4,658 matches
-
le dorea actriței. Accidentul de care mă temeam cel mai mult - după moartea lui Vaughan, deja o realitate inevitabilă în mintea mea - avu loc trei zile mai târziu pe șoseaua de mare viteză Harlington. Când transmisiunile poliției dădură primele informații confuze cu privire la rănile multiple suferite de Elizabeth Taylor și puțin după aceea fură întrerupte, am înțeles imediat că chinurile morții la care aveam să fim martori nu erau ale ei. Vaughan ședea răbdător lângă mine în vreme ce eu conduceam Lincolnul spre vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
culci cu mine? întreabă Delia. - Nu. Îți spun toate astea pentru că asta simt. Dar poate că simt și gândesc lucrurile astea pentru că vreau să mă culc cu tine. - Adică vrei...? - Da. Cred că da. Sau, adică, nu știu. Sunt cumva confuz. Decide tu. Delia dă din cap că da (da, ce?) și se ridică. Coboară pe plajă cu sticla de vin în mână. O urmez. Se oprește în spațiul îngust dintre corturi și apă. - N-ai un cort, zice. - N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sau o fulgerare de lumini și sunete, ce ți-ar da senzația de a fi viu. S-ar putea ca ochii mei, miopi sau iritați, să fi văzut acest bar (sau „bufet al gării“, cum se mai numește), aburit și confuz, când, de fapt, nu e exclus să fie plin de lumină iradiind din tuburile de culoarea fulgerului, reflectată de oglinzi, umplând toate ungherele și interstițiile; spațiul fără umbre e plin de muzică pusă la maximum, revărsându-se dintr-un aparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu era acela. Mi se păruse că era altfel decât în celelalte cărți ale lui. De fapt, era Bazakbal. Dar e bun acest Bazakbal. Nu citisem niciodată nimic de el. — Nici eu - poți spune tu, liniștit, liniștind-o. — Puțin prea confuz ca fel de a povesti, pentru gustul meu. Mie nu-mi displace deloc senzația de nedumerire pe care mi-o dă un roman când încep să-l citesc, dar dacă primul efect e efectul de ceață, mi-e teamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a învățat să nu citească. În același timp, însă, te-ntrebi ce legătură poate exista între Cititoare și Non-Cititor, și dintr-o dată ți se pare că tocmai distanța dintre ei îi ține împreună, și nu-ți poți reprima o senzație confuză de gelozie. Ai vrea să-l mai tragi de limbă pe Irnerio, dar ați ajuns sus, pe o scăriță laterală, la o ușă scundă cu firma „Institutul de Limbi și Literaturi Botno-ugrice“. Irnerio bate la ușă cu putere, îți spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să uit, trebuie să mă grăbesc spre observator, căci e ora preluării datelor.“ Și mi-aș fi luat rămas-bun, poate ușurat, dar oricum cu certitudinea de a nu putea face altfel. Cred că am intuit încă de ieri, în mod confuz, când domnul Kauderer mi-a făcut propunerea, că această obligație avea să-mi dea curaj să vorbesc cu domnișoara Zwida: dar abia acum lucrul acesta îmi e clar, admițând că așa e. Domnișoara Zwida desena un arici de mare. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Cititoare încercând să scruteze dincolo de marginea paginii tipărite ivirea la orizont a navelor salvatorilor sau invadatorilor, a furtunilor...). Cartea pe care aș avea acum poftă s-o citesc e un roman în care se simte apropierea povestirii, ca un tunet confuz încă, a destinului istoric și a destinului personajelor, un roman care să dea senzația că trăim o răsturnare încă fără nume, fără formă... — Bravo, surioară, văd că faci progrese! Dintre biblioteci a apărut o fată cu gâtul lung și chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de pseudo(sau autenticul?) Flannery, care ar putea fi chiar același lucru cu Privește în jos unde umbrele se îndesesc al autenticului (sau pseudo?) Vandervelde. Abia aștepți să alergi la cafenea, unde ai întâlnire cu Ludmila, ca să-i povestești rezultatele confuze ale anchetei tale și ca să te convingi, văzând-o, că nu poate avea nimic în comun cu cititoarele întâlnite în lumea traducătorului mitoman. Ultimele două dorințe sunt ușor de realizat și nu se exclud una pe alta. La cafenea, așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
patru, sau nici un model, căci fiecare experiență e de nerepetat. Actul sexual și lectura se aseamănă cel mai mult prin faptul că în ele se deschid timpi și spații diferite de timpul și spațiul ce pot fi măsurate. Din improvizația confuză a primei întâlniri se citește deja viitorul posibil al unei convingeri. Astăzi sunteți unul obiectul lecturii celuilalt, fiecare citește în celălalt povestea lui nescrisă. Mâine, Cititor și Cititoare, dacă veți fi împreună, dacă vă veți culca în același pat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe punctul de a ajunge la punctul decisiv, dar apoi acest punct îi scapă și rămâne doar cu o senzație de jenă. Dar acum, privindu-l în actul de a scrie, simte că acest om se luptă cu ceva obscur, confuz, un drum ce trebuie deschis, care nu se știe unde duce; uneori i se pare că-l vede umblând pe o sârmă suspendată în gol, și se simte cuprins de un sentiment de admirație. Nu doar de admirație: și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
