1,238 matches
-
regiunea de la Mosynopolis până la Xanthia și pân-la muntele Pangoeus, atingea orașul Abdera și se lățise peste ținutul smolenilor și a împrejurimilor lui. Ivanco (Alexie) nu uită ca s-aducă romeilor din regiunile rebele pierderi însemnate, prinzîndu-i și ucizîndu-i, pe când pe conaționalii săi cari se asociase de bunăvoie cu revolta, îi lăsă în pace pe posesiunile lor. Dar cu puterile îi crescu și îndrăzneala și acel soi de cruzime sălbateca pe care aproape toate popoarele barbar o consideră ca vitejie personală; deci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și împărăteasa Irina, soția lui Vatatzes, femeie distinsă prin spiritul și prin virtuțile ei. Puțin după asta îi urmă în ceea lume și principele bulgaro-romînilor, Ioan Asan, un domnitor căruia nici protivnicii lui nu-i tăgăduiau meritata recunoaștere că între conaționalii săi fusese cel mai bun, mai nobil și mai iubitor de oameni regent, un om blând, care prin moralul său întrecea cu mult pe poporul său, care dădea dreptul și dreptatea atât supușilor săi cât și celor străini și care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
toate orânduirile lui poporul le considera ca fără de nici o valoare și nu le ținea de loc în samă. În aceste împrejurări apăru cu tărie și succes în priveliștea politică un bulgar de condiție, Constantin Tichus, care întrecea cu mult pe conaționalii săi atât prin isteție deosebită cât și prin putere fizică. Deși se cobora numai pe jumătate din sânge bulgar, iar pe jumătate din sânge sârbesc, deci era foarte contestat de zavistuitori și adversari, totuși înțelese cum să câștige favoarea poporului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
triumf în Tîrnova și primiră, ca regi aleși, în acelaș an (1279) omagiul poporului lor. Între marii demnitari ai țării se distingea pe atunci un anume Terteres, om cu mari merite și multă vaza, care exercita o înrîurire puternică asupra conaționalilor săi și întîmpina mari laude din partea tuturor. Fiindcă ambiția acestui om, deși tăinuită și abia întrevăzută de el însuși, se urcase până la dorința după coroana regală, împăratul, voind a-l face neprimejdios, găsi cu cale să-l lege cu Asan
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
greacă, o și puse în lucrare cu mult zel, atât prin impulsiuni date regelui cât și prin instrucții cătră cler. Tendința Scaunului papal era favorizată și de împrejurarea că cumanii din Moldova, înspăimîntați de nimicitoarea soartă care ajunsese atât pe conaționalii lor din Asia la a [nul] 1222 cât și pe cei dintre Nipru și Nistru în a[nul] 1224 în bătălia de lângă Kalka, se aruncară spre a se mântui pe sine înșii cu toată hotărârea în brațele creștinismului și cerură
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
așezării lor, lângă Don și în Crîm. În Moldova suferiră o învingere totală mai cu samă despre voievodul Ardealului, Ștefan Laszkovici, pierdură pe câmpul de bătălie pe conducătorul lor, Athlamos, și în mare parte se mutară cu așezarea ca și conaționalii lor lângă Don și în Crîm, de unde prinsese a roi, iar parte se mutară în Delta insulelor Dunării. Astfel Moldova, această țară bogată și frumoasă de pajiști și de păduri, era aproape deșartă de oameni; nesupărată de nimeni și necontestată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mania de înoituri a poporului românesc, au contribuit puternic atât la hotărârea de-a se scutura de supremația ungurească cât și la tendința de-a întemeia un stat nou. Cu o considerabilă, și anume cu cea mai bună parte a conaționalilor săi, Dragoș porni în acel an spre sud-ost, trecu înaltul și întinsul lanț de munți al Carpaților care circumvalează marginea Ungariei și ajunse în șesul tot atât de întins pre cât de roditor ce se destindea până la gurile Dunării și în Marea Neagră
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Rosetti. Așa de puțin încît e preferabil să fim tiranizați de un român decât egali și liberi alături cu aceste stârpituri orientale; așa de puțin încît singurul bine veritabil ce-ar putea să ne facă d. C. A. Rosetti și conaționalii săi transdanubiani ar fi să ne slăbească cu dragostea și să nu se mai intereseze nici de-o țară care nu-i a lor, nici de-un popor din care nu fac parte. [4 august 1882] ["CREDEM A FI DEMONSTRAT
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
trădării și pensionarea negustorilor de vorbă, țăranul nostru rămâne condamnat la ignoranță și la mizerie. [13 august 1882] 167 {EminescuOpXIII 168} ["DE CÎTE ORI "ROMÎNUL" ERA ÎN OPOZIȚIE... De câte ori "Romînu" era în opoziție se ocupa cu oarecare stăruință de starea conaționalilor noștri din Ardeal și Țara Ungurească. De când însă roșii veniră la putere "Romînul" părea a se feri de-a mai rosti chiar numele Transilvaniei. Această dezinteresare deplină forma un contrast cu restul presei române. Nu e vorba de România irredenta
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
