1,296 matches
-
grupul Bibi Chen, probabil că Walter a crezut că vorbește cu conducătorul inițial al grupului. Dar asta nu mai conta acum! Aveau vize! Era incredibil. Cel care făcuse acest lucru posibil era un geniu! (Am fost Încântată de un asemenea compliment.) — Mai aveți nevoie de ceva ca să mă adăugați pe listă? Întrebă Bennie. Nu, totul e În regulă. V-am adăugat când am primit faxul. Mi-am imaginat că sunteți În plus, nu că Înlocuiți pe cineva. Deci totul e În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vorbește engleza mai bine decât mine? E mai american decât mine. Prin asta, Bennie voia să spună că Walter vorbea cu accent britanic, ceea ce În mintea lui suna mai sofisticat decât accentul lui din Vestul Mijlociu. Walter fu Încântat de compliment. —O, dar să fii american are mai puțin de-a face cu engleza fluentă pe care o vorbești, și mai mult cu valorile În care crezi: drepturile inalienabile, dreptul la fericire, În cazul vostru. Eu, o spun cu tristețe, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și Încrezător: — Știu că e bine. Tatăl lui e foarte protector. Mark nu ar lăsa niciodată să i se Întâmple ceva rău fiului nostru. Va face tot posibilul să mi-l aducă Înapoi. Moff se Întrebă cinic dacă era un compliment sau un ordin. Dar apoi Lana se Întinse după un șervețel, Își tamponă ochii și Începu să plângă. — Aș da orice să-i am Înapoi pe amândoi, adăugă ea abia șoptit, cu vocea tremurândă. Pe amândoi? Moff era siderat. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și sclipitoare, amestecă româneasca cu franțuzeasca într-un mod caraghios. Tu singură din toți ești precisă, ai simțul proporțiunilor, n-ai fost influențată de casă, de oameni și de păsări!" Irina surâse măgulită și primi vorbele mele ca pe un compliment. Timpul trecea, scenele se repetau întocmai. Irina îmi suporta firea. Nici una din speranțele sau din deziluziile mele n-aveam delicateța sau n-aveam tăria sa i le ascund. Nu eram nici copil, nici om întreg, și transformarea aceasta aducea cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mi-a făcut semn: "N-ai nici o grijă". Și fără să mai aștept detalii, brusc liniștit, salutai o cunoștință din vagon, o domnișoară minunată de grație și căreia îi făcusem curte odinioară. Până la București ne-am întrecut în glume, în complimente, în aluzii sentimentale, în înțelegeri subtile și complice, iar eu păream (mi s-a spus mai pe urmă) extrem de nervos, dar extrem de fericit de succesul meu. Biata Vana nu știa ce să mai creadă... Abia a doua zi Vana mi-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
abia acum temperamentul feminin, dădea explicații neașteptate conflictelor, sugera fatalitățile și, destăinuindu-și propria ei fire, cu frenezie explica torturile dragostei. Ioana e foarte inteligentă, și dacă i-o spun într-un moment de apropiere sufletească, se roșește de bucuria complimentului. Dar când există o mică distanță între noi, se îngălbenește de disperare, ca și cum complimentul implică lipsa dragostei mele, pentru care nu e nevoie de inteligență, și chiar îl făcusem ca să-i dau ceva în schimb, să o consolez. Inteligența ei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ei fire, cu frenezie explica torturile dragostei. Ioana e foarte inteligentă, și dacă i-o spun într-un moment de apropiere sufletească, se roșește de bucuria complimentului. Dar când există o mică distanță între noi, se îngălbenește de disperare, ca și cum complimentul implică lipsa dragostei mele, pentru care nu e nevoie de inteligență, și chiar îl făcusem ca să-i dau ceva în schimb, să o consolez. Inteligența ei constă în spirit critic cu ocazia cărților, ceea ce n-am mai întîlnit niciodată la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
putem îngădui să-i lăsăm numai pe bărbați să lupte. — E foarte trist. Ieri am putut vedea cu ochii mei că veșmintele femeiești se însoțesc de minune cu frumusețea ta, mult mai bine decât hainele aspre și armura de luptător. Complimentul său, se pare, își atinsese ținta. Cu un gest tipic feminin, ea își îndepărtă părul pe care vântul i-l răvășise pe frunte și îl fixă cu o privire pătrunzătoare, neștiind dacă să fie încântată de cuvintele lui sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu fac prizonieri. — Nici noi, fu răspunsul dur al Fredianei. în fine, măcar am eliberat multe femei. — în orice caz, a fost o incursiune magnifică. Din nou ea surâse: — Dacă vine de la un ofițer