609 matches
-
în timp”, în vremea lui Monteverdi, Vivaldi, Bach, Händel, Mozart, Mendelssohn, Elgar... Ca în toate edițiile de după 1989, Simpozionul Internațional de Muzicologie a reunit, în două zile consecutive (5-6 Septembrie), participanți din România și din străinătate, contribuind la înțelegerea gândirii componistice enesciene, mereu mai ramificat și mai în profunzime. Multe dintre comunicări au pus în discuție aspecte inedite ale vieții și creației lui George Enescu. Spicuiesc câteva: Enescu și Grecia. Enescu și compozitorii greci (Marcel Spinei), Enescu și Basarabia (Vasile Vasile
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
adevărate momente de extaz și pe care le-a integrat imediat în propria sa creație, înfrățindu-se astfel cu Rochefoucault, cel ce considera că atunci cînd admirăm sîntem egali cu obiectul sau fenomenul admirat. Surprinzătoarea și, uneori, exasperanta sa carieră componistică adăpostește toate ingredientele unei mentalități specifice frondelor mijlocului de secol 20 și al dezideratului lor manifest: succesul, chiar și cu prețul scandalului; gloria, chiar și prin anihilarea oricărei tradiții. S-a născut în 1928 la Altenberg și a învățat încă
Variație și contrast by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8946_a_10271]
-
afirma că grafismul în muzică are certe contingențe cu artele plastice. Ce a reprezentat expoziția de partituri de la Darmstadt din vara anului 1965 ori cea a pictoriței-muzician Marie Claire Mussat, vernisată la Paris în 1981, dacă nu debușarea unor idei componistice în teritorii ce servesc drept piață de desfacere a obiectelor vizuale! Și, prin ricoșeu, ieșirea produselor de semiografie muzicală din acel loc strîmt, încălzit doar de interesul ocazional al restitutorilor de muzică? Conceptualismul grafic face posibilă afișarea ideilor componistice prin intermediul
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
idei componistice în teritorii ce servesc drept piață de desfacere a obiectelor vizuale! Și, prin ricoșeu, ieșirea produselor de semiografie muzicală din acel loc strîmt, încălzit doar de interesul ocazional al restitutorilor de muzică? Conceptualismul grafic face posibilă afișarea ideilor componistice prin intermediul unui graf. Mai simplu, ca la Maurizio Kagel și Sylvano Bussotti, sau mai complicat, ca la Early Brown și Anestis Logothetis. Nu de puține ori însă indicațiile de interpretare a grafului ocupă un spațiu cu mult mai amplu decît
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
dezideratul ireductibil și inconturnabil al conceptualismului. Chiar fără să vrea, conceptualismul muzical identificabil experienței trăită ca exercițiu intelectual, îl include pe cel sinonim cu experimentul practic (care, desigur, nici n-ar putea funcționa singur, din lipsă de combustibil), iar lumea componisticii actuale pune atîtea probleme (și atît de intricate unele-ntr-altele) încît recursul la intuiția sonoră pură, la capacitatea de a dobîndi nemijlocit, fără raționamente logice preliminare, autenticitatea operei zămislite, constituie din ce în ce mai frecvent o ultimă resursă în căutarea unui sens care, inevitabil
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
sînt doar cîteva din aceste excepții care, în ciuda faptului că evită, de la caz la caz, adoptarea unor vocabulare ori sintaxe consacrate, propun fie angajarea unui tip superior de alcătuire a unui context muzical, fie o clasificare subtilă a materialității actului componistic, dictată de gradul de teatralitate al factorului sonor. Tentativele de repunere pe rol a oralității primordiale au totuși vagi șanse de izbîndă atîta vreme cît, spre deosebire de epocile arhaice, bazate pe gramatici comune, imuabile, muzicile conceptuale dezvoltă o permanentă escaladare a
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
