952 matches
-
la motelul din vecinătatea sălii de joc, un cub mic, Întunecat, fără ferestre, cufundat În fum acru și borîtură spălăcită. Așternutul rudimentar de pe pat miroase a sudoare. Aude prin somn, noaptea Întreagă, clinchetul aparatelor de poker și gîngăveala difuzoarelor. Se complace În mizerie, așteaptă să moară. CÎnd se trezește, se simte mai puțin Încrezător: nu este suficient de puternic ca să moară, cel puțin nu singur. Mai zace Încă o oră pe cearceaful duhnitor, privind mut la ecranul gol a televizorului. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de sub picioare. Le-a crescut tirajul pentru o vreme, dar au afectat industria pe termen lung. — Jack, Jack, țâțâi nesuferitul de Nelson, mă uimești. Încă mai consideri concurența un lucru bun, nu? — Sigur că da. Fără ea începi să te complaci și, când te complaci, s-a dus jurnalismul de calitate. Trebuie să-ți dorești să urmărești un subiect, să-l urmărești bine și s-o faci înaintea celorlalți. Dacă există un singur ziar în zonă, ce rost mai are să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
crescut tirajul pentru o vreme, dar au afectat industria pe termen lung. — Jack, Jack, țâțâi nesuferitul de Nelson, mă uimești. Încă mai consideri concurența un lucru bun, nu? — Sigur că da. Fără ea începi să te complaci și, când te complaci, s-a dus jurnalismul de calitate. Trebuie să-ți dorești să urmărești un subiect, să-l urmărești bine și s-o faci înaintea celorlalți. Dacă există un singur ziar în zonă, ce rost mai are să te agiți? Murray se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Să fie unul mai șmecher, mai mare să mă lege de pat, să mă violeze, ăla poate să fie conștient că, oriunde mă întâlnesc cu el și peste cât timp, ăla moare, că-l leg, că-l spânzur... Alții se complac în postura asta. Le dă cineva o țigară, o mâncare, o gustare. Știți, înainte de pușcărie era o categorie de respect - legea junglei, după aia a intervenit o perioadă foarte scurtă de inteligență - dacă ai cap și știi să vorbești, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
se face, de mici copii. Se cunoșteau familiile între ele, eram unul pentru altul de când eram în burți, cum vine vorba. Cam asta e... Când vede că trăiește cât de cât bine și are tot ce-i trebuie, s-a complăcut și ea. Drept dovadă, acum nu s-a mai complăcut și-i direct în Franța. 9 Lucram singur. Când ești singur, numai tu știi ce faci. Ești cu al doilea, al treilea, deja nu ești sigur pe ei. Ponturi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
eram unul pentru altul de când eram în burți, cum vine vorba. Cam asta e... Când vede că trăiește cât de cât bine și are tot ce-i trebuie, s-a complăcut și ea. Drept dovadă, acum nu s-a mai complăcut și-i direct în Franța. 9 Lucram singur. Când ești singur, numai tu știi ce faci. Ești cu al doilea, al treilea, deja nu ești sigur pe ei. Ponturi din cârciumă, mai bei o bere, te mai bagi în seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
colective. Nu s’a apărat însă eroic. Infuziile de sînge nou-regie rămîneau inutile cîtă vreme TEXTUL rămînea simplu pretext. Pretext pentru succes de vedete; pretext pentru regisori. Se menținea numai în realitate, slujia la menținerea unei iluzii de verosimil. Se complăcea în mentalitate mic-cooperatistă. Textul era cursă de prins șoareci, nu scenariu, lăsînd să zburde liber fantezia actorului”. Așadar: refuz al mimesis-ului, al comercializării „mic-burgheze”, al încorsetării în convenții rigide. Pe urmele optimismului futurist (v., între altele, entuziasmul pentru „teatrul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că tocmai deznădejdea e semnul cel mai înalt al iubirii. "Eu, Galileo Galilei, în al șaptezecelea an al vieții mele, având înaintea ochilor toate amintirile pe care le pipăi ca pe niște pietre, abjur ambițiile deșarte în care m-am complăcut...", ce-ai zice dacă m-ai auzi vorbind astfel? ― Și ce vei face acum? ― O soluție ar fi să mă întorc printre oameni fără să-i detest. De ce să le cer mai mult decât sunt în stare să dea? Ți-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
am mai vorbit cu el de două săptămâni - e ok, dar, cum să spun (a căutat cuvântul ridicând ochii în tavan și, când l-a găsit, și-a coborât privirile asupra mea; pupilele îi străluceau), e insipid, e nivelat. Se complace. Nu avem ce discuta, așa că stăm unul lângă altul și ne uităm aiurea. Tăceam. Țineam un cot pe masă și-mi sprijineam bărbia cu o mână. - Trec printr-o perioadă destul de... Mă rog, să zicem că am avut și zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
