15,554 matches
-
parte a scrierii (La gura sobei), N. Manolescu notează: "Metoda romancierului ar putea fi numită pretextualistă, într-atît seamănă cu unele din experimentele actuale." Și, mai departe: Această complexitate narativă (oricît de precară ar fi realizarea artistică) este fără termen de comparație în romanul nostru de dinainte de Camil Petrescu." (Despre nostru, vezi mai sus.) Comentariul dedicat enigmaticei scrieri se încheie interogativ: Cine să fie autorul acestei minunății de tehnică literară dintre toți acești insipizi și stupizi autori de romane populare de la mijlocul
"Catastihul amorului" - o traducere localizată by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17002_a_18327]
-
UEFA"; "fundașul Novotny i-a cosit piciorul lui Adi Ilie"; "servit ca la Ritz"; "nemții bagă material" - uneori cu alunecări în vulgar: arbitrul "își scuipă bojocii în fluier". Gama stilistică a genului mai cuprinde aluzii ("seamănă panică în tranșeele germane"), comparații elaborate ("întors pe toate părțile ca un șalău în tigaie") și în special un ton hiperbolic - peluza "duduie", difuzoarele "urlă", "larmă infernală", nemții sînt "prezenți la stadion cîtă frunză și iarbă" - împins pînă la parodie (o echipă învinsă, "cu visurile
Clișee fotbalistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17003_a_18328]
-
viață... În timp ce ședința înaintează în ritualul ei stalinist, S. se uită insistent în oglinda venețiană înaltă cu rama barocă, aurie. Să fi fost un impuls, doar, dat de posaca fantezie a lui S., punînd în mișcare un mecanism întreg de comparații, deducții, asocieri?... Nu mai urmăresc ședința reală. Mă uit atent la cealaltă, la ședința din oglinzile paralele, la încăperea virtuală în care fizionomiile participanților au și suferit o modificare, și optică și de caracter... Întîi, dintre participanți, cei ce au
Sala cu oglinzi (Delatori, demascări...) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17005_a_18330]
-
lui M.H. i s-au luat boii de la bicicletă"...). Inutilitatea unor eforturi pozitive e rezumată printr-o altă serie de expresii: un anumit lucru ajută ca la mort compresa sau folosește ca o frecție la un picior de lemn. Ultima comparație, mai ales, apare foarte frecvent în texte: "Rana de la cap a încetat să-i sîngereze, da... asta nu mai are nici o importanță pentru el, așa cum n-ajută o frecție cu Diana la un picior de lemn" (George Arion, Atac în
Expresiile inutilității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17042_a_18367]
-
2251, 1997, 10); "demersurile mult-așteptate rămîn ineficiente frecții la un picior de lemn" ("Luceafărul", 15, 2000, 2). Și în acest caz, ideea inutilității este subliniată de absurditatea comică (de umor negru, chiar) a imaginilor. Variațiile se realizează prin particularizarea elementelor comparației: de pildă, prin evocarea unui produs farmaceutic autohton, foarte răspîndit la un moment dat ("frecție Diana") sau prin indicarea tipului de lemn: "Extrădarea în folie de zinc folosește la cauză ca frecția la piciorul de salcîm" ("Academia Cațavencu", 39, 1997
Expresiile inutilității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17042_a_18367]
-
gratuite ale copilăriei sunt sufocate în retorică nemotivată, iar prospețimea tonului cromatic subminată de substanța cromatică, de materialitatea ei necontrolată, și asta din pricina inculturii tehnice, se pot identifica două, trei obiecte care dovedesc reala înzestrare a Alexandrei, dar și, prin comparație, proporțiile degringoladei din rest. Aceste lucrări sunt de mici dimensiuni, înscrise în spațiu pătrat, sintetice și realizate în tentă plată. Dincolo de faptul că și ele vin din repertoriul lui Picasso și din diversele sale stilistici pasagere, se pot observa aici
Amurgul unui răsărit: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17059_a_18384]
-
2). Se simțea probabil nevoia ca referirile la televiziune să capete o variantă argotizantă, care să se potrivească cu registrul colocvial și cu tonul lui de ironie generalizată. Televizorul era de altfel de mai multă vreme și o sursă pentru comparații familiare: expresia a vorbi ca televizorul, folosită cu sensul "a vorbi de unul singur, a nu fi ascultat" circulă oral, dar e atestată uneori și în scrisul jurnalistic ("națiunea... a învățat să vorbească singură, ca televizorul" - EZ 2306, 2000, 12
"Pe sticlă", la televizor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17074_a_18399]
-
preferă eficientă și autenticitatea relatării albe, previzibile, convenționale. Conacul lui Caraminu pare o quasi-butaforie. Și totuși credibilă, ca și limbajul concettist, aproape livresc, al slugarnicilor levantini ce nu pregeta să folosească formule ditirambice. Autorul nu evita recontextualizarea unor expresii și comparații verficate în timp. ("desișul că peria - noaptea neagră că păcura" etc.) Original în sensul de intuiție a dozajului este Adrian Grigore în scenele dinamice, cu personaje aflate la ananghie, urmărite, între viață și moarte, încleștate în confruntări terifiante. Ceea ce nu
