548 matches
-
și colaboratorii săi (1998) acordă chiar un rol central acestui mecanism psihologic în modelul lor explicativ al tulburării de anxietate generalizată. Dugas, Gosselin și Ladouceur, 2001. Această ideea este asemănătoare concluziilor lui Freeston, Rhșaume, Letarte, Dugas și Ladouceur (1994), care conceptualizează intoleranța la incertitudine ca fiind manifestarea unei scheme cognitive nefuncțională care orientează prelucrarea informației. Freeston și al., 1994, Dugas și al., 1998, 2001. Ladouceur, Gosselin și Dugas, 2000. Dugas, Freeston și Ladouceur, 1997. Dugas, Burh și Ladouceur, 2004. Gould, Safren
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de contrapondere subiectivă (motivarea afectivă și rațională a voinței sociale), având funcția de a relaxa și relativiza cauzalitatea rigidă, mecanicistă. Spre deosebire de explicațiile deterministe oferite de „sociologiile parțiale”, unde apariția cauzei este întotdeauna urmată de producerea efectului, modelul cauzal gustian este conceptualizat în termeni de condiționare, în care cauza clasică apare sub ipostaza de virtualități, indeterminare, probabilitate, fascicul de posibilități. Cadrele nu au capacitatea să determine în chip univoc transformări (manifestări) sociale, ele nu indică niciodată, în chip nemijlocit, o necesitate, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
franceze privind supremația întregului, care își armonizează părțile componente și opțiunile fenomenologice germane asupra abilității indivizilor și a grupurilor sociale de a structura realitatea socială cu ajutorul categoriilor logice a priori. Demersul său se dovedește cu totul original; legea paralelismului sociologic conceptualizează într-un chip inedit natura raporturilor dintre părțile totului social (cadre, manifestări, voință socială): a) părțile totului se dezvoltă concomitent, nu succesiv; b) raporturile părților sunt de interdependență, nu de subordonare. În opinia lui Gusti (1934, 8 și urm.), există
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
formulării și circumscrierii pe care le-a dat-o. Bibliografia trebuie citită critic și folosită critic. Modul în care abordăm teoretic și/sau empiric o temă, enunțurile admise ca adevărate, termenii și conceptele pe care le utilizăm, felul în care conceptualizăm relațiile dintre acestea, metodele și tehnicile de analiză, interpretare și modelare empirică, altfel spus, metodologia folosită, trebuie alese și elaborate astfel încât să fie cele mai bune pentru tema studiată. Ce înseamnă acest lucru, care sunt instrumentele metodologice cele mai bune
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
numit acest nou model paradigma conjunctivă, pentru a sublinia atât dimensiunea sa interdisciplinară, în plan metodologic, cât și faptul că are drept referință un proces real de intensificare a interferențelor dintre culturile naționale, avansându-se un nou mod de a conceptualiza raportul de complementaritate și interacțiune dintre culturile europene, raport codificat în deviza Uniunii Europene: "uniți în diversitate" și vom completa "pentru o evoluție a societății". Ipoteza noastră a fost aceea că în gândirea contemporana se edifică treptat, prin eforturi variate
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
În cazul de față, ținînd seama de factorii determinanți. Pentru definirea Alianței Civice ca grup de presiune, lucrurile sînt clare (vezi, de pildă, Charlot, În ibidem); specificăm doar că termenul nu are nici un fel de conotație peiorativă. Altfel, fără să conceptualizeze, Dan Pavel și Iulia Huiu descriu pe larg raporturile dintre Alianța Civică și CDR, respectiv PNȚCD (de exemplu, pp. 306-307). O ultimă obiecție metodologică se referă la verificabilitatea surselor citate. Nici Într-o carte de istorie, nici Într-una de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de variabile moderatoare. Pentru a putea afirma că personalitatea influențează efectul situației, trebuie identificată mai întâi de toate corelația între aceste variabile și manipulările experimentale. Caprara și colegii săi au realizat o serie de cercetări în acest sens, încercând să conceptualizeze diferitele dimensiuni ale personalității ce pot induce comportamente agresive și dezvoltând tehnici eficiente de evaluare a acestora. Corelația observată între aceste variabile a permis definirea unei structuri factoriale pentru descrierea personalității agresive. Structura factorilor identificați se potrivește cu structura propusă
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
reacționa eficient (Dodge, 1993; Dodge et al., 1990). Prelucrarea incorectă a informațiilor și incapacitatea de a reacționa la diferitele contexte sociale într-o manieră adecvată influențează frecvența actelor agresive comise de către copii abuzați sau neglijați. Această continuitate comportamentală a fost conceptualizată de teoria ciclului violenței. Procesele care stau la baza acestui ciclu sunt severitatea și persistența abuzului suportat, fapt ce determină reproducerea violenței. Copiii supuși unei discipline severe în copilărie au mai mari șanse de a deveni adulți violenți la maturitate