n-au fost adevărații anteluptători în fața baionetelor, totuși au fost conducătorii mișcării intelectuale. Deja în manifestul autorilor din Viena găsim că între 29 de semnatari a treia parte sunt evrei. A fost natural ca evreii să gândească numaidecât la emanciparea conaționalilor lor și că n-au lipsit enunciațiuni în acest înțeles. E adevărat însă că cei mai însemnați dintre ei gândeau că trebuie să se procedeze fără a se băga înainte, ci să se lase creștinilor meritul emancipării. Un predicator izraelit
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
români în sfera noastră de profundă moralitate și de profundă onestitate publică și privată. Poate că numai oameni răi or fi zicând că cei ce speculează patriotismul și naționalitatea la umbra mormintelor, cei ce, pentru a stoarce aplauze, compromit pozițiunea conaționalilor din alte țări, ar fi agenți provocatori ai străinătății, plătiți sau plătibili, de vreme ce asemenea oameni sunt venali! Ei, dar românii sunt pățiți și nu vă vor asculta. Alte mâini, mai pure, alte inimi, lămurite în flacăra durerii și a abnegațiunii
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
acest fel, se poate asigura calitatea recomandată de proiectant sau cerută de beneficiar. Dezavantajul relativ este însă că și producătorul român își poate alinia prețurile la nivelul celor de pe piața internațională, fără să mai fie forțat să le ofere avantaje conaționalilor. Furnizorii de sârmă de cupru pot fi cei din țară - producătorul de la Zalău - sau cei externi - de exemplu, cei polonezi. În cazul aluminiului, producătorul de la Slatina este cel mai avantajos. În ceea ce privește utilitățile, în special energia electrică și gazul, prețurile urmează
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
valorificat oportunitățile create pentru a construi În sfârșit instituțiile la care aspirau de două decenii, de la un sistem politic parlamentar constituțional până la o administrație rațională, eficientă și o economie modernă. Românii din Transilvania au plătit un preț mai mare decât conaționalii lor unguri pentru accesul la aceste oportunități, pentru că ei nu se numărau printre națiunile „recunoscute” conform legislației ungare. În consecință, românii erau considerați unguri din cauza locului pe care Îl ocupau În cadrul monarhiei și fiind tratați astfel, ei nu primeau fonduri
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
interetnice Între bărbați români și femei maghiare. Mai mult, eugeniștii puneau la dipoziția ocupanților tuturor profesiilor instrumente științifice și obiective, cu care aceștia puteau să Își reevalueze propria identitate și să demonstreze că nu erau cetățeni de rangul doi, În comparație cu conaționalii lor maghiari. Dimpotrivă, eugeniștii promiteau să valideze calitățile clasei de mijloc românești, prin segregare etnică. Întreprinzătorii și liber-profesioniștii care aparțineau clasei de mijloc din Transilvania nu erau nici aceștia, În marea lor majoritate, români. Eugeniștii nu puteau controla direct comportamentul
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
potențial amenințătoare ale comportamentului reprezentanților acestor clase, mai degrabă decât să Încerce să Îi atragă ca aliați În susținerea ideilor eugeniste. Atunci când discipolii lui Moldovan au Încercat totuși să mobilizeze antreprenori și liber-profesioniști români, atenția lor s-a Îndreptat către conaționalii lor, și nu către oamenii de afaceri sau către membrii unui anumit grup profesional. Procedând astfel, ei evitau confruntarea cu una dintre sursele importante de anxietate din societatea românească, dar și șansa de a rezolva unele dintre conflictele care apăruseră
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
alt mediu; chiar În momentul cînd, pe la 1900, românii ardeleni Începuseră să emigreze masiv În Statele Unite, se Întreținea iluzia unei stări temporare, care va lua sfîrșit prin Întoarcerea celor plecați”. Nici chiar românii deveniți americani nu Încurajau emigrarea transatlantică a conaționalilor lor, fie că era vorba despre cei din ținuturile transcarpatice, fie că era vorba despre cei din România. Răspunzînd Îngrijorărilor celor din țară, ziarul America, din 15 februarie 1911, considera că „nu În America trebuie căutată pricina curgerii lumii spre
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Warren, Ohio”, „Americanizarea În armată”, „Puterea asimilatoare a Americii”, „Noi și America”, „Ce a făcut românul pentru America”, „For America and Its Flag”, „Încetățenirea românilor În America” etc.. În același timp s-a modificat și atitudinea românilor față de foștii lor conaționali deveniți americani. Dacă un timp Îndelungat emigrarea a fost blamată, iar stabilirea În America era considerată o mare greșeală și o pierdere irecuperabilă pentru țară, În 1937, cineva scria, cu Îndreptățită mîndrie, că „Românul american trece În rîndul celor mai
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