existențial. În felul acesta, înțeleg mai bine înclinarea noastră bolnăvicioasă, plină de suferință pasionată, pentru femeie. Deși mai ancorată în viață decât noi, nu-i putem totuși răpi un caracter de ireal, alcătuit atât din poezia vaporoasă în care ne complăcem a o învălui, cât și din echivocul sexualității. Femeia este orice, afară de o evidență. Și suferința în dragoste, în orice dragoste, împlinită sau neîmplinită, câștigă în adâncime și ciudățenie cu cât prezența femeii se subtilizează într-o perfecțiune pe cât de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
continue regenerări, a unei renașteri permanente. Insomniile duc, dimpotrivă, la un sentiment al agoniei, la o tristețe eternă și iremediabilă, la o disperare absolută. Pentru un om sănătos, adică pentru un animal, a te preocupa de insomnii este a te complăcea în neseriozități, fiindcă el nu știe că sânt unii care ar plăti un somn cu o avere, cărora le e frică de pat și care ar sacrifica o țară pentru inconștiența din somn, ce o răpesc în mod brutal amarnicele
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ei se satisface în ordinea internă și apărarea granițelor, iar ideea ei istorică în cultivarea unui așa-zis specific național, care a tolerat constanțele reacționare ale subistoriei noastre - atunci mai bine să ne dizolvăm în agonia prelungită în care ne complăcem. România e geografie, nu e istorie. Înțelege cineva acest tragic? O țară are valoare numai când devine o problemă pentru alții, când numele ei înseamnă o atitudine. Cu toții știm ce înseamnă Franța, Anglia, Italia, Rusia și Germania, dar nu știm
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
el, tragedia ne-ar fi dat o rară proeminență și o zguduire extrem de fecundă. Autodisprețul presupune totuși un amar și o nemîngîiere, care configurează specific România. Când te gândești la celelalte țări mici, care n-au făcut nimic și se complac în inconștiență sau într-un orgoliu vid, nejustificat, atunci nu-ți poți reține admirația pentru luciditățile României, căreia nu-i e rușine să-și bată joc de ea însăși, să-și scuture neantul în autodispreț sau să se compromită într-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
poate concepe o modificare esențială a structurii sociale, fără ideea de justiție. În orice revoluție, ideea socialistă este obligatorie. Căci orice revoluție este obligată față de toți oamenii capabili să trăiască și dornici de viață. Sistemul exploatării în care s-a complăcut omenirea, de la Adam încoace, a scos din sfera vieții imensa majoritate a oamenilor. Pe aceștia, religiile i-au învățat doar cum să moară. De mii de ani, dezmoșteniții și-au construit temple ca să se dezvețe de viață. Cursul omenirii, din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și națiunea și indivizii. Naționaliștii vor trebui să-și învingă atâtea și atâtea prejudecăți și să înțeleagă că nu-și pot face o apariție onorabilă în fața istoriei, înainte de a fi găsit o ieșire din situația teoretică paradoxală, în care se complac. Ideea colectivistă este compatibilă cu ideea națională. Contrariul îl susțin curentele de stânga, internaționaliste din o mie și una de interese, precum și inconștiența atâtor și atâtor naționaliști. Aceștia din urmă, refuzând ideea colectivistă, să nu uite că lumea ideilor socialiste
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Nivelul ei ni se pare într-o măsură oarecare accesibil. O lume istorică, a cărei actualitate totală s-ar înălța progresiv sub ochii noștri, ne-ar zăpăci cu infinitul ei. Există un nivel istoric obligatoriu. O țară care s-ar complăcea numai în dezvoltarea originalității etnice nu poate participa efectiv la istorie. Pe această cale, devii o țară pitorească și interesantă, cum e Ungaria de exemplu, dar nu o națiune și în nici un caz o mare putere. De Ungaria va aminti
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ei teoretică un lucru elementar: forța creează făgașele "evoluției"? Nu există atâta forță în evoluție pentru ca să înfrîngă pe cea care se naște peste ea. Cultul secolului trecut pentru evoluție a luat forma celui mai plat misticism. Mediocritatea oamenilor s-a complăcut în a inventa "virtuți" evoluției, pentru ca ei să poată dezerta din fața oricărei responsabilități. Evoluția va face totul cum trebuie, pare a fi fost lașitatea acestor deficienți. Toți oamenii care se reclamă de la "curgerea lucrurilor" pentru a-și justifica inactivitatea suferă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lipsei de soluții? Că iraționalul ține mai esențial de răspântiile istoriei decât raționalul, o dovedește nulitatea dreptului în astfel de momente. Forța dreptului este nulă în fața Forței. Crizele lui sânt echivalentele triumfului Ei (zeiță monstră și irezistibilă). Acei care se complac în iluzia unui absolut juridic, dar văd răsturnările create de ofensiva forței (chiar a acelei forțe ce servește o mare idee), se mângâie cu speranța că la un tribunal al istoriei toate triumfurile înălțate din expansiunile puterii vor fi pecetluite