al lui Etius, e un mare compliment. — E adevărul. Te-am văzut luptându-te ca un bărbat; mai mult, îți datorez viața. Cine te-a învățat să folosești sabia? Tatăl meu, dar mai ales Ricarius, maestrul lui de arme. A murit odată cu el. Lăsând în spate lacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acela al lui Onegesius, care, între timp, urcase și el în șa. — Băiatul ăsta n-ar fi putut răspunde mai bine de atât, recunoscu, făcând un semn către Balamber. L-ai crescut așa cum se cuvine. Utrigúr, de obicei zgârcit în complimente, răspunse cu un zâmbet abia schițat: — Nici nu e de mirare: prin venele lui curge sângele marelui Uldin. încuviințând cu gravitate, Atila luă din mâinile fiului său un coif ornat cu o coamă lungă, roșie, apoi se întoarse spre Balamber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe sine. Se topea. Ochii îi înotau în lacrimi ca într-un ocean. A oferit Adelei un scaun, l-a acoperit cu o rochie păturită, a înconjurat-o cu politeți excesive și naive, a copleșit-o direct și indirect cu complimente intempestive și stîngace: Domnișoara cea mai frumoasă din Bălțătești" - "Surioara matale trebuie să-ți fie dragă tare și seamănă așa de bine cu mata". Bine că n-a spus fiică! (Acum zece ani, în tovărășia unei femei ca Adela, ipoteza
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o foaie de angajare, se așeză la birou cu stiloul În mână, chestionând-o profesional. „Cum te numești, domnișoară?” „Atena Karamalis” - răspunse ea repede. „Ce etate ai...?” „Douăzeci și unu peste câteva zile...” Tony Pavone, se simți dator să-i facă un compliment. „Domnișoară Atena, ai un nume care coincide cu capitala acestei țări, ce amintește de trecutul Îndepărtat al civilizației elene, unde au trăit și au desăvârșit capodopere literare, cele mai luminoase „Genii” ale omenirii. Te felicit...” Îi mai puse unele Întrebări
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Paulică Înainte de-a pune piciorul În local preciză cu seriozitate. „Domnilor, de la Început doresc să fim Înțeleși: nu pot Întârzia mai mult de o oră... La ora două, am audiență cu publicul...!” Curtenitor Gică Popescu, Îl gratifică cu un compliment. „Dragă Paulică, cunosc munca ta neobosită, În folosul Întrepriderii. Mai cunosc faptul bine stabilit: În curând, vei fi numit directorul acestei instituții. Îmi permit să-ți adresez anticipat, sincere felicitări...” Fiind ora mesei, luară câte o „Tărie”, apoi Încă una
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mâncare, spunând ospătarului să mai aducă alte sticle cu vin de aceeași calitate spre satisfacția celor doi bețivani care apreciară hotărârea frumoasei ce părea izvorâtă din spuma mării, să le țină companie... Domnul Paulică, Îndrăgostit de frumusețea fetei, Îi făcea complimente nu lipsite de adevăr sărutându-i mâinile pe ambele fețe, privind-o stăruitor În ochi. „Cum vă place România, domnișoară...? Dar felul nostru de-a fi...??” Atena răspunse cu sensibilă politețe. „Tinerețea mea, mai precis starea materială nu a fost
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
avea la inimă pe evrei. Îi numea niște optimiști vulgari. Optimiști? Dacă trăiești lângă craterul Vezuviului e mai bine să fii optimist. Când am Împlinit șaisprezece ani mama mi-a dat Lumea ca voință și idee. Firește a fost un compliment plăcut că puteam fi atât de serios și de profund. Ca marele Arthur. Așa că am studiat sistemul și Încă mi-l amintesc. Am aflat că numai ideile nu sunt copleșite de Voință - forța cosmică, Voința, care pune totul În mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pun întrebări la care nu poți face altceva decât să minți. Sue a chicotit aprobator. — De fapt, a continuat Sheba, de data asta încruntându-se, retrag ce-am spus. E foarte răutăcios din partea mea. Sunt sigură că și eu cerșesc complimente de multe ori. — O, nu, a intervenit Sue. E perfect adevărat. Bărbații sunt așa niște copii. Ei au nevoie să li se spună tot timpul ce extraordinari sunt. Sunt nesiguri de ei, e clar. Au nevoie ca ego-urile lor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
internat? La un moment dat, Sheba a întrerupt șirul întrebărilor ca să-l sărute și să-i spună ce frumos era. Connolly s-a strâmbat. — Bine, bine, e-n regulă. Calmează-te, a mormăit el. Niciodată n-a răspuns bine la complimente, spune Sheba. Scoteau mereu ceva rău din el. O expresie disprețuitoare de satisfacție îi apărea pe față de parcă ar fi tras-o pe sfoară să cedeze ceva ce ea n-ar fi avut de gând. Connolly voia să mai întrebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
