564 matches
-
pierdut viața în închisori și lagăre de muncă. Morminte fără cruci (pentru a relua titlul cărții lui Cicerone Ionițoiu) au fost diseminate în tot spațiul românesc și ele sunt destul de numeroase pentru a indica amploarea și continuitatea luptei anticomuniste. Sistemul concentraționar din România, unul dintre cele mai dure, își așteaptă istoricul. Mii și mii de prizonieri de conștiință au a răsări din paginile însângerate ale respectivei istorii. Unde sunt cei ce nu mai sunt? Interogația lui Nichifor Crainic ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
rosti liber. Ce ne va spune ea despre imensa tragedie națională de după război? Revista începe cu un apel la memoria liberă, căutătoare de adevăr, și se încheie cu altul menit a spori, prin colaborare cât mai amplă, șansele reconstituirii universului concentraționar românesc. Între ele, un text de Ștefan-Augustin Doinaș (Intelectualul în anchetă), scris pe baza propriei sale experiențe, însă întemeiat pe o bună cunoaștere a sistemului comunist. Nici unui alt sistem nu i se potrivesc mai exact cuvintele lui Jean-Francois Revel: "Cea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
-se credinței, m-am încredințat. Fără de rușine. Nu mi-a fost rușine să mă rog. Poate că de aceea am și fost ascultat. (Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii) 1. Rezumă conținutul de idei al fragmentelor date. 2. Comentează conceptul de spațiu concentraționar. 3. Interpretează afirmația: Fiecare gest dezvăluie un donchihotism mocnit. 4. Ilustrează o trăsătură morală a confesorului. 5. Precizează două elementele specifice jurnalului. 6. Prezintă modul în care confesiunea lui Steinhardt reflectă legătura dintre trup și suflet, dintre experiența fizică și
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
suspendată de Kremlin, a fost relansată spre sfârșitul anilor ’40, în paralel cu fundamentarea ideologică a Războiului Rece. Sovieticii, bine serviți de trei decenii de „inginerie a sufletului omenesc”, trecuseră pe scară largă și la „ingineria spiritului omenesc”, de la pedagogia concentraționară a lui Makarenko, organizată pentru reproducerea în masă a Omului Nou încarnat emblematic (după mărturisirea candidă a autorului Poemului pedagogic) de ofițerul CEKA, până la subvenționarea unei vaste rețele de agenți de influență în Europa și Statele Unite, iar mai târziu în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
la un maximum de obiectivitate. Copilăria la Deva, oraș evocat cu dragoste și nostalgie, apoi configurarea propriei traiectorii ideologice, îndepărtarea de modul de viață mic-burghez al familiei și ralierea la activitatea comunistă ilegală, arestarea și, în fine, experiența carcerală și concentraționară sunt relatate în episoadele lor esențiale cu un grad de detaliere variabil și, uneori, cu accente de umor stoic. În închisoarea din Caransebeș naratorul e coleg de detenție cu lideri comuniști precum Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Emil Bodnăraș (dar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287138_a_288467]
-
privilegiile arogate de conducători, de practicile nedemocratice din partid, de carierismul unora. Un mănunchi de microportrete, de „studii de caz”, construite ca proze scurte semiindependente, dau seama expresiv de dramele individuale ale unor deportați, zdrobiți ca ființe umane de condiția concentraționară. Autenticitatea mărturiei e dublată de autoanaliza minuțioasă, iar concluzia asociază o mizantropie temperată cu un optimism moderat. Comunist dezamăgit, dar rămas credincios idealului care l-a făcut să îmbrățișeze în tinerețe o ideologie cu efecte dezastruoase, G. e un memorialist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287138_a_288467]
-
fost lichidate instituțional prin instituirea sistemului monopartit. În timp ce elita partidelor tradiționale - protagoniștii umani ai acestora - a fost eliminată în urma campaniei de arestări, mulți dintre reprezentanții marcanți ai ei, precum Iuliu Maniu sau Ion Mihalache, sfârșind în carcerele gulagului românesc. Sistemul concentraționar elaborat de regimul socialist a îngropat, la propriu și la figurat, mare parte a elitei politice și intelectuale vechiului regim. În același timp în care opoziția politică era lichidată în temnițele comuniste, noul regim acționa în sensul eliminării rezistenței armate
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
din "lagărul dela Tg. Jiu" de către "tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej" (Roller, 1952, p. 693). O dimensiune aparte a martirologiei partidului comunist o reprezintă experiența carcerală axată pe teroarea îndurată în pușcăriile regimului burghezo-moșieresc fascizat. Închisoarea Doftana este transformată în nucleul sistemului concentraționar în care comuniștii, ca deținuți politici, au suferit în numele idealurilor socialiste. Sistemul represiv burghezo-moșieresc, în care "erau închiși și schingiuți luptătorii revoluționari" mai cuprinde, pe lângă Doftana, închisorile Mislea-Dumbrăveni (destinată femeilor), Galata, Tg. Ocna, Caransebeș, Aiud. "Dar Doftana simboliza Bastilia românească
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
