3,948 matches
-
ochii mari. — Ați trecut cu mașina special ca s-o vedeți? — Păi, recunoscu Mma Potokwane cu un zâmbet abia schițat, am zis să văd și eu ce fel de casă e. E destul de mare, nu-i așa? — E o casă confortabilă, spuse domnul J.L.B. Matekoni. Cred că vom avea destul loc în doi. — Prea mult loc, replică Mma Potokwane. O să aveți loc și de copii. Domnul J.L.B. Matekoni se încruntă. — Încă nu ne-am gândit la asta. Poate suntem deja prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
acum. În situația actuală, primea vizitele bărbaților in timp ce stăpânul era la slujbă - fără știința lui, evident - și mergeau în dormitorul domnului J.L.B. Matekoni, unde e patul acela mare, dublu, pe care-l cumpărase de la Central Furnishers. E tare confortabil - se irosea aiurea cu un burlac, zău așa - și bărbaților le plăcea. Îi dădeau cadouri în bani, iar aceste cadouri erau și mai mari dacă apucau să petreacă ceva timp împreună în dormitorul domnului J.L.B. Matekoni. Toate acestea se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cineva să slăbească? Lui Mma Ramotswe i se părea că un astfel de sfat ar fi total inutil și, probabil, n-ar duce decât la nefericirea persoanei respective. Bietul om ar involua de la a fi o persoană grasă, care doarme confortabil la umbra unui copac, la o persoană slabă, fără un șezut pe care să șadă și, probabil, din cauza asta, incapabilă să doarmă. Și cu ea cum rămâne? E o doamnă solidă - de constituție tradițională - și, cu toate astea, nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
punct de vedere moral, cu urme de rugină în jurul roților din spate și cu o adâncitură vizibilă în ușa de pe partea șoferului. — Nu sunt genul de persoană care apelează la detectivi particulari, mărturisi el așezându-se tulburat pe marginea fotoliului confortabil, rezervat pentru clienți. În fața lui, cele două femei îi zâmbeau încurajator. Femeia solidă - ea era șefa, știa asta, fiindcă îi văzuse fotografia în ziar - iar cealaltă, cu coafura ciudată și cu rochia extravagantă, era probabil secretara ei. — Nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
slabi se simt prea jenați ca să vină aici. Mma Ramotswe dădu din cap a încuviințare. Spusele lui Mma Makutsi îl mai liniștiră întrucâtva pe client. Iată un semn bun. Nu toată lumea știe cum să facă un client să se simtă confortabil și faptul că Mma Makutsi își alesese cuvintele cu grijă era de bun augur. Domnul Badule nu-și mai strângea borul pălăriei cu atâta putere ca la început și se așeză mai comod în fotoliu. — Sunt foarte îngrijorat de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
arătăm unde vor locui de-acum încolo. Apoi, în după-amiaza asta le putem face bagajele să-i aducem la mine acasă. Casa mea e mai... Se opri, dar el nu se supără. Știu că locuința din Zebra Drive e mai confortabilă, spuse el. Și le va fi mai bine dacă ai tu grijă de ei. Se întoarseră la copii, împreună, împăcați. — O să mă însor cu doamna aceasta, îi anunță domnul J.L.B. Matekoni. În curând o să fie mama voastră. Băiatul fu foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
decât arșița copleșitoare din Francistown. Apoi intră în Bulawayo, un oraș cu străzi largi, străjuite de palisandri și verande umbroase. Avea unde să stea aici, casa unei prietene care venea uneori în vizită la Gaborone, unde o aștepta o cameră confortabilă, cu podeaua roșie lustruită și răcoroasă și acoperișul de stuf care făcea aerul dinăuntru la fel de tăcut și reavăn ca atmosfera dintr-o peșteră. — Mă bucur să te văd, o întâmpină prietena ei. Dar ce vânt te aduce? — Caut pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și o marjă de necesitate care i-a împins. Poate le-a fost frică, poate s-au gîndit că niciodată asigurările celor de sus nu sînt îndeajunse." Aviatorul se foi în fotoliu, părea că-și caută o poziție cît mai confortabilă, putea fi un semn că are de gînd să stea la taclale, puțin îi păsa lui că se găsește în cabinetul unui director extrem de ocupat. Venise într-o chestiune gravă, foarte gravă și nu voia să-i scape prilejul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Foarte bine. Mă duc să plătesc. Parcă se făcu liniște dintr-o dată. Inamicul dispăru în mulțime, un coleg al Sandei veni cu mașina și aruncă proaspăta ei achiziție în portbagaj, Ema, trezită din încremenirea momentului, se relaxă la adăpostul banchetei confortabile, numai Luana nu reușea să-și revină și să nu se mire, consternată, de ce erau oamenii în stare: să se omoare pentru un covor! În zilele foarte călduroase, Bica accepta ca uriașa balie de tablă să fie scoasă afară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
