31,146 matches
-
față un covor pe cât de lung, pe atât de lat, și pe cât de gros, pe atât de pestriț: cel al unei realități care, ieșită din cenușiul comunist, a luat o multitudine de forme și o profuziune de culori. Simptomatic, în Colecțiile Darjan, personajul e un creator de modă celebru în Occident, care se întoarce în România cu nobilul deziderat de a-și democratiza vestimentar țara. El oferă sugestii bune și haine pe măsură celor de la Putere, ca și celor din Opoziție
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
din altă parte. Tot despre un n'importe ou hors du monde, despre "evadarea" amînată, fiindcă imposibilă, scrie Alexandru Vlad o nouă veche carte, Viața mea în slujba statului. Nouă, pentru că a apărut de curînd, la editura Paralela 45, în colecția "Biblioteca românească". Veche, fiindcă "proiectul" are, aflăm din interviul cuprins în Addenda, luat de Ovidiu Pecican, un anume "trecut". Este, povestea aceasta, o "parabolă" mult prea transparentă ca să fi derutat, la vremea ei, cenzura. Reluată acum, cu eventuale modificări, dă
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]
-
în 1941, a Institutului de cercetări în domeniu, George Oprescu este probabil cel mai important colecționar român de artă. Evenimentul artistic atestă pregnanta cu care intelectualitatea din România interbelică era ancorată, la cel mai înalt nivel, în lumea culturală europeană: Colecția Oprescu, constituită în anii '30, provine din achiziții de pe piața pariziana și mai ales londoneză și este compusă în mare majoritate din desene italiene din secolele XVI-XVIII. Sursele acestor achiziții șunt colecții celebre precum cele ale lui Peter Lely, Șir
La Palatul Pitti Colecția de desene a lui George Oprescu by Ioana Măgureanu () [Corola-journal/Journalistic/11683_a_13008]
-
cel mai înalt nivel, în lumea culturală europeană: Colecția Oprescu, constituită în anii '30, provine din achiziții de pe piața pariziana și mai ales londoneză și este compusă în mare majoritate din desene italiene din secolele XVI-XVIII. Sursele acestor achiziții șunt colecții celebre precum cele ale lui Peter Lely, Șir Joshua Reynolds, Lordului Spencer etc. Expoziția este urmarea publicării, în anul 2004, a catalogului general al celor circa 400 de desene italiene deținute de Bibliotecă Academiei Române. Catalogul, ca și expoziția, au fost
La Palatul Pitti Colecția de desene a lui George Oprescu by Ioana Măgureanu () [Corola-journal/Journalistic/11683_a_13008]
-
desi studiat ocazional de istorici de artă de renume, nu intrase în circuitul internațional de specialitate. Multe dintre opere au căpătat cu ocazia cercetărilor premergătoare evenimentului noi atribuții, poate mai puțin răsunătoare, dar care diversifica imaginea desenului italian pe care colecția o prezintă, prin artiști nu întotdeauna de prim rang, dar cu lucrări de o calitate excepțională. Expoziția este structurată pe școli: emiliană, română, napolitana, toscana, lombarda, genoveza, venețiana. Primele trei șunt reprezentante remarcabil de artiști majori: școală emiliană prin Parmigianino
La Palatul Pitti Colecția de desene a lui George Oprescu by Ioana Măgureanu () [Corola-journal/Journalistic/11683_a_13008]
-
frecvent abordat de acest petit-maître napolitan, care a lucrat în ambianța primilor peisagiști nordici veniți la Romă, apoi la curtea Medici la Florența; își datorează redescoperirea modernă lui Marco Chiarini, care a identificat desene similare celui de la București și în colecția Muzeului de la Lille, (prezentată la Pitti în 1991 într-o expoziție similară acesteia). Operele școlii florentine reprezintă însă cel mai unitar corpus din expoziție: Florența a fost orașul unde desenul a fost întotdeauna baza oricărui demers artistic (prima Academie de
La Palatul Pitti Colecția de desene a lui George Oprescu by Ioana Măgureanu () [Corola-journal/Journalistic/11683_a_13008]
-
opere care își găsesc locul în istoria artei italiene, îmbogățind corpusul de desene cunoscute, permițînd atribuții mai precise și documentînd etapele creației artistice. Deși limitat de posibilități financiare reduse, Oprescu a reușit, grație unei intuiții artistice deosebite, să constituie o colecție ce surprinde orice cunoscător ce vizitează Palatul Pitti în această primăvară.
