2,296 matches
-
în Evagrie Scolasticul, Istoria Bisericii III, 17) o scrisoare adresată lui Acaciu de Constantinopol, iar în istoria lui „Zaharia Retorul” (cf. pp. 000 și urm.), o epistolă către Fravitas, succesorul proaspăt ales al lui Acaciu (489), în care respinge hotărîrile conciliului de la Calcedon. 15. Eusebiu de Alexandria O tradiție manuscrisă greacă foarte confuză (bogată în variante și chiar în redactări diferite ale unor texte) conține o serie de 22 de discursuri sau instrucțiuni, precedate de o biografie a presupusului lor autor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
comes imperial, prieten cu Nestorie; fiind interesat de chestiunile teologice, l-a însoțit pe acesta la Efes în 431, fără să aibă vreo sarcină oficială, însă s-a străduit mult să-l sprijine. Indignat că Nestorie a fost condamnat de conciliul condus de Chiril, le-a comunicat orientalilor sentința la sosirea acestora și, în iulie, a fost trimis de ei la Constantinopol pentru a susține cauza lui Nestorie. După condamnarea acestuia, printr-un edict imperial, Irineu a fost exilat la Petra
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
victimele „tîlhăriei” reabilitate la Calcedon. A rămas de la el, în Actele de la Efes, o scrisoare expediată de la Constantinopol episcopilor orientali care îl trimiseseră acolo, unde relatează primele sale inițiative legate de cauza lui Nestorie; din nefericire, a ajuns în urma trimișilor conciliului chirilian, iar eforturile sale au fost zădărnicite de sosirea unui trimis special al lui Chiril. în timpul exilului la Petra, Irineu a compus o istorie a crizei nestoriene care conținea un bogat material de arhivă; Nestorie era descris ca un apărător
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
era deținută de altcineva), Antipater apare în 457 printre episcopii pe care împăratul Leon I îi chestionează în privința valabilității definițiilor de la Calcedon și a legitimității pretențiilor emise de Timotei Eluros asupra episcopatului Alexandriei (cf. Mansi VII, 785-792). Deși al doilea conciliu de la Niceea, din 787, îl menționa pe Antipater printre învățații de seamă, aproape toate scrierile sale s-au pierdut. Au rămas de la el două omilii, una despre nașterea lui Ioan Botezătorul și alta despre Buna-Vestire adusă Mariei (există cîte o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
așadar despre cap. 1 al Evangheliei după Luca, și par să fi fost rostite (după cum rezultă din introducerea la a doua) în două duminici succesive; autenticitatea lor a fost pusă sub semnul îndoielii, dar astăzi pare unanim acceptată. în actele conciliului din 787 s-a păstrat și un mic fragment dintr-o omilie despre femeia care avea o pierdere de sînge (Mat. 9,20 și urm.). Se păstrează, de asemenea, două fragmente dintr-o omilie despre cruce, în al doilea fiind
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
episcopi să nu mai fie îngăduitori cu anticalcedonismul; a avut loc probabil o dispută publică între el și Sever, urmată de o controversă în scris. Nefalie a citit în public și a făcut să circule apoi un text intitulat Apologia conciliului de la Calcedon, în care apăra formula celor două naturi, încercînd să demonstreze însă că aceasta este echivalentă cu cealaltă: „o singură natură a Logosului întrupată”; a fost așadar considerat primul reprezentant al neocalcedonismului cu identitate precisă. Din Apologie au rămas
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de exemplu, în cazul lui Atanasie), fie pentru a le respinge (cazul citatelor din Teodoret). în anii petrecuți ca patriarh la Antiohia, Sever a început să scrie cel mai complex tratat al său, Contra gramaticului nelegiuit, în care combate Apologia conciliului de la Calcedon a lui Ioan de Cezareea (cf. p. 000; tratatul atacă și opera analoagă a lui Ioan de Scitopolis). împărțit în trei cărți de mărime diferită (a doua ne-a parvenit incompletă), tratatul a fost completat abia în timpul primului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
trupul și formula teopaschită „unul din Sfînta Treime a pătimit”; discuția era legată în mare măsură de interpretarea unor pasaje din Scripturi. între 512 și 518, adică în timpul patriarhatului lui Sever de Antiohia, Ioan a scris o lungă Apologie a conciliului de la Calcedon, compusă din cel puțin opt cărți (care ar putea fi identică totuși cu opera precedentă), din care s-au păstrat fragmente în Contra gramaticului nelegiuit a lui Sever de Antiohia. A scris și un tratat Contra lui Sever din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
