1,810 matches
-
fălit că girant se vor admite la pasivul falimentului în mod condițional. Ele se vor șterge din tablou, daca emitentul la scadență a plătit suma. Judecătorul-sindic va menționa, pe titlul și în procesul-verbal, că admiterea nu este decît în mod condițional. Excluderea unor asemenea creanțe se va face de către tribunal, după cererea celor interesați. Sentința se dă contradictoriu cu judecătorul-sindic și este supusă opozițiunei și apelului. Articolul 774 După închiderea procesului-verbal de verificare, declarațiunile creanțelor și opozițiunile în contra declarațiunilor sau a
CODUL COMERCIAL din 10 mai 1887 (*actualizat*) (actualizat până la data de 17 iulie 2005*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/144116_a_145445]
-
pe veci viață!” (Idem, p. 116), cauzal: „Nici nu se mai poate citi de frig.”, final: „Să cer a tale daruri, genunchi și frunte nu plec,/ Spre ură și blestemuri aș vrea să te înduplec.” (M. Eminescu, I, p. 116), condițional (rar): În caz de urgență, se iese pe ușa a doua., concesiv (rar): Împotriva voinței lui, l-au propus pentru premiu., limitativ (referențial): „Străin la vorbă și la port,/Lucești fără de viață.” (M. Eminescu, I, p. 171); • complement corelativ, sociativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
au vrut să-l născocească.” (T. Arghezi, I, p.101), „Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?” (M. Eminescu, I, p. 115); • complement corelativ (sociativ): L-am văzut cu cine merge el de obicei.; • circumstanțial (temporal, spațial, cauzal, condițional); „Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă/Prin care trece albă regina nopții moartă.” (M. Eminescu, I, p. 69), „M-a fermecat cu vro scânteie/Din clipa-n care ne văzum?” (Ibidem, p. 208); • atribut: „Tu îmi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
îl legam cu întâmplarea mea din sara ploioasă...” (M. Sadoveanu) Observații: • Ca timp absolut, imperfectul poate fi sinonim cu optativul perfect: „Poate că nu voiai sa vii la plimbare.” (D. Zamfirescu) • Ca timp relativ, în raport cu un verb-predicat al unei propoziții condiționale sau cu o construcție condițională, poate dezvolta sensul de potențial: „Dându-mi din ochiul tău senin / O rază diandins, În calea timpilor ce vin / O stea s-ar fi aprins; Ai fi trăit în veci de veci / Și rânduri de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din sara ploioasă...” (M. Sadoveanu) Observații: • Ca timp absolut, imperfectul poate fi sinonim cu optativul perfect: „Poate că nu voiai sa vii la plimbare.” (D. Zamfirescu) • Ca timp relativ, în raport cu un verb-predicat al unei propoziții condiționale sau cu o construcție condițională, poate dezvolta sensul de potențial: „Dându-mi din ochiul tău senin / O rază diandins, În calea timpilor ce vin / O stea s-ar fi aprins; Ai fi trăit în veci de veci / Și rânduri de vieți, / Cu ale tale brațe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ochiul tău senin / O rază diandins, În calea timpilor ce vin / O stea s-ar fi aprins; Ai fi trăit în veci de veci / Și rânduri de vieți, / Cu ale tale brațe reci Înmărmureai măreț.” (M. Eminescu) Construcția sau propoziția condițională pot rămâne neexprimate; trebuie numai să se subînțeleagă. În asemenea cazuri, imperfectul este numai aparent un timp absolut: „- Mihai nici nu te-a văzut... Puteam să te trimitem cu trăsura noastră.” (D. Zamfirescu) • În legătură cu un alt imperfect (rar) sau cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a refuza?”/„ Avem noi dreptul să refuzăm?” Observații: În condiții sintactice particulare, conjunctivul prezintă acțiunea din alte perspective modale decât cele care-i sunt proprii; modalitatea morfologică se subordonează, în aceste cazuri, modalității sintactice: • condiția; ca predicat al unor circumstanțiale condiționale: „Ia, să am eu o slugă așa de vrednică și credincioasă ca Harap-Alb, aș pune-o la masă cu mine, că mult prețuiește omul acesta...” (I. Creangă) • irealul; conjunctivul prezent, în construcții sintactice eliptice: „Când să isprăvească Ion povestea, iaca
