829 matches
-
a putea compătimi pe altul. Orice compătimire este un semn de superficialitate. Căci ori plesnești în fața nenorocirilor iremediabile, în fața destinelor frânte, ori amuțești pentru totdeauna. Mila și consolarea sânt nu numai ineficace, dar sânt și insulte. Și apoi, cum să compătimești pe altul când tu însuți suferi infinit? Compătimirea este un sentiment care nu angajează. De aceea îl găsim la atîția! În lumea aceasta încă n-a murit nimeni de suferința altuia. Iar acela care a zis că moare pentru noi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
filosofia lui de conducere și de coordonare a „jocului” În afaceri. „Știu că nu e productiv”, a răspuns el, „dar, când vine timpul marcării unui eseu, vreau să fiu eu cel care are mingea În mână”. Ar trebui să-i compătimim pe angajații nevoiți să-l sprijine pe acest om În eforturile sale. El mi-a amintit de un mijlocaș pe linia de trei sferturi de la școala mea Ă o să-l numesc Swag (prescurtare de la swagger Ă „lăudărosul”) Ă care avea
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
un manager care se plângea că un angajat bun al lui Își dăduse demisia și acceptase altă ofertă. „Nu-mi vine să cred”, a exclamat el, „a plecat pentru o slujbă plătită cu mai puțini bani!”. Nu puteam să-l compătimesc pe acest manager, pentru că și eu procedasem odată la fel. Tocmai terminasem facultatea și ocupam un post de coordonator relații cu clienții la o companie locală. Dorind să fac o impresie bună la noua mea slujbă, Îmi Îndeplineam toate Îndatoririle
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
pedeapsa (care poate însemna: tulburarea sufletului, împătimirea trupului, moartea). Părinții greci au putut afirma, astfel, că orice păcat este îndreptat „împotriva firii”. Biserica nu poate fi, din acest punct de vedere, decât acel Trup mistic în care mădularele sănătoase le compătimesc pe cele bolnave. Într-un mediu caracterizat de legile inseparabilității, așa cum este Biserica, se cere o precizie „cuantică” în oricare intervenție „chirurgicală”. În fine, „ontologia socială” a Bisericii depinde de o descripție teologică fundamentală. J. Milbank aduce din nou în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ce de față pe cruce se arată”) și, copleșit de atîtea semne, omul, Într-un moment de revelație, se caută pe sine: „În minutele-acelea cînd sufletul gîndește, CÎnd omul se coboară În conștiința lui, Ca unei inimi care cu noi compătimește Frățeștei ei lumine durerea mea supui.” Consecvent, Grigore Alexandrescu Întoarce versurile, străbătute de o notă religioasă (Candela), spre problematica morală. Dumnezeu este limanul ultim, țărmul spre care se Îndreaptă corăbierul (imagine banală) cînd marca este primejdioasă. Spațiul reveriei, personalizat pentru
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se opri îndelung asupra gulerului scrobit, a părului cărunt, a nasului acvilin; se gândea: "Ticălosul ăsta se teme de moarte ca nimeni altul, și vrea să o exorcizeze asistând la agonia mea și la agonia a încă o sută". Îl compătimi. Individul era acolo, așteptă să-l vadă cum își dă duhul sau cum arde pe rug. Dar la ce bun atâta zel? Sentimentul datoriei? Cu atâta neomenească cruzime? Nu, trebuia să fie vorba de altceva, dar nu reușea să priceapă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
evitîndu-i, după aparenta intenție a gestului, o confruntare penibilă. Ioanide traduse astfel: "Îl dă afară de la catedră și el mai speră!" " Este curios cum oamenii, printr-o răutate înnăscută și inconștientă, reflectă Ioanide, agravează situația altuia, numai spre a-l compătimi." Comizerația aceasta i se părea absolut stupidă, un fel de a-și arăta superioritatea: "Eu n-am să fac niciodată ca tine, mă voi feri de accidentele tale." - Tema pe care le-am dat-o e biserica cu sfinți, asta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
politic, socotea că un membru al familiei sale e autorizat să facă orice faptă ajutând la promovarea stirpei. Capetele domnitoare sunt pe deasupra legilor, intangibile, prin urmare criminali după ea erau cei care ordonaseră sentința de moarte. Pe Tudorel Hangerlioaica îl compătimea, însă concepea moartea lui ca rezonabilă, dacă nu s-ar fi putut altfel. Tinerii curajoși dedicați cauzei unei familii legitime trebuiau să înfrunte primejdia morții. I-ar fi păstrat recunoștință în analele familiei ca unui servitor credincios. Cât despre Cioarec
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Da! Sunt profesor de fiziologie vegetală! . - Profesor plin? . - Deocamdată agregat. . - Vasăzică, ești numai agregat... Ei, îmi pare bine! Conțescu, om de altfel plin de respect față de semenii săi, devenea nedelicat din inconștient tic profesional. El avea urâtul obicei de a compătimi pe agregați și conferențiari, aducîn-du-le aminte mereu poziția lor în ierarhia universitară. Un fizician recoltă succese științifice mondiale, fiind pretutindeni citat ca un învățat de mare viitor. l se ofereau posturi importante în străinătate, pe care era decis să le