decît Întîmplătoare puncte comune cu emigranții de la Începutul secolului, care nu știau ce Îi aștepta, ce vor face și nici nu intenționau, În cele mai multe cazuri, să rămînă În America, putîndu-se Întoarce, dacă voiau, În provinciile de unde plecaseră sau În țara conaționalilor lor. CÎnd această țară a devenit un spațiu al experimentului comunist, „posibilitatea de a călători În străinătate - releva cineva - și posibilitatea de a emigra sînt deseori văzute În România ca fețe Înrudite ale aceleiași revendicări. Ambele au În comun plecarea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
români sau români americani. Nu am pus la Îndoială veridicitatea informațiilor sau a concluziilor evidențiate de ei. Dar „obiectul” studiului nostru Îl constituie istoria românilor americani, care sînt, În ultimă instanță, americani. Iar judecățile formulate de un alt american, despre conaționalii lui, aparținînd unui grup etnic distinct, le considerăm deosebit de sugestive. De altfel, asemenea aprecieri nu sînt singulare. Nu lipsită de importanță este precizarea că românii americani, deci un constituent a ceea ce ocolim, uneori, să numim Încă o națiune, au rezultat
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
către est. Deși În lagăr s-a format un comitet evreiesc, acesta nu a avut competența și nu i s-a permis să acționeze, fiind utilizat pentru a informa despre starea evreilor și pentru a-i ține sub supraveghere pe conaționali. În această perioadă abuzurile Împotriva populației evreiești s-au ținut lanț: bunurile de valoare, precum și casele evreilor ghetoizați au fost rechiziționate de statul român, a fost introdus regimul muncii obligatorii, iar cei suferinzi au fost executați. Lichidarea marelui ghetou din
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Publicată mai târziu, „fantezia dramatică” Rița Crăița expune scenic o poveste de iubire pe cât de fermecător romantică, pe atât de neverosimilă. O „crăiță” gitană, idolatrizată de un intelectual, ajunge artistă de faimă europeană, dar ca soție a unui tot atât de celebru conațional. Piesa reține atenția prin pitorescul de mediu și crâmpeie de folclor țigănesc. Marcante însușiri literare (frazare alertă, formulări sugestive, plastice, combinații neașteptate, fericite, de neologisme și neaoșisme, citate seducătoare, referiri percutante de natură teologică, biblică, istorică, inserții de amintiri și
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
unui „erou” epic angajat într-o questa a mărturiilor românești (istorice, religioase, literare), exultând la finele fiecărei „aventuri” încununate de succes ori suferind cu amărăciune în urma eșecurilor cauzate de pacturi și dictate, dar și de nepăsarea, obtuzitatea, reaua-voință sau invidia conaționalilor, însă niciodată dezarmând. Jurnalul din 1931, prin excelență unul de călătorie culturală și de studii, se constituie într-o fidelă diagramă afectivă și intelectuală a „tânărului de la sat pornit să caute urme ale trecutului românesc”, visând noaptea că a dat
MIHAIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288121_a_289450]
-
1992), Ziar de lagăr. Caracal, 1945 (1991) ș.a. Hărăzit, prin firea moștenită de la înaintași, unei existențe mereu „pe baricade”, G. se îndreaptă de la început spre domeniul pedagogiei, în care va căuta în primul rând arme pentru apărarea identității culturale a conaționalilor săi. Teza de doctorat, asupra consecințelor nefaste ale bilingvismului, ca și precizările în legătură cu principiile pedagogice constituie fundamentul unei intense campanii publicistice întreprinse între 1910 și 1916 în favoarea învățământului în limba română, grav periclitat în Transilvania de legislația școlară maghiară din
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
fără larg suflu epic, G. alipește în „romanul” Oameni din Ardeal câteva nuvele, ele însele nerotunjite. Povestea de iubire dintre doi tineri de etnii diferite este abandonată pe parcurs, iar aceea a intelectualului ardelean ce-și asumă o datorie față de conaționalii asupriți este abia schițată. Mai închegată este înfățișarea unui episod electoral, cu scene de un real dramatism, cu un personaj colectiv bine prins și câteva individualități notabile (preotul Mezdreanu, Mihoală). Unele dintre prozele adunate în Povestea primăverii se resimt de
GIURGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287286_a_288615]
-
Iași pentru a urma cursurile Facultății de Litere și Filosofie (1908-1912). În această perioadă participă la ședințele de redacție ale „Vieții românești”, la care colaborează cu mai multe Scrisori din Basarabia. Ia parte la întocmirea unor calendare populare pentru folosul conaționalilor și debutează cu versuri în „Arhiva” (1912). Revenit la Chișinău, se află în fruntea mai multor inițiative social-culturale: organizarea primei școli românești, a mișcării cooperatiste, a unor manifestări artistice și mai ales, fondarea editurii, revistei și a ziarului „Cuvânt moldovenesc
HALIPPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287402_a_288731]