22,643 matches
-
să eviți a numi răul. Omul bun nu vede răul pentru că refuză să-i învețe numele, să-l individualizeze, să-l știe. Există răul și în el; dar intra, nu știu cum, în altă compoziție"9. Să vedem cum explică această "înrămare" conștientă în ideal și care sînt consecințele sale teoretice. Vom spune de la bun început că donquijotismul lui Noica își face apariția o dată cu refuzul lumii date. Lumea "gata dată" aparține celor "neînrămați", realiștilor care înțeleg că lumea le preexista, că ea are
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
rezista în fața curgerii, a vietii oarbe care te destrăma aglomerînd în tine conținuturi întîmplătoare, nu este singura formă de donquijotism prezența la Noica. Să vedem cum și-l reprezintă filozoful însuși pe Don Quijote. Omul de format mare, explică Noica, devenit conștient de prezență necesară a "legii și a rînduielii generale în tot ce tinde să capete ființă" își asumă cu de la sine putere rolul de purtător și realizator al acesteia 18. Ca să întrupezi legitim această ordine generală trebuie să-ți dai
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
chineze: lumea ține dacă, pierzînd Tao, rămînem totuși cu politețea. Mult mai aproape de el, în cultura europeană, aștepta Don Quijote cu armura și coiful sau de carton, gata să apere principiul iluziei: "Primește, spune el, [...] mîna această..." Este mîna pe care, conștient sau nu, a apucat-o Constantin Noica "înrămîndu-se" în ideal. Moștenirea pe care ne-a lăsat-o la sfîrșitul acestei bătălii cu realul se poate rezumă fidel prin cuvintele lui Witold Gombowicz consemnate în faimosul sau Jurnal: "... lumea a devenit
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
de pildă, Ibrăileanu, Camil Petrescu sau Anton Holban. Iată un exemplu: ain ce priveste autoreferentialitatea, noutatea adusă de proza lui Ibrăileanu, Camil Petrescu și Anton Holban - față de cea a lui Rebreanu ori a Hortensiei Papadat Bengescu - constă tocmai în exploatarea conștientă a relației speculare. Scriitorii "de profesie" - precum Sandu (Jocurile Daniei) ori Ladima (Patul lui Procust) - stăpânesc perfect mecanismul punerii în abis, iar "diletanții" - Fred Vasilescu (Patul lui Procust) ori Emil Codrescu - experimentează și ei, în paginile jurnalului intim, paralelismul fertil
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
granițe și sisteme politice. Perioada următoare, a "naționalismului triumfator și autodestructiv" cuprinde cele două războaie mondiale și este marcată de dispariția unor imperii, care sunt înlocuite cu o serie de unități politice mai mici, definite însă și legitimate în mod conștient pe principii naționaliste. Statul este acum expresia unei națiuni și mai puțin a totalității cetățenilor ei. Aplicarea neunanimă a principiului autodeterminării a avut drept consecințe: injustiția unor granițe (generată de ambiguitatea implacabila a frontierelor etnice); imposibilitatea alcătuirii unei hărți politice
Nationalism sau integrare by Mircea Naidin () [Corola-journal/Journalistic/17732_a_19057]
-
ferească privirile din fața morții. Sentimentul datoriei reprezintă căpătîiul moral al principesei, dar fără a o transforma într-o făptura uscată sau rigidă. Domnită Ileana apare, din acest volum, ca o ființă extrem de vie și de firească: e maladiv timidă, dar conștientă de asta și de aceea decisă să iși învingă propriile inhibiții, e nesigură pe șine, uneori, insă hotărîtă, pentru că știe că de ea depinde soarta celor din jur. Dar, mai înainte de orice, e un om extrem de bun și de generos
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
iși învingă propriile inhibiții, e nesigură pe șine, uneori, insă hotărîtă, pentru că știe că de ea depinde soarta celor din jur. Dar, mai înainte de orice, e un om extrem de bun și de generos, lucruri de care nici nu e defel conștientă. Prințesa povestește, în acest volum, un episod care mi se pare ca ilustrează perfect calificativul "princiar". Îl rezum: aflată fiind în Austria, unde se ocupă de soarta soldaților romani răniți și internați în spitale, cărora încearcă din răsputeri să le
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
Austria), devin pricina unei greve a spălătoreselor. Prințesa îi adăpostea, la vremea respectivă, în propria casă pe răniți. Atrase de mîncărurile românești din pachetele sosite din țară, spălătoresele au amenințat că fac grevă dacă nu primesc și ele mîncare. Deși conștientă că plecarea lor ar paraliza activitatea unei case în care se aflau copii și răniți, prințesa a refuzat să cedeze, pentru că mîncarea le aparținea soldaților, deci nu se putea atinge de ea. În noaptea aceea rufele au fost spălate de
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