părtaș la astfel de mizerii. Marcată de conflictul din familie, Luana scrise "Scaune lipicioase", un articol acid despre aleșii sorții: "Unora dintre noi, într-un moment oarecare al vieții, le-a pus Dumnezeu mâna în cap cocoțându-i în scaune confortabile undeva, deasupra noastră. Întru deplina lor siguranță și pentru a-și păstra marele mister, aceste scaune <funcționează> în spatele unor uși bine ferecate. Ne îndoim spinările la fiecare deschidere a lor, ne furișăm cu teamă ochii la orice întrevedere cu marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
doare?... Ceea ce simți tu nu este durere. Când eram copil, am avut febră. Mâinile mi le simțeam ca două baloane. Acum, am din nou acel sentiment. Nu pot să-l explic, nu ai înțelege... Nu așa sunt eu, am devenit confortabil de amorțit..." Întunericul începu să se sfâșie, făcând ca pământul să vuiască și raze de lumină se prăbușiră peste ea, orbind-o. Se clătină, zidul de piatră trosni și se făcu bucăți iar ea căzu, pentru încă un timp, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de ce pretindea unul sau altul că ar fi, Însă lui Margaret nu-i păsa câtuși de puțin. Oricum, Din părea să se țină la distanță de aceste amănunte sor dide ale societății din Jakarta. Nu era sprijinit de o bursă confortabilă, iar Margaret se simțea vinovată că nu erau bani să fie plătit așa cum s-ar fi cuvenit. De fapt, nici unul din ei nu primise vreun ban luna aceea și, cu toate că el nu se plângea, ea știa că, În curând, până
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sprijinit de mica pernă osoasă a mâinilor. S-ar fi zis că ascultă bătăile unei inimi din adâncul pământului. — Hai să mergem acasă, fiule, i-a zis Karl Într-o șoaptă dulce. Nicicând nu i se păruse mașina atât de confortabilă. Mirosea a ceară de albine și a Îmbrăcăminte proaspăt spălată, iar motorul torcea stăruitor și monoton. Karl i-a dat un termos cu apă și niște biscuiți Împachetați În foaie de ziar. Au mers pe drumuri Întune coase, unde mișcarea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe frunte să-i con troleze temperatura. — Așa crezi? Tocmai am invitat-o să vină să stea cu mine. Cred că i-ar face bine. Chiar și mie mi-ar face. Vreau să-mi fie muza pe-aproape. Un aranjament confortabil pentru toată lumea! — Sunt foarte optimist cu privire la noua mea viață de aici, a spus el și a zâmbit nehotărât. În sfârșit, după atâția ani simt că m-am stabilit. E o intuiție. Tu-nțelegi, așa-i? știu că ești Încă un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
liniște. Asta simțea acum Adam. În noaptea din ajun, când frânturi de imagine din viața trecută Începuseră să-i revină, căzuse Într-un somn adânc, În vreme ce durerea din piept se mai potolise și lăsase loc unei senzații de amorțeală aproape confortabile. Își amintea că Z l-a sărutat pe frunte, Își amintea buzele ei reci pe piele când se trezise În miez de noapte. Ssssttt, stai cuminte, n-o să te mai doară nimic, Îi șoptise ea, totul e-n regulă, e
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
înțelegea ce anume o îndreptățea să procedeze astfel, să stea contractată, gata de atac, ca și cum era vorba de-o înfruntare pe viață și pe moarte. Își aminti de după amiezile lor liniștite, când ieșea împreună cu Fana în oraș, de sentimentul ei confortabil, când se simțea ținta privirilor, mica victorie feminină de a se ști mai atractivă decât cealaltă. Suntem niște hiene, orice s-ar spune, gândi Carmina. Nu același lucru se întâmpla când erau împreună într-o mică mulțime de oameni. Fana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o porție de Shredded Wheat în castron și turnînd peste ea lapte semidegresat. Era oră nouă dimineață, într-o duminică din vara anului 1997. Adrian și Eleanor Ludlow stăteau în livingul vilei lor, îmbrăcați în halat. Era o încăpere spațioasa, confortabilă, cu tavanul scund, cu o masă într-un capăt al ei și cu un spațiu de stat jos în celălalt capăt, unde era și un șemineu. Pe pereți se înșirau polițe ticsite cu cărți, care pe alocuri păreau înclinate spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Cum te simți? o întreba el. — În culmea fericirii, răspunse Fanny, deschizând ochii. Pe mine, una, m-ați convertit. — Atunci e bine, zise el, turnând două pahare cu suc de portocale. — Ați avut perfectă dreptate, spuse Fanny. E mult mai confortabil în pielea goală. Adrian zâmbi satisfăcut. — Acum ar trebui să bei ceva, ca să înlocuiești fluidele pierdute, o sfătui el, întinzându-i un pahar cu suc. — Mulțumesc, zise Fanny, săltându-se în capul oaselor. Dar dumneavoastră cum ați descoperit tainele saunei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