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
cum ar fi A. Hillgruber 36 și Rebecca Haynes 37. Lucrările referitoare la filosofia istoriei în viziunea lui Gh. Brătianu, semnate de Panfil Nichițelea 38 sau de Mihai Popa39 ne-au fost, de asemenea, deosebit de utile în încercarea de a conceptualiza elemente din ideologia promovată de șeful noului partid. Am structurat informațiile obținute din studierea diferitelor tipuri de surse istorice în opt capitole. Am insistat asupra formării și organizării Partidului Național Liberal Gheorghe Brătianu, asupra alianțelor sale politice și a pozițiilor
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
lui Amartya Sen, că perioadele de foamete din istorie nu au coincis cu cele de declin economic, Dahrendorf avansează teza conform căreia dezvoltarea socială presupune deopotrivă o creștere a ofertei și a îndreptățirilor. În termenii săi, dezvoltarea socială poate fi conceptualizată ca mai multe șanse de viață pentru cât mai mulți. Potrivit lui Dahrendorf, expansiunea sistemelor educaționale din anii ’60 a fost privită inițial exclusiv din prisma creșterii economice, deci din prisma ofertei. Abia ulterior s-a considerat că egalizarea șanselor în fața
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
publisher>Praeger</publisher><isbn>0275926133 (alk. paper)</isbn><call-num>Regenstein Regenstein, Stacks HN17.5.E820 1988
Harper Harper HN17.5.E820 1988</call-num><urls></urls></record></Cite></EndNote>(1984, 1988). Numit Index of Social Progress (ISP; WISP), a fost conceptualizat începând cu 1986 (în mod ciudat, Harmon Ziegler, 1988, a introdus propriul index al progresului social calculat ca procentajul cheltuielilor guvernamentale pe educație, servicii medicale și ajutor social ADDIN EN.CITE <EndNote><Cite><Author>Haas</Author><Year>1994</Year><RecNum
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
vechii iobăgii, dar cu un amestec necesar și fatal de elemente capitaliste”, o iobăgie nouă (Dobrogeanu-Gherea, 1910, p. 370). Teza ocultismului instituțiilor, ai cărei germeni îi întâlnim la Radu Rosetti, a primit o formă elaborată în scrierile lui Dobrogeanu-Gherea. Ea conceptualizează situația paradoxală, ilicită a statutului țărănimii învoite, ce determină funcțiile statului democratic, în contextul în care, „neputând fi împlinite pe cale directă și francă de către acesta, să fie împlinite pe cale indirectă, ocultă, de niște organe sociale a căror menire ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
unui nou debut al istoriei, relația cu trecutul este, pe de o parte, abrogată simbolic, în același timp în care este așezată pe un nou fundament. Nu este deloc deplasat ca aceste setări politice de noi starturi istorice să fie conceptualizate ca "decapitări mnemonice" (Zerubavel, 1997, p. 85), expresia supremă a ceea ce J.R. Gillis (1994, p. 8) a numit "cultul noilor începuturi". Însă nici cronologia standard, cea a cărei abolire de către regimurile revoluționare creează adevărate seisme în ordinea temporală a comunității
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pură, originea nobilă, exterminarea dacilor și continuitatea romană la Nord de Dunăre. De asemenea, Aaron preia de la dascălii săi ardeleni ideea istoriei ca instrument de luptă politică, pe care îl transformă într-un catalizator al conștiinței naționale. Istoria patriei este conceptualizată într-o triplă ipostază: ea este "oglinda aceea magică a veacurilor trecute, icoana cea adevărată a vremii de acum, și cheiea cea de mare preț cu care se descuie oarecum și ascunsurile viitorului" (Aaron, 1835, pp. v-vi). Acesta este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
eforturile adevăraților patrioți. Spiritul național și "amoarea pentru patrie" pot fi atâțate printr-o educație patriotică centrată pe cunoașterea istorică. Geniul românesc se exprimă prin istoria națională, ipostaziindu-se în special în "faptele cele eroice ale Româniloru" (Bărnuțiu, 1870, p. 180). Conceptualizând istoria în cheie carlyleană, ca opera Oamenilor Mari, Bărnuțiu recomandă studiul istoriei prin "biografiele Româniloru și ale Româneloru mari" (ibidem). La care adaugă imediat un cifru herderian de decriptare a istoriei, prin intermediul limbii noastre romane, "care e si paladiulu libertatii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
absenței conștiinței unității naționale în acel moment istoric. În aceeași tradiție critică, de-naționalizantă, se înscrie și manualul redactat de R. David (1937). În plus față de maniera de periodizare folosită de Constantinescu, R. David introduce un capitol suplimentar, istoria românilor fiind conceptualizată ca desfășurându-se într-o înlănțuire de cinci epoci: • epoca formării poporului român (513 î.Hr. [expediția lui Darius I împotriva sciților]-1241 d.Hr. [sfârșitul domniei lui Ioan Asan al II-lea]); • epoca formării statelor române (1241-1386 [începutul domniei lui
