852 matches
-
auzit de el. Dar nu asta-i important : tînărul gazetar dă cu verdicte-n populație ceva de speriat. Unul din ele chiar mă enervează :” Viața nu e frumoasă, cine spune contrariul Înseamnă că s-a născut beat și miliardar!”. Îl compătimesc pe jurnalist : e tare trist ca pînă la 30 de ani să nu fi observat că viața e, uneori, teribil de fru moasă... Mult mai inteligentă mi se pare remarca lui Alex Ștefănescu, din paginile Feedbackului : „Un intelectual procedează necinstit
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
a scăpat de insistența lor sterilă și creatoare de alergii. Dar cei mai periculoși, În lumea noastră, sunt cronofagii veleitari ; egofilii păguboși ; ploșnițele cotidiene cu vagă circulație prin lumea culturală. Ei te obligă ori să-i ignori, ori să-i compătimești, ori să-i ... bagi undeva, mito cănește. Nu mă deranjează o bătrînă singură, dintr-un sat uitat de lume, care sub pretextul că are nevoie de o cană de ulei, nu-ți mai pleacă din casă ziua toată; Însă inșii
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de plumb. Să fiu vînat de fotografi. Să stau în fum de lumînări proaste, pentru că nu sînt bani pentru lumînări bune. Să ascult preoți cu voci proaste, pentru că bugetul nu-și poate permite unii cu voci mai bune. În loc să mă compătimești, te dedai la agresiuni. Îmi stresezi Venera. PATROANA: Ajunge, du-te-n mă-ta! MINISTRUL: Să nu îndrăznești să te iei de mama. Mama e o sfîntă. PATROANA: Da. Am citit în ziar. MINISTRUL: E o sfîntă. Mi-a citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ei și scoate de sub pernă legătura de gît și cîntă cu ea în mînă melancoloică "Portretul": "Cînd ore de-ntristare vor turbura vreodatăFrumoasa-ți inimioară, tu vezi portretul meu.Și crede că eu sufer cu tine deodată Și c-amîndoi atuncea, compătimim mereu" Jos, Leonida, reia mormăind un vers. Efimița cîntă mai tare și Leonida, acum treaz de-a binelea, fără a se mai preface, i se alătură. Cîntă amîndoi în duet. Leonida se ridică peste marginea patului său privind în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ca dracu’ când vine acasă după ce-a strâns datoriile coloraților, de trebuie agățate în pivniță, să se aerisească. Nu-mi pasă că ăia aproape-l scot din minți nerespectând termenele ratelor. E și ăsta un motiv pentru care-i compătimesc, fir-ar să fie, pentru care simpatizez cu ei și-i înțeleg, și pentru care menajera n-ar mai trebui tratată ca un fel de catâr lipsit de sentimentul demnității ce le e comun celorlalți oameni. Iar acest lucru e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
am apropiat de capul doamnei, și stând aplecată, să fiu mai aproape de ea, i-am comandat: „Nu vă lăsați, respirați adânc!” Am repetat continuu această comandă. Timpul trecea, coborau colegii din autocar să vadă de ce nu mai venim și o compătimeau: „Săraca de tine, EĂ!”. După circa jumătate de oră sau mai mult (timp în care noi, cele trei ajutoare ale doamnei, am ajutat-o continuu), doamna și-a revenit. A deschis ochii, ne-a zâmbit, ne-a mulțumit. S-a
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
prins cum era, toată ziua, de treburi, de învârtelile și alergătura aia nesfârșită și epuizantă din care-și ținea cele două familii, și uite că tot nu era bine. I-ar fi plăcut ca Mirela să-l înțeleagă, să-l compătimească, și uite că pe ea n-o ducea capul decât la balamuc și reproșuri. Uneori, o lua după el prin târguri și după cumpărături pentru magazinele colonelului Cremenaru, iar între două drumuri, se opreau la o bere la o terasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să vii încoace, a trebuit să accept, ce era să fac!... Un lucru îți cer însă: nu vreau compătimire din partea ta și de la nimeni. Nu vreau să plec, rosti Arm cu căldură și blândețe în glas, și nu ca să te compătimesc am venit aici. Vreau să-mi vorbești despre problemele tale, ca să văd cu ce te pot eu ajuta. Nu te superi că vreau să te ajut, nu? Atins la coarda sensibilă de vorbele ei, Bart se schimbă puțin la față
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
nu vrei să pleci, răspunse bărbatul, vizibil emoționat. Ești o femeie adevărată și am să-ți spun totul din fir a păr despre boala mea, dar te rog încă o dată, te rog din suflet, să nu te-apuci să mă compătimești... Iar tu, Bart, ești un bărbat adevărat, nu? îi întoarse Arm vorba. Bine, poți începe. Te ascult... Maestra și ucenicul ...Arm ascultase lunga confesiune a lui Bart cu răbdare și multă înțelegere, iar acum, când era în sfârșit lămurită, își
