81,474 matches
-
întră cu toții veseli în salonul de joc - conchide Alecsandri - și, în curînd, plăcerea danțului îi face să uite duelul" (Un salon din Iași, 1855). Totuși, înr-un text ulterior (Constantin Negruzzi, 1872), Vasile Alecsandri pare că se contrazice. În orice caz, concluzia poetului se modifică. De la constatarea că duelul era pentru "bonjuriști" o practică "la ordinea zilei", iar pentru moldovenii cu rang o mondenitate de salon, Alecsandri ajunge la concluzia că - din cauza "groazei salutare" pe care o inspira - duelul nu a primit
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
Constantin Negruzzi, 1872), Vasile Alecsandri pare că se contrazice. În orice caz, concluzia poetului se modifică. De la constatarea că duelul era pentru "bonjuriști" o practică "la ordinea zilei", iar pentru moldovenii cu rang o mondenitate de salon, Alecsandri ajunge la concluzia că - din cauza "groazei salutare" pe care o inspira - duelul nu a primit în Moldova "drept de împămîntenire", astfel că nu s-a născut o formă demnă de a răspunde la insulte și umilințe. "Ciocoismul" fanariot îndemna pe om la "umilire
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
idila manieristă", "feeria barocă", "complexul naturalism-estetism" și "romanul analitic în versuri"), insistând asupra dublei manevre de instituire și subminare a convențiilor și dublându-și observațiile de substanță printr-o lectură estetică, ce semnalează atât "vârfurile", cât și denivelările operei. Astfel încât concluzia finală, deși provizorie în lipsa studiilor de istorie a mentalităților care să o valideze, mi se pare pe deplin plauzibilă: poetul "frumuseții vulnerabile și totuși viguroase a intimității domestice" "a avut un impact foarte important, și în imediat, și pe termen
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
eminesciene. Astfel, dacă "imaginarul privat" este echivalat de Caius Dobrescu în principal cu beletristica de factură erotică, "imaginarul public" ar corespunde așa-zisei literaturi cu tentă "socială", din care autorul extrage o ideologie a "occidentalizării fără modernizare". Chiar dacă o asemenea concluzie e justă (o confirmă publicistica însăși), Imaginarul spațiului public își dezvăluie două carențe serioase. În primul rând, citind poezia "publică" eminesciană dintr-un unghi politic, Caius Dobrescu comite aici eroarea de a deduce o metodă de lectură din tema poeziilor
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
vor împlini fix 65 de ani de la descoperirea picturilor de la Lascaux. S-a întîmplat grație cîinelui unui domn, care a căzut în peșteră. Locul avea să fie supranumit "Sixtina preistorică". S-au făcut comparații cu Goya, Piero della Francesca, însă concluzia a fost că nici o școală de artă n-ar fi reușit să dea un reprezentant atît de sclipitor mai ales la data cînd a fost terminată lucrarea. Artistul a trăit în urmă cu 17.000 de ani înainte de Cristos, avea
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
Dar Năstase, Hrebenciuc, Geoană, Mitrea Cocor, aceste nuduri cu limbă de lemn, acești rafinați intelectuali ce ne vor rafina din nou în curînd ar trebui să fie un căcat după definiție și uite că nu-s, deși lucrează cu intelectul. Concluzia: intelectul lor e mic. Altceva, despre care abia am vorbit, e mare. Rock&roll, babe! Aceasta-i diferența dintre ei și cealaltă intelectualitate, mai puțin dotată secundar, fără păr pe piept, la Cornu, în nas, și care pe bună dreptate
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
să fie, cin' să fie? Doamna Ileana, maestra în arta conversației? Doamna Rodica, maestra în arta polițistă? Rasism la microfon Si, dacă tot a venit vorba de dinastia Maghiar de la Universitatea din Oradea, săptămînalul BIHOREANUL publică în nr. 230/13 concluziile unui raport al Curții de Conturi din care rezultă prejudicii de miliarde. Citindu-le, faci piele de găină: foștii nomenklaturiști, scăpați de frica lui Ceaușescu, s-au dedat la afaceri murdare cu un talent ieșit din comun. Și cu o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11781_a_13106]
-
bună calitate - devine supărătoare pentru cititor. "Năstase se screme, iar lui Băsescu îi vine" (p. 116), sau "Năstase se screme, lui Iliescu îi vine" (p. 140). Deși au haz, veșnicele trimiteri la Caragiale ajung și ele, în final, să dilueze concluziile, trimițînd întreaga analiză într-o gratuitate cvasi-estetică. Toader Paleologu este un om rafinat și un intelectual a cărui voce se va auzi tot mai pregnant în viața publică românească. Atunci cînd tratează subiecte românești, el are însă tendința de a
Politica din cărți by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11784_a_13109]
-
