723 matches
-
în componența Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești. În anii 1940-1991 Cocierii s-au aflat în componența Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, cu excepția anilor 1941-1944, cînd Cocierii erau sub ocupație româno-germană. Din 1991 Cocierii sunt în componența Republicii Moldova. În vara anului 1936 colhozul din Cocieri și-a procurat primul autocamion ZIS-5(1,5 tone). Primul șofer din Cocieri a fost Crivițchi Iacov Petrovici. În 1949 în Cocieri are loc o mare tragedie - în urma explozieai unui obuz de artilerie, au murit 18 premilitari. În
Cocieri, Dubăsari () [Corola-website/Science/304607_a_305936]
-
fost o conferință pe care a ținut-o la Ateneul Român în 1946, în cadrul unui ciclu intitulat " Idei călăuzitoare în istoria poporului român". Conferința avea tema " Ideea legăturii cu pământul" iar în cadrul ei Gheorghe Tașcă arăta că conceptele comuniste ale colhozurilor sunt contrare spiritului țăranului român. Dar în 1946 timpurile începuseră să se schimbe. Conferința a fost întreruptă de agitatori ai partidului comunist care invadaseră sala și scandau lozinci. Ea a fost ținută peste câteva săptămâni în aula Academiei de Înalte
Gheorghe Tașcă () [Corola-website/Science/304015_a_305344]
-
și femei cu vârste între 18 și 35 de ani. Acolo a supraviețuit mulțumită dispecerului, căruia i s-a făcut milă de băiatul slăbuț și înfometat, și nu l-a repartizat să muncească în mina de cărbuni, ci la un colhoz. Aici a muncit până în anul 1949, când i s-a permis să se întoarcă acasă. A scris poezii și în lagăr pe hârtie din saci de ciment. Întors acasă, și-a câștigat întîi existența cu munci ocazionale (făcea cofraje pentru
Oskar Pastior () [Corola-website/Science/304124_a_305453]
-
adăpost. Ei au rămas ascunși acolo până după război. Dosar 8207. Vitali și Alexandra Morozovski erau învățători la școala din satul Mocra, Raionul Rîbnița. Unul dintre elevii lor fusese Grigori Farber, un băiat evreu care locuia cu părinții, colhoznici, în colhozul evreiesc Der Shtern din apropiere. În decembrie 1941, când germanii și românii au deținut controlul asupra Moldovei, Grigori Farber s-a dus la cei doi Morozovski pentru a le cere adăpost. Ei l-au ascuns pe copil în podul casei
Drept între popoare () [Corola-website/Science/304148_a_305477]
-
industriei metalurgice, siderurgice, chimice, constructoare de mașini și ridicarea unor giganți industriali în zona Moscovei, Urali etc. S-au diversificat ramurile industriei ușoare, s-a modernizat transportul, comerțul, sistemul bancar. În agricultură, marea cooperativizare a impus forțat, după 1929, sistemul colhozurilor și sovhozurilor. Dirijismul economic s-a realizat prin intermediul planurilor cinci-nale, elaborate de autoritatea centrală în toate compartimentele de activitate. Marile pierderi economice înregistrate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au fost depășite prin eforturi uriașe în anii ce au
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
au reușit să hărțuiască neîncetat Wehrmachtul și să-i întârzie sau chiar să-i oprească acțiunile. Ca urmare, autoritatea statului sovietic a fost reinstaurată adânc în spatele liniilor germane. În teritoriile controlate de partizanii sovietici au putut fi organizate până și colhozuri pentru aprovizionarea insurgenților. Partizanii iugoslavi de orientare comunistă au condus de la începutul până la sfârșitul războiului lupta de eliberare a patriei lor.