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
să vorbească, precum și propria ei slăbiciune de ființă veșnic dezarmată, care are veșnic nevoie de protecție, au determinat și au dezvoltat în femeie aptitudinea nu numai de a înțelege intuitiv mai bine decât bărbatul orice suferință, dar și de a compătimi anticipat cu orice ființă dezarmată. Această tendință, mai cu seamă într-un suflet feminin de elită, se rezolvă într-o simpatie autentică, naturală, care se răsfrânge asupra întregii naturi vii cu o amploare și cu o intensitate absolut necunoscute bărbaților
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o țigară. Vestit cine știe de cine, din sat venea în goană stăpânul vacii. Sosi cu sufletul în palmă, tras la față și galben, cu ochii rătăciți într-un fel de abur : parcă visa. Savastița își boți fața a plâns, compătimindu-l : - Sărace, omule ! Iaca ai scăpat cu vita. - Bodaproste, oameni buni ! - Da’ și dumneata, lași vita cu dracu ista s-o scape în trifoi ! Cucul cel mic bâzâi iar. - De ce-ai lăsat, măi, vaca în trifoi ? se răsti la
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
găsesc locul. La mătușă-mea nici măcar o masă pe care să scriu n-am. Scriu pe masa din bucătărie, însă toată lumea se fâțâie pe acolo și nu-mi iese nimic. În plus, mai are și gândaci. — O, biata Stricăciune, mă compătimi Gălățanu aproape serios. Ai răbdare. După ce o să-ți facă ăștia carte de muncă o să pleci la un job mai bun și o să-ți închiriezi o garsonieră numai a ta. — Cum naiba aș putea să scriu ? mi se pare totul urât
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a luminat André. Amândoi ne dorim, spuse el aproape scuzându-se. — M-ai speriat, amice ! exclamă roberto după o clipă de cumpănă. Hai mai bine să bem pentru ei ! Santé ! lasă, să fie într-un ceas bun ! Parcă m-ai compătimi... observă André. — Eu unul m-am ars o dată și nu îmi mai trebuie bătăi de cap. Iubirea mea eternă - și aici roberto arătă spre mine - știe povestea. Am încuviințat din cap, tăcută. Da, știam povestea, avusese grijă să mi-o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să-i ascult la Plai, pe Teodora Enache, prezență obligatorie la orice festival de jazz care se respectă, percuționistul Billy Cobham și chitaristul Scott Henderson. Început și final bifat: trei ore cu Jan Garbarek Group Dar nu sunt chiar de compătimit, din moment ce vineri am luat parte la concertul unui jazz-mit. Pe scurt, am asistat la spectacolul unuia dintre cei mai mari muzicieni ai lumii, saxofonistul norvegian Jan Garbarek, acompaniat de Manu Katche, Rainer Bruninghaus și basistul care l-a înlocuit pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
adică? ― M-am dus o dată la Renee să Înot. Au piscină. Doctorul Bauer a ieșit și el și stătea acolo și se holba. Apoi a Început: „Picioarele tale au proporții perfecte. Proporții absolut perfecte“. Doamne, ce pervers! Doctorul Bauer. Te compătimesc. Își Înălță stomacul ca să-și elibereze bluza. Am masat-o la șale, apoi am băgat mâna pe sub bluză ca să-i ajung la omoplați. După aceea Obiectul a tăcut. Ca și mine. Încercam să-mi abat gândurile de la ginecologie, abandonându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Zoë, martir al bisericii“. Părintelui Mike Îi plăcuse mai mult În Grecia. Anii petrecuți acolo reprezentau cea mai bună perioadă a preoției lui. În acel sătuc din Pelopones supraviețuiau vechile superstiții. Oamenii Încă mai credeau În deochi. Nimeni nu-l compătimea că era preot, pe când, mai târziu, În America, enoriașii săi Îl tratau Întotdeauna cu o vagă, dar inconfundabilă condescendență, ca pe un nebun ale cărui iluzii trebuiau tratate cu Înțelegere. Flagelul umilinței de a fi preot Într-o economie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
este că D. m-a sedus (prin forță și persuasiune, mai mult așa cum un bărbat seduce o femeie) prin puterea ei specială de a visa. D. nu era prea inteligentă, mulți o credeau de-a dreptul o gâscă și mă compătimeau teatral pentru neajunsurile legăturii noastre. Uneori făcea gafe chiar tâmpite. Nici fidelă nu era deloc. Dimpotrivă, cocheta cu alții până la 58 exasperare și avea grijă să-mi dea mereu, sadic, raportul cu cine se mai vedea. Dar, ca visătoare, era
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