Bonn sau Unde începe și unde se termină o poveste (o proză) despre puterea ficțiunii de a se întrupa într-un personaj. Și nu în ultimul rând, textul Martei Petreu despre Lege umană, Lege divină. îmi place să rețin, în concluzie, ideea rebelă pe care ne-o supune atenției, că Dumnezeu poate totul, dar nu să și anuleze trecutul: El poate face, de pildă, ca Roma să nu existe, dar nu și ca ea să nu fi existat niciodată. El îi
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
poetul spunea doar că geometria se întîlnește cu poezia, după mai bine de jumătate de veac pictorul spune definitiv și radical că pictura este geometrie. Și cum pictura nu este decît o metaforă a lumii vizibile, adică a lumii înseși, concluzia este una singură: întreaga fire este geometrie. Astfel, pictorul, transformat pe nesimțite într-un ordonator al realului infinit, poate vorbi despre geometria pămîntului, despre geometria apei, despre geometria frunzei, despre geometria luminii și a umbrei, despre geometria culorii, și a
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
manieră cvasi-behavioristă de rememorare a trecutului, fapt oarecum surprinzător cel puțin din perspectiva unui narator-adolescent care nu-și ascunde obsesia pentru scriitorii existențialiști și pentru opera lui Cioran. Eul-narativ se mulțumește să descrie faptele, urmănd ca cititorul să tragă singur concluziile pe care le crede de cuviință. Tinerețile lui Daniel Abagiu este o carte aparent fără miză și fără cine știe ce calități literare. Citită cu inteligență, ea oferă însă importante sugestii privind evoluția ficțiunii ăn postmodernitate. Și, orice s-ar spune, aceasta
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
care Mircea Martin, Gavril Pinte, Cornelia Maria Savu, Dan Mircea Cipariu, Nicolae Țone, Răzvan Țupa ș.a. își comunică impresiile. Bine de știut că, după 2001 toate textele lui Cristi se găsesc la Ed. Vinea, între care 10-15 poeme inedite, cenzurate. Concluzia Cronicarului: "La Odeon, Cristi Popescu se joacă cu sala plină, într-un spectacol de excepție, care merită văzut, degustat și aplaudat". În final Ochiul magic din săptămâna aceasta având în vizor o singură publicație, pe care am parcurs-o cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12866_a_14191]
-
celelalte cad în penumbră sau chiar se opacizează. Nu poți afirma că ai de-a face cu un teolog (Eminescu nu este numit în mod direct teolog, dar dacă Mitropolitul întâlnește prea des cugetări sau comentarii teologice în articolele sale, concluzia nu poate fi alta) doar pentru că acesta s-a interesat de vechi cărți religioase românești sau de tratate teologice occidentale. Tot așa, nu-l poți numi poet pe cel care doar citește poezie, ar trebui în primul rând să scrie
Chestiunea bisericească by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12889_a_14214]
-
prilej pentru a aminti că rolul conservatorilor, a statului în mod special, este de a apăra credința de influența elementelor alogene perturbatoare. Așadar, totul este o chestiune de accent care, în acest caz, cade pe "noi conservatorii", pe stat. |n concluzie, alături de folclor, de istorie, credința este și ea o modalitate autentică de a articula o identitate națională, cel puțin asta ne lasă Eminescu să credem.
Chestiunea bisericească by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12889_a_14214]
-
că "Marin Preda a utilizat și alte materiale documentare din memoriile deținuților politici ", pe lângă relatările lui Ion Caraion (p. 51); dar nu era oare cazul ca asemenea imprecizii să fie eliminate? În capitolul despre Delirul, Emil Manu ajunge la o concluzie ce merita și ea o dezvoltare pe măsură, ce ar fi sporit interesul biografiei: "Cu Delirul, Marin Preda devine un disident periculos, calitate care se mărește ca grad de periculozitate după apariția trilogiei romanești Cel mai iubit dintre pământeni " (p.
Sub Moscova by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12879_a_14204]
-
ce ar fi putut constitui puncte maxime de atracție. Totul se banalizează sub pana istoricului literar și în paragrafele speciale despre "figurile feminine în opera lui Marin Preda " (p. 105-108) sau despre femeile din viața scriitorului (p. 109-115), încoronate cu concluzii și reflecții ce frizează ridicolul și vulgaritatea: "țărăncile nu-i ofereau șlui Marin Preda, n.n.ț o jubilațiune intensă în planul vorbirii sau al narativității lor ancestrale, ci-i ofereau, în schimb, o jubilațiune orgasmică pe care orășencile nu i-
Sub Moscova by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12879_a_14204]
-
că "Marin Preda a utilizat și alte materiale documentare din memoriile deținuților politici ", pe lângă relatările lui Ion Caraion (p. 51); dar nu era oare cazul ca asemenea imprecizii să fie eliminate? În capitolul despre Delirul, Emil Manu ajunge la o concluzie ce merita și ea o dezvoltare pe măsură, ce ar fi sporit interesul biografiei: "Cu Delirul, Marin Preda devine un disident periculos, calitate care se mărește ca grad de periculozitate după apariția trilogiei romanești Cel mai iubit dintre pământeni " (p.