putea fi identică totuși cu opera precedentă), din care s-au păstrat fragmente în Contra gramaticului nelegiuit a lui Sever de Antiohia. A scris și un tratat Contra lui Sever din care s-a păstrat un fragment citat la al șaptelea conciliu ecumenic (787). De asemenea, a fost primul autor al unor scolii la corpusul scrierilor lui Pseudo-Dionisie Areopagitul; mai tîrziu, în secolul al XII-lea, aceste scolii au fost amestecate cu cele ale lui Maxim Mărturisitorul, însă o traducere siriacă a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
între 514 și 518; Ioan ar fi redactat epistola sinodală adresată împăratului Anastasius. Exactitatea notei a fost însă pusă sub semnul întrebării. Din scrisoarea lui Filoxen rezultă că acesta ar fi primit de la destinatar, împreună cu epistola sinodală, o apologie a conciliului de la Calcedon, potrivit căreia acest conciliu era în perfectă concordanță cu tradiția Părinților Bisericii; ar putea fi vorba (crede M. Richard) despre aceeași apologie combătută de Sever, căruia i-ar fi fost trimisă de Filoxen. Sigur este doar faptul că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fi redactat epistola sinodală adresată împăratului Anastasius. Exactitatea notei a fost însă pusă sub semnul întrebării. Din scrisoarea lui Filoxen rezultă că acesta ar fi primit de la destinatar, împreună cu epistola sinodală, o apologie a conciliului de la Calcedon, potrivit căreia acest conciliu era în perfectă concordanță cu tradiția Părinților Bisericii; ar putea fi vorba (crede M. Richard) despre aceeași apologie combătută de Sever, căruia i-ar fi fost trimisă de Filoxen. Sigur este doar faptul că din Apologia conciliului de la Calcedon scrisă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
potrivit căreia acest conciliu era în perfectă concordanță cu tradiția Părinților Bisericii; ar putea fi vorba (crede M. Richard) despre aceeași apologie combătută de Sever, căruia i-ar fi fost trimisă de Filoxen. Sigur este doar faptul că din Apologia conciliului de la Calcedon scrisă de Ioan n-au rămas decît fragmentele citate de Sever. Acestea ne permit să ne facem o idee despre conținutul operei, organizată în patru părți. în prima era expusă doctrina celor două naturi și erau respinse criticile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
diocezele aflate sub jurisdicția sa, cu scopul de a-i elimina, chiar și prin cele mai violente mijloace, pe ultimii monofiziți. în 537 sau 538, un sinod format din 132 de episcopi din patriarhatul antiohian a aprobat formula lansată la conciliul de la Calcedon și l-a anatemizat pe Sever. în 540, Chosroes I, regele perșilor, a invadat Siria și a distrus Antiohia; Efrem a trebuit să fugă în Cilicia, dar s-a reîntors fără îndoială la puțin timp după aceea, imediat ce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
creat nemuritor (o opinie care îl apropie de poziția lui Iulian de Halicarnassus), că evanghelistul Ioan supraviețuiește undeva împreună cu Enoh și Ilie, în așteptarea sfîrșitului lumii. Al treilea tratat, scris pentru doi asceți din Cilicia, Domnus și Ioan, lua apărarea conciliului de la Calcedon și a formulelor „un singur iposts al Logosului întrupat” și „un singur prosôpon”. Și în acest caz ne întrebăm dacă e vorba despre „apologia conciliului de la Calcedon și a Tomului Sfîntului Leon” din care provin mai multe fragmente
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
treilea tratat, scris pentru doi asceți din Cilicia, Domnus și Ioan, lua apărarea conciliului de la Calcedon și a formulelor „un singur iposts al Logosului întrupat” și „un singur prosôpon”. Și în acest caz ne întrebăm dacă e vorba despre „apologia conciliului de la Calcedon și a Tomului Sfîntului Leon” din care provin mai multe fragmente, citate la al treilea conciliu de la Constantinopol, ce conțin afirmația că Cristos era perfect din punct de vedere uman, dotat cu toate proprietățile. Al patrulea tratat din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
formulelor „un singur iposts al Logosului întrupat” și „un singur prosôpon”. Și în acest caz ne întrebăm dacă e vorba despre „apologia conciliului de la Calcedon și a Tomului Sfîntului Leon” din care provin mai multe fragmente, citate la al treilea conciliu de la Constantinopol, ce conțin afirmația că Cristos era perfect din punct de vedere uman, dotat cu toate proprietățile. Al patrulea tratat din codexul 229 răspundea acuzațiilor pe care i le aduseseră lui Efrem unii călugări teopaschiți; și aici monofizismul era
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
este reinterpretată, în prima formulare a lui Chiril și în general în textele acestuia, physis ca hypostasis, ceea ce îi permite să reformuleze astfel: „un singur ipostas a Logosului întrupat”. Chiar și unirea ipostatică, tipic chiriliană, este considerată în concordanță cu conciliul de la Calcedon. Caracteristice pentru tendința neocalcedoniană sînt, de asemenea, cristologia alcătuirii (unde, pentru Efrem, în Cristos, o synthesis se realizează nu în planul celor două naturi, ci în acela al ipostasurilor) și negarea unui ipostas autonom al naturii umane a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