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dai capul lui Hermes, pretinse Hagienuș. - Nu e absolut sigur că am ratat vinul! susținuGulimănescu. Gonzalv nu pricepu deloc acest limbaj și fu el de astă dată care ceru informații. . - Ați mai trecut pe la Conțescu? . - Da, zise Gaittany. . - Săracul! Îl compătimi de formă Gonzalv. A murit? - Nu, domnule, protestă Gaittany, am întrebat și adineaori la telefon. E mult mai bine. Se pare că a trecut hopul, e în afară de orice primejdie. - Nu se poate! se supără Gonzalv ca și personal jignit. Era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fost denumită printr-un eufemism splendid romănesc postdecembrist. Mila însă are un mecanism tainic, e legată de poveste. Povestea face banii. Nu spunea Augustin în Confesiunile lui că teatrul își datorează succesul tocmai acestei nevoi irepresibile a omului de a compătimi alt om? Ori teatrul e poveste prin excelență. Maestrul din Filantropica însă, mai face un pas: Cine are milă, plătește. Nu doar își lasă banii în capcana întinsă de minți agere de hoți, dar își lasă și prestigiul acolo. Păcălitul
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
iubirea noastră născută în garsoniera de la parter, însă tot de atătea ori a clătinat din cap negativ și mi-a aruncat cea mai ascuțită și mortală săgeata de care privirea ei era capabilă. Nu o spunea, dar știam că mă compătimește, pe mine, tovarășul ei la cafeaua de dimineață. Adeseori, răsfoia paginile scrise înainte și față i se umbrea de neliniște. Încerca să se regăsească, să respire fiecare cuvănt întinat de lacrimile șterse pe ascuns, sau să trăiască din prisma celor
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
conac este același duh al răului, ca și Spânul din Povestea lui Harap-Alb al lui Creangă; când este neutralizat, ca Aghiuță din Kir Ianulea, care a primit o misiune precisă din partea lui Dardarot, apare și mai uman și chiar de compătimit, fiindcă satanismul femeii, de natură congenitală, îl înspăimântă și-l înfrânge. Fantasticul vizionar este rar la Caragiale, lipsește din cele mai multe basme, iar viziunea din Calul Dracului are o intensitate neterifiantă a luminii, care dă cavalcadei vrăjitorești calmul feeriei. Putem remarca
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
a pierit, el totuși esistă, necăjit și îmbrîncit ce e drept, dar sănătos, moral și vânjos, și - dovadă persecuțiunile sistematice - el încă și azi insuflă spaimi inimicilor său seculari. Altă mîngăiere nici nu are decât că n-a devenit încă compătimit de nimene, căci tot e mai bine a fi frica altora decât compătimit. {EminescuOpIX 262} Toată lumea știe cumcă, după atâția seculi de persecuțiune, legile din 1863/4 făcute cu concursul românilor și sacționate prin domnitorul au fost cele mai mulțămitoare
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
puțini copii reprezintă numărul ideal. Pe lângă schimbările economice care reprezintă un motiv în plus pentru existența de familii mai mici, a apărut și respingerea credinței că numai un copil va fi răsfățat. Până nu de mult, cuplurile fără copii erau compătimite că nu pot avea copii. Credința era că toate cuplurile căsătorite vor copii, astfel că cei care nu îi aveau trebuiau să fie dezamăgiți. Decizia de a nu avea copii era considerată egoism deoarece comunitățile și țările vor să vadă
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
poate cauza”233. „Originalitatea Elegiei este evidentă dacă se ia în considerare, în ciuda profunzimii analizei medievale asupra dragostei, raritatea textelor scrise din punctul de vedere al unei femei. Fiammetta, fiind cultă, se adresează altor doamne literate, astfel încât ele să o compătimească și să învețe din greșelile ei. Acestă formă epistolară reprezintă o interesantă anticipare nu doar a doamnelor învățate cărora le este dedicat Decameronul, ci și a eroinelor îndrăgostite de mai târziu, cărora le place să scrie și să citească, asemenea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
după cum afirmă și Fiammetta, naratoarea celei de-a cincea povestiri din ziua a șaptea: „orișice bărbat gelos întinde zeci de curse nevestei lui și zi de zi nu face altceva decât să-i pregătească cu multă râvnă moartea.” 877, ea compătimindu-le pe femeile ce sunt claustrate forțat în case, obligate doar să muncească, fiind private de libertate și de bucurii. Un negustor bogat din Arminio, protagonist în nuvela rostită, era atât de devorat de gelozie încât îi interzicea soției participarea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
