1,341 matches
-
iarăși zi și noapte la căpătâiul lui și trebuie să mărturisesc că nu o dată mi-am pierdut orice speranță cu privire la vindecarea lui. Stăpânul orașului l-a trimis pe medicul său, un negru foarte bătrân cu o barbă albă ca un colier în jurul obrajilor, care citise lucrările orientalilor, dar și pe cele ale andaluzilor. Acesta a prescris un regim alimentar sever și a pregătit două decocturi despre care n-aș putea spune dacă au fost eficace sau doar inofensive, căci starea unchiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
arbuști de indigo, pe malurile fluviului Dara, la intrarea în satul în care se născuse. Niște ștrengari dădeau deja fuga în întâmpinarea noastră. A apărut apoi șeful tribului, un om cu pielea neagră, trăsături fine și barbă albă ca un colier în jurul chipului, care a recunoscut-o pe dată pe soața mea, în pofida celor zece ani scurși, și care a strâns-o la piept. Mi se adresă în arabă, spunând că se simte onorat să-mi ofere găzduire în umila lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Abia la sfârșitul cinei, când toți, bărbați și femei, se amețiseră cu băutura pe care o obțineau din fermentarea grâului, Valerius îi vorbi lui Tarosh, care își tot trecea degetele groase în jurul gâtului ca de taur, jucându-se cu un colier de aur format din trei șerpi împletiți. Coiful acela... Valerius luă cupa pe care i-o oferea Tarosh. — Știi... — Da... — L-am văzut în vârful parului, lângă albia torentului. Am văzut și sângele. Coiful e roman, cred eu. Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
două degete, dând de înțeles că nu vrea să fie întrerupt; Vitellius tăcu. — Ascultă-mă. Când Galba a intrat în Roma, s-a dezlănțuit o furtună, și un cutremur a zguduit pământul când a urcat pe Palatinus. A dăruit un colier de perle lui Venus de pe Capitolium, însă ar fi trebuit să-l ofere statuii Fortunei de la Tusculum. Mi-a povestit înspăimântat că Fortuna îi apăruse în vis, furioasă că nu primise darul. Atunci i-a luat colierul lui Venus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
A dăruit un colier de perle lui Venus de pe Capitolium, însă ar fi trebuit să-l ofere statuii Fortunei de la Tusculum. Mi-a povestit înspăimântat că Fortuna îi apăruse în vis, furioasă că nu primise darul. Atunci i-a luat colierul lui Venus și a dat fuga la Tusculum, să-l ofere Fortunei... Însă un incendiu distrusese templul și Galba n-a putut face altceva decât să arunce colierul în cenușa fumegândă. Dar tu unde erai? întrebă Vitellius, impresionat. — Eram lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
apăruse în vis, furioasă că nu primise darul. Atunci i-a luat colierul lui Venus și a dat fuga la Tusculum, să-l ofere Fortunei... Însă un incendiu distrusese templul și Galba n-a putut face altceva decât să arunce colierul în cenușa fumegândă. Dar tu unde erai? întrebă Vitellius, impresionat. — Eram lângă cenușa templului. Eram îmbrăcat în doliu. Într-un vas de sticlă am oferit tămâie zeiței ca s-o liniștesc, iar lui Galba i-am dat vin într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Antonius. Era complet ras. De el se apropie un bărbat ce purta o togă neagră brodată cu purpură. O mască albă, în formă de cap de leu, îi acoperea complet chipul. — Ție îți dau abrasax. Îi puse la gât un colier de fier în care era încastrată o piatră neagră. — Ție îți dau tinctorium. Un oficiant cu gluga trasă pe cap îi întinse lui Antonius o pernă pe care se afla o dagă de bronz. Un altul îi oferi un scut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
iar în acele ținuturi străin însemna roman. În noaptea aceea cu lună plină, Velunda fusese așezată pe un catafalc din ramuri de mesteacăn - copacul prezicătorilor - și de paltin, prin crengile căruia vântul suflă scoțând sunete melodioase. Lângă ea fuseseră depuse colierele de chihlimbar pe care îi plăcea să le poarte, panglicile albe cu care își lega părul și sandalele, pentru a putea să treacă pragul și să străbată drumul spre lumea de dincolo. Lurr stătea lângă catafalc, cu botul pe labe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu ei. Sampath își aminti de extazul său timpuriu din livadă. Fusese o poveste de dragoste: cum înfrunzise și înflorise, cum îi străluceau pe chip bucuria, sentimentul de plin. Își aminti, privind resturile colecției sale, cum petrecuse ore întregi înșirând coliere de păstăi în jurul său. Cum își pusese flori în spatele urechilor, cum le sorbise nectarul. Desfăcuse păstăile cu dinții și deschisese mugurii ca să le descopere umbreluțele roz. Cu cât petrecuse mai mult timp cu astfel de activități, cu atât fusese mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
