588 matches
-
liberarea Bulgariei, simpatia poporului român a rămas nemărginită pentru noi. La 1885, când dușmanii năvăliră sub zidurile Slivniței și ale Vidinului, când am fost părăsiți de Europa întreagă, atunci numai în pieptul român s-a găsit o inimă plină de compătimire pentru noi, numai în parlamentul român s-a ridicat vocea pentru cauza dreaptă a poporului bulgar. Am fost atunci în capitala României și am văzut cu ochii mei că nenorocirile noastre au fost ca și ale voastre și că triumful
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
meu! Mi-ai scris mult, mulțumesc! Se pare că eu, de data aceasta, nu voi fi pantagruelic. Mă simt din nou pustiu, moartea mă cam lasă fără replică, aproape-mi vine să cred că relațiile dintre oameni sînt doar de compătimire, aproape-mi vine să cred că atunci cînd strîngem femei în brațe e ca și cum am spune: "hai să ne amăgim, condamnate sînteți și voi; o, rahatul n-a fost niciodată pasăre... dii, dii..."! Mi-a murit încă un mare prieten
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
întru poezie! Al tău, Aurel Dumitrașcu Borca, 19 iunie 1983 Bună, dragul meu! Epistola ta din 25 mai e tare plină de amărăciune și-mi pare foarte rău că n-o duci bine, că ești hărțuit de atîtea insațietăți. Sigur, "compătimirea" e întotdeauna o complezență, nici măcar un semn de politețe, și aceasta în special cînd... scrii. De fapt, nu știu dacă gîndurile mele bune te liniștesc vreun pic. Eu unul, izolat cum trăiesc, aș înnebuni fără scrisorile prietenilor. Chiar ipocrite să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
caraghioasă. Într-o altă situație, scena aceasta ar fi declanșat un zâmbet, bună dispoziție sau poate chiar un hohot de râs. Dar, în circumstanțele date, crearea unei atari atmosfere era, practic, imposibilă. Cu excepția, pe deplin îndreptățită, a sentimentului uman de compătimire, orice altă reacție ar fi fost o ticăloșie. Moș Butu se lovise rău de tot. N-a scos nimeni niciun cuvânt: nici militarul, nici milițianul. S-a ridicat cu anevoie, ținându-se cu mâna de șoldul drept. A făcut un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
stradă, îmbrăcat modest, sărăcăcios, nu-mi venea să cred ochilor. Era mizeria personificată. Calea Victoriei, pe care o avusese cândva la picioare, azi îl refuza. El singur o ocolea. Trecea pe străzi lăturalnice. Privirile trecătorilor îl frigeau. Și, pentru a evita compătimirea, fugea de ele, de lume, de lumea haină a cen- trului. Și-a căutat refugiul în periferie, aceea care înghite tot și cu greu mai redă ceea ce a luat. Și nici măcar nu era plătit în bani, cât să-și găsească
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dramatice, suferinde, contosionate precum sclavii lui Michelangelo de la Galeria dell’Academia din Florența, siluete privite cumva „de sus” de noi, azi, viețuind parcă Într-o bolgie dantescă și, totuși... admirabile! O dublă lumină aruncă asupra lor sfârșitul de secol - de compătimire și de admirație! Da, dar ce fel de admirație?! Eu Însumi am pășit cu un pas În acest exil și, dacă nu s-ar fi prăbușit un imperiu, cel moscovit, aș fi rămas „acolo” pentru totdeauna, un fugar, dar și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nebun”, până la urmă „societatea” m-a lăsat În plata mea, nu-i așa, să mă descurc cu principiile mele „rigide și nesărate”, luate „de prin cărți”, „prost digerate” și care, dacă nu stârnesc iritarea În jur - atunci nici mila. O compătimire care, cu timpul, „se plictisește” ea Însăși și ești pur și simplu dat uitării, adică ucis. Un mort fără cruce, nu-i așa!? „Nebunia” mea, la urma urmei, a fost că mi-a fost mai tare frică de oameni decât
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
refuzat postul când au revenit neocomuniștii la putere în Albania. Bashkim Shehu este un disident anticomunist cu stagiu, a făcut pușcărie înainte de 1989 și este stabilit de mai mulți ani în Spania. Bashkim are și chipul cel mai „consumat”, dar compătimirea mea se oprește aici, pentru că este unul dintre personajele care fumează, probabil, și în somn. (E de neimaginat cum poate fuma atâta un om?! Grija multora este să nu stea cu el într-un vagon de tren și să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
descopeream cu imense delicii și orgolii, uitam pur și simplu continuarea jocului galanteriei, fixat deodată strâns și implacabil de gheara patosului pentru literatură. O carieră visată și, probabil, nu puțini au fost cei cărora le-am stârnit un zâmbet de compătimire observând cu ușurință disproporția jenantă între „starea mea socială” și visurile mele de puber întârziat. Țin minte, vreo doi ani am trăit cu Mica Cucu, cântăreață într-un cor profesionist, ba am și locuit la ea, în blocul Casata, ce