Agamben și expresia celebră instrumentată conceptual se vor articula cu predilecție ideile lui Angelo Mitchievici. Așa încât citim multe analize memorabile. Voi aminti câteva: în Grand Hotel „Victoria Română”, toate senzațiile ce au în comun disconfortul și supralicitarea nervoasă „se amestecă componistic într-o uvertură a disperării”, rezultând un „cockteil sinestezic” toate acestea în rama unei „viziuni mecanomorfe”. În O făclie de Paște surprinde un „mecanism subreptic al violenței”; în 1 Aprilie „figurile inversiunii și ale crimei rituale în lapidarea unui rege
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
Constantin Drăghici Octavian URSULESCU Încă din perioada când domina, ca interpret, scena muzicii ușoare, Constantin Drăghici a manifestat preocupări componistice. A urmat liceul la Cluj-Napoca, fiind remarcat de Livia Pop, profesoara sa de canto. În 1953 s-a angajat timp de 3 ani la Ansamblul artistic “Doina” al Armatei, dar în 1956 se întoarce la Cluj- Napoca și intră în
Constantin Dr?ghici by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83449_a_84774]
-
Ralea, cu care Aurelian Andreescu s-a prezentat la festivalul de la Sopot, în Polonia. În 1969 compune romanța “La jumătatea vieții”, pe care în acest an 2013 a înregistrat-o Ioana Sandu, într-o admirabilă acțiune de reactualizare a creației componistice a lui Drăghici. Așa cum apreciază el însuși, ar fi putut egala succesul “Frunzei” cu o altă compoziție proprie, la care semna și versurile, “De nebun ce eram”: a orchestrat-o, la radio Sile Dinicu și Dan Deșliu au primit
Constantin Dr?ghici by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83449_a_84774]
-
se încheie cu o încercare a lui Franco Pulcini de a contura biografia și personalitatea lui George Enescu, spun încercare pentru că, pierdută în detalii nesemnificative, ea nu transmite esențialul. Și, dacă percepe refuzul compozitorului de a se ralia unei grupări componistice anume, atribuie greșit solitudinea sa stilistică (dépaysé, spune el) eclectismului și nu originalității profunde. Mai pot fi discutate unele detalii inexacte, dar evident intenția este bună. Câteva rânduri despre relația dintre Enescu și Italia completează acest veritabil simpozion.
Un veritabil simpozion by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11914_a_13239]
-
Liviu Dănceanu De câte ori susțin în fața studenților mei o prelegere despre principiul componistic al fugii, gândesc la cuvintele lui Forkel: "în fugă și în toate formele înrudite ale contrapunctului și canonului, el (Bach) e cu totul unic, și atât de unic, încât, de-a lungul și de-a latul în jurul lui, totul e
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9756_a_11081]
-
Managerul anului -nominalizați - M. Giura, C-tin H. J. Schmidt, L. Sabados (Ploiești), L. Briciu (Câmpina), M. Streit (Sibiu), J. Bota - Laureat Marius Giura pentru organizarea Festivalurilor Gărâna, Timișoara și Dracula Bass-București. Premiul de excelență - Adrian Enescu pentru întreaga activitate componistica și interpretativa, dar mai ales pentru ciclul de compoziții „For” înregistrat anul trecut de Big Band-ul Radio condus de Ionel Tudor. Premiul pentru blues: nominalizări Marcian Petrescu & TRENUL DE NOAPTE, BEGA BLUES BAND, NIGHTLOSERS - Laureat Marcian Petrescu & Trenul de
Gala Premiilor de jazz pe 2012 by A. ?IPA () [Corola-journal/Journalistic/84246_a_85571]
-
valoarea creației și a interpretării muzicii prezentate. Publicul ieșean a avut astfel șansa, în 2009, să re-asculte pe scena Filarmonicii excelenta Cappella Transylvanica a Academiei de Muzică clujene, cu dirijorul Cornel Groza, într-un program remarcabil interpretat, purtând amprenta școlii componistice ardelene - muzică religioasă și laică, tradițională și modernă. Tot în 2009, Corul academic al Filarmonicii din Iași și dirijorul Doru Morariu au susținut un concert de muzică ortodoxă în Catedrala Mitropolitană, lăcaș ideal pentru această muzică, în care, la finele
Festivalul Muzicii Rom?ne?ti, dup? patruzeci de ani! by Carmen Chelaru () [Corola-journal/Journalistic/84202_a_85527]
-