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Harap-Alb, aș pune-o la masă cu mine, că mult prețuiește omul acesta...” (I. Creangă) • irealul; conjunctivul prezent, în construcții sintactice eliptice: „Când să isprăvească Ion povestea, iaca sosește dinaintea hanului,...” (I. Creangă); conjunctivul perfect, ca predicat al unei propoziții condiționale ipotetice sau al unei alte propoziții cu înțeles ipotetic: „Da, mult mai bine ar fi fost / Să fi rămas în sat la noi...” (St. O. Iosif) • concesia; ca predicat al unor circumstanțiale concesive, reale, conjunctivul prezent, ipotetice, conjunctivul perfect: „...âți
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu s-ar fi sinucis de bunăvoie de nevoie...” (I.L. Caragiale) Observații: În anumite condiții sintactice, fiind rezultatul unei relații de interdependență între natura semantică a potențialului și structura sintactică a contextului în care se cuprinde, potențialul dezvoltă sens de: • condițional; ca predicat al unei circumstanțiale condiționale. Poate fi în relație cu un alt potențial: „Ce-ar fi mâine dacă ne-am declara toți slabi și nefericiți?” (Cezar Petrescu) • sau cu un prezent indicativ (cazuri rare): „Înțelegi tu că, dacă ar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
bunăvoie de nevoie...” (I.L. Caragiale) Observații: În anumite condiții sintactice, fiind rezultatul unei relații de interdependență între natura semantică a potențialului și structura sintactică a contextului în care se cuprinde, potențialul dezvoltă sens de: • condițional; ca predicat al unei circumstanțiale condiționale. Poate fi în relație cu un alt potențial: „Ce-ar fi mâine dacă ne-am declara toți slabi și nefericiți?” (Cezar Petrescu) • sau cu un prezent indicativ (cazuri rare): „Înțelegi tu că, dacă ar începe ploile, îi putrezește grâul pe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un alt potențial: „Ce-ar fi mâine dacă ne-am declara toți slabi și nefericiți?” (Cezar Petrescu) • sau cu un prezent indicativ (cazuri rare): „Înțelegi tu că, dacă ar începe ploile, îi putrezește grâul pe câmp.” (D. Zamfirescu) Valoarea de condițional caracterizează exclusiv prezentul potențialului. Irealultc "Irealul" Acțiunea s-ar fi putut desfășura dar nu s-a realizat. Valoarea modală de ireal este dezvoltată de timpul perfect al potențialului: „Dacă aș fi plecat din timp, azi eram la Veneția și eu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în relație semantică strânsă cu valoarea fundamentală de mod al presupunerii: „Ce vagon, domnule plutonier, păcatele nostre? Că paguba să fi tot fost doi-trei saci, dacă a fost...” (L. Rebreanu) - eventualitatea; mai cu seamă ca predicat al unei subordonate circumstanțiale condiționale: „Să n-am parte de viața mea, să nu-mi ajute Maica Domnului, dacă-ți voi fi călcat cinstea.” (N. Filimon) Noi ne mustrăm pentru gândurile ce ne vom fi făcut despre tine...” (I. Slavici) - nedumerirea; mai cu seamă în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