bancă. Am completat formularele sub supravegherea atentă și calmă a neclintitei Selina. În dimineața aceea a venit în pat cu ciorapi negri, centură dantelată, sandale de satin, bolero de mătase, mănuși de muselină, un lănțișor care îi cuprindea talia, și colier de aur. Trebuie să recunosc că m-am purtat ca un porc. O oră și jumătate mai târziu se întorcea spre mine cu piciorul încă agățat de căpătâiul patului. — Fă-mi orice, oriunde, mi-a spus ea. Oricum, lucrurile au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și păreau chiar să se unească deasupra, astfel încât, în timp, urmau să formeze un mormânt de piatră. La baza canionului, împreună cu Vultur-în-Zbor, se găseau doi abisinieni. Semănau cu Deggle, creatorul amintirii. Amândoi erau înalți și sobri. Purtau mantii negre și coliere de smarald. Dar asemănarea cu Deggle se sfârșea aici. îChiar și așa, ea și-a atins scopul: Vultur-în-Zbor a fost enervat la culme de spectacolul celor doi Deggle îngemănați din fața lui și a uitat de Prepelicar și de propriile-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îmi pusesem cizmele negre din piele de căprioară cu tocuri de șapte cm, o rochie neagră dreaptă care mă făcea să par mai înaltă, aveam tot părul prins într-un coc, nu doar câteva șuvițe la întâmplare (zău) și un colier de perle care sper că susținea asemănarea cu Audrey Hepburn (tocmai revăzusem Breakfast at Tiffany’s și eram încă obsedată de ea). Cu regret, am renunțat la mănușile negre până la cot, fiind exagerate pentru prima întâlnire. —Arăți minunat, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și-a aranjat două eșarfe subțiri ca de voal, care atârnau libere și alunecau. Felul lui Janey de a se îmbrăca nu prea se schimba în funcție de anotimp; vara în straturi pale plutitoare de mătase și bumbac în loc de lână, dar eșarfele, colierele, brățările și cerceii erau mereu acolo. Ce vezi la el? Este foarte bun la pat, i-am spus pentru a mă scuza. Și este foarte chipeș, chiar dacă poartă numai costume - vreau să spun costume frumoase, nu cele negre, japoneze. Mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pentru a reuși să intru. Mi-am luat pe mine costumul de in albastru, care era la fel de confortabil ca întotdeauna; m-am hotărât să mă duc mai des la sală. Am adăugat o pereche de pantofi negri cu toc, un colier de perle și de trei ori mai mult machiaj decât port de obicei, mi-am ridicat părul într-un coc și m-am analizat bine în oglindă. Era nemaipomenit ce efecte poți obține dacă pui alături obiecte de îmbrăcăminte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
tocmească, dar Grințu nu lua În seamă această dorință a lor. Uneori le dădea răspunsuri mușcătoare. La sfârșit tânărul ghid, fost pedagog, săruta mâna bătrânei și se Îmbrățișa cu moșul. Nu știuse niciodată cum Îi cheamă.) Deodată soarele străbate prin colierul de ceață al muntelui, raza lui deja roșietică Învăluie Într-o lumină stranie turnul clopotniță și acoperișul bisericii mânăstirii. Grințu se șterge cu mâneca de apa care-i curge pe bărbie și privește fix spre mănăstire. O imagine suficient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
lui Sergiu? — Mă îmbrăcam în ritmul lui, adică în trei minute, înainte să vină mașina să ne ia. Iarna purtam mai totdea una un taior negru, asemănător cu un smoching femi nin, pantofi de seară, iar la gât îmi puneam colierul de perle roz pe patru rânduri, cu fermoarul de smarald. 89 Primăvara, la festivalurile din mai, mă duceam în rochii de muselină cu flori mari și cu perlele la gât. Îmi place să mă îmbrac, mă distrează. — Cei din jurul tău
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