Partizan (armată) () [Corola-website/Science/311578_a_312907]
-
primăvara anului 1942, partizanii sovietici au reușit să hărțuiască în mod eficient trupele germane și să stânjenească numeroase operațiuni ale naziștilor din zonă. Germanii au tratat dur populația locală (cu excepția notală a administrației civile conduse de Wilhelm Kube), au menținut colhozurile în răsăritul teritoriilor ocupate și au restaurat proprietatea privată asupra pământului în vest, au rechiziționat mari cantități de alimente și au recrutat și trimis la muncă forțată în Germania numeroși localnici tineri. Dacă evreii și activiștii de partid aveau motive
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
teritoriilor de răsărit ale republici. În 1943 - 1944, mișcarea de partizani a fost atât de puternică în Belarus, încât au existat întinse regiuni din teritoriul național ocupat de germani în care insurgenții au restabilit autoritatea sovietică. Au existat chiar și colhozuri ale partizanilor, care produceau alimente necesare luptătorilor antifasciști. În timpul luptelor pentru eliberarea Belarusului, partizanii au constituit un front separat antigerman. După eliberarea RSS Belarusă, aproximativ 180.000 de partizani au fost încorporați în rândurile Armatei Roșii în 1944. În rândurile
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
lor sentimentele antisovietice ale ucrainienilor, datorate guvernării dure staliniste. În ciuda faptului că, la început, unii dintre ucrainieni au întâmpinat cu entuziasm venirea germanilor, conducerea nazistă a adoptat imediat o poziție dură față de populația locală: au păstrat sistemul fermelor agricole colective (colhozuri), au deportat ucrainienii apți de muncă în Reich pentru muncă forțat și au început aplicarea politicilor antisemite pentru distugerea populației evreiești ucrainiene. În mod normal, în aceste condiții, ucrainienii au ajuns să-i urască pe germani. Cea mai mare parte
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
din Republica Moldova. s-a născut în anul 1947, în satul Stolniceni din comuna Cioropcani (raionul Ungheni). A absolvit cursurile Institutului Agricol din Chișinău, obținând calificarea de agronom-economist. După absolvirea facultății, în anul 1970, a fost angajat ca economist principal în colhozul Maiac din raionul Ungheni. Lucrează apoi ca economist superior în Consiliul raional al colhozurilor, economist principal în Asociația de mecanizare și electrificare a producției agricole din raionul Ungheni (1973-1978), președinte al Întreprinderii de procurare a nutrețurilor Patria, vicepreședinte al Asociației
Vasile Pentelei () [Corola-website/Science/311884_a_313213]
-
raionul Ungheni). A absolvit cursurile Institutului Agricol din Chișinău, obținând calificarea de agronom-economist. După absolvirea facultății, în anul 1970, a fost angajat ca economist principal în colhozul Maiac din raionul Ungheni. Lucrează apoi ca economist superior în Consiliul raional al colhozurilor, economist principal în Asociația de mecanizare și electrificare a producției agricole din raionul Ungheni (1973-1978), președinte al Întreprinderii de procurare a nutrețurilor Patria, vicepreședinte al Asociației raionale "Moldselhozhimia" din raionul Ungheni (1978-1980), șeful Centrului raional Ungheni de informare și calcul
Vasile Pentelei () [Corola-website/Science/311884_a_313213]
-
fost demobilizat, fiind etnic moldovean, a fost trimis pentru a desfășura activitate economică și de partid în RSS Moldovenească. A îndeplinit funcțiile de prim-adjunct al comisarului poporului pentru agricultură din Sovietul de Miniștri (1946-1948), controlor al Consiliului pentru treburile colhozurilor de pe lângă Guvernul URSS pentru RSS Moldovenească (1948-1951), prim-secretar al Comitetului raional Chișinău al PCM (1951-1952) și director al Casei Republicane a Agronomilor (1952-1954). Este numit apoi în funcțiile de prim-secretar al Comitetelor raionale de partid Volintiri (1954-1956) și