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
concret. Alexandru Bârlădeanu, unul dintre colaboratorii săi direcți după decembrie 1989, el însuși fost nomenclaturist, consideră chiar că, până la un punct, Ion Iliescu a fost protejatul lui Ceaușescu (vezi Betea, 1997). În cărțile sale despre revoluția română, Ion Iliescu se complace în postura de „om providențial” al momentului decembrie 1989: a fost omul potrivit la locul potrivit, cu reflexe de om politic, care l-au propulsat imediat. Trebuie precizat că perfidă și uzurpatoare nu a fost neapărat prestația lui din, să
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
care operează lectura alegorică (Gal. 4,24) a unui text patriarhal (Fac. 16), s-ar putea spune că intenția naratorului istoriei lui Avram, Sarai și Agar nu contează. Luându-și această libertate, desigur, Sfântul Pavel adoptă deconstructivismul pentru a se complace în delirul interpretării. Absorbit fiind în revelația lui Dumnezeu, apostolul respectă doar criteriile duhovnicești ale inteligibilității. Biserica procedează în aceeași manieră didactică, eliberată de fixația idolatră asupra trecutului, atunci când citește Cuvântul lui Dumnezeu într-o anumită gradație liturgică. Lectura din
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
menținerea echilibrului strategic cu Răsăritul sovietizat decât armatele naționale ale unor țări precum Marea Britanie, Franța, Italia sau fosta Germanie Federală. Complexul militaro-industrial american a fost și a rămas superior celui al europenilor, motiv pentru care aceștia din urmă s-au complăcut în postura de "consumatori de securitate", pe toată durata Războiului rece. După căderea comunismului și extinderea Uniunii Europene, se pune însă problema dacă nu cumva consolidarea unității acestei mari familii ar trebui să parcurgă și faza creării unei armate europene
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
pentru care, la Voronca „excesul Însușirilor sale este contrariat de excesul defectelor”. Dacă, scriind despre Brățara nopților, Octav Șuluțiu motiva lipsa de „unitate”, În Înțeles tradițional, prin faptul că avem de-a face cu „o poezie de romantism frenetic, neputîndu-se complace În constrîngerea de crustă a formei consacrate”, pe care o „sparge”, eliberîndu-se prin apelul la acele „imagini” răsturnate În planuri Întretăiate, precum sunt descompuse mișcările În tablourile artei noi”, alți recenzenți observă, alături de noutatea frapantă și prospețimea acestui imagism, carențele
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
palat, construit de el. Convenția cu proprietarul fusese ca Ioanide să locuiască în casă un timp determinat. Așa proceda de obicei, fie că era vorba de o construcție mare, fie de una minusculă. Ioanide clădea pentru gustul lui și se complăcea în interioarele pe care le crease. Încerca părerea de rău a pictorilor de a se despărți de tablouri și adesea visa utopic să distrugă pe proprietari și să confiște imobilele construite de el. Probabil că întîmplarea cu aruncarea afară pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la spectacolul rustic, iar prestigiul textului clasic însutea valoarea versurilor. O descripție oricât de bogată a unui modern nu-i sugera lui Suflețel atât cât simplele hexametre virgiliene.) Emoția lui intimă era delicioasă și Ioanide, căruia îi plăcea Virgil, se complăcea în entuziasmul extraordinar al lui Suflețel. "Cel puțin, zicea el, dobitocul nu-i apatic." - Foarte frumos! recunoștea și Aurora. - Ia ascultă aici! (Suflețel închidea ochii un moment ca într-un leșin de voluptate, căutând a se domina.) Felix qui potuit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se vadă subordonarea caracteristică raporturilor care unesc comunitatea sătească în raport cu exteriorul. Astfel, piețele sunt organizate în cursul vizitelor funcționarilor cu o oarecare importanță sau cu ocazia întronării regilor fictivi: mulțimea de schimburi oferă atunci un spectacol în care fiecare se complace în manifestarea unui fel de comunitate de dependență, reală în primul caz, fictivă în cel de-al doilea. Intervenția, după independență, a unei mulțimi de consilieri și experți în dezvoltarea economică, malgași sau europeni, face din imitarea modelului capitalismului de
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]