2,111 matches
-
a dat un nume superb... Saladin... ce semnifică? - Dreptatea religiei. Extraordinar. Omul ăsta a fost un fanatic, Allah a fost mai presus decât fericirea ficei sale. - Și eu și unchiul meu trebuia să fim morți. Dar în momentul în care coliba unde se aflau bunicul și mama mea au fost aruncate în aer, eu și unchiu'Jamal eram plecați după capre. Tocmai când ne întorceam am văzut proiectilul lansat cum se îndrepta spre țintă. Au fost și câteva rafale de mitraliere
SALADIN de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348746_a_350075]
-
văzut ajuns la marginea satului. Când am intrat în sat, bătăile inimii le simțeam tot mai rare. Mă sufocam când mă gândeam că ai mei ar putea fi morți. Ce ușurare am simțit când i-am văzut stând laolaltă în fața colibei! Au căscat ochii când m-au văzut de parcă erau martorii vreunui miracol ce tocmai se petrecea chiar sub nasul lor. Tata s-a ridicat tremurând, era slăbit, piele și os, abia se mai putea ține pe picioare. A întins mâna
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
1887 să fie numit guvernator peste districtul Stanley Falls. Era zanzibarianul Tippu Tip. Când am învățat să scriu și să iubesc o femeie... După ce am dat ocol râpei și-am trecut de mlaștină am intrat în sat. Era noapte. Șapte colibe încă fumegau, le dăduseră foc belgienii. În sat nu mai rămăseseră decât morții și un grup de vreo cincisprezece persoane schilodite, femei și copii. Tippu Tip a dat din cap nemulțumit „Au fugit, lașii! Și au luat și sclavii cu
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
că eu mă voi întoarce acasă pe picioarele mele doar că voi fi un om împăcat cu sine și renăscut în propria-mi ființă. Când am ajuns în sat, n-am mai recunoscut mare lucru. Case solide fuseseră construite în locul colibelor, drumuri late în locul cărărilor ce le-am bătătorit cu tălpile în copilărie. Doar muntele și oamenii erau la fel. Muntele tot semeț și cu piscurile ascunse-n ceața lăptoasă, iar oamenii tot săraci și bolnavi, triști și schilodiți. Leopold al
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
vedea cu părul bălai împletit în două cozi ce-i atârnau pe spate, cu ochii precum seninul cerului, cu obrazul alb ca marmura și cu buzele roșii cu miresme de frăguțe, rămânea înmărmurit de frumusețea ei. Fata locuia într-o colibă la poalele muntelui, și avea o turmă de mioare pe care o ducea, zilnic, la păscut, în poienile cu iarbă fragedă. Într-una din zile, vrăjită de culorile delicate ale florilor și de miresmele lor îmbătătoare, a înnoptat pe malul
LEGENDA LUI DRAGOBETE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346835_a_348164]
-
fie greață, Îți voi jura: e ultimul bairam! Și-om rătăci aiurea sus pe munți, Să nu mai văd țipenie de om; Sunt prea sătul de-nmormântări și nunți, M-am săturat să fiu și econom. Amândoi ne vom zidi coliba Și vom trăi ca niște pui de cuc; Când o fi să mă pălească hiba, M-oi face, pentru tine, un haiduc. Ca o nălucă printre oameni, Ce pentru bani atât se forfotesc, Mă voi mândri că nu le sameni
IUBITO, HAI ÎN SIHĂSTRIE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346959_a_348288]
-
brațelor tale nu te vreau Lapona Enigel să-mi ingheți în preistorice fugi de animale preschimbate în schimburi de blănuri nu vreau să-mi pictezi în suflet coșmaruri, vise, chemări ci în flăcări de șemineu doar lumina zâmbetelor tale, de la coliba noastră sănii cu reni să plece cu cadouri la toți cei ce vor veni după noi incă mă joc în hărțile acestui game m-am saturat sa fiu pești și să-mi învăț viața sa înoate strigă-mă în căști
FRIDA PLAY de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346986_a_348315]
-
anul 1908, ediția a IV-a) în traducerea autorului, și cuprinde 65 de capitole, imnuri închinate pământului românesc. „Care e cea mai mândră decât tine între toate țările semănate de Domnul pe pământ?” „Patria e aducerea aminte a zilelor copilăriei..., coliba părintească cu copaciul cel mare din pragul ușii, dragostea mamei...plăzmuirile inimii noastre...locul unde am iubit și am fost iubiți...câinele care se juca cu noi, sunetul clopotului bisericei satului ce ne vestește zilele frumoase de sărbătoare...zbierătul turmelor
CÂNTAREA ROMÂNIEI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347017_a_348346]
-
trecut mult prea îndepărtat, sau dintr-o carte de povești. Ulița sătucului cu pulberea fierbinte era străjuită de câteva sălcii în care un stol de vrăbii se ciorovăiau pe un gândăcel. Am străbătut ulița în grabă, uitându-mă mirată la colibele de stuf și la câinii sfrijiți de la porți. Erau atât de hămesiți că nici nu mai lătrau, doar dădeau leneși din coadă, privind apatici cârdul de gâște ce traversa ulița, răscolind praful. N-am fost nevoită să merg prea mult