femei șoptindu-i tandru, te iubesc...? Cum vine asta, dumnealor nu au apărut odată cu noi pe această planetă...? Animale, păsări și tot ce mișcă În jurul nostru, beneficiază de acest elixir a-l vieții În timp ce preoții catolici sunt pedepsiții...! Sărmanii, Îi compătimesc...! În compensație, În mod sigur pentru acest major handicap, de necaz, au Încercat să se răzbune. Numai așa se explică inchiziția și curvia a unor preoți catolici...!” „Ai dreptate, inginerule...aprobă Șeful Șantierului mai turnându-și o ceașcă de ceai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la toate ușile celor mari strigându-mi deznădejdea!! Toți ce-i Întrebați răspundeau În zeflemea. Am insistat. Astfel am opținut audiență la „Marea Adunare Națională.” Am fost primit de Însuși Președintele acestui forum suprem care Într-un fel m’a compătimit ca În cele din urmă la insistențele mele să-mi spună. „Nu știu cum te pot ajuta din moment ce soția dumitale a cedat aurul și bijuteriile În favoarea Statului Român...!” „Dacă ai reușit să ajungi atât de sus cu reclamația, e totuși o realizare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
caraliilor, au hotărât o nouă verificare a gestiunii mele. Cine știe, poate...!” „Bine bătrâne, trebue să plec. Am să mai revin totuși, poate mai apar noutăți...!” Tony Pavone nu putea să creadă dacă Buga Niculae fusese om cinstit, totuși Îl compătimea pentru suferințele Îndurate și deci a treia duminecă se trezi În camera lui, iscodindu-l. „Vorbește bătrâne, ce se aude cu inventarul acela...?” Buga Nicolae zâmbi Într-un anumit fel. „De necrezut...! Totuși adevărat...! Nici vorbă de lipsă În gestiune
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nimerea și vremea să fie capricioasă atunci instrucția se putea declara temporar Însușită: pe seară, ne Înapoiam la cazarmă cântând versurile Învățate, zdrobiți de tăvălirile prin noroi și de alergări besmetice fiind demolați fizic, motiv ca locuitorii orașului să ne compătimească...! În fiecare dimineață, după Înviorare (alergam o jumătate de oră prin curtea cazărmii) apoi ne orânduiam În sala de mese pentru a primi porția de apa incoloră numită cafea având un penetrant gust de bromură (compartiv cu creolina) iar la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la o metafizică de om încremenit în crizele adolescenței. În genere, toți aceștia constituie o tagmă pe care nu o consider de păcătoși, ci pur și simplu de idioți. N-am nici un fel de compasiune față de ei. Dacă-l pot compătimi - eventual, înțelege - pe un om care suferă de o boală fizică incurabilă, pe unul care este constrâns de imprejurări exterioare (gen traiul într-un lagăr de concentrare), repet, nu pot avea decât silă pentru lungul șir al „artiștilor“ careși-au luat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
un drept elementar al lor să se poată exprima. Ajuns aici cu demonstrația, arhitectului îi sticleau ochii atât de neobișnuit, încît vecinul își lua în grabă la revedere și urca în apartamentul său, unde, neștiind dacă să râdă sau să compătimească, se simțea tulburat tot restul zilei. Perioada underground dură până în primăvara anului următor. O dată cu înverzirea gardului viu și a salcâmilor din spatele blocului, Emil Popescu dădu brusc mai tare difuzoarele stației, astfel încît ceea ce cânta să se poată auzi pe o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la București, la unchiul Mișu în vacanța de vară, să-mi mai treacă supărarea în urma arestării tatei. Acolo, am fost plimbat de unchiul cu motocicleta peste tot, chiar și la ștrandul „Lacul Tei”, unde eram privit ca un extraterestru și compătimit de toată lumea, din cauza condamnării tatei la o pedeapsă atât de lungă și de aspră. În schimb, eu - aici am vrut să ajung - am reparat după priceperea mea, altfel nu m-aș fi băgat, cam tot pe ce-am pus mâna
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
lucreze. Nu știu cum mai puteau răbda atâtea bieții săteni. Poți să-mi spui ce ai pe suflet, fiule? Apoi cei de pe moșiile mănăstirești, pe lângă zeciuială, trebuia să facă și „poslușanie” mănăstirii... Așa au fost vemurile și nu avem decât să-i compătimim pe bieții țărani... Asta cam așa-i, părinte. Acum însă aș cere îngăduința ca să amintesc o stare de lucruri din vremea lui Constantin Nicolae Mavrocordat - stare care, la alt nivel - o întâlnim și astăzi... Nu trebuie să-mi ceri slobozenie
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]