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
probabil, dar n-a scos unul un cuvânt!Ă, Mihai Ungheanu flutura Scânteia cu discursul „șefului” de la Cluj, iar eu, aproape de final, cu o garoafă în mână pe care am scos-o dintr-o vază din apropiere, mi-am exprimat compătimirea față de colegii mei care „mai aveau încredere în partid în ceea ce privește legitimele lor doleanțe și, mai ales în vederea obținerii unei reviste a noastre, a tinerilor creatori...”. Iliescu s-a ridicat și a plecat, „refuzând să tragă concluzii!”, provocând, probabil, nemulțumirea „șefului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
așa? Să încercăm să evităm ca așa ceva să se mai repete. Oricât de moderați ar fi, oricât de detestați de jihadiștii puri și duri, acești islamiști nu fac conversație, îmi dau bine seama de asta. Ei admonestează. Cu o răbdătoare compătimire pentru ignorantul și necredinciosul care sunt eu, și între două îndemnuri la trezire, cu severe critici la adresa Occidentului invadator pe care-l reprezint (destul de prost, la drept vorbind) în ochii lor. Nu mai credem în voi. Vă ziceți democrați și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lansa acuzații dure, (uneori informațiile erau exagerate, ceea ce denotă campania electorală) fondate pe „o nepăsare incalificabilă”. Gazetarul, foarte probabil, din opoziție, nu avea menajamente la adresa conducerii orașului, care, în viziunea lui, era „atât de îngustă în vederi încât provoacă pe lângă compătimire dar, și o ilaritate generală; și la județ, însă și la comună totul rulează în jurul interesului personal și a politicei de clientelă”. În articolul Scopul nostru (fără semnătură), publicat în ziarul „Gazeta Fălciului” din 8 octombrie 1905 (proprietar dr. I.
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
la București! Noi nu avem nevoie să știm și nu vom ști nimic, căci suntem oameni. Tot însă pentru cei mari trebuie trimise scrisorile oficiale“. Acei soldați, oameni din popor, erau într adevăr oameni, și numai la ei am găsit compătimire. La început eram foarte rezervată, mă temeam să nu fie de rea-credință, dar, constatând că nu se dezmint, am căpătat încredere. Ne plângeau și ne ajutau pe cât puteau nu numai cu plată, dar și de bunăvoie. Astfel, ne dădeau Ausweiss
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
aveți acolo? — Lada am adus-o, și am arătat-o amândoi plini de fală. — Văd lada, dar ce-aveți în ea, ce e în ea? — Nu e nimic în ea, ce să fie, am adus-o pentru iepuri. Consternare, dispreț, compătimire. — Vai de capul vostru. Dar noi eram fericiți: izbutiserăm, aduseserăm lada. Copilărie furată de război? Da’ de unde! Copilărie feerică. Fotografii vechi Voi însemna câteva gânduri despre două fotografii vechi, care m-au tulburat. Prima fotografie este din 1959, făcută la
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
dau conștiința că nicăiurea nu voi fi mai bine ca aici ep acest pământ, muncit și aparat de bravii noștri premergători. O! Parcă văd pe multe fețe de-ale tinerilor noștri din școala așa-numită modernă furișându-și zâmbete de compătimire pentru omul care își mărturisește pacatul de a preferi țara sa oricărei alte țări. Acelor întocmitori de sisteme, regeneratori ai omenirei, voi zice că în zadar caută ei să smulgă din inima omului cea mai firească simțire suptă odată cu laptele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în fiecare din schițele lui Cehov . în povestirile lui Cehov se aude din ce în ce mai des reproșul trist dar adevărat cu privire la nepriceperea oamenilor de a trăi și, din ce în ce mai frumos, se răsfrânge în ele compasiunea pe care o simte față de oameni. Suferința și compătimirea lui pentru oameni îi umanizează pe toți cei de care se atinge. . în ciuda tuturor piedicilor care-i pot apărea în cale, Cehov este convins că omul, dacă nu azi, atunci mâine, va reuși să-și dobândească acea coroană pierdută. Eroii
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
corupția politică, descoperim că din patru motive este deosebit de vulnerabil jafului. În primul rând, ajutorul în caz de dezastru atrage sume de bani mari dar necoordonate, fără o structură fiabilă pentru coordonarea și procesarea lor. În al doilea rând, profunda compătimire publică pe care o provoacă dezastrele se estompează rapid, iar interesul manifestat dispare în câteva săptămâni, astfel încât monitorizarea reconstrucției este costisitoare pentru media și se bucură de prea puțin interes public. În al treilea rând, ajutorul în caz de dezastru
