "urmă", o hieroglifă în pulberea lumii: "Orice popor, oricât de prăpădit / O piatră va găsi, sau o bucată / De fier, ori de aramă, ca să sape / Cu ea urme, adânci ce le-
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
timp, este zidul măcinat devenit o "urmă", o hieroglifă în pulberea lumii: "Orice popor, oricât de prăpădit / O piatră va găsi, sau o bucată / De fier, ori de aramă, ca să sape / Cu ea urme, adânci ce le-ați lăsat /... În colbul negru / Uitat ș-ușor al vechiului pământ" (Odin și poetul) Ca și zidul și omul lasă doar o urmă de colb: "Ea a murit și-a ei ființă bună E colb în lume, umbră în gândire" (Care-i amorul meu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
sau o bucată / De fier, ori de aramă, ca să sape / Cu ea urme, adânci ce le-ați lăsat /... În colbul negru / Uitat ș-ușor al vechiului pământ" (Odin și poetul) Ca și zidul și omul lasă doar o urmă de colb: "Ea a murit și-a ei ființă bună E colb în lume, umbră în gândire" (Care-i amorul meu în astă lume) Sau, poate și mai puțin, o părere: "Să pai un fir de colb în raza vieții Și în
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Cu ea urme, adânci ce le-ați lăsat /... În colbul negru / Uitat ș-ușor al vechiului pământ" (Odin și poetul) Ca și zidul și omul lasă doar o urmă de colb: "Ea a murit și-a ei ființă bună E colb în lume, umbră în gândire" (Care-i amorul meu în astă lume) Sau, poate și mai puțin, o părere: "Să pai un fir de colb în raza vieții Și în părerea-i pe-un moment să pari..." (Fata-n grădina
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
lasă doar o urmă de colb: "Ea a murit și-a ei ființă bună E colb în lume, umbră în gândire" (Care-i amorul meu în astă lume) Sau, poate și mai puțin, o părere: "Să pai un fir de colb în raza vieții Și în părerea-i pe-un moment să pari..." (Fata-n grădina de aur) El mai simbolizează vechiul și misterele cărților "bătrâne" asociat fiind, în permanență, cu păianjenul (Cugetările Sărmanului Dionis) și cu moliile (E împărțită omenirea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
pe-un moment să pari..." (Fata-n grădina de aur) El mai simbolizează vechiul și misterele cărților "bătrâne" asociat fiind, în permanență, cu păianjenul (Cugetările Sărmanului Dionis) și cu moliile (E împărțită omenirea...; Scrisoarea I; Ca o făclie...). În final, colbul presupune un lung proces "drum al colbului", "spre cel din urmă semn din cartea vremii" pe care l-a străbătut și "Marele Brit": Cu pas mărunt se-alungă zi de zi, / Spre cel din urmă semn din cartea vremii, / Și
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
grădina de aur) El mai simbolizează vechiul și misterele cărților "bătrâne" asociat fiind, în permanență, cu păianjenul (Cugetările Sărmanului Dionis) și cu moliile (E împărțită omenirea...; Scrisoarea I; Ca o făclie...). În final, colbul presupune un lung proces "drum al colbului", "spre cel din urmă semn din cartea vremii" pe care l-a străbătut și "Marele Brit": Cu pas mărunt se-alungă zi de zi, / Spre cel din urmă semn din cartea vremii, / Și fiecare "ieri" a luminat / Nebunilor pe-al
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
urmă semn din cartea vremii" pe care l-a străbătut și "Marele Brit": Cu pas mărunt se-alungă zi de zi, / Spre cel din urmă semn din cartea vremii, / Și fiecare "ieri" a luminat / Nebunilor pe-al morții drum de colb. / Te stinge dar ..." (Macbeth). d. pulberea, pleava. Nimic nu mai stă în picioare în lume pulberea reprezintă expansiune distrugătoare a timpului asupra tuturor elementelor din univers: "Și acest drum al pulberei, peirei, / Ca pe un plan l-am zugrăvit, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