Biografismul minimalist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12881_a_14206]
-
ce ar fi putut constitui puncte maxime de atracție. Totul se banalizează sub pana istoricului literar și în paragrafele speciale despre "figurile feminine în opera lui Marin Preda " (p. 105-108) sau despre femeile din viața scriitorului (p. 109-115), încoronate cu concluzii și reflecții ce frizează ridicolul și vulgaritatea: "țărăncile nu-i ofereau șlui Marin Preda, n.n.ț o jubilațiune intensă în planul vorbirii sau al narativității lor ancestrale, ci-i ofereau, în schimb, o jubilațiune orgasmică pe care orășencile nu i-
Biografismul minimalist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12881_a_14206]
-
și comentarea răspunsurilor (privitoare mai ales la postmodernism) de către dl. Virgil Diaconu din revista piteșteană CAFENEAUA LITERARĂ din februarie. Chiar dacă unii din corifeii generației n-au dat curs invitației, o mai aplicată dezbatere era necesară dacă dorim să tragem o concluzie. * În ARGEȘ din martie, dl. C. Bălăceanu-Stolnici își continuă amintirile din copilărie iar dl. Marin Ioniță pe cele - ajunse la final cu episodul 30 - despre Școala de Literatură „M. Eminescu” (apărute între timp în Kiseleff 10. Fabrica de scriitori de la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12943_a_14268]
-
supraviețuiesc artistului. Atingîndu-i fruntea fierbinte, mama se întreba dacă nu cumva în acest tînăr artist care era fiul ei se suprapuneau prea exact inițierea superioară și destinul. Chipurile torturate de erotism din tablourile sale nu reprezentau o promisiune, ci o concluzie. Nu erau un început. Erau, în mod inevitabil, un sfîrșit. Înțelegerea acestui fapt o nemulțumea, fiindcă mama dorea să vadă în evoluția fiului său realizarea unei personalități ale cărei bucurii erau legate de creativitatea sa. Nu era drept ca trupul
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
a fi în siguranță», «nevătămat», sau «ireproșabil», dar care are și o formă derivată, cu înțelesul de «a se preda». Musulmanul este acela care s-a predat, s-a supus, obținând astfel siguranța.” Citind această definiție, poți lesne ajunge la concluzia că mulți dintre români sunt musulmani fără să știe. Obsesia paternalismului, perfect sintetizată în secolul al douăzecilea, de impactul fenomenal al unor „tătuci ai nației”, precum Carol al II-lea, Zelea-Codreanu, Gheorghiu-Dej, Ceaușescu și, până în zilele noastre, Ion Iliescu, pare
NATO și îmbogățirea vocabularului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12945_a_14270]
-
multe dintre poeziile lui Arghezi erau curată pornografie. Zarifopol nu prețuia nimic din Ion Ghica. Talentul lui M. Blecher îi rămînea necunoscut lui Călinescu. Pentru P. Constantinescu, Mara era romanul unui pisălog moralist ardelean. E inutil să trag de aici concluzia că rareori doi critici citesc aceeași carte. Mai ales dacă lecturile lor sînt despărțite de intervale mari de timp. Schimbarea gustului e un lucru știut. Noi nici nu gustăm așa-zicînd în chip nemijlocit valoarea, ci prin intermediul limbii, personajelor, atmosferei, atitudinilor
De ce nu citim la fel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12969_a_14294]
-
fascinantă pentru oricine dorește să pătrundă secretele aventurii comuniste în România. Orice viitoare referință serioasă la istoria — politică, psihologică și biografică — a „sectei iluminate” hrănită cu învățăturile lui Lenin și Stalin va trebui să ia în considerare ipotezele, demonstrația și concluziile celui mai bun cunoscător al comunismului românesc. Opus magnum al unui autor care a oferit și până acum câteva cărți fundamentale — Reinventarea politicului și Fantasmele salvării sunt doar două exemple — Stalinism pentru eternitate așază trei sferturi de secol de istorie
Demonii (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12970_a_14295]
-
de un copist din redacție, iar corectura e preluată și de Coresi în tipar. Elementele de grafie, ornamentare și folosire a literelor roșii sunt la fel, atât în manuscris, cât și în exemplarul tipărit. Toate aceste considerente au dus la concluzia firească ce stabilește că Octoihul Mare al lui Coresi, nu numai că a fost tipărit la Brașov (având și hârtie cu filigran brașovean - coroana), dar că a avut, cu certitudine, drept izvor pentru tipărire, Octoihul de la Păuliș, din 1530. În
Octoihul de la Păuliș (1530) by Iulian Negrilă () [Corola-journal/Journalistic/12985_a_14310]
-
Mare, să tolerez și să uit. Dar nu aveam cum să fiu indiferent față de formula arogantă și categorică aleasă de domnul Șușară spre o “clarificare definitivă a faptelor”. Pentru că, de fapt, mărește confuzia, eludând dibaci fondul scrisorii mele și trăgând concluzii, nu doar subiective, ci și tendențioase (mai ales!). Maniera personală în care scrie, trebuie să recunosc, îl distinge de iluștrii înaintași și (aș putea spune) mentorii domniei-sale. Dovadă că istoria stilurilor și, implicit, a gusturilor evoluează. Lansat - dupa propriile-i
La umbra aceluiași monument stalinist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12989_a_14314]