Aventuri la apa Teleormanului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17107_a_18432]
-
veșnicile trimiteri la capitolele anterioare sau viitoare, i-am spus lui Ț.". Spre a înfățișa sordidul atmosferei de care e, la un moment dat, covîrșit Muzeul Zambaccian, Radu Petrescu recurge nu doar la o descripție rece, ci și la o comparație literară ce o pecetluiește: "Atmosferă insuportabilă de birou de miliție, copita brutală și murdară pusă să spurce și să devasteze, în totul un aer de ireverențiozitate suspectă, amintind celebrele scene din Le cousin Pons". În fine, pasajele exegetice corespund de
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
de triumf pe care îl avem și care seamănă cu o vespasiană, i s-ar fi dat lui Brâncuși să facă ceva ca poarta din Tîrgu-Jiu, Bucureștii ar arăta altfel, ar fi mai specific și mai interesant". Dacă facem o comparație între Jurnalul lui Radu Petrescu cu acela al lui Mircea Zaciu, constantăm, pe lîngă numitorul comun al unor subiecte și stări de spirit, semnificative deosebiri. Ultimul e o operă de moralist penetrant și malițios, bizuit pe materiale eterogene, nedisprețuind zvonul
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
atît alfabetul, cît și instrumentele picturii. Fără a fi cîtuși de puțin rigidă, această lucrare este riguroasă și exactă, dar și realizată suficient de liber pentru a se vedea limpede că ea nu este simpla consecință a unei rețete. Spre comparație, Portretul mamei reprezintă sigur o altă etapă, o altă percepție a modelului și o preocupare mult mai evidentă pentru viața lui interioară. Realizat în cărbune, acest portret minuscul concentrează întreaga energie a observației și toată puterea de înțelegere a relației
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
Cristian Teodorescu Cam toate posturile de televiziune au cîrmit-o după alegeri către partidul de guvernămînt. Cea mai cîștigată din această schimbare a puterii a fost Antena 1 care, prin comparație cu prestația ei preelectorală, acum pare un post t.v. echidistant. Televiziunea Națională își schimbă accentele după cum se schimbă puterea, încît nu-i de mirare că aceiași oameni care se ocupau intens de mediatizarea Convenției și a fostei coaliții de
Credibilitatea Puterii și presa by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15835_a_17160]
-
limbile romanice nu au în această zonă semantică instrumente gramaticale similare celor slave, ele exprimînd aspectul mai ales prin mijloace lexicale (cuvinte, sensuri, perifraze). La noi, în mod previzibil, s-a scris destul de mult despre aspect în perioada în care comparația cu rusa era obligatorie și în care tendința de a accentua rolul influenței slave asupra românei era dirijată politic. Caracterul evident al diferențelor a făcut însă ca și în acel context ideea dominantă (în diferite articole de specialitate) să fie
"Dă-i și luptă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15873_a_17198]
-
ieftinătatea suportabilă a unei astfel de lumi e însoțită insuportabil de o concepție rudimentară asupra literaturii. Ceea ce e deja prea mult. Să începem cu ceea ce a fost cel mai des invocat ca marcă a acestui autor: lumea sudică. De aici, comparații aiuritoare: cu Ștefan Bănulescu sau Panait Istrati. E într-adevăr vorba în tot ce a scris Fănuș Neagu despre un cosmopolitism dunărean care a făcut faima multor scriitori de la noi, în România sau în afară. Dar se știe că nu
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
îl va întrista îndelung, mai ales după ce prietenul admirat va părăsi Clujul, câteva luni mai târziu: Totdeauna când mă compar cu el, mă găsesc sărac, de o sărăcie îngrozitoare. Versurile mele sunt ca niște scaieți pe lângă o pădure care vuiește." (Comparația amintește oarecum de un alt poet, Edgar Lee Masters, tradus de cineva, cu acel "mic poet" care scria insignifiante bijuterii "în timp ce Homer și Whitman vuiau pe culmi".) Chiar exagerată modestia nu-i stă rău nici unui creator. În mai 1962, autorul
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
repetarea fenomenului interbelic cînd mai multe sequels "economice" au fost consacrate mîinii, mormîntului, blestemului, ba chiar și fantomei mumiei. Cap de serie, filmul din 1932 cu Boris Karloff pus în cadru de un Giotto al ecranului, operatorul regizor Karl Freund. Comparația cu originalul expresionist care specula doar modeste surse de lumină, nu se mai justifică astăzi cînd senzațiile tari depind în primul rînd de agilitățile ingineriei digitale a specialiștilor din laboratoarele companiei specializate în efecte speciale "Industrial Light and Magic". Loc
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