al lui Titulescu și ambasador al țării noastre la Moscova, semnatarul acestui substanțial serial relevă, cu fapte inedite, strădania pozitivă de a încheia o înțelegere cu URSS în legătură cu legitimitatea istorică a revenirii Basarabiei la patria mama. Sigur că Titulescu era conștient de poltroneria sovietică. Dar însăși semnătură lor pe un astfel de tratat, fie și parțial, ar fi oferit României argumente valabile în viitor, ca acte de stare de fapt. Fie și acordul balcanic semnat în februarie 1934 și de către URSS
Exilul politic românesc by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17765_a_19090]
-
intreg palier al discursului românesc, cel al solilocviului protagonistului, rezumat, aici, de comentariul auctorial. De asemenea, numeroasele referințe biblice au dispărut complet. Un Robinson asimilat complet în glasul naratorului apare drept un personaj într-un fel mai vulnerabil, mai putin conștient de cele ce i se întîmplă, pentru că e mai puțin reflexiv. Dar tocmai de aceea e și mai uman, măi emoționant felul în care își domesticește singurătatea și se reinventează pe sine însuși. Singurul aspect eliminat din remake, care mi
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
sinele unui Robinson transfigurat. Identitatea lui Robinson, cel eșuat pe insulă, este, inițial, o identitate definită riguros prin repere temporale. De îndată ce își revine din deprimarea morbida a începutului singurătății sale, personajul e obsedat să măsoare cumva scurgerea timpului, chiar dacă e conștient de elementul de arbitrar care intervine în acest proces. Construiește clepsidra, concepe un calendar care devine valabil, prin convenție, din ziua cînd e gata, da legi, care la rîndul lor presupun o anumita manieră de a gestiona timpul, cu alte
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
celor două riscuri, de a spune ce se știe deja, sau de a rata esențialul. Nu că nu ar fi posibil să cazi pradă ambelor pericole dintr-odată. Rousset, însă, le evita în egală măsură, cu siguranță și pentru că e conștient de ele, nu doar pentru că e un teoretician de forță și un cititor cu priză subtilă la texte. Reușită lui vine, după părerea mea, și din faptul că autorul e, cel puțin în această carte, un structuralist care nu se
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
între noi de ceea ce credem fiecare că reprezintă un adevăr important. Dialectica și-a păstrat un statut privilegiat, în aparență, ca domeniu fundamental al spiritului, însă în realitate odată cu decăderea retoricii a intrat în umbră și știința gîndirii. Gracian era conștient, si cu el întreaga intelectualitate a secolului al XVII-lea, că nu gîndim logic dacă nu o putem și demonstra în vorbirea noastră. De la hidalgo la businessman Care sînt însă normele vorbirii coerențe, logice și elegante, așa cum le înțelegea Baltasar
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
pătrunsa de umor și de (auto)ironie, care incinta la tot pasul în aceste pagini întru totul prietenoase și imaginile desuete ale liricii sale populate de frumoase îngerele, flori dalbe sau steluțe este o discrepanță copleșitoare pentru cititor. Alecsandri era conștient de distanță dintre convenția culturală și literară și expresia firească, iar ironia fină la adresa artificializării, prezența în scrierile sale în proza mai puțin canonizate, o regăsim și aici: "atât N. sElena Negrit, cât și eu nu am căzut niciodată în
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
este "oglindă de roua" cade din înălțimi. Poate că tocmai pe această cădere ar trebui concentrată atenția celor ce interpretează opera lui Caragiale. Este o "cădere" că drum inițiatic, așa cum interpretează Maria Cap-Bun, sau o cădere din Paradis, ireversibilă și conștientă de propria condiție? De aici putem intra în sfera interpretărilor personale. Din acest motiv, citatul edificator de la pagina 172 ar fi fost un motto perfect pentru cartea de față. Ținută academică a interpretării este confirmată și de prezentarea grafică sobra
Despre oglinzi by Tudor Vlă () [Corola-journal/Journalistic/17862_a_19187]
-
pornește de la două premise aparent contradictorii. Prima: trăim într-o lume post-Holocaust și post-Gulag, ca atare obsedată de memorie, astfel că zilnic apare un nou muzeu, un monument, o expoziție - tot atîtea forme de a recupera trecutul. A doua: sîntem, conștient sau nu, tentați să acționăm mai degrabă în numele unui principiu al uitării, sau al unei memorii capricioase și uneori nedrepte. În măsura în care ne considerăm, într-un fel sau altul, multi dintre noi supraviețuitori ai unui regim politic dictatorial, a ține minte
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
în Analele Academiei, nefiind, nici el, reluat apoi. Se interesa de soarta Convorbirilor literare, de care se îngrijea I. E. Toroutiu, care, avînd o tipografie, speră, naiv, să o transforme într-o cetățuie a rezistenței împotriva comunismului. De aceea, deși era conștient de mediocritatea plata a lui Toroutiu, s-a bătut să fie ales academician împotriva lui... Arghezi, ("Eu am susținut, nota el la 24 mai 1947, dimpotrivă că pentru a fi membru al Academiei se cere în primul rînd de la candidat
