1,413 matches
-
primenindu-și constant impresiile, împrospătându-și arsenalul interpretării, șlefuindu-și uneltele, tinzând neobosit spre conturarea acelui spațiu estetic definitoriu pentru fiecare operă cercetată. Profund instructiv și adesea revelator este și criticul de proză. Dacă privim o clipă lista autorilor români comentați, de la Odobescu și Hogaș la Liviu Rebreanu și Mihail Sadoveanu, de la Ionel Teodoreanu și Mircea Eliade la Marin Preda și D. R. Popescu, înțelegem că opțiunile criticului poartă mereu o evidentă motivație axiologică. Vladimir Streinu refuză în chip programatic bagatelele
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
ierarhiile, rutina mentalităților de abordare. Aparent suntem în plină intrigă polițistă. Protagonist al anchetei ce-i va ocupa viața este comisarul, excelent în tactica "cunctației". Niciodată tahigramele sau rapoartele unui polițist n-au avut atâta farmec literar ca în variantele comentate, adăugite și interpretate critic și digresiv de către comisarul Petrache (o reîntrupare a pescarului de oameni, Petru), una din vocile-cheie ale scrisului lui Petru Cimpoeșu. O lecțiune parodic-amabilă de psiholog al detaliului, de supunere la obiect, nu lipsită de scrupul filologic
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Le Clézio, Herta Müller), aceea ce nu exclude, ci dimpotrivă reclamă plutonul noilor veniți, tip Alessandro Baricco, Apostolos Doxiadis, Michel Faber, Martin Page, Bernhard Schlink, Ian McEwan, Helmut Krausser etc. Rescrierea infernului dantesc pare a fi tema obsedantă a autorilor comentați, în special a celor italieni; un infern terestru, pus la cale și administrat de oameni, spre suferința altor oameni, încât naratorii sunt aproape obligați să consemneze că moartea, injustiția și violența sub cele mai felurite chipuri și măști calcă în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Robea, Basme populare românești, București, 1986; Pamfil Bilțiu, Făt-Frumos cel înțelept. O sută de basme, povești, legende, snoave și povestiri din județul Maramureș, Baia Mare, 1994; Viorica Nișcov, A fost de unde n-a fost. Basmul popular românesc. Excurs critic și texte comentate, București, 1996; B. P. Hasdeu, Omul cu flori. Basme și legende populare românești, îngr. și pref. I. Oprișan, București, 1997. Repere bibliografice: Gaster, Lit. pop., 544-555; B. P. Hasdeu, Etymologicum Magnum Romaniae, III, București, 1893, coloanele 2596-2652; Leo Bachelin, Introduction
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
de Apus a țarii. Direcția culturală se manifestă cu precădere în interiorul rubricilor specializate, care se diversifica treptat, de la „Gazeta de Vest culturală” la „Cronicar”, unde apar cronici plastice, si de aici la „Curier literar” și la „Cronică teatrală”, unde sunt comentate spectacolele montate la Teatrul de Vest din Oradea, până la „Săptămâna cărții”, „Figuri românești”, „Figuri mondiale”, „Cultură, arta, teatru”, „Cultură, arta, literatura”. Printre poeții gazetei se numără directorul ei, George A. Petre, care semnează cu asiduitate versuri ocazionale. Alături de el, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287193_a_288522]
-
Editura Universal Dalsi, 1999. Manu, Emil - Reviste românești de poezie, Editura Academiei R.S.R., București, 1972. Martin, Aurel, Poeți contemporani, I, Editura pentru literatură, București, 1967. Mincu, Marin, Critice, Editura pentru literatură, București, 1969. Mincu, Marin, Poezia română actuală (O antologie comentată), ediția a II-a, Editura Pontica, Constanța, 1999. Mincu, Marin, Poezie și generație, Editura Eminescu, București, 1975. Negoițescu, I., Analize și sinteze, Editura Albatros, București, 1976. Negoițescu, Ion, Însemnări critice, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1970. Oarcășu, Ion, Prezențe poetice, Editura pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Culcer, Serii și grupuri (Citind și trăind literatura), Editura Cartea Românească, 1981. 30 Marin Mincu, Poezie și generație, Editura Eminescu, București, 1975, reluat, detaliat și aplicat în Poezia română actuală, vol. I (De la Adela Greceanu la Leonid Dimov. O antologie comentată), ediția a II-a, Editura Pontica, 1999, Constanța. 31 Ion Pop, Poezia unei generații, Editura Dacia, Cluj, 1973. 32 Vezi și Ilie Constantin, "Etichetele deceniilor sunt, în rest, simple semne mnemotehnice, degrabă spulberate de fluxul viu al poeziei ce se
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de un tușeu emotiv personal. Tot atât de individualizat este și demersul critic din Jocurile alterității (2002), unde Ș. asociază unor procedee actuale și la modă de abordare a textului - critica arhetipală, hermeneutica, psihocritica - un efort propriu de stabilire a „identității” scriitorului comentat. „Fețele alterității” sunt urmărite de la romantism la postmodernism, în încercarea de descifrare a procesului scrierii, iar „momentele inițiatice” ale unui autor ori „jocurile limbajului” sunt puse în discuție cu finețe și acuitate. Construcția dramatică din Cvartet pentru o voce și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289721_a_291050]
