883 matches
-
de lucrările târzii (vezi I, 3A). 28 R. Wellek, op. cit., IV, p. 343. 29 W. Dilthey, Gesammelte Schriften apud R. Wellek, op. cit., IV, p. 343. 30 R. Wellek, ibid. 31 "Științele spiritului se bazează pe raportul dintre trăire, expresie și comprehensiune" (W. Dilthey, Construcția..., p. 73). 32 Apud M. Riedel, op. cit., p. 107. 33 H. Schnädelbach, Philosophie in Deutschland..., p. 75. 34 Ibid., p. 156. 35 Cf. Al. Boboc, Dilthey și filozofia istoriei. 36 W. Dilthey, Einleitung..., p. 6. 37 V.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de "atitudinea voinței" (Willensverhalten), precizează Dilthey în Das Wesen... (p. 59). Cf. în acest sens și A. Dumitriu, Istoria logicii, p. 790. 114 W. Dilthey, Das Wesen..., p. 58. 115 H. Schnädelbach observă că "pentru a aplica modelul său de comprehensiune asupra a tot ce este inteligibil în general", Dilthey "profită de cîmpul semantic comun <<expresie-manifestare>> și filozofează oarecum pe bază etimologică". În aceste condiții, termenul de "expresie" dobândește "o funcție-cheie, asemănătoare cu aceea a termenului de << trăire>>": "Tot ce e
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
general", Dilthey "profită de cîmpul semantic comun <<expresie-manifestare>> și filozofează oarecum pe bază etimologică". În aceste condiții, termenul de "expresie" dobândește "o funcție-cheie, asemănătoare cu aceea a termenului de << trăire>>": "Tot ce e inteligibil este manifestarea unui fapt interior, iar comprehensiunea este în forma ei elementară o regresie de la faptul interior manifestat prin expresie la însuși acest fapt interior." Această operație inversă procesului de producere a expresiei "este posibilă întrucât corelația vieții <<trăire expresie comprehensiune>> îi include deopotrivă pe cel ce
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
este manifestarea unui fapt interior, iar comprehensiunea este în forma ei elementară o regresie de la faptul interior manifestat prin expresie la însuși acest fapt interior." Această operație inversă procesului de producere a expresiei "este posibilă întrucât corelația vieții <<trăire expresie comprehensiune>> îi include deopotrivă pe cel ce se manifestă, pe cel cel se exprimă și pe cel ce înțelege" (Philosophie in Deutschland, p. 155). 116 E. Spranger, Der Sinn..., pp. 14-17. 117 W. Dilthey, Einleitung..., pp. 124-125. Subliniind încercarea de a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
75. 135 Edmund Husserl, Filozofia ca știință riguroasă, p. 54. 136 De altfel, comentând o observație a lui Landgrebe despre Husserl, Al. Boboc precizează că, din punctul de vedere al întemeietorului fenomenologiei, "filozofiei îi incumbă o dublă intenționalitate: explicarea și comprehensiunea lumii și răspunderea pentru angajarea aspirației spre cunoaștere, pentru intrarea într-un <<sistem>>" (Prefață la E. Husserl, Scrieri filozofice alese, București, Editura Academiei Române, 1993, pp. 11-12), adică niște sarcini pe care filozofia și le asumă și-n viziunea lui Dilthey
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de la conceptul de Selbstbesinnung, "critica rațiunii istorice" poate fi plasată "între rațiunea teoretică și cea practică" (vezi I, 3F și II, 2Ba). 152 Ibid., p. 105. 153 "Astfel, potrivit premiselor logicii hermeneutice, în fiecare trăire și reflectare a ei în comprehensiune sunt legate momente ale cunoașterii (reprezentării), evaluării (sentimentului) și acțiunii (voinței) într-o unitate structurală care, ca atare, face accesibilă structura unui obiect sau stări de lucruri" (ibid., pp. 107-108). Vezi și III, 2. 154 W. Dilthey, Construcția..., pp. 83-85