microscopicelor popoare", totul se transformă în praf: "Ce ești tu, rege Tla? ... tu nu ești decât o formă prin care pulberea trece...". Să privim, pe scara cosmogoniei eminesciene, la ultimul act al trecerii. Praful (în toate manifestările lui: cenușă, pleavă, colb, pulbere) a statornicit un spațiu al pustiului. Timpul său este eternitatea ("neantul"). Nu mai este nimeni care să citească semnele convertite în firul de praf. Dacă pe o treaptă anterioară, a timpului istoric, praful putea fi citit ca o "hieroglifă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ZĂHASTRUL, CĂLUGĂRUL) 33 III. CRONICA FUNERARĂ A "ZIDIRILOR ANTICE" 59 (ZIDUL PIRAMIDA, CETATEA • RUINA NISIPUL, MUȘUROIUL CENUȘA PRAFUL • PERSONAJE: REGI, "POPULI" • GALBENUL ASFINȚITULUI • SARMISEGETUZA "UN VIS DE PIATRĂ...") 59 IV. "PUSTIU E ÎN DOME ȘI ZEII SUNT MORȚI" 99 (PULBEREA COLBUL PLEAVA • PUSTIUL • NIMICUL) 99 V. ADENDA 125 1. "STINSUL" UN PRETEXT DUPĂ IOANA EM. PETRESCU (CECITATEA SACRĂ, OCHII MALEFICI, ERESUL DIN OCHII IUBITEI) 127 2. DOUĂ MOTIVE: "CĂRȚILE VECHI" LA EMINESCU ȘI "BIBLIOTECA" LA BORGES 137 3. SCRIITORII SĂTMĂRENI ȘI
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
aprinsă. Cînd se varsă chibriturile, au să-ți vie musafiri. Cînd verși chibrituri din greșeală, iei parale. Să nu ții paiele de chibrit cu gămălia în fundul cutiei, că-ți pierzi vederile. Chitie Chitia* dracului se găsește în vîrful format din colb prin vînt, și dacă vei putea să ridici colbul tocmai de jos, poți lua chitia, pe care, punînd-o pe cap, poți intra și trece oriunde nevăzut. Cicoare Femeile care se scaldă cu cicoare nu fac copii. în ziua de Sîmzănii
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
musafiri. Cînd verși chibrituri din greșeală, iei parale. Să nu ții paiele de chibrit cu gămălia în fundul cutiei, că-ți pierzi vederile. Chitie Chitia* dracului se găsește în vîrful format din colb prin vînt, și dacă vei putea să ridici colbul tocmai de jos, poți lua chitia, pe care, punînd-o pe cap, poți intra și trece oriunde nevăzut. Cicoare Femeile care se scaldă cu cicoare nu fac copii. în ziua de Sîmzănii [Sînziene] să te încingi cu o lămură* de cicoare
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
fluieri sara, tragi a pustiu. (Gh.F.C.) Fluture Cînd vei vedea vreun fluture prin casă, să nu-l omori, că-i sufletul vreunui copil ce ți-a murit. Se crede că nu e bine a lua fluture în mînă, căci intrînd colbul ari pelor lui cuiva în ochi, acela va chiorî. De vei vedea întîi primăvara fluturi albi, toată vara vei fi bolnav. Fluture alb cînd vei vedea întîi, vei fi sănătos întregul an. Primăvara de-i vedea mai înainte fluture alb
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
semn că mulți te îndrăgesc. Vrabie La Crăciun se mănîncă vrăbii, căci se crede că-ți dau putere. Cînd vrăbiile ciripesc mult în fața casei, fac a sfadă. Cînd cîntă vrăbiile toamna, are să ploaie. Cînd se scaldă vrăbiile și găinile în colb, are să ploaie. Vrajă Femeia care ia mana de la vaci nu putrezește. Sara după cină, la Ajunul Crăciunului, strînge fata din casă de pe masă, ia toate lingurile în mînă și iese cu dînsele afară; le scutură în mînă și ascultă din
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
foc, a doua zi are să fie cald. Cînd zburdă mieii, are să fie cald. Dacă după vreme rea cade ceață. Cînd sar peștii după musculițe, are să fie cald. Cînd doarme mîța pe pat, are să fie cald. Cînd vrăbiile se scaldă în colb. Semne de schimbarea vremii Cînd se scoală mîța de pe pat și se trîntește în mijlocul casei îi a moloșag. Dacă mîța se tologește* drept în mijlocul casei e semn că va fi moloșag. Cînd pisica se linge însamnă moină. Cînd e ger
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
înapoi. Cînd cerul e plin de nouri. Cînd sfîrîie luleaua. Cînd broaștele și buratecii orăcăiesc. Cînd cîntă boul-lui-Dumnezeu*. Cînd visezi pește. Cînd se strîng multe cioare la un loc și croncănesc. Cînd cîntă cocoșii ziua. Cînd se scaldă vrăbiile în colb. Cînd cîntă vrăbiile toamna. Cînd mîțele se ling pe cap. Cînd albinele joacă în aer. Cînd te mănîncă călcîile. Cînd rațele și gîștele bat cu aripele în pămînt. Cînd se scaldă rațele în apă, bătînd din aripe. Cînd găinile se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]