MARMURA VIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347014_a_348343]
-
coteț, nu a locuință. Dar și un coteț arată mai bine. Pereții sunt strâmbi, gata-gata să se prăbușească, acoperișul - o adunătură de table - în care vântul își găsește mai mereu de lucru, șuierând a jale și pustiu. În fața acestei umile colibe o sumedenie de lucruri inutile, adunate de la tomberoanele de gunoi ale blocurilor, stau vraiște, care încotro: ligheane sparte, găleți în care odinioară a fost var lavabil, geamuri și uși rezultate în urma modernizării apartamentelor, cutii din carton, dar câte nu sunt
PUTEREA UNEI LACRIMI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348242_a_349571]
-
unui soc ale cărui flori aruncă o mireasmă gratuită și binevenită. Un motan și-a găsit un culcuș într-o galeată de plastic, tot la umbră, sub un salcâm și toarce acum a lene. Este trecut de amiază. În interiorul acestei colibe, la o măsuță, un băiețel, de vreo 10 anișori, scrie ceva. Își face temele. Un radiou găsit pe la gunoi, aruncat de oameni cu bani, transmite muzică dance. Băiatul, cu piciorul drept, bate tactul, ținând măsura pe tobe. Radioul este alimentat
PUTEREA UNEI LACRIMI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348242_a_349571]
-
ESTE FIUL MEU, DE EL Să ASCULTAțI". Ucenicii sunt atat de uimiți încât Petru - cu stilu-i caracteristic - le propune să imortalizeze acel moment (din existența universului creat "Din El, prin El și pentru El") și să-l închidă în 3 colibe. Dacă n-ați ști continuarea, ce ați spune? "Cu siguranta oamenii aceștia - ucenicii LUI - au ajuns la sfințenia pe care o pretinde Dumnezeu de la orice om. Cu siguranță că ei nu mai sunt interesați de cele materiale, de micile "răutăți
CINE ESTE CEL MAI MARE ? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345095_a_346424]
-
aceea a tinereții, având grijă să-și ia porția zilnică de cunoaștere din lumea minunată a cărților! Citisem povestea lui Rabbi Israel, un făcător de minuni despre care se spune că în urmă cu două sute de ani trăia într-o colibă îndepărtată din Munții Carpați. Unii spun că nu a existat niciodată!? Acest Rabbi Israel a coborât din munți pentru a-i învăța pe oameni să trăiască cu bucurie nemăsurată, căci bucuria din fiecare lucru viu, spunea el, este forma cea
DACĂ VREI SĂ REUŞEŞTI ÎN VIAŢĂ FĂ-ŢI CEL PUŢIN UN PRIETEN EVREU (CAPITOLUL XX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345099_a_346428]
-
să învățați! - Ce lume,domnule ,ce lume! O lume a mea ,unde totul era gratuit și plin de frumusețe .Natura era toată a mea ea mă hrăneași mă iubea .Era reciprocă iubirea de fapt. Acolo la vie era făcută o colibă acoperită cu stuf, ceva ca o cameră mai mică ,unde te adăposteai de ploaie,de vânt. Dacă voiai să tagi un pui de somn ,era locul cel mai potrivit...natură și miros de fân proaspăt.Avea coliba mea podul plin
LOCUL MEU de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376847_a_378176]
-
era făcută o colibă acoperită cu stuf, ceva ca o cameră mai mică ,unde te adăposteai de ploaie,de vânt. Dacă voiai să tagi un pui de somn ,era locul cel mai potrivit...natură și miros de fân proaspăt.Avea coliba mea podul plin cu fân ,era locul unde uneori mă urcam, să nu mă găsească bunicul.Îl speriam ,el se înfuria și imi zicea: - Dă-te jos zanghilă afuristă! Mă rog ce o fi însemnat,,zanghila'' nici astăzi nu știu
LOCUL MEU de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376847_a_378176]
-
oamenii le mulgeau pe fiecare în parte , și sclipea laptele în găleți cu albul acela scump și atât de prețios . Dar, la staul venea și noaptea , când oile toate în staul erau , iar noi după ce serveam masa , în general în colibă , aprideam focul să ardă în întunericul nopții de vară , când stelele sclipesc în înălțimi . Ne aprovizionam cu lemne din bună vreme , și noaptea aveam din belșug să punem pe foc . Ardea flacăra , jucând pe aripile vântului ce adia ușor în
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376864_a_378193]
-
nu vină , iar flăcările focului , jucau ca pe niște valuri ascunse de ochii noștri , tăind întunericul și împrăștiind lumina pe măgura clipei , uneori țesută cu scântei , ce e înălțau spre cer . Apoi , după o vreme ne culcam și noi în colibă, în aerul acela atât de curat din mijlocul naturii , și somnul mă prindea destul de repede , căci tata veghea , până într-un târziu ce se culca și dânsul , de rămâneau câinii mai departe de pază, prin întunericul nopții . Însă Ogrădeasa rămânea