circ. de timp$$ „Dar vei fi băgat se samă o împrejurare: cartea mea, cetind-o în șir rămâne neînțeleasă... dar, ori de unde-i începe, răsfoind tot la a șaptea filă, o limpezime dumnezeiască e în fiecare șir.” (M. Eminescu) $circ. condițional$$ „Văzând eu de la o vreme că nu mai încetează cu jafurile, mi-am luat inima în dinți și m-am dus la biserică...” (I. Creangă) $circ. de cauză$$ constituentul dezvoltat în baza gerunziului poate realiza și funcția de complement: „Vedea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe dânsa; nu numaidecât pentru pupat (...), ci pentru că mă scoală...” (I. Creangă) • atribut circumstanțial; într-o relație de dublă dependență: „Și obiectele ce le văd, privite c-un ochi, sunt mai mici; cu amândoi - mai mari.” (M. Eminescu) $atrib. circ. condițional$$ „Am privit cu groază cumplita unealtă care, căzută în alte mâini decât ale mele, ar fi fost pentru mine ucigătoare.” (Mateiu I. Caragiale) $atrib. circ. condițional$$ Ca și infinitivul și gerunziul, participiul intră în construcții absolute (construcții absolute participiale), variantă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
c-un ochi, sunt mai mici; cu amândoi - mai mari.” (M. Eminescu) $atrib. circ. condițional$$ „Am privit cu groază cumplita unealtă care, căzută în alte mâini decât ale mele, ar fi fost pentru mine ucigătoare.” (Mateiu I. Caragiale) $atrib. circ. condițional$$ Ca și infinitivul și gerunziul, participiul intră în construcții absolute (construcții absolute participiale), variantă de realizare a funcțiilor sintactice prin constituenți dezvoltați: „Abia plecat Mihai, au și început să-i scotocească prin sertare.” Complement semantic principal al verbului a trebui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
organizare devenind ternară: peste tot, pretutindeni, pe alocuri-nicăieri, deasupra-la mijloc-dedesubt, sus-la mijloc-jos; • adverbe de cauză: de aceea, de asta; • adverbe concesive: totuși, tot, cu toate acestea, oricum; • adverbe limitative: istoricește, calitativ, cantitativ, procentual, în exclusivitate, exclusiv, în general etc. • adverbe condiționale: altfel, altminteri. Observații: Unele adverbe au caracter polisemantic; aceleași adverbe exprimă două sau mai multe coordonate ale situației de comunicare sau se manifestă deopotrivă ca adverb calificativ și ca adverb circumstanțial. Adverbele înainte, înapoi și în urmă exprimă, în funcție de context
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
87) Adverbul altfel exprimă o caracteristică a acțiunii verbale, ca adverb calificativ: „Numai limba, numirea într-un fel a unui obiect, ce unul îl vede așa, altul altfel, îi unește în înțelegere.” (M. Eminescu, P.L., p. 24) sau o circumstanță condițională: „Te rog să procedezi așa, altfel, nu ai nici o șansă.” c. Adverbele de modalitate (modalizatorii) exprimă categoria modalității, al cărei conținut rezultă din raportul dintre conținutul obiectiv al comunicării și interpretarea (comentarea) lui de către locutor. Se alătură, în exprimarea acestui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Meștere Ruben, oare când voi ajunge să pricep adâncimea ta?” (M. Eminescu, Proză literară, p. 42), • de loc: „Orizontu-ntunecându-l vin săgeți de pretutindeni.” (M. Eminescu, I, p. 148), „Se întreabă trist izvorul:/ Unde mi-i crăiasa oare?” (Ibidem, p. 122), • condițional: „Am plecat, altfel, cine știe ce mai auzeam.”, • referențial (limitativ): „Procentual e foarte bine, dar...”, • concesiv: „Am cedat, totuși, și rău am făcut.” Adverbele circumstanțiale realizează și funcția de atribut: „Era tatăl său, când fusese în vârsta lui de acum.” (M. Eminescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai puțin abstract al locuțiunilor prepoziționale, care, prin aceasta, devin mărci (absolute sau relative) ale funcțiilor sintactice: în loc de - complement corelativ de opoziție în afară de - compl. corelativ de excepție/cumulativ pe lângă - compl. corelativ cumulativ din cauza - circumstanțial de cauză în caz de - circumstanțial condițional în ceea ce privește - circumstanțial referențial etc. Prepoziția în structura frazeitc "Prepozi]ia în structura frazei" În enunțurile în care funcțiile sintactice se realizează prin constituenți propoziționali, prepozițiile preced pronumele sau adverbele relative pe baza acelorași