memoria comunistă drept un "lieu de terreur" în care au fost torturați și exterminați opozanții regimului burghezo-moșieresc. În deplin acord cu legea actualizării politice a memoriei colective, orice referire la închisorile Doftana, Galata, Tg. Ocna sau Caransebeș (nodurile din sistemul concentraționar în care au fost închiși comuniștii) dispare cu desăvârșire din discursul postcomunist. Doftana, ipostaziată analogic drept "Bastilia românească" (Roller, 1952, p. 660), este substituită cu Pitești, locul macabrului experiment de "reeducare politică", la care se adaugă celelalte situri ale terorii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
chinurile temnițelor comuniste este inimaginabilă și incontestabilă. La fel cum nici realitatea suferinței ilegaliștilor comuniști nu trebuie discreditată. Analogia nu își propune nici să bagatelizeze suferința victimelor regimului comunist, nici să pună pe același plan al suferinței și terorii sistemele concentraționare în care au îndurat partizanii comuniști în interbelic și opozanții regimului în perioada postbelică. Ea își propune doar să evidențieze mecanismele bazale construcției memoriei colective, anume martirologia și panteonizarea, pe care fiecare regim socio-politic le întrebuințează în maniere similare. Din
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
examinate în detaliu "Partidul Comunist Român" (capitolul 1), "Represiunea" (capitolul 2), unde se pledează cazul în favoarea probării "genocidului comunist în România", centrul de greutate al analizei căzând pe instituția Securității ca instrument al Partidului, pe "geografia represiunii" și pe sistemul concentraționar al Gulagului românesc. Chestiuni ce țin de "Societate, Economie, Cultură" sunt comasate în capitolul 3 al Raportului, în această secțiune fiind discutate economia de comandă, procesul de colectivizare a agriculturii, politicile culturale și educaționale ale regimului comunist, "teroarea ideologică" prin
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1, 03.VIII.2007) (12) La ce s-a ajuns acum? "La ce era firesc: abandonarea pudibonderiei, detabuizarea, frisonul senzual-sexual (cu excesele știute), reinventarea naturalismului, dar și o împletire interesantă a temelor (Ruxandra Cesereanu, de pildă, pendulează între metehnele spațiului concentraționar, sex și poezie)" (Radu Paraschivescu, citat în EZ, 08.III.2008). (13) Bernard Shaw scria că moda nu este altceva decât o epidemie bine dirijată. Dar moda e și un sector economic important, un domeniu care trebuie tratat serios ca să
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
spate, iar în apă se intra pe detașamente, pe rând, sub supraveghere strictă. Deși, recunosc, nu a fost vreodată măcar gândul că un copil s-ar fi putut îneca, nu cred că mai e cazul să explic de ce acest sistem concentraționar nu mai poate fi refăcut în zilele noastre. Și chiar dacă i se va găsi, finalmente, vreo vină profesoarei cu pricina în această tragedie pe care, firește, nu intenționez să o minimalizez, ce legătură are asta cu chimia și cu profesia
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
la dramaticele sale încercări de supraviețuire, la omeneștile sale cedări, la compromisurile dureroase asumate și pe care mă tem că nimeni nu are îndreptățirea de a le judeca de sus, nici din punct de vedere moral, nici intelectual, în lipsa experiențelor concentraționare trăite de cel în cauză. Așa cum se desprinde din dosarele Securității, din miile de file de la CNSAS sau din cele două volume masive publicate de Dora Mezdrea la Editura Muzeului Literaturii din București, drama trăită de Noica nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cu socialismul marxist, supranumit "științific", trecând prin cel "revizionist" al lui Bernstein și ajungând până la social-democrația contemporană, acest corpus de idei a cunoscut și derapaje condamnabile din punct de vedere moral și politic, fiind suficient să ne gândim la fenomenul concentraționar asociat totalitarismului propriu comunismului de tip sovietic. Din punctul meu de vedere, la apariția acestor derapaje, vizibile încă în lumea contemporană, a contribuit și un anumit tip de exaltare epistemologică, dată de încrederea totală în progresul umanității pe baza cunoașterii
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
munca, aici principiul dominant fiind "de la fiecare după capacități, fiecăruia după nevoi. Desigur, Marx însuși nu și-a imaginat niciodată ce avea să însemne încercarea de aplicare a acestor idei. Apariția totalitarimului comunist, a dictaturii și cultului personalității, a fenomenului concentraționar, păreau a fi foarte departe de idealurile formal nobile ale socialismului revoluționar marxist. Cel de-al treilea curent ideologic este socialismul marxist-leninist, cunoscut și sub denumirea de comunism, ce reprezintă forma de aplicare a principiilor socialismului revoluționar, momentul apariției sale
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