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că Dilthey relativizează categoriile, conferindu-le o dimensiune istorică. Ele sunt "produse ale spiritului care se dezvoltă în istorie"1, susține filozoful german, însă nu în sensul hegelian al întrupării Spiritului obiectiv și supratemporal în istorie, ci în sensul unei comprehensiuni imanente, dezvoltate pe calea inducției (vezi III, 5). Pentru înțelegerea categoriilor trebuie să ținem seama de "istoricitatea" lor. Am arătat de altfel că Dilthey caută "esența filozofiei" în istoria filozofiei și fundamentul cunoașterii în istoria cunoașterii, pentru că, potrivit opiniei sale
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
configurație unică, general umană. Vorbim atunci despre o relativizare a cunoașterii. Ea trebuie văzută drept o consecință a istoricizării conștiinței (vezi II, 1Bc). La o înțelegere superioară, conceptuală a faptelor ajungem numai printr-o corelație a posteriori; o astfel de comprehensiune apare ca o operație de sinteză, posibilă numai după ce vom fi analizat, reasamblat și înțeles în corelațiile lor elementele izolate pe care ne bizuim în procesul cunoașterii: "Corelația lucrurilor a fost realizată inițial de totalitatea forțelor sufletești; doar treptat, cunoașterea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
am văzut (III, 5), viața rămâne "elementul primordial și mereu actual, în timp ce abstracțiunile cunoașterii constituie al doilea element și se referă tot la viață". Comentariul autorului în legătură cu această problemă este cât se poate de elocvent: "Dacă sintetizăm formele date ale comprehensiunii superioare, caracteristica lor comună este aceea că, pe baza manifestărilor date, ele ne fac să înțelegem printr-o concluzie inductivă corelația întregului." Această metodă se bazează pe "comprehensiunea elementară, care ne înlesnește oarecum accesul la elementele reconstrucției" (s.n.). O asemenea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
problemă este cât se poate de elocvent: "Dacă sintetizăm formele date ale comprehensiunii superioare, caracteristica lor comună este aceea că, pe baza manifestărilor date, ele ne fac să înțelegem printr-o concluzie inductivă corelația întregului." Această metodă se bazează pe "comprehensiunea elementară, care ne înlesnește oarecum accesul la elementele reconstrucției" (s.n.). O asemenea înțelegere "are întotdeauna drept obiect ceva particular", iar "în formele ei superioare pe baza adunării inductive a tuturor datelor oferite de opera sau viața cuiva -, ea trage concluzii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de care nu putem face abstracție. Premergătoare acestui demers, ele funcționează ca niște presupoziții ce sunt înrădăcinate în conștiința noastră prin experiența de viață și constituie cadrul general în limitele căruia putem înțelege fenomenele particulare. Dacă la nivelul superior al comprehensiunii am evocat la capătul analizei elementelor individuale posibilitatea unei "concluzii inductive" capabile să realizeze a posteriori corelația întregului, nu trebuie să uităm totuși că metodologia lui Dilthey urmează figura cercului hermeneutic (vezi I, nota 103), unde nu numai întregul trebuie
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
diversitatea existențelor spirituale", în așa fel încât pe baza generalului putem "să rezolvăm practic întotdeauna sarcina de a interioriza cumva această evoluție spre individuație", precizează Dilthey 5. Tocmai în acest sens, Riedel consideră că în hermeneutică întîlnim un "model al comprehensiunii prin prezumție" (vezi II, 2Bf): conținuturile particulare pot fi exprimate "numai prin intermediul <<asumării în prealabil>> sau prezumării unui general posibil"6. Încă din primul capitol ne-am referit de altminteri la presupozițiile pe baza cărora autorul admite existența unei situații
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