că ar putea compromite prin ușurătate munca de o săptămână a distinsului profesor. Arăta bine cu bascul său de velur tras pe o sprânceană. Unii Îl asemuiau cu Francisc I, alții cu un florentin din filmul Agonie și extaz. Instalat confortabil În spatele acestor aparențe măgulitoare, Toader Baștină juca dezinvolt cartea modestiei, care suplinea și regatul și opera. La un pas de profesor, capul blond și cârlionțat al lui Grațian arunca asupra peștelui o lumină piezișă. Cei care o vedeau, o puneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care le găzduiau cu schimbul avocatul Șildan și doctorul Stâncă. Au arendat livada În condiții avantajoase, rezervându-și plăcerea de a petrece o săptămână În luna mai printre merii Înfloriți. Plănuiseră să transforme cabana din mijlocul livezii Într-o casă confortabilă și să se retragă aici la bătrânețe. Din păcate Însă domnul Übelhart n-a avut și un ficat la Înălțimea imaginației sale. A cedat la a doua hepatită. Îl slujise cu credință cincizeci și șase de ani. Și nu uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
uneori o doamnă. O cheamă Emilia Lapedatu. A citit tot ce se putea În acest oraș Într-o viață de om. Rămâneți cu bine. 41. În Piața Carolina se lăsau umbrele. Ajan a pornit motorul de Îndată ce Cain s-a așezat confortabil În fotoliul din dreapta. Cei ce l-au văzut urcând În mașină Își vor fi spus că evreul se ducea undeva În vizită. Drept pentru care n-au dat nici o importanță Întâmplării. 42. La șase săptămâni după plecarea lui Cain a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și adaptat noii sale destinații, la parterul unui bloc de patru nivele, construit prin anii '60, pe o latură a Pieții Recunoștinței. Pereți transparenți, uși automate, aer condiționat, gresie vișinie, precum unghiile domnișoarei cu păr negru tăiat carré și așezată confortabil pe un scaun gri, ergonomic, În fața unui ordinator cu un superb ochi albastru. Procedura era simplă: Înmânai textul, se transcria pe ecran cu o viteză amețitoare, degetele domnișoarei abia dacă atingeau claviatura, parcă ar fi cântat la pian o piesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îi restitui obiectul spunându-i: Păstrează-l, o să avem nevoie de el! Își luă o sticlă cu vin, ceva de mâncare și se așeză din nou pe scara ce ducea la mansardă, de data asta Într-o poziție mult mai confortabilă. Ea a rămas pe loc descumpănită. Nu băuse nimic până atunci. Îi era sete. Nu mâncase nimic. Îi era foame. În loc să se apropie de masă și să urmeze exemplul lunganului, Își puse din nou căștile. 22 . Ora două. Gheretă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În pat. — Și eu unde o să stau? — Pe podea, desigur. — Pe podea în propria mea cameră? — Da, cât e noaptea de lungă. Și-n tot cazul, o să fie un antrenament bun. Tot mi se pare că două camere sună mai confortabil. — Mda, ei bine, confortul nu e totul. Amurgul făcuse aproape loc nopții când am trecut pragul hotelului Willows, ultimele tonuri de galben și portocaliu fiind șterse de albastrul tot mai întunecat. Ieșisem să caut sacul de dormit în jeepul galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se instalaseră diferite firme și instituții austriece și trecerea lor în administrarea directă și avantajoasă de către Fundația Română. În una dintre cele mai importante, situată în plin centrul Vienei, s-a deschis "Institutul Cultural Român" și s-au amenajat apartamente confortabile pentru o parte din personalul român în misiune în Austria (diplomați, funcționari internaționali, reprezentanți O.N.T. și TAROM); a obținut aprobarea autorităților austriece pentru repartizarea unui spațiu corespunzător în care să ființeze "sediul cultural" al "Coloniei române" (instituționalizată astfel încă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]