La Palatul Pitti Colecția de desene a lui George Oprescu by Ioana Măgureanu () [Corola-journal/Journalistic/11683_a_13008]
-
Cronicar Colecții fictive și... Obligativitatea, pentru unele categorii de persoane publice de a-și declara colecțiile de artă, pe lîngă faptul că resuscită inevitabil memoria vremurilor în care colecționarul era socotit un infractor a cărui dovedire nu reprezenta decît o chestiune de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11664_a_12989]
-
Cronicar Colecții fictive și... Obligativitatea, pentru unele categorii de persoane publice de a-și declara colecțiile de artă, pe lîngă faptul că resuscită inevitabil memoria vremurilor în care colecționarul era socotit un infractor a cărui dovedire nu reprezenta decît o chestiune de timp, generează un șir de episoade care se înscriu involuntar în cea mai pură
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11664_a_12989]
-
în esență, au fost plătite cu bani puțini, dar care indică, prin numele autorilor, valori de piață impresionante, compromit atît idea de avere, cît și pe aceea de exactitate a declarației. Ceea ce, de pildă, poate fi declarat că reprezintă o colecție de 50000 euro, în realitate nu reprezintă nimic, nici măcar valoarea materialelor. 2) chiar dacă lucrările de artă sînt autentice, iar declarația este făcută cu maximă onestitate, valoarea de piața a lucrărilor nu este același lucru cu prețul lor de achiziție. În
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11664_a_12989]
-
euro, în realitate nu reprezintă nimic, nici măcar valoarea materialelor. 2) chiar dacă lucrările de artă sînt autentice, iar declarația este făcută cu maximă onestitate, valoarea de piața a lucrărilor nu este același lucru cu prețul lor de achiziție. În constituirea unei colecții, investiția esențială nu este investiția financiară, ci aceea de pricepere și de inteligență. Faptul că se declară o colecție de 50000 euro, nu spune absolut nimic despre valoarea de achiziție care poate să fie cu mult mai mică. 3) autoevaluarea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11664_a_12989]
-
făcută cu maximă onestitate, valoarea de piața a lucrărilor nu este același lucru cu prețul lor de achiziție. În constituirea unei colecții, investiția esențială nu este investiția financiară, ci aceea de pricepere și de inteligență. Faptul că se declară o colecție de 50000 euro, nu spune absolut nimic despre valoarea de achiziție care poate să fie cu mult mai mică. 3) autoevaluarea lucrărilor este, practic, imposibilă, pentru că nici un criteriu obiectiv sau subiectiv nu funcționează pînă la capăt. Prețul de achiziție este
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11664_a_12989]
-
de cca. 75000 - 80000 euro. Însă fără o expertiză de specialitate, fără o certificare a autenticității bunului și fără o judecată profesionistă, toate declarațiile sînt pure ficțiuni, factori de inhibiție pentru una dintre cele mai vii construcții culturale, am numit colecția de artă, și implicite acte de umilință, atît pentru colecționarul autentic, cît și pentru cel care încearcă să se remodeleze prin apropierea de lumea bunurilor simbolice. Și, în sfîrșit, deși lista derapajelor în ficțiune nu a fost epuizată, iată și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11664_a_12989]
-
în sfîrșit, deși lista derapajelor în ficțiune nu a fost epuizată, iată și punctul patru (4), adică acela care privește declarația ca pe o sugestie implicită de camuflare a resurselor nejustificabile: dacă, la începutul mandatului, un demnitar își declară o colecție, fără expertiză și fără nici o evaluare calificată, în valoare de, să zicem, tot 50.000 euro, la sfîrșitul mandatului chiar o va avea. În concluzie, prin declarația colecțiilor de artă nu s-a obținut absolut nimic verosimil, dar s-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11664_a_12989]
-
a resurselor nejustificabile: dacă, la începutul mandatului, un demnitar își declară o colecție, fără expertiză și fără nici o evaluare calificată, în valoare de, să zicem, tot 50.000 euro, la sfîrșitul mandatului chiar o va avea. În concluzie, prin declarația colecțiilor de artă nu s-a obținut absolut nimic verosimil, dar s-a reușit o performanță cel puțin bizară: colecționarul este din nou satanizat și readus, din condiția sa legitimă de ferment cultural și de partener constant al artistului rămas fără
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11664_a_12989]
-
secolului XX, mai important pentru că e mai modern, mai tehnic și mai complex decât Ion Druță sau decât oricare alt scriitor al provinciei noastre de est. Vladimir Beșleagă, Zbor frânt. Ignat și Ana, romane, Editura Litera, Chișinău, 1997, 420 p.; colecția "Biblioteca școlarului", nr. 105
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
paragraf după-amiezii de lecturi poetice petrecute, la Roma, în compania lui Alfonso Gatto. (Acest poet apare în filmul lui Pasolini Evanghelia după Matei, din 1964, unde îl interpreta pe Sfântul Andrei.) Pe volumul Poesie d'amore, apărut la Mondadori, în colecția Lo Specchio, el a așternut o entuziastă dedicație: Prietenului poet Ilie Constantin, mulțumindu-i pentru lectura frumoaselor sale poezii pe care am făcut-o împreună în această odaie romană a mea, cu bucuria unei cunoștințe care este deja amiciție și