alta în fiecare tip de Weltanschauungen (vezi II, 2Be). Așadar, atunci când filozofia este văzută ca teorie a cunoașterii, perspectiva lui Dilthey nu diferă substanțial de cea husserliană (Al. Boboc arată că Husserl îi atribuire filozofiei "o dublă intenționalitate: explicarea și comprehensiunea lumii și răspunderea pentru angajarea aspirației spre cunoaștere, pentru intrarea într-un <<sistem>>" vezi III, 4). Înțelegerea filozofiei ca știință din acest punct de vedere reiese cu claritate în Das Wesen der Philosophie: "Privită din perspectiva introspecției spiritului (Selbstbe-sinnung des
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
160). Dar ne întrebăm, firește retoric, cum altfel putem proceda când reflectăm asupra realității? Poate fi imaginată o "raționalizare" a lumii în absența conceptualizărilor categoriale? 2 W. Dilthey, Einleitung..., p. 148. 3 Apud H. Schnädelbach, op. cit., p. 155. Vezi problema comprehensiunii și a corelațiilor în III, 5. 4 Apud ibid. 5 Apud ibid. 6 M. Riedel, op. cit., p. 52. 7 G. Simmel, Vom Wesen der Philosophie, p. 9. 8 L. Blaga, Despre conștiința filozofică, p. 105. 9 Ibid., p. 104. 10
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
raportează, prin procedurile inductiv-deductive, experiment și construcție de simboluri, la presupoziții asumate ipotetic ale unui complex al explicației cauzal-nomologice, obiectul cunoașterii în științele spiritului este dat acestora în prealabil, ca <<viața însăși>>, și devine accesibil în corelația teleologico-hermeneutică a trăirii, comprehensiunii și interpretării" (ibid.). 54 W. Dilthey, Einleitung..., p. 263. 55 Ibid., p. 386. 56 Ibid., p. 144. 57 L. Blaga, Censura transcendentă, p. 446. 58 Id., Ființa istorică, p. 210. 59 A. Metzger, op. cit., pp. 56-57. 60 T. Vianu, Opere
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Diesseits der Utopie, Düsseldorf/Köln, E. Diederichs Verlag, 1966. Karl R. Popper, Mizeria istoricismului, București, Editura All, 1998, traducere de Dan Suciu și Adela Zamfir (ed. I: 1944/1945). Heinrich Rickert, Kulturwissenschaft und Naturwissenschaft, (ed. I: 1899), 1926. Manfred Riedel, Comprehensiune sau explicare? Despre teoria și istoria științelor hermeneutice, Cluj, Editura Dacia, 1989, traducere de Andrei Marga (ed.germ.:1978). Erich Rothacker, Logik und Systematik der Geisteswissenschaften, 1926. Idem, Einleitung in die Geisteswissenschaften, Tübingen, (ed. a II-a), 1930. Max Scheler, Philosophische
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
atare și de știința politică a epocii. Ea înregistrează schimbările produse în corpul națiunii, jocul de interese, aporiile sistemului, ideile, mentalitățile, veghind la echilibrul ansamblului. Seismograf social, ea constituie totodată și un "sacerdoțiu" (Emile Augier) ce reclamă aptitudini speciale, îndeosebi comprehensiune, curaj, abnegație. Ceea ce fusese altădată, până la un punct, salonul, ca loc de întâlnire a ideilor, atitudinilor etc., a ajuns presa în secolul XIX, cu tendința clară de a constitui un factor armonizant. Observația e încă valabilă. Ori de câte ori echilibrul puterilor se
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
secol, când istoricii înțeleg să conlucreze cu antropologi, sociologi, politologi, psihologi etc. pentru a defini cât mai bine însăși condiția umană. Lucrul acesta nu se poate realiza, desigur, plasând ancheta numai în trecut. Prezentul rămâne o sursă inevitabilă, permanentă de comprehensiune pentru istoric, tot așa cum viitorul, cealaltă dimensiune a duratei, nu poate fi ignorat, pentru simplul motiv că el face parte din viața noastră. Retroistoria se complinește cu perspectiva. "Mi s-a părut că istoria ar putea fi un instrument util