noua ei familie. Se împărțiseră dulciuri tradiționale unui număr neverosimil de mare de rude, iar mirele, când apăru în fruntea procesiunii, arăta mai mult sau mai puțin atrăgător. În ceea ce o privea, Anjali nu era de acord cu safirul din colierul miresei. Safirele sunt pietre înșelătoare; pot respinge razele dăunătoare ale lui Saturn dar le și pot concentra asupra cuiva. Amar Nath, în mod sigur, a fost luat prin surprindere de zelul miresei în noaptea nunții. Anjali, care se mutase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sticlă din Gloucestershire, un fluier din os de Arapaho, un set de chakre Sikh din oțel, țigle din Maroc, o pușcă pentru vânătoarea de lupi, un ciomag pentru foci sculptat din penisul unei morse, ornamente pentru comercializare, greutăți, brățări, bumeranguri, coliere metalice sunătoare, quipos, bismar, zaruri din os, cărți din frunze de palmier, cercei, canoe, un steag de război Beninez, un scaun Ashanti, un caduceu, un penis, sticle înfundate, pene smulse, ceainice, o cădelniță, bobine de dantelă, bețigașe chinezești, linguri, ventilatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de a folosi doar prenumele, încercând să evite subiectele care ar plictisi-o. Îi merge o vreme, dar numele rostite de el nu par să aibă aceeași greutate ca atunci când le rotește ea. Ea începe curând să se joace cu colierul, să se uite melancolic la paharul gol. O femeie impozantă vine spre centrul încăperii, sunând dintr-un clopoțel de argint. Lady Tredgold solicită atenția invitaților săi, anunțând că marele eveniment al serii va începe. Fiul ei va citi din volumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
netezește apoi suprafața cu ciocane și tăvăluguri. În apropiere, se vede o tabără cu corturi ale armatei. — Fotse, le explică Yusef. Guvernul i-a adus aici să facă drumul. — Ai cui sunt acești Fotse? întreabă Morgan înspăimântat.Unde le sunt colierele Fotse? Unde le sunt pieptenii? Muncitorii sunt îmbrăcați ca oricare dintre țăranii Hausa, nu au nici un însemn specific Fotse. Maistrul lor confirmă că au fost aduși aici din Fotseland, ca să facă muncă obligatorie. Etnografii îi chestionează o vreme, deși aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
conducere și nu scriu în arabă, nici una din aceste indicații nu i se pare relevantă. Iar până ce Gregg și Marchant nu-și terminau munca aici, nu avea nici hărți exacte ale Fotseland, iar singurele evidențe pe care le are sunt colierele Fotse, mărturia tranzacțiilor Fo și nici pe acelea nu se poate baza pentru că sunt distruse odată ce se încheie o afacere. Ori de câte ori l-a întrebat pe Daou câți oameni conduce, acesta i-a răspuns invariabil o sută și zece, ceea ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lui Sergiu? — Mă îmbrăcam în ritmul lui, adică în trei minute, înainte să vină mașina să ne ia. Iarna purtam mai totdea una un taior negru, asemănător cu un smoching femi nin, pantofi de seară, iar la gât îmi puneam colierul de perle roz pe patru rânduri, cu fermoarul de smarald. Primăvara, la festivalurile din mai, mă duceam în rochii de muselină cu flori mari și cu perlele la gât. Îmi place să mă îmbrac, mă distrează. — Cei din jurul tău erau
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
casa. Sora și fratele meu umpleau gălețile, iar eu le trăgeam sus pe acoperiș, pe unde turnam apa peste plăci. După aceea mergeam înapoi la apă, unde treceau plutind p’ieh, - plute din bambus. Coborau în josul fluviului ca un gigantic colier desfăcut. Eu și prietenii mei săream pe plute ca să ne plimbăm. Cântând, ne alăturam plutașilor. Melodia mea preferată era Wuhu e un loc minunat. La asfințit, mama ne chema acasă. Cina era servită la masa din grădină, sub un spalier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din satin galben strălucitor, decorat cu o multitudine de simboluri naturale și mitologice. Pe rochie sunt cusute diamante, jad și pietre prețioase de mărimea unui ou. Flori, rubine și giuvaiere îi atârnă de pe cap și îi acoperă jumătate din față. Colierele ei de aur și argint sunt cu siguranță grele, căci Majestatea Sa pare să se aplece în față sub greutatea lor. De la încheieturile mâinii până la coate are brățări una lângă alta, încătușindu-i ambele brațe. Marea Împărăteasă vorbește după o lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
întreabă. Am descoperit niște plante interesante... Îl opresc, căci simt cum mânia mea e pe cale de a izbucni. An-te-hai tace din gură. Degetele-i se plimbă cu fermitate prin părul meu. Trage o floare de jad și apoi îmi scoate colierul de diamante. Una după alta pune bijuteriile pe măsuța de toaletă. Incapabilă să îmi stăpânesc sentimentele, încep să plâng. — Mintea ce cunoaște este suficient de puternică pentru a salva pe cineva de la dezastru, zice încetișor An-te-hai, ca pentru el însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]