paletă coloristic timbrală. în mod cert, bunul gust guvernează funcționalitatea acestei remarcabile echipe de muzicieni performeri. Se apreciază - prioritar în mediile publicului de specialitate - că genul cvartetului de coarde rămâne cel mai autentic, cel mai complex mijloc privind manifestarea gândirii componistice, privind colaborarea muzicală de tip cameral. Este genul și, pe de altă parte, este ansamblul capabil a înlesni revelații adânci inclusiv în plan filosofic, este capabil a oblădui gândirea înfiorată de emoția unui sentiment intim pe care greu îl poți
Valori muzicale camerale în concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7300_a_8625]
-
autentic muzician gânditor. Indiscutabil, cu diferite prilejuri, la Ateneul Român, în Aula Uniunii Compozitorilor, a Muzeului "George Enescu", la Universitatea Națională de Muzică, un interes special îl procură medalioanele camerale, serile și matineele de muzică dedicate diferitelor personalități sau fenomene componistice, cele dedicate unor muzicieni performeri care au făcut epocă în viața muzicală a ultimelor decenii, la noi, care au trasat liniile unei școli. Am în vedere recentul concert al formației camerale "Archaeus", anume portretul componistic "Dănceanu 55" dedicat integral creației
Valori muzicale camerale în concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7300_a_8625]
-
dedicate diferitelor personalități sau fenomene componistice, cele dedicate unor muzicieni performeri care au făcut epocă în viața muzicală a ultimelor decenii, la noi, care au trasat liniile unei școli. Am în vedere recentul concert al formației camerale "Archaeus", anume portretul componistic "Dănceanu 55" dedicat integral creației acestei remarcabile personalități a muzicii noastre actuale. Compozitor, pedagog, neobosit director artistic, promotor perseverent al fenomenului componistic actual, fenomen observat în întreaga sa diversitate, Liviu Dănceanu definește imaginea unui talent consistent, dinamic, bazat pe o
Valori muzicale camerale în concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7300_a_8625]
-
noi, care au trasat liniile unei școli. Am în vedere recentul concert al formației camerale "Archaeus", anume portretul componistic "Dănceanu 55" dedicat integral creației acestei remarcabile personalități a muzicii noastre actuale. Compozitor, pedagog, neobosit director artistic, promotor perseverent al fenomenului componistic actual, fenomen observat în întreaga sa diversitate, Liviu Dănceanu definește imaginea unui talent consistent, dinamic, bazat pe o impresionant de largă paletă expresivă; se conturează, totodată, personalitatea unui profesionist pe care nu poți să nu-l respecți chiar dacă valorile estetice
Valori muzicale camerale în concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7300_a_8625]
-
a fost cu totul recent oferit admiratorilor săi - rămân grăitoare pentru crezul său, pentru drumul său în muzică, drum care a pornit în Clujul natal, a continuat la Moscova, apoi la București și continuă astăzi în Germania. Tot un medalion componistic poate fi considerat și recitalul de muzică românească pentru flaut și pian susținut la Ateneu de flautistul Nicolae Maxim și de pianista Liliana Iacobescu. Un concert rar! Un act de mare curaj se dovedește a fi încercarea de a înfrunta
Valori muzicale camerale în concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7300_a_8625]
-
postromantică), (b) perioada atonală, (c) perioada dodecafonică, (d) perioada serială și (e) ultima perioadă, de revenire la principiul organizării tonale. Reprezentative sunt, în esență, cele trei perioade mediene, în care compozitorul își formulează și își implementează principiile „revoluției atonale”. Activitatea componistică a lui Igor Stravinski este subdivizibilă în trei perioade, fiecare purtând ca titulatură (a) fie referirea la apartenența etnică a imagisticii și expresiei (cele trei balete ale perioadei ruse), fie, precum în cazul lui Schönberg, denumirile legate de (b) aspectul