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de gândire, socotind-o periculoasă pentru umanitate. Dacă "realul e rațional", după remarca lui Hegel, asimilată de studiosul nostru ca o "lumină" edificatoare, nu rămânea decât să supună realitatea însăși, pe cea trăită mai ales, unui efort de analiză și comprehensiune. Acestei norme de conduită Maiorescu i-a rămas fidel toată viața. O regăsim în mai toate inițiativele sale, fie că e vorba de sfera culturii, de politică, de filosofie sau de viața socială în ansamblul ei. Între istoria speculativă din
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
o idee, printr-un cuvânt; spiritul care apare în lume nu e de natură așa de definibilă: el umple cu prezența sa toate hotarele ființei, nimic nu e întâmplător în el"3. Cu alte cuvinte, istoria trebuie să asigure maxima comprehensiune a condiției umane, căci tot ce e omenesc intră în sfera ei și merită să devină obiect de reflecție. Trecutul nu e studiabil doar pentru el însuși, ca problemă în sine, ci ca mijloc de autocunoaștere. Istoria ne dezvăluie "faptele
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pe un acut interes pentru istorie și pe nevoia nu mai puțin presantă a unei explicații mai coerente despre devenirea civilizației apusene. Pentru semnatarul cărții, ca și pentru prefațator, Nicholas Wolterstorff, istoria nu este o simplă ordonatoare de fapte, ci comprehensiune, explicație. Viziunea produsă aici diferă nu numai față de interceptările necreștine, dar și în raport cu alte viziuni de sursă afină. Este o interpretare ce ține seama de noile dezbateri în materie. Teza lui Wells, deloc nouă, e că istoria Occidentului se arată
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
devenind un instrument de disciplină și ordine. Ca și arta, în măsura în care este ea însăși artă, istoria poate deveni un factor sanogenetic pe tărâm individual și colectiv. Unitatea ființei noastre nu e de gândit fără istorie (P. Ricoeur), după cum nici justa comprehensiune a relației sale cu mediul ambiant. Și în ipoteza că sensul istoriei e negativ, cum înclină a crede unii filosofi, sensibilizați de ideea absurdului, trebuie să se admită că e necesară o cunoaștere-de-sine cât mai sistematică. Nu ajunge practica istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
coeditare, era calificat pentru aceasta, nu atât prin investigații proprii în domeniu, cât prin asimilarea metodică a rezultatelor existente. Un articol despre Dionisie Exiguul și un altul despre "vecinii noștri, românii", apărute cu puțin timp în urmă, denotă eforturi de comprehensiune a temei de care se ocupă acum, Ces Latins des Carpathes. Motivația noului demers? Una mărturisită pornește de la nevoia explicării unui fenomen istorico-cultural demn de tot interesul; alta subsidiară e de ordin afectiv, autorul cunoscând bine chestiunea romandă, adică a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
irepresibilă forță ca și eroul necunoscut din baladă, la asumarea unei conduite vrednice de puritatea lor. Asupra acestei conduite istoricul Neagu Djuvara a ținut dealtfel să atragă luarea aminte, convins fiind că numai o atitudine critică față de trecut poate stimula comprehensiunea și prin aceasta forțele creatoare ale prezentului. E un gând ce trebuie reținut, ca o notă indispensabilă în abordarea oricărui moment istoric. Ștefan însuși, spune cronica, n-a fost "fără păcate", iar trecutul românesc nu se poate citi corect fără
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a lui N. Iorga, un semn de recunoaștere a legatului său științific și moral ne vine tocmai din acea Italie pe care savantul a studiat-o îndelung, a descris-o în mai multe rânduri, i-a decelat cu stăruință și comprehensiune valorile, căutând chiar să fondeze în spațiul ei generos un așezământ, "Casa Romena di Venezia", care să îngăduie și altor compatrioți apropierea de acele valori. Acolo a apărut întâia monografie străină despre viața și opera sa (Nicola Iorga, Napoli, 1977
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]