aș putea să îndur să vă pierd din cauza asta, a spus Alice în timp ce tastele calculatorului continuau să tacă. Clubul sushi e singura mea ... n-aș fi putut să supraviețuiesc fără voi. Știi asta. Nu puteți să considerați cartea ca un compliment ? Îți aduci aminte că tot timpul glumeam pe tema asta ? Viețile secrete din clubul sushi. Cum ziceam c-ar fi un titlu excelent de roman. Toate ați râs. Nu-ți amintești, Mary ? Cine n-ar fi râs după patru pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
știindu-l pe Bulișor cât e de slobod la gură îi atrage atenția acestuia să nu care cumva să pomenească ceva despre defectul noului născut. De cum dă cu ochii de copil, Bulișor, tot învârtindu-se prin jurul lui, începe cu mici complimente: Ce copil frumos aveți... și ce trăsături fine are... sigur vă seamănă... Ce mânuțe gingașe și ce zâmbet de îngeraș... (Părinții lui Bulișor devin din ce în ce mai agitați) Dar de văzut vede bine copilul? întreabă Bulișor. Da, desigur, îi răspunde mama copilului
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
e plecat în oraș încă de dimineață, pentru unele cumpărături de-ale gurii, că marfa e puțină și, fiind înghesuială, vroia să apuce rând”. - Apropo, adăugă, am vorbit la telefon cu nepoată-mea, și mi-a spus să vă transmit complimente; ori de câte ori vorbesc la telefon cu ea vă transmite complimente. Era duminică. Pe micul bulevard din fața porții se auzi căruța cu calul slăbănog și mic, și vocea căruțașului care stătea pe capra căruței, adus de umeri; îl vedeam acum prin fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cumpărături de-ale gurii, că marfa e puțină și, fiind înghesuială, vroia să apuce rând”. - Apropo, adăugă, am vorbit la telefon cu nepoată-mea, și mi-a spus să vă transmit complimente; ori de câte ori vorbesc la telefon cu ea vă transmite complimente. Era duminică. Pe micul bulevard din fața porții se auzi căruța cu calul slăbănog și mic, și vocea căruțașului care stătea pe capra căruței, adus de umeri; îl vedeam acum prin fereastră, era același din primăvara trecută; îl auzeam strigând - sosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
când sosii acasă, domnul Pavel, care-și făcuse siesta, bătu la ușa apartamentului meu, era înveselit, - părea numai, în realitate era trist, o nostalgie stârnea țărmurile ființei lui. Spuse: - Ia ghiciți de la cine am scrisoare. Să v-o citesc, aveți complimente. Ghiciți! - și mă pofti la o cafea în bucătăria lui încălzită de soba cu plită de tuci. Coborârăm treptele de la intrare și ne duserăm la el. Luați loc, luați loc, continuă de cum deschise ușa. Ne așezarăm în fotoliile de răchită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
chiar din Ierusalim - uite unde a ajuns domnul Davidsohn! Apoi nostalgic, mândru: Da’ n-a uitat de mine. - Nici de mine, preciză repede doamna Pavel, iritată de omisiunea soțului. Așa scrie: „Dragii mei”, nu „Dragul meu”. - Da, da’ mai scrie „Complimente și îmbrățișări domnului judecător”. Și-mi citi scrisoarea: „Dragii mei, aici totul e frumos. Ai zice că e altă lume, dar mi-e dor de țara unde m-am născut și-am copilărit”. Peste un minut de lectură, ne dădură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
băiet cu pânea. Acuși trebuie să pice și dumnealui de la canțelarie. Apoi începu să țipe ascuțit: Dar hai, dimone, mai repede! ai să-ți strici botinele târâindu-le prin colb... Zărind pe Frosa la geam, îi făcu din cap un compliment și-i surâse cu dulceață. În vremea aceasta, boierii întorseseră colțul stradei și ajunseseră pe Costică înaintea casei lui Mărculescu. Acolo se opriră o clipă urmându-și vorba începută încă de la birou, pe când nevestica secretarului se retrăgea roșă și grăbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Care Agache? zise doctorul cu îndoială. Apoi pare a-și aduce aminte: Aha! e bine, e bine și el! e sănătos! — Așa? e bine? bolborosi stăpânul hambarelor, râzând plin de fericire. Să-i spui așa, când l-ei întâlni: multe complimente de la mine!... Doctorul întinse repede mâna: —La revedere! La revedere! o să-i spun. Acu mă grăbesc. Trebuie să ajung coloana. —Care coloană? care coloană? ce coloană? bolborosește bărbosul, tremurându-și în toate felurile brațul ce părea uriaș. Mă aplecai de după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]