politică Hannah Arendt își începe cartea Originile totalitarismului cu o constatare: "Demnitatea umană are nevoie de o nouă garanție"26. Această constatare vine să sublinieze marea catastrofă pe care au adus-o ideologiile totalitare: anularea, dincolo de libertatea individuală, prin intermediul fenomenului concentraționar, a demnității umane. Analizând morfologia elementelor regimului totalitar comunist, dar și ale celui nazist, autoarea respinge ideea potrivit căreia totalitarismul nu ar reprezenta decât o supraevaluare nefirească a umanismului modern al socialismului, considerând că, dimpotrivă, el reprezintă "apoteoza înfricoșătoare a
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
de generația optzecistă. Ea se caracterizează printr-o opoziție mută dar admirabil de dârză față de cultura oficială, față de paternalismul grotesc al partidului, față de întreaga farsă stridentă a național comunismului pe un fond social tragic, cu aproape toate caracteristicile unei situații concentraționare 10. Valorile morale supreme se numesc: rigoare, fermitate, consecvență, spirit de sacrificiu. Au fost rare, extrem de rare, într adevăr. Dar ele au definit nivelul maxim de exigență al unei generații, respectiv al unei epoci întregi. Pentru a fi totuși obiectivi
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
orizontului spiritual, rămâne și ea, mereu, foarte puternică. O revistă de provincie, făcută în special de poeți tineri, consacră un număr întreg Veneției (Euphorion, 4/1995). El exprimă, în subtext, toate frustrările, legitime, ale izolării și claustrării într-un infern concentraționar, urât și sordid, refugiul magnific, în decor venețian fastuos, al unei întregi generații. Dar ce gândește ea efectiv despre contextul imediat, putem cel mult deduce. O astfel de preocupare este total absurdă, neimportantă, deci neglijabilă, chiar și conștiinței poetice? Cel
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
posibile delicte" și chiar "adepți" (adică toți cei care, într-un fel sau în altul, independent de intențiilor lor subiective, pot constitui un obstacol față de politica regimului, sau, mai precis, a liderului), chiar dacă este vorba de un fel de "univers concentraționar", format de persoanele implicate sau de "o structură politică de eradicare a țesutului social" care transmite efectele activității sale în tot corpusul social [ibidem, 61-94]. Aceste considerații duc la concluzia că dacă în regimul autoritar există o previzibilitate a sancțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
foarte repede atras de politică, David Rousset se afla printre primii care au denunțat abuzurile regimului stalinist. Troțkist, militant al Frontului popular și luptător în Rezistență, e deportat la Buchenwald în 1943 și publică la întoarcere L'Univers concentratio-nnaire (Universul concentraționar), 1946, și Les jours de notre mort (Zilele morții noastre ), 1947. În 1968, sedus de politica generalului de Gaulle, acceptă eticheta de "gaullist de stînga" și devine deputat al de-partamentului Isère (1968-1973). În 1973, publică La société éclatée, de la première
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
literatură franceză, ci și de istorie și politică rusă, atras în mod special de originile și manifestările totalitarismului ca plagă înscrisă parcă în genele noastre umane. Și același Hervé Bel îți revelează, cu o măiestrie psihologică aproape înspăimîntătoare, un spațiu concentraționar aurit, dezvăluind cinismul unei lumi pe care o cunoaște bine, deși nu i-a trăit monstruozitatea pe propria-i piele (cum s-a întîmplat, de pildă, cu Amélie Nothomb în societatea japoneză descrisă în Stupeurs et tremblements). Abilitatea autorului de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
el și viața lui devine un șir de eșecuri. Este obsedat, oriunde ajunge, de ideea imposturii. Ajunge cioplitor de cruci, eșuează în iubire, apoi soarta îl duce într-un azil de bătrâni care este, în fapt, un fel de lagăr concentraționar. Pensionarii fabulează, se suspectează, se toarnă între ei. Azilul este simbolul societății totalitare. Suferința și ticăloșia se țin, aici, de mână. Vânătorul are în spatele lui un alt vânător, turnătorul este, la rândul lui, turnat. Deasupra tuturor se află Bătrânul, un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
și trebuie) văzut, adică ansamblul unei practici odioase, chiar și cînd ele îmbracă staniolul perfidiei zîmbitoare. Ei bine, întregul front democrat înfiripat, ca o minune, după 1989, a preluat acest comportament de la cei care au înfruntat, psihic și fizic, teroarea concentraționară și a încercat să-l impună societății post totalitare. Că această societate n-a prizat în totalitate, din varii cauze, pe care le și cunoaștem, soluția comportamentală a opoziției e o altă chestiune. (Gravă și cu repercusiuni nebănuite în durată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sensibilitate și emoție, în care realismul și metafora, poezia și duritatea se contopesc amețitor. Un spectacol actual, deși nu aparține unei perioade de tranziție; un spectacol în care fiecare dintre noi se poate regăsi; un spectacol împotriva uitării unui sistem concentraționar, a "mașinii de vînt" care nu seamănă doar vrajbă și furtună, care nu distruge doar "celula de bază a societății", ci minează din interior echilibrul și așa precar al omului." Mioara Adina Avram (Monitorul, 17 iunie 2000) Părerea autorului " Mașina
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]