Ivan Bodiul () [Corola-website/Science/311961_a_313290]
-
Zvonurile despre colectivizarea agriculturii au cuprins întreaga țară, ele fiind negate de către Partidul Comunist Român prin mesaje de presă prin care critica „"metodele electorale maniste, care încercau zadarnic să sperie pe țărani cu basmul răsuflat al așa zisei înființări a colhozurilor!!!"”. Adevărul a fost aflat în 3-5 martie 1949 din „Hotărârea Plenarei Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român privind transformarea socialistă a agriculturii”, hotărâre care în esența ei viza în mod direct deposedarea țăranilor de dreptul lor de a fi proprietari
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
se preta la așa ceva. Astfel în data de 16 iulie 1950 s-a înființat Gospodăria Agricolă Colectivă „23 August 1944”, din care au făcut parte, la început, 52 de familii de țărani săraci și 71 de familii de țărani mijlocași. Colhozul (sau "Colectivul") nou înființat, așa cum a fost denumit de către localnici până la desființarea „gospodăriei” în 1989, era patronat de fabrica textilă „11 Iunie” din Cisnădie și a avut la înființare doar 3 vaci, 6 boi și 18 cai, iar ca unelte
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
l-au învins pe dușman (Vâbiti) și apoi au chefuit (Ugoșea). În sat se găsește moșia principilor Vasilcikov care a aparținut acestora până la Revoluția din Octombrie. În perioada sovietică, moșia s-a transformat în centrul unuia din cele mai vechi colhozuri din țară - "Sovhozul lui Lenin". În martie 1920, moșia «Vîbiti» a fost declarată monument istoric sub paza statului și aici a fost organizat unul din cele trei muzee de viața cotidiană din gubernia Novgorod, dar în 1975 a fost declarată
Vîbiti () [Corola-website/Science/309616_a_310945]
-
este un parc cu suprafață de 60 ha ce are multe specii de arbori prețioși, acesta fiind de asemenea un monument istoric care aparținea principilor. În 1918 a fost fondat sovhozul «Vîbiti». În 1924, după moartea lui V.I. Lenin, lucrătorii colhozului au decis să fabrice o cunună care să fie trimisă la înmormântarea conducătorului. Într-un răstimp scurt, cununa de frunze de palm și de lauri a fost făcută de grădinarul Vasili Ivanovici Iurkuns. Nu se știe precis cine a dus
Vîbiti () [Corola-website/Science/309616_a_310945]
-
destin groaznic avea să cutremure societatea comunei după 1945, atunci când fiecare femeie cu vârsta între 18 și 30 de ani și fiecare bărbat cu vârsta între 17 și 45 de ani, au fost duși la muncă silnica, în minele și colhozurile din fosta Uniune Sovietică. 30 de șagani au murit de foame sau accidente de muncă și nu s-au mai întors niciodată de acolo de unde au fost deportați! După legea de reformă a pământurilor din 1945, populația germană din România
Comuna Șagu, Arad () [Corola-website/Science/310113_a_311442]
-
lunile iulie-noiembrie 1940 au fost repatriați în Germania cca. 124 000 de germani basarabeni, conform unor acorduri bilaterale sovieto-germane. Etnicii germani nu obțineau nici un fel de compensație din partea Moscovei pentru proprietățile abandonate, averea lor imobilă și utilajul agricol trecând la colhozurile întemeiate în grabă în fostele colonii germane. Cele mai importante arestări ale populației locale vor avea loc în ajunul atacului german asupra Uniunii Sovietice din iunie 1941. La 31 mai 1941, împuternicitul Moscovei pentru arestarea sau strămutarea elementelor indezirabile, S.A.
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
cuvânt, telescoparea îl va „scurta” întotdeauna. În fapt, particulele întâlnite la cuvinte telescopate vor fi în mod exclusiv abrevieri sau acronime (uneori, chiar unele uzuale). În România socialistă s-au introdus în limbă astfel de termeni preluați din rusă, precum colhoz, proletcult, sovhoz ș.a.