țării sale. E nu atît o întrebare, cît un exemplu despre cum a reușit un român plecat din țară la nouăsprezece ani să rămînă aproape de rădăcinile sale culturale fără ca asta să ducă la o lamentație nesfîrșită. îmi vine în minte comparația cu Vintilă Horia și felul strident, etnografic și lăcrimos în care apare Miorița în romanul Dumnezeu s-a născut în exil. A tradus Blaga și mărturisește undeva că-i recitește mereu pe Arghezi și Eminescu, dar în același timp recunoaște
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
simplu de un instrument. Același critic despre care aminteam înainte scria despre a formidable command of the language pe care acest alogen o afișează de cîteva decenii cu un orgoliu care nu-i caracterizează în general pe românii din afară. Comparația cu Cioran e inevitabilă, doar că în cazul lui Andrei Codrescu nu se simte nici un fel de încrîncenare și nici un travaliu istovitor. Cei opt ani chinuitori pe care îi mărturisea Cioran ca pe un fel de asediu al unei franceze
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
academică a lui Le Rider recomandă textele sale mai curând specialiștilor; jurnalul din România abundă de informații și considerații, însă datele istorice și culturale primează asupra impresiilor de călătorie, asupra realității cu care intră în contact (se poate citi spre comparație relatarea unei scurte vizite în Ucraina în articolul lui Timothy Garton Ash de care vorbeam la început). Este extrem de interesant articolul Uitare, memorie, istorie în A doua considerație inactuală a lui Nietzsche, în care se face o analiză pertinentă nu
Visând la Europa Centrală by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15932_a_17257]
-
la București s-ar fi putut crede la Paris dacă nu ar fi părăsit străzile principale, pentru a descoperi atmosfera orientală descrisă de Kunisch și de alții înaintea lui, convingându-se că "Parisul de pe Dâmbovița e un Paris oriental". Clișeizată, comparația cu Parisul îi e defavorabilă Bucureștiului, dar simpla alăturare a celor două capitale arată cât se schimbase orașul care lui Kunisch nu-i sugera nimic apusean. Jan Neruda - De la Praga la Paris și Ierusalim, trad. din cehă, selecție și tabel
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
desuet. Nu cred că cineva din generația mea înțelege ceva din dorința de a fi stoic. Un astfel de limbaj, lipsit complet de referință, un astfel de vertij retoric este incomprehensibil cel puțin pentru un cititor format după '89. O comparație cu Emil Cioran este absolut necesară. Problematica este identică (moarte, singurătate, sinucidere) modul de abordare este complet diferit. Bibliografiile sînt cu totul altele. În timp ce Paler apelează la mai marii culturii, Cioran caută autori marginali, necunoscuți și își autentifică în acest
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
de un juriu anonim. Din martie voi fi în Nada Florilor, într-un bloc în care n-ați vrea să stați Ce părere ai despre ceea ce literatura și tradiția ne-au obișnuit să vedem în "nemți", cum ți se pare comparația imaginii noastre preconcepute cu ceea ce ai găsit aici? N-am avut niciodată o imagine preconcepută despre vreun popor și ideea de "specific național" mi s-a părut întotdeauna destul de suspectă. În orice caz, de la Cantemir la Noica a curs prea
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
autentic, Respirația/Le souffle îi permite lui Daniel Odoul să dilate acel moment de trecere spre maturitate, moartea copilăriei însemnînd pentru eroul său, un puști dezechilibrat, și sfîrșitul vieții naturalist cinematografiată, cu o tensiune implicită, amintind de Bresson. Printr-o comparație involuntară cu acest film francez, pare palidă aventura a două Surori/Sestry - ființe fragile hărțuite de o societate coruptă plină de pericole - menită să-i decanteze tînărului cineast rus Serghei Bodrov jr. propriile trăiri într-o Rusie în degringoladă. Un
Speranțele Salonicului by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15649_a_16974]
-
prietenii lui fiind eu, aș prefera să nu-mi dau cu părerea în lucruri la care nu mă pricep. Ce valoare ar avea mărturisirea mea că iubesc muzica lui Johnny de cînd mă știu și nu-i găsesc termen de comparație? Așa că voi vorbi despre om și despre prietenul meu. Johnny se numără printre puținii oameni care prețuiesc cu adevărat prietenia. Am avut ocazia să mă conving, nu o dată, de devotamentul lui față de aceia pe care îi consideră apropiați. Nu mulți
Incomparabilul Johnny by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15653_a_16978]
-
atunci când primul ministru al unei țări a făcut declarații în numele ei referindu-se la oameni a căror carieră a fost maculată de trecerea prin hiper-naționalismul antisemit. Da, aș aplica aceleași criterii și scriitorilor francezi și englezi. Céline ș6ț e o comparație bună (n-o să-l auziți pe Chirac invocându-l în chip de mare reclamă pentru cultura franceză...) Pound ș7ț a fost antisemit în poemele lui, însă din punct de vedere politic și jurnalistic a fost mai reticent. în plus, era
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]