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
și utilității pe care o reprezintă tratarea sincronă a ambelor problematici, deoarece numai un asemenea tip de abordare relevă concomitența mutațiilor în planul fiecărei concepții luată separat. Devine vizibil faptul că se impun, drept canonici, compozitorii care, prin natura metodei componistice, a programului ideologic-estetic asumat și a efectelor de înrâurire pe care le-au produs, se situează fie la începutul (funcția de deschidere), fie la sfârșitul (funcția de sinteză) unui ciclu cultural sau, într-o altă optică, determină deschiderea sau închiderea
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
argumente explicite câmpului activităților muzicale. Un prim argument, implicit muzical, se referă la modelul de organizare a acestora și ne orientează spre faptul că școlile naționale europene apar ca o „replică” etnică a filonului dominant în acea perioadă a tradiției componistice austro-germane, iar nu a tradiției italiene (implicată în tumultul Risorgimento) sau franceze (care trăia „febra” revoluțiilor post-iacobine). Cuvântul-cheie a acestei relații este replica. Și atunci, referirea la argumentul mimetic ar putea reprezenta o explicație plauzibilă, mimetismul fiind cauzat prin fenomenul
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
footnote>. Concepția acestei părți, precum și structura întregii lucrări - una concepută în cinci părți - reprezintă o spectaculoasă declarație de intenție postmodernă, precum și un strălucit exemplu al plauzibilității tehnicilor de citat și colaj, dar și a aplicabilității practice a acestora în calitate de concepție componistică și lucrare muzicală concretă. Berio însuși recurge la imaginea unui fluviu atunci când își comentează propria lucrare: „Există la Mahler un aspect oniric foarte atractiv, care mă face să mă gândesc la un fluviu ce traversează peisaje într-o continuă tranformare
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Șostakovici. Articole și materiale, Moscova, 1976, p. 225 footnote> Este paradoxal, însă, faptul asocierii, în creația lui Schnittke, a acestui „salt înspre polistilistică” cu organicitatea procedurii simfonice, dar și asumarea profundă a simfonismului drept criteriu intrinsec al gândirii și metodei componistice. Șocul contrastului între unitatea organică asigurată prin structurarea procesualității muzicale ca dezvoltare continuă și multitudinea elementelor eterogene inserate în această desfășurare cu funcție de celule generatoare<footnote Acest mod de abordare a citatului ne trimite atât la ideea de celulă generatoare
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
sure all these themes go together very well, and I use them absolutely seriously.” footnote>. Această sintagmă a lui Schnittke - stilul unificat -, pe lângă faptul că descifrează la modul adecvat intenția „ascunsă” a compozitorului, ne orientează și înspre termenul corespunzător metodei componistice și creației acestuia. Iar cuvântul unificat nu presupune particula poli-(stilistică) decât în calitatea lui de termen subordonat unei concepții ideale meta-stilistice și pe care o putem racorda într-un mod potrivit la realitate prin termenul hiper-stilism sau hiper-stilistică. Titulatura
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Schnittke apare ca fiind viciată de o anumită neutralitate și pasivitate descriptivă, potrivită mai degrabă metodei lui Berio - o autentică aglomerare stilistică în termeni de multitudine sincronă, pe când termenul hiperstilistică „devoalează” la modul propriu conținutul și tensiunile interioare ale metodei componistice și a idealurilor perspectivale ale lui Alfred Schnittke. Diferența între tipul de abordare a materialului citat este formulabilă în termeni binomului continuitate-discontinuitate, ceea ce se se reflectă în termenii relației cu toată istoria muzicală anterioară în termenii dihotomiei modern-postmodern. Cazul lui
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]