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1952, p. v). Publicarea în 1947 a manualului unic coordonat de Mihail Roller simbolizează expresia supremă a "istoriei prin decret" (historiae ex fiat), comandată la ordinele partidului, elaborată de membri ai partidului și ratificată de conducerea partidului. Dacă discursul interbelic conceptualizează istoria poporului român ca gravitând în jurul axei reprezentate de Imperiul Otoman, manualul lui Roller păstrează aceeași abordare relațională, însă substituie reperul central, care devine acum URSS. Chiar și numele manualului, Istoria RPR (1952), indică reconfigurarea identității nominale a statului român
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pe o calitate intrinsecă a unei persoane, certificată empiric prin "fapte eroice de vitejie" încununate cu "succesele enigmatice" repurtate de cel înzestrat cu acest har (Gerth și Mills, 1946, p. 52). Ținând cont de această precizare, cultul personalității poate fi conceptualizat ca o tentativă programată de înzestrare extrinsecă a liderului cu calități carismatice. Personalitatea charismatică rezultată în urma travaliului cultic se bazează astfel pe o charismă artificială, extrinsecă, al cărei sediu rezidă în mijloacele propagandistice și nu în calitățile interne ale subiectului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
naționale: Limba și literatura română, Istoria românilor și Geografia României. Legea instituie cele trei discipline de studiu ca pietre unghiulare ale identității românești. Într-o formulare poetică străbătută de tonalități mistice, cele trei materii nucleare ale identității naționale pot fi conceptualizate ca formând cronotopia în care se manifestă sufletul românesc. Formularea, destul de criptică, trebuie operaționalizată pentru a deveni inteligibilă: prin "cronotop" se înțelege relația dintre timp ("chronos") și spațiu ("topos"); iar în filosofia herderiană, sufletul popoarelor este exprimat plenar în limba
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
eroism belic triumfalist către o înțelegere post-eroică, pacifistă, impregnată chiar cu nuanțele apologetice specifice unei politici a regretului. Sub auspiciile paradigmei celebrativ-eroice a trecutului românesc, manualele de istorie pot fi înțelese ca acționând în lumina a două analogii metaforice: a) conceptualizate într-o cheie metaforică de inspirație masonică, manualele de istorie constituie "cărămizile textuale" ale memoriei naționale românești, doctrina naționalistă fiind, în același registru metaforic, mortarul ideologic utilizat pentru legarea acestora; b) examinate dintr-un unghi interpretativ tributar imageriei militar-belice, cărțile
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
după un trecut pre-biografic, timpul anterior nașterii lor trăit de generația părinților. Toate datele indică, așadar, o polarizare a atitudinilor populației față de trecutul comunist în jurul a doi centri: pe de o parte, populația cu educație și venituri superioare tinde să conceptualizeze comunismul prin prisma narativei oficiale a traumei culturale; pe de altă parte, populația mai puțin educată, cel mai afectată economic de dificultățile tranziției postcomuniste, se raportează la trecut cu nostalgie, deplângând securitatea socială măturată de instalarea ordinii capitaliste. După cum conclude
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
În aceste condiții, soluția terapeutică și emancipativă de eliberare de trecutul malefic este "exorcizarea demonilor trecutului" (Tismăneanu, 2013a). Pasaje din Raportul final caracterizează regimul comunist în întregul său, ideologia marxist-leninistă, precum și instituții ale sistemului totalitar ca fiind demonice. Autorii Raportului conceptualizează societatea captivă regimului comunist ca fiind victima unui sistem de represiune "diabolic" (Raport, 2006, pp. 166-167). În aceleași formule demonice, regimul comunist este portretizat drept întruparea "diavolului", în timp ce Securitatea este descrisă ca fiind o "organizație diabolică" sau "diabolic mecanism" (ibidem
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
este instituția socială centrală prin intermediul căreia formula identitară și a memoriei colective elaborate de către elitele intelectuale plasate în avangarda reflecției istoriografice sunt difuzate în "corpul social". Literatura didactică prin care se propagă reprezentările sociale despre trecutul colectiv poate fi astfel conceptualizată drept cureaua de transmisie care unește inteligenția de masa societății. Iar manualele școlare de istorie pot fi înțelese ca alcătuind cărămizile textuale din care este construită memoria națională. Privită prin această prismă optică, națiunea apare ca fiind o "comunitate textuală
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]