-
pe F. și în ipostaza de critic literar. Interpretare personală a operei lui Bacovia, eseul redefinește „revoluția” poetică drept trecere de la „reprezentarea antropocentrică a eului liric” la „un heterocentrism de factură modernă, dizolvantă”. Capabil să vibreze la unison cu textul comentat, înzestrat cu putere de concretizare a ideilor, F. preferă totuși o critică metodologică uneia de artist: el se bazează constant pe premisele teoretice ale structuralismului, ale semioticii sau psihocriticii și, sedus de mirajul terminologic al teoriilor moderne, alunecă pe panta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
Despre existența unei bogate literaturi și filozofii grecești se știa, dar nu existau posibilități de acces la valorile acestei culturi. Arabii însă cunoșteau operele grecești prin intermediul culturii bizantine, care era moștenitoarea culturii antice grecești, opere pe care le-au studiat, comentat și tradus, încît, atunci cînd au ajuns în Peninsula Iberică, au fost în măsură să aducă aceste opere în atenția europenilor. S-a creat astfel curînd necesitatea înființării unor centre de traducere, între care cel mai vestit a fost Toledo
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Hipocrate a învățat medicina de la Herodicus din Selimbria (secolul V î.Ch.), medic renumit care recomanda, printre altele, tratamentul bolilor prin exerciții fizice intense (62). C. Bart (13) publică în 1974, în Editura Medicală, „Aforismele” lui Hipocrate, traduse și pertinent comentate. El își începe introducerea astfel: „Pare ciudat, dacă nu și anacronic, faptul ca, în acest secol al antibioticelor și al geneticii, un medic să se mai ocupe de o lucrare alcătuită cu 25 de secole în urmă.” În „Aforisme”(gen
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
urini disproporționat de abundente față de lichidele ingerate, tulburare prezentă în diabet. Menționăm că adunarea tuturor lucrărilor lui Hipocrate a fost făcută la Biblioteca din Alexandria, în secolul III d.Ch. Trebuie spus că, dintre medici, Hipocrate a fost și cel mai comentat autor. Galen vorbește despre mulți comentatori contemporani cu Hipocrate, ale căror scrieri s-au pierdut. Bart înregistrează 400 comentatori înregistrați, adăugând și ironica observație a lui Galen: „Îi admir pe comentatori; ei pretind că sunt singurii capabili să înțeleagă pasajele
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
24-79 d.Ch.) a realizat și el o lucrare de tip enciclopedic, intitulată „Istoria naturală”, în 37 de cărți (volume), care atinge și unele aspecte medicale. A mai rămas din antichitate o lucrare intitulată „Medicina Plini”(„Medicina lui Pliniu”), un rezumat comentat al primei lucrări, care pare a aparține elevilor săi. În prefața „Istoriei naturale” (singura din numeroasele lucrări care ne-a parvenit), Pliniu afirmă că, pentru întocmirea lucrării sale, a consultat peste 2000 de cărți, dintre care citează 146 scriitori latini
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
numai cu instrumentele filosofiei, ci și ca un text care tematizează, în egală măsură, categorii ale filosofiei. O asemenea situare față de obiect poate provoca, după caz, suprainterpretări sau subinterpretări. Primul efect se constată în Sensul și imaginea (1997), unde sunt comentate scrierile unor prozatori români postbelici (Zaharia Stancu, A. E. Baconsky, Laurențiu Fulga, Sorin Titel, George Bălăiță, Norman Manea). De pildă, pornind de la sugestii oferite de Corneliu Mircea, E. Hufnagel și J. Habermas, Ș. descoperă în povestirile din Straniul paradis de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289906_a_291235]
-
pe care o iubește este îmbrățișarea prin spate, recomandată la începutul relației lor. Multe fete continuă să adoarmă cu ursuleții de pluș din același motiv: ceea ce este obișnuit de multă vreme este liniștitor. În ceea ce privește manifestările hipnapompice (de trezire) cea mai comentată în rândul băieților este erecția de dimineață. Ea aduce o notă de optimism în viața băiatului, dar nu este însoțită întotdeauna de dorința de a face dragoste. Din ce se compune visul erotic? Vei fi uimit să afli aici că
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
prie teni, părinți sau persoane importante. Aceștia încep să-și ironi zeze partenerul sau pur și simplu îl neglijează. Acest gest este perceput ca o umilință, mai ales pentru că acele persoane sunt importante pentru cel umilit. O scenă sexuală destul de comentată și semnificativă din perspectiva umilinței este așa numita poziție „pe la spate“. Ea se simte folosită, în timp ce el simte că face sex cu o femeie fără să-l intereseze cine este ea. Această umilință are o anumită utilitate în dinamica sexuală
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
asaltați de miturile și de legendele care umpleau spațiul cotidian prin reprezentările iconografice din manuscrise sau tipărituri și, mai ales, din sculpturile catedralelor gotice, credeau în existența acestor animale. Așa erau educați. Cazul cel mai elocvent și mai cunoscut, adeseori comentat, este cel din Cartea lui Messer Marco Polo, în care, văzând în Regatul Basman (de fapt, Pasaman, pe coasta de vest a Insulei Sumatra) rinoceri, marinarii îi iau drept inorogi (confuzia exista, vom vedea, încă din Etimologiile lui Isidor din