Cuvânt telescopat () [Corola-website/Science/310628_a_311957]
-
represalii pentru moartea lui Hans Woellke, fost campion olimpic la Berlin (1936), s-a luat hotărârea uciderii sătenilor din Hatîn. Întreaga populație a satului - fără excepție: tineri și bătrâni, bărbați, femei și copii - a fost adunată într-un hambar al colhozului. Câțiva copii care au încercat să fugă au fost împușcați. Printre locuitorii satului se aflau și câțiva membri ai unor familii numeroase: Iosif și Anna Baranovski cu 9 copii și Alexandr și Alexandra Novițki cu 7 copii. Alături de locuitorii Hatînului
Masacrul de la Hatîn () [Corola-website/Science/308946_a_310275]
-
șantierul Tunel-Ieșire). Criticând regimul comunist,fu, în ianuarie 1953, ținta unei tentative de omor, în tabăra de brigadieri. Mai înainte, tatăl său trecuse și el prin comă, în urma altei tentative securiste de asasinat. Intimidările au încetat odată cu înscrierea familiei în colhoz. Astfel, el poate,în august 1953, să devină, prin concurs de admitere, student al Facultății de Ziaristică din cadrul Universității din București, de unde va fi exmatriculat din anul al IV-lea, din cauza participării la Mișcările studențești din București din 1956(a
Mihai Stere Derdena () [Corola-website/Science/309892_a_311221]
-
1954) și apoi pe cele ale Școlii Superioare de Partid de la Moscova (1971). În anul 1976 a obținut titlul de candidat în științe economice. Începând din februarie 1954 a lucrat ca agronom, apoi din septembrie 1955 ca agronom-șef în cadrul colhozurilor din Temeleuți și Ciadîr-Lunga. În anul 1956 a devenit membru al PCUS. În iunie 1958 este transferat ca agronom-șef la Inspecția raională Ciadîr-Lunga pe probleme de agricultură. În octombrie 1958 devine agronom-șef la Inspecția pentru agricultură și colhozuri
Petru Pascari () [Corola-website/Science/309960_a_311289]
-
colhozurilor din Temeleuți și Ciadîr-Lunga. În anul 1956 a devenit membru al PCUS. În iunie 1958 este transferat ca agronom-șef la Inspecția raională Ciadîr-Lunga pe probleme de agricultură. În octombrie 1958 devine agronom-șef la Inspecția pentru agricultură și colhozuri din cadrul Ministerului Agriculturii din RSS Moldovenească. Începând din iulie 1959 îndeplinește activități pe linie de partid, mai întâi ca responsabil cu organizarea. În noiembrie 1959 este numit în funcția de prim-secretar al Comitetului raional de partid Ciadîr-Lunga. În aprilie
Petru Pascari () [Corola-website/Science/309960_a_311289]
-
o familie de țărani moldoveni. Începând din septembrie 1929 lucrează ca învățător la școala elementară din satul natal. Din ianuarie 1932 conduce secția cultural-educativă a Comitetului raional Ananiev al Comsomol-ului. În perioada martie - noiembrie 1933 lucrează ca fermier la Colhozul „Drumul socialist” din satul natal. Începând din noiembrie 1933 este director-adjunct al Departamentului de Stat pentru economii și credite din orașul Tiraspol. După un scurt stagiu (ianuarie - noiembrie 1935) de studii de administrare a departamentelor financiare organizate în orașul Odessa
Alexandru Diordiță () [Corola-website/Science/309964_a_311293]
-
funcția de președinte al Sovietului de Miniștri al RSS Moldovenești (1946-1958). s-a născut la data de 19 februarie/4 martie 1907 în satul Sărăței (astăzi în raionul Rîbnița), în familia unui țăran. Începând din anul 1920 a lucrat în colhoz, ca grădinar la Ferma de stat din satul natal. În anul 1924 s-a înscris ca student la Școala tehnică de agronomie din Rîbnița. Începând din ianuarie 1928 este șef al Biroului de pomicultură din cadrul Școlii tehnice de horticultură și
Gherasim Rudi () [Corola-website/Science/309963_a_311292]