demonicata prin infidelitatea de care se face vinovată și prin viclenia cu care își susține cauza (inocența pretinsă în căsnicie, puritatea și cinstea), dar, ca și alte personaje din această tipologie, are circumstanțe atenuante, este motivată și chiar poate fi compătimită pentru prizonieratul domestic alături de un insipid gelos precum Ianuarie. Numele personajelor nu sunt doar simbolice, ci și antitetice. Mai este tinerețea în floare, prospețimea, plenitudinea, gingășia, exuberanța, frumusețea, căldura, viața, voioșia, dinamismul, luna mai fiind o lună a dragostei și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Localnicii, văzând obsesia aberantă a soțului pregătit pentru marea catastrofă, îl declară alienat și dau crezare spuselor femeii. Alison este astfel absolvită de acuzațiile publice de adulter, ba, mai mult, devine o victimă în ochii celor din jur, care-i compătimesc soarta de a trăi cu un nerod. Deși oarecum crudă și insensibilă, față de insistențele lui Avesalon, ironică și calculată în încercarea de a-și păstra imaginea unei onorabilități în ochii celorlalți, personajul feminin nu intrigă și nici nu supără, ci
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
defecte. Personajele feminine chauceriene nu mai ilustrează însă abstracțiuni, portretul lor este făcut într-o manieră realistă, autorul englez „le conferă viață, le acordă luxul de a fi cât mai umane posibil”1010, le îndrăgește sau le ironizează fin, le compătimește statutul social, și îi determină și pe ceilalți să privească în maniera sa asupra universului feminin descris. Gelozia nu face decât să le urâțească pe unele personaje feminine și să le înfățișeze într-o lumină ridicolă (III. 6 - Catella „de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
poate cauza”233. „Originalitatea Elegiei este evidentă dacă se ia în considerare, în ciuda profunzimii analizei medievale asupra dragostei, raritatea textelor scrise din punctul de vedere al unei femei. Fiammetta, fiind cultă, se adresează altor doamne literate, astfel încât ele să o compătimească și să învețe din greșelile ei. Acestă formă epistolară reprezintă o interesantă anticipare nu doar a doamnelor învățate cărora le este dedicat Decameronul, ci și a eroinelor îndrăgostite de mai târziu, cărora le place să scrie și să citească, asemenea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
după cum afirmă și Fiammetta, naratoarea celei de-a cincea povestiri din ziua a șaptea: „orișice bărbat gelos întinde zeci de curse nevestei lui și zi de zi nu face altceva decât să-i pregătească cu multă râvnă moartea.” 877, ea compătimindu-le pe femeile ce sunt claustrate forțat în case, obligate doar să muncească, fiind private de libertate și de bucurii. Un negustor bogat din Arminio, protagonist în nuvela rostită, era atât de devorat de gelozie încât îi interzicea soției participarea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
demonicata prin infidelitatea de care se face vinovată și prin viclenia cu care își susține cauza (inocența pretinsă în căsnicie, puritatea și cinstea), dar, ca și alte personaje din această tipologie, are circumstanțe atenuante, este motivată și chiar poate fi compătimită pentru prizonieratul domestic alături de un insipid gelos precum Ianuarie. Numele personajelor nu sunt doar simbolice, ci și antitetice. Mai este tinerețea în floare, prospețimea, plenitudinea, gingășia, exuberanța, frumusețea, căldura, viața, voioșia, dinamismul, luna mai fiind o lună a dragostei și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Localnicii, văzând obsesia aberantă a soțului pregătit pentru marea catastrofă, îl declară alienat și dau crezare spuselor femeii. Alison este astfel absolvită de acuzațiile publice de adulter, ba, mai mult, devine o victimă în ochii celor din jur, care-i compătimesc soarta de a trăi cu un nerod. Deși oarecum crudă și insensibilă, față de insistențele lui Avesalon, ironică și calculată în încercarea de a-și păstra imaginea unei onorabilități în ochii celorlalți, personajul feminin nu intrigă și nici nu supără, ci
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
defecte. Personajele feminine chauceriene nu mai ilustrează însă abstracțiuni, portretul lor este făcut într-o manieră realistă, autorul englez „le conferă viață, le acordă luxul de a fi cât mai umane posibil”1010, le îndrăgește sau le ironizează fin, le compătimește statutul social, și îi determină și pe ceilalți să privească în maniera sa asupra universului feminin descris. Gelozia nu face decât să le urâțească pe unele personaje feminine și să le înfățișeze într-o lumină ridicolă (III. 6 - Catella „de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]