exigențe ale continuității (compatibilității) semantice; prepoziția este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la poartă...” (P. Sălcudeanu), „Noroc că amintirile, ca și visele, n-au durată reală, altfel ar însemna că tac de cel puțin o oră.” (Ileana Vulpescu) Observații: Subiectele realizate prin aceste adverbe au nuanță circumstanțială (așa: modală, altfel și altminteri: condițională). b. dezvoltat; se realizează prin: • construcții infinitivale relative; intră în relație de interdependență numai cu verbele devenite predicat a avea și, mai rar, a fi: „Ai să te duci în fundul iadului și n-are să aibă cine te scoate.” (I. Creangă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dependență, marcat cel mai adesea de elementul relațional, funcția de circumstanțial dezvoltă mai multe variante concrete, expresie sintactică a raportului care predomină în interpretarea realității extralingvistice: • de spațialitate • de temporalitate • de modalitate • consecutiv • de progresie • instrumental • de cauzalitate • de finalitate • condițional • concesiv • referențial Observații: Mai ales în dezvoltarea unor variante ale funcției de circumstanțial, relația de dependență nu implică un regent identificabil într-o unitate lexico-gramaticală; acesta poate fi întreg predicatul analitic, predicatul sintactic și alt determinant (complement predicativ, circumstanțial modal
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Bătrânii-au adunat printre plăvani / Sudoarea muncii sutelor de ani.” (T. Arghezi, 5) și locuțiunea pentru ca să: „Vine Mișu, profesorul - știi, Mișu al nostru care dă meditație la băieți - vine pentru ca să le dea vacanță.” (I.L. Caragiale, II, 320) CIRCUMSTANȚIALUL DE CONDIȚIE (CONDIȚIONAL)TC "CIRCUMSTAN}IALUL DE CONDI}IE (CONDI}IONAL)" Determină: • verbe (locuțiuni verbale): „Dacă te revolți, faci o săritură din destin.” (O. Paler, Viața..., 92), • expresii impersonale: „Ar fi cald pe pământ și chiar bine ar fi Dacă nu ne-am
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ar fi adus aminte că fanfara nu poate pleca înaintea primului ministru și dacă nu i-ar fi oprit.” (M. Eliade, 195) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Când se realizează prin adverbe (locuțiuni adverbiale), identitatea sintactică a circumstanțialului condițional este fixată de împletirea planului semantic al adverbului cu topica lui și cu un element prozodic, pauza; realizând funcția de circumstanțial condițional, adverbele altfel, altminteri preced verbul-predicat: „Slugii să nu-i întinzi mâna și să nu-i lași decât atât
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Când se realizează prin adverbe (locuțiuni adverbiale), identitatea sintactică a circumstanțialului condițional este fixată de împletirea planului semantic al adverbului cu topica lui și cu un element prozodic, pauza; realizând funcția de circumstanțial condițional, adverbele altfel, altminteri preced verbul-predicat: „Slugii să nu-i întinzi mâna și să nu-i lași decât atât cât să răsufle, altfel nu te mai respectă.” (E. Barbu, 14) Când se realizează prin substantive (pronume), relația de dependență este asigurată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în marcă distinctivă absolută: „Am vorbit cu madam Ionescu, mama ta, și mi-a spus să-ți scriu, fiindcă singură nu știe ce măsuri să ia în caz de nenorocire.” (I.L. Caragiale, II, 168) Prepoziția fără marchează identitatea de circumstanțial condițional a substantivului pe care-l însoțește, numai dacă acesta precede verbul-predicat: „Fără concursul «Vieții Românești» era foarte greu dacă nu chiar imposibil, să ajungă cineva profesor.” (I. Iordan, Memorii, II, 125) Când se realizează prin forme verbal-nominale, identitatea sintactică a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]