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
Dvstră. Marco Forti e autorul unei masive cărți despre Eugenio Montale - eram cu atât mai încântat că el i-a înmânat, în fine, volumul meu (de peste 200 de pagini) de traduceri din Oase de sepie, apărut încă în 1967 în colecția "Cele mai frumoase poezii" în 7160 de exemplare. A doua scrisoare mi-a fost adresată la Paris, pe 25 februarie 1974. Forti precizează că trebuia înlăturată ipoteza publicării poeziilor mele: lucru anevoios la Mondadori, unde se publică foarte puțini poeți
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
excelenta culegere de povestiri Bazar bizar, publicat anul trecut la Editura Mașina de scris (despre care în România literară s-a scris la momentul respectiv și pe care vi-l recomand și eu cu largă inimă), Radu Paraschivescu publică în colecția "Arena" a Humanitas-ului acest Fanion roșu, un volumaș nu mai puțin legat de literatură, dar al cărui subiect principal este sportul. Nouă istorii ne spune Radu Paraschivescu în această carte, toate textele având, în fond, aceeași preocupare. Aceea de
9 istorii exemplare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11693_a_13018]
-
demersul lui Radu Paraschivescu, deși vizează dimensiunea etică a sportului, conflictul ivit între principii și tentația ocultării lor conduce textele cu ușurință înspre literar. Aceeași situație o întâlnim și la Traian Ungureanu în Manifestul fotbalist apărut anul trecut în aceeași colecție. Amândoi știu că pentru a convinge prin expresie și pentru a izbuti un mesaj mai puternic, literatura este modalitatea perfectă. Oamenii te vor asculta până la capăt dacă vei povesti. Iar dacă eroii sunt și negativi, poate cu atât mai mult
9 istorii exemplare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11693_a_13018]
-
1993, se bucură de un succes răsunător, fiind tradus în 15 limbi și ecranizat la Hollywood, în regia Sofiei Coppola cu Kirsten Dunst, Josh Hartnett, James Woods și Kathleen Turner în rolurile principale. Romanul Middlesex (în curs de apariție în colecția "Biblioteca Polirom") i-a adus elogiile criticii, care l-a comparat cu monștrii sacri ai literaturii americane, Saul Bellow și Philip Roth, și a fost distins, în anul 2003 cu Premiul Pulitzer. În prezent, Eugenides trăiește în Berlin, împreună cu soția
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
sclipea și scînteia prin colțuri și vedea înaintea ei toate obiectele care-mi aparținuseră sau pe care le purtasem. Toate păreau să stea, unele peste altele, la picioarele patului ei - șosetele cu fundițe, păpușile, agrafele, setul complet de cărți din colecția Madeline, rochiile de gală, pantofii roșii de lac, puloverele, cuptorul de jucărie, cercul. Aceste obiecte alcătuiau pista care ducea la mine. Cum putea așa o pistă să ducă la un băiat? Și totuși acum într-acolo părea să ducă. Tessie
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
documentele de asigurare și expediție poștală ce au însoțit sculptura de al Paris la Bruxelles în prima jumătate a secolului trecut, a girat cu semnătura sa descoperirea și proveniența capodoperei. Acum anunțata lucrare pentru vânzare la "Christie's" provine din colecția doamnei Léonie Ricou, o veche cunoștință de tinerețe a academicianului profesor George Oprescu, care obișnuia să vorbească despre cele câteva sculpturi de Brâncuși aflate în colecția acestei protectoare a artelor și artiștilor din prima jumătate a secolului trecut. Doamna Ricou
Un Brâncuși neștiut by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/11775_a_13100]
-
descoperirea și proveniența capodoperei. Acum anunțata lucrare pentru vânzare la "Christie's" provine din colecția doamnei Léonie Ricou, o veche cunoștință de tinerețe a academicianului profesor George Oprescu, care obișnuia să vorbească despre cele câteva sculpturi de Brâncuși aflate în colecția acestei protectoare a artelor și artiștilor din prima jumătate a secolului trecut. Doamna Ricou, căreia Brâncuși i-a dedicat un portret, intitulat "Mme L.R.", a fost soția belgianului Alexandre Stoppelaere care, în 1937, la șapte ani după moartea consoartei sale
Un Brâncuși neștiut by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/11775_a_13100]
-
soția belgianului Alexandre Stoppelaere care, în 1937, la șapte ani după moartea consoartei sale, a vândut sculptura în ambalajul ei original unui colecționar care a ținut să-și păstreze anonimatul. Până acum se știa doar că Léonie Ricou avusese în colecția ei trei sculpturi ale lui Constantin Brâncuși - o Măiastră, un Sărut și o Muză adormită. Nimeni nu bănuia existența unei a patra capodopere, care a zăcut în seiful unei bănci din Bruxelles până luna trecută, când moștenitorii anonimului cumpărător din
Un Brâncuși neștiut by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/11775_a_13100]