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
ele nu era „prost cu diplomă“. O categorie umană creată de comunism după decreței - sau cetățenii de la bloc. - Tot mai înveți și-acuma? Îmi pare rău despre tine, părea să zică. Tot mai înveți?, m-a întrebat iarăși, cu o compătimire tulburătoare și reală, ca venind din partea unuia pentru care școala înseamnă doar castane încasate în plină figură, cucuie, vânătăi și echimoze. La asta s-ar reduce. De fapt, și la mine o mare însemnătate o au coșmarurile despre ora de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
la un „birt economic“ de pe șoseaua Basarab, unde a descoperit-o fratele meu Pompiliu, căruia i-a cerut câțiva gologani de-o țuică... Cum scria Tacit la moartea Messalinei: „Nimeni nu o plângea, căci urâciunea păca telor ei Îneca orice compătimire.“ În acea epocă de huzur „decadent“ sau fin de sișcle, situată În limitele unui cerc larg cu marginile dincolo și dincoace de 1900 și cu climatul său propriu de nepăsare pentru ziua de mâine, la care, cum am mai spus
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
La început a dormit numai pe o saltea. Atât de greu era la Kogălniceanu încât ar fi voit să meargă înapoi la pușcărie. De la Iași la Kogălniceanu a călătorit cu trenul escortat de doi milițieni. Călătorii din tren priveau cu compătimire la PS. Sa. „Eu mă duc acolo unde sunt trimis”, le răspundea Pr. Duma. Trei zile am stat acolo: am făcut curățenie, mâncare și i-am spălat rufele. „Voi m-ați vizitat în exilul meu, în timp ce eu vărsam durerea inimii
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
era învinețit de loviturile nemiloase ale bastonului cauciucat. Încă eram în stare de șoc. Umorile o luaseră pe arătură, iar acum eram căptușit în propriile mele reziduuri ale arderilor interne. Primarul s-a uitat la noi cu vădite sentimente de compătimire și luând toporișca l-a întrebat pe Mircea: A cui e obiectul ăsta? Al nostru, domnule primar. Ia-ți-l! Îmi pare nespus de rău că ați avut parte de un asemenea tratament. Dobitoc nenorocit! Mergeți acasă fără frică. S-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de fața mea - Netocika Nezvanova. Garderobiera îmi aduse pardesiul tocmai când îi înapoiam fetiței volumul, m-am trezit întrebând-o: Mais quelle îge a-t-elle? și femeia îmi arătă cele zece degete și apoi încă trei, indecisă între zâmbet lejer și compătimire serioasă. Afară mă lovi o nouă panică: nu voi mai ajunge la hotelul de pe ulița Gorkovo gde tramvai ne hodit - prima frază, cândva, din abecedarul de limba rusă. M-am lăsat dus de un instinct care lucra distinct în tremurul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ca o ghilotină, aici m-am lecuit, bănuiesc. Labirinturile mele sînt acum pline de soare, iar buzele Ariadnei freamătă În lumină. Știu că aceste buze umede și luminoase murmură și „viață” și „moarte”, dar acum sînt pregătit să Încerc toată compătimirea necesară pentru Endimion. Endimion urăște luciditatea. O urăște pentru că-l smulge din vis, Îl tîrăște la soare din grota sa unde noaptea Îl vizitează zeița Artemis fluturîndu-și pe umerii goi părul rece și blond. Lucid, Endimion rămîne cu ochii ațintiți
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cu tovarășul Ștefănescu? mă întreabă ea. L-a apucat brusc o durere de măsele, că abia după ce a luat spirt în gură și i-a făcut sora o injecție s-a mai calmat, spun eu. Economista clatină din cap a compătimire, amintindu-i doamnei Teona de iarna anului trecut, cînd a slăbit cu cinci kilograme din cauza durerilor de măsele. Doamna Teona se ridică puțin de pe scaun, scoate picioarele de sub birou, se așază din nou în scaun, apoi ridică încet piciorul stîng
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-ți spună ceva. Te rabdă inima s-o refuzi? Stau și mă uit la Dinu: privirea lui calmă îmi biciuie obrazul ca o pereche de palme. Vlad mă privește și el; are un surîs trist în colțul gurii tristețe și compătimire; așteaptă amîndoi să vadă ce voi face. Strîng din umeri, iau receptorul și-l duc încet la ureche: Da... Mihai, aud vocea Cristinei, eu sînt de vină pentru toată discuția de mai înainte. Am purtat discuția astfel încît să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]