au rămas decît cîteva fragmente - unde se expunea adevărata credință și se arunca anatema împotriva persoanei și a operelor lui Teodor de Mopsuestia, precum și împotriva anumitor scrieri ale lui Teodoret al Cyrului (cele în care îl atacă pe Chiril și conciliul de la Efes) și ale lui Iba din Edesa (epistola către Mari): trei nume legate de doctrina lui Nestorie. Denumirea de Trei Capitole depinde de faptul că, dacă în mod curent erau desemnate drept capitole (kephalaia, capitula) chiar anatematismele, în acest
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la Constantinopol în 547; după tergiversări și refuzuri, Vigilius a condamnat cele Trei Capitole într-o scrisoare adresată patriarhului Mena (11 aprilie 548), condamnare pe care a retras-o însă repede, din cauza reacției episcopilor occidentali, și a cerut convocarea unui conciliu. în 551, Iustinian a promulgat un alt edict, intitulat Declarație de dreaptă credință împotriva celor Trei Capitole, în care, după expunerea doctrinei trinitare opuse lui Arie și Sabellius, urma un paragraf mult mai amplu, consacrat problemei cristologice; era expusă aici
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de anateme prin care era reconfirmată în mod explicit și detaliat condamnarea lui Teodor și a scrierilor lui Teodoret și Iba, reafirmîndu-se totodată legitimitatea unei condamnări post mortem a lui Teodoret. în august 552, împăratul convoca la Constantinopol al cincilea conciliu ecumenic, pentru a pune lucrurile la punct. La 5 mai 553, cînd conciliul a început în cele din urmă, Iustinian le-a trimis episcopilor participanți o scriere (typos) în care stipula din nou condamnarea celor Trei Capitole și atrăgea atenția
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Teodor și a scrierilor lui Teodoret și Iba, reafirmîndu-se totodată legitimitatea unei condamnări post mortem a lui Teodoret. în august 552, împăratul convoca la Constantinopol al cincilea conciliu ecumenic, pentru a pune lucrurile la punct. La 5 mai 553, cînd conciliul a început în cele din urmă, Iustinian le-a trimis episcopilor participanți o scriere (typos) în care stipula din nou condamnarea celor Trei Capitole și atrăgea atenția conciliului asupra acesteia. La 14 mai 553, un alt document emis de Vigilius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ecumenic, pentru a pune lucrurile la punct. La 5 mai 553, cînd conciliul a început în cele din urmă, Iustinian le-a trimis episcopilor participanți o scriere (typos) în care stipula din nou condamnarea celor Trei Capitole și atrăgea atenția conciliului asupra acesteia. La 14 mai 553, un alt document emis de Vigilius în urma a nenumărate presiuni condamna anumite doctrine ale lui Teodor, însă - în ciuda insistențelor lui Iustinian asupra acestui punct, așa cum am văzut - nu și amintirea acestuia. Totuși, la 8
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de Vigilius în urma a nenumărate presiuni condamna anumite doctrine ale lui Teodor, însă - în ciuda insistențelor lui Iustinian asupra acestui punct, așa cum am văzut - nu și amintirea acestuia. Totuși, la 8 decembrie, Vigilius a ratificat condamnarea celor Trei Capitole pronunțată de conciliu, provocînd reacții violente în Occident și, mai cu seamă, o ruptură cu Bisericile din patriarhatul Aquileia, care nu se va remedia decît în 689. S-a păstrat și o altă scriere a lui Iustinian referitoare la această chestiune: o scrisoare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
context, idei pe care el le propune doar ca posibilități sau pe care intenționa chiar să le respingă (cf. vol. I, pp. 000-000). Scrierea se încheie cu zece anatematisme. în martie sau aprilie 553, Iustinian a trimis episcopilor reuniți pentru conciliu, înainte însă de începerea acestuia, o Epistolă despre Origen și adepții săi în care prezenta sintetic greșelile călugărilor palestinieni origeniști, sublinia legătura lor cu doctrinele pitagorice și platonice despre preexistența sufletelor și cerea conciliului condamnarea lor. Aceasta a fost pronunțată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Iustinian a trimis episcopilor reuniți pentru conciliu, înainte însă de începerea acestuia, o Epistolă despre Origen și adepții săi în care prezenta sintetic greșelile călugărilor palestinieni origeniști, sublinia legătura lor cu doctrinele pitagorice și platonice despre preexistența sufletelor și cerea conciliului condamnarea lor. Aceasta a fost pronunțată, însă, din cîte se pare, nu de către conciliul ecumenic care a început la 5 mai (în documentele căruia nu figurează dezbaterea unei asemenea teme), ci în cadrul unui sinod special care s-a desfășurat anterior
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]