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376864_a_378193]
-
de singur și ea purta porumbei în alai născuți din valuri de mare unde se înecasera toți inorogii evadați din nisipul castelelor mele cum ea se pierdea în zare și noaptea mi se făcea mare m-am însingurat într-o colibă de bătrân pescar ... Citește mai mult cum eram atât de singurși ea purta porumbei în alainăscuți din valuri de mareunde se înecasera toți inorogiievadați din nisipul castelelor melecum ea se pierdea în zareși noaptea mi se făcea marem-am însinguratîntr-o colibă
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
colibă de bătrân pescar ... Citește mai mult cum eram atât de singurși ea purta porumbei în alainăscuți din valuri de mareunde se înecasera toți inorogiievadați din nisipul castelelor melecum ea se pierdea în zareși noaptea mi se făcea marem-am însinguratîntr-o colibă de bătrân pescar... XXV. BAHICĂ, de Radu Liviu Dan , publicat în Ediția nr. 1542 din 22 martie 2015. uneori gust zâmbind o lacrimă ce-mi mângâie obraz privind pe geam de autocar primesc mesaje de iubire pe acoperiș de zgârie
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
într-o pungă de plastic; fără mâncare să fim pe țărm; fără graffitti, chiar și pe zăpadă; nu interfera cu animalele; nealterarea ecosistemului antarctic; nu alerga (să nu speriem animalele); nicio dronă permisă; steagurile roșii înseamnă interzis de trecut; există colibe de refugii (în caz că ne prinde vreun viscol); terenul este inospitalier, periculos, impredictibil; mai multe straturi de îmbrăcăminte, plus rezerve. * Turiști din: China, SUA, Olanda, Germania, Franța, Coreea de Sud, Belgia, Dubai. Am suficient timp să scriu pe vapor, în Holul de Observare
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (4) – PLECAREA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376542_a_377871]
-
într-o parte și alta, vrând să stingă focul. Ionuț încă umbla prin cerdac ori prin curte. Avea multe de văzut. Deodată, i se făcu inima cât un purice: văzu niște jar strălucitor, ca de cărbuni viu aprins, chiar lângă coliba cu lemne, unde bunicul tăia lemne de obicei. Bietului copil i se făcu frică, așa că intră în fugă în casă, să-i dea de știre bunicii de grozăvia jarului de lângă coliba cu lemne: - Bunica, mi-e frică! O să ia foc
FURTUNĂ CU FULGERE ȘI TUNETE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376624_a_377953]
-
jar strălucitor, ca de cărbuni viu aprins, chiar lângă coliba cu lemne, unde bunicul tăia lemne de obicei. Bietului copil i se făcu frică, așa că intră în fugă în casă, să-i dea de știre bunicii de grozăvia jarului de lângă coliba cu lemne: - Bunica, mi-e frică! O să ia foc casa! - Ce tot vorbești, copile? Cum adică să ia foc?! - Vino afară, să vezi cărbuni aprinși lângă casă! Ce era să facă bunica, nu prea credea ce-i zicea copilul, dar
FURTUNĂ CU FULGERE ȘI TUNETE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376624_a_377953]
-
leacuri Pentru vreo rană: Pe tine te doare plecarea, Pe ea o mistuie îndoială... Numai eu port răni Pe deasupra. Nu e de-ajuns că sunt rană eului meu? Ca un mânz rătăcit într-o seară Sufletul tău vine hoțește Până-n colibă tăcerilor mele Să mă tămăduiască... Vrea să îi dau dezlegare Pentru vreo călătorie Până spre capătul vremii... de unde orice lucru începe să doară. Ploaia îmi cere adăpost Și iubirea se face biserică. Nici o inimă nu mai coboară: darul cel mare
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de ANA ANTON în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375102_a_376431]
-
alb-negru și-o lanternă cu geamul spart, corpul de ebonită crăpat, beculețul ars și cu bateriile topite”, ascunse într-o nișă din „crucea de bârne” a casei care susținea o parte din acoperiș. M-am furișat sus pe deal, la coliba lu' Niță Achim din Valea Dăii și am ascuns-o într-o crăpătură a lespezilor din zid, am pus un carton și-am îngrămădit pământ afânat cu cetină de brad, aruncând și niște pere de conifer la întâmplare ca să nu
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
resturile și pivnițele caselor înghițite de flăcări, m-am reîntors acasă cu niște coperți cartonate de carte pe care le visasem cu ochii treji în noaptea aia de pomină, pregătite pentru „toaletarea” comorii mele livrești și de neprețuit ascunsă la colibă. Îmi legasem norocul, prin nu știu ce alchimie divină - care funcționa sigur în zona inconștientului - de un început de statornicie și recumpănire a lucrurilor din jurul meu și care mi-ar putea aduce un câștig, cine știe cum și când... Pe când îmi trasam „liniile directoare
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]