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
falimentul Albinei (și al altor bănci care vor cădea cât de curând) își are originea în același spațiu al crimei organizate politic. Însă nu-mi imaginez ca niște oameni pregătiți vreme de câțiva ani pentru a prelua puterea nu erau conștienți de acest lucru la mintea cocosului. Așa că nu are nici un rost să invoce acum un trecut pe care l-au protejat (din inconștiență, din prostie, din ticăloșie?), pentru că se acoperă de ridicol. Situația s-a complicat atât de mult, încât
"Presedintele nostru, premierul vostru"?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17870_a_19195]
-
supăr acum că vecinul meu habar n-are cine este Kafka sau că nu i-a trecut nici măcar pe la urechi numele lui Mircea Cărtărescu? Eu pot să mă supăr, dar rezolv ceva cu asta? Indignarea mea îl va face oare conștient pe vreunul dintre cei intervievați ce pierdere este pentru el ca nu l-a văzut pe Lear, pe Prospero, pe Feodor Pavlovici Karamazov, pe Prohor Hrapov, adică pe George Constantin în Regele Lear al lui Penciulescu, în Furtună lui Ciulei
Obsedanta "Livadă de visini" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17866_a_19191]
-
a se pune la adăpost. În pușcărie, compromisul era un fapt foarte grav. Dar tot ce am facut, nu am făcut pentru a epata și nici pentru a da lecții. A fost un amestec de curaj și aventură, fiind perfect conștienți că am putea fi prinși în timpul evadării. - După eliberare, ați trăit momentul, ^68 - invadarea Cehoslovaciei de către ruși și riposta dată de Ceaușescu. Ați fost contaminat de valul de entuziasm - general - față de "deschiderea" ceaușista? - N-am simțit nuanță de "deschidere" de-
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
dintr-odată/ ridică praful terorist la cer/ Cu lanțurile zorilor îmi leagă cuvintele, / îmi toarnă vinul pe față, pe mâini, și îmi zice:/ ăEu sunt mărturia că gură ta e un oraș viitoră" (ÎI. Necunoscută se destăinuie). G. Izbăsescu este conștient că dragostea e text, că textul e (la) mâna muzelor, ca muzele au nevoie de el ca să aibă el nevoie de ele, ca, laolaltă, ele muzele vâslesc din greu pe galera idealului orfic, speriate și atente, liniștite și cassandrice, în
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
Oricum, corespondență ne-o relevă într-o postură de femeie "bărbăteasca", ducîndu-ne gîndul la o George Sand sau la împărăteasa Elisabeta, vara lui Ludwig al II-lea de Bayern, desi fără nici o notă maladiva, ci ca un concentrat de vitalitate, conștientă de sine, impulsiva, dominatoare și, evident, hipercritica în raport cu altii. Dacă o comparăm cu Alice Voinescu, al cărei Jurnal l-am citit de puțină vreme, ne dăm seama că fiica lui Delavrancea se situează la antipodul contemporanei sale, structurată această din
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
încercăm să-l mânjim, pe el și colaboratorii săi, cu materia urât mirositoare a fricii de străinătate, a mentalității mereu asediata de fantasmele naționalismului, xenofobiei și miturilor salvationiste? În mod clar, promotorii acestui demers provin din rândurile păturii de profitori conștienți că tocmai diplomația, serviciile secrete și politica au rămas ultimele bastioane ale ciumei comuniste, în apele tulburi ale căreia se poate înota atât de avantajos. Unde dai și unde crapă: după ce, cu eforturi supranaturale, a încercat aducerea acestei legi în fața
Bumerangul de catifea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17886_a_19211]
-
publicului său se vor afla, fără îndoială, cititori care nu au experiența "Muntelui vrăjt" sau a "Casei Buddenbrok", dar care îl cunosc pe John Updike, oricît de paradoxal sau chiar revoltător ar părea. Posfațatorul, Thomas Kleininger, e în mod explicit conștient de această situație retorică, în vreme ce Ion Ianoși, autorul prefeței, nu. Textele celor doi flanchează în chip ciudat și oarecum nepotrivit volumele, în măsura în care ele ar fi trebuit să fie mai curînd inversate. Ca exercițiu de erudiție și critică mai degrabă tradiționalistă
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
tînărul poet mărturisea: "dorință nemărginită, o sete arzătoare de studiu se trezise în mine...". Așadar, forțe sufletești latente acumulate treptat s-au dezlănțuit, așa cum cu doi, trei ani în urmă își descoperise vocația poetică, tot așa și acum, în chip conștient, devine însetat de cunoaștere, care îl va stăpîni, de altfel, toată viața. La 29 iunie 1869, Cercul literar "Orientul" l-a desemnat pe M. Eminescu ca împreună cu Basarab și V. Dimitrescu (V.D.Păun) să culeagă folclor din Moldova, tînărul poet
Un traseu al lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/17179_a_18504]