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
e deloc așa cum spunem și povestim despre el în țările noastre: că e o vietate care își așează capul numai în poala unei fecioare. Vă încredințez că e cu totul altfel decât spunem noi că este"61. Pasajul este succint comentat și de Umberto Eco, în Kant și ornitorincul, întrucât, consideră semiologul, el este o bună probă a modului în care funcționa cunoașterea în perioada medievală: "Marco Polo pare să ia o hotărâre: în loc să resegmenteze conținutul adăugând un animal nou la
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
al Bibliei să fie confirmat. Antichitatea nu a dezvoltat un interes deosebit pentru unicorn; apariția sa în textele vechi este mai curând accidentală. Dar aceste texte, la care voi face referire în cele ce urmează, au fost atât de reluate, comentate și stoarse de orice semnificație, încât ele au devenit surse de netăgăduit. Un lucru nu trebuie însă să ne scape din vedere: Evul Mediu a procedat cu ele așa cum a procedat cu cele mai multe dintre textele antice (cu celebra Eglogă a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și poate, este o victimă a ticăloșiei Corbului, ticluiește un plan abil de a scăpa. Mai întâi, se jeluiește, pentru a-l impresiona pe Crocodil, acuzând răutatea fără margini a Hameleonului. După aceea rostește discursul impresionant, mai sus reprodus și comentat. După care trece la atac, dovedindu-se un bun diplomat. În acest mod, reușește ceea ce părea imposibil: să-l înduplece pe cel lipsit, prin tradiție, de sentimente. Inorogul nu este străin de procedeele inamicilor săi, ba chiar îi depășește în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ornitologică lucrurile sunt simplu de clarificat, din perspectiva simbolică iau naștere confuzii mult mai grave. De pildă, toate dicționarele de simboluri pe care le-am consultat în traducere românească persistă în această eroare. Într-o foarte bună ediție bilingvă și comentată a Fiziologului grecesc, Arnaud Zucker explică această confuzie printr-o eroare de traducere: "Termenul ebraic neser desemnează de fapt toate păsările care sfâșie carnea cu ciocul, iar cuvântul grec aetos care îl traduce se aplică acvilelor ca și vulturilor, cele
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
6 Alexandru Duțu, Explorări în istoria literaturii române, Editura pentru Literatură, București, 1969, p. 41. Vezi și Alexandru Duțu, Cultura română în civilizația europeană modernă, Editura Minerva, București, 1978, pp. 8-9. 7 Pentru un studiu excelent și o statistică bogat comentată a tipăriturilor din intervalul 1678-1830, vezi Daniel Barbu, Bizanț contra Bizanț, Editura Nemira, București, 2001, capitolul Practicile sociale ale lecturii, pp. 156-176, unde observă: "Civilizația tradițională a țărilor române fusese, până atunci, dominată categoric de oralitate. Activitatea cărturărească de la curte
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
74 Alexandru Duțu, Explorări în istoria literaturii române, Editura pentru Literatură, București, 1969, p. 41. Vezi și Alexandru Duțu, Cultura română în civilizația europeană modernă, Editura Minerva, București, 1978, p. 8-9. 75 Pentru un studiu excelent și o statistică bogat comentată a tipăriturilor din intervalul 1678-1830, vezi Daniel Barbu, Bizanț contra Bizanț, Editura Nemira, București, 2001, capitolul Practicile sociale ale lecturii, p. 156-176, unde observă: "Civilizația tradițională a țărilor române fusese, până atunci, dominată categoric de oralitate. Activitatea cărturărească de la curte
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
complicat să izolezi impactul variabilei independente asupra celei dependente, precum și faptul că generalizarea largă a rezultatelor este mai îndoielnică. În literatura de specialitate există un număr mare de lucrări publicate care se pretind comparații empirice. Multe sunt însă narațiuni paralele comentate, lipsite de un design riguros, sau de o structură analitică. Unele sunt prezentate fără atenție suficientă față de selectarea de observații, nereușind să realizeze o variație reprezentativă a variabilei independente principale sau controale adecvate pentru variabilele care pot intra în competiție
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
1848 marcând un moment de vârf în racordarea la mari curente occidentale. O cercetare mai întinsă și mai ferm delimitată întreprinde D. în Les Livres de sagesse dans la culture roumaine (1971), o temeinică introducere în istoria mentalităților sud-est europene. Comentate interdisciplinar și relaționate comparatist cu altele din aceeași zonă, cărțile de comportament contribuie la fixarea unor etape în devenirea culturii. Urmărind sublinierea liniilor distinctive ale speciei respective în istoria literaturii și a mentalității românești, autorul studiază două categorii de scrieri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286924_a_288253]