staul?). Ar trebui să fie zi, dar umbra ce învăluie povestirea nu dă semne să se risipească, nu transmite mesaje pe care imaginația vizuală le poate completa în figuri bine conturate, nu aduce cu sine cuvinte spuse, ci doar voci confuze, cântece potolite. Abia în a treia curte senzațiile încep să capete formă. Mai întâi mirosurile, aromele, apoi lumina unei flăcări luminând fețele fără vârstă ale indienilor adunați în bucătăria mare a Anacletei Higueras, pielea lor smeadă, ce ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
carte, pe care, în urma a diferite vicisitudini nu reușește să o termine. A trebuit să scriu începutul a zece romane de autori imaginari, cu toții diferiți într-un fel de mine și diferiți între ei: un roman abscons și cu senzații confuze; unul plin de senzații corporale și sangvine; unul introspectiv și simbolic; unul existențial-revoluționar, unul cinic-brutal; unul al maniilor obsesive; unul logic și geometric; unul erotico-pervers; unul telurico-primordial; unul apocaliptico-alegoric. Mai mult decât a mă identifica cu autorul fiecăruia din cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Întrerupîndu-l. Și dacă nu te hotărăști să le folosești, așază-te pe piatră și lasă-l pe „prietenul” tău să pună mîna pe macetă, adăugă batjocoritor. Dacă nu-ți taie capul, cel puțin o să țină gura Închisă... Dominique Îl cercetă, confuz. Își Întoarse apoi privirea spre cei doi martori muți la scenă ca și cum ar fi căutat un ajutor pe care știa dinainte că nu avea să-l găsească și coborî privirea În cele din urmă asupra lui Georges, care-și Încetase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cît de sucită era gîndirea temnicerului său și cît de mult se desfăta să-și exercite puterea asupra victimelor sale, experimentînd o plăcere morbidă În a le domina, atît fizic, cît și psihic. De aceea, mintea lui era teribil de confuză și deseori se Învinovățea că se grăbise să ia decizia de a-și executa bătrînul tovarăș de cazne, Îmboldit fără Îndoială de o panică evident exagerată. Georges acționase vitejește atunci cînd se răzvrătise Împotriva monstrului și Își ridicase viața pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai bine de trei ore dansau comic unul În fața celuilalt fără să se hotărască să pună capăt ritualului prenupțial, și Îl lăsă acolo pe galician, care părea să se adîncească tot mai mult În straniile sale obsesii și șoptea ordine confuze destinate, pare-se, secundului de pe María Alejandra. Dar Oberlus reveni asupra subiectului o săptămînă mai tîrziu, cînd Îl găsi pe căpitan pregătind o oală plină ochi cu raci stacojii care mișunau cu miile În jurul coloniilor de iguane marine și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Înțeles că acela care nu are un vapor pentru a aborda altul Își folosește inteligența pentru a-l aduce pe un teren unde să-l poată Învinge fără cel mai mic efort... Căpitanul Pertiñas Înlemni, ca și cum deodată, În mintea lui, confuză În răstimpuri de cîteva săptămîni, și-ar fi croit drum ideea că fusese folosit de călăul său, care Îi storsese o informație pe care urmărea s-o folosească Într-o zi. Nu spuse nimic. Nu făcu nici un comentariu, dar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu totul” și probabil că nici ea n-ar fi știut să-i explice, oricît de mult și-ar fi propus, pentru că sentimentele pe care le acumulase de cînd se afla În acea peșteră o făceau să fie mult mai confuză decît fusese vreodată În viața ei de pînă atunci. Supunerea cu care Își propusese să-și accepte destinul sinistru și pe care o considera un mod de ispășire a vinilor din trecut și a prostiei de a fi avut niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
răul pe care-l făcuse, la fel ca penitentul care duce În cîrcă o cruce grea la procesiunile din Saptămîna Patimilor sau călugărul care se autoflagelează În fiecare dimineață cu ciliciul. De aceea era o minciună, iar ea știa asta. Confuză, descoperea că, În adîncul ființei sale, nu era fericită pentru că se achita de o datorie fiind nevoită să Îndure fără să crîcnească cele mai de neconceput vexațiuni, ci că acea fericire izvora din respectivele vexațiuni și din resemnarea cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
atunci Înainte și avea să-i slujească, mai cu seamă, pentru a se cunoaște mai bine pe sine și a afla ce anume dorea În realitate. De cînd avea numai șaisprezece ani, trebuise să-și deschidă drum printr-un hățiș confuz de idei și sentimente, Încercînd zadarnic - acum Înțelegea asta - să descopere, sondînd complexitatea minții ei, ce anume căuta și ce anume ar cere de la bărbatul căruia i s-ar dărui pentru totdeauna. Sfîrșise prin a afla asta și nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
veșnică decît să mai suport o singură zi alături de tine... Adio, Iguano... Adio, fiară blestemată... Adio, adorat călău care ai știut cîndva să trezești În mine un vulcan pe care nimeni, niciodată, nu-l va mai stinge. Era atît de confuză! Atît de moleșită de soare, de sete și de zilele În care nu văzuse altceva decît linia orizontului și nu ascultase decît repetatele lovituri ale vîslelor, atingînd apa una cîte una. PÎnă cînd? De ce nu sufla măcar vîntul? De ce marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sunt prezervative, e puțin cam târziu. Mama și tata se uită unul la altul. Mamei, tata îi zice: — Spune-i tu. — E ceea ce tu i-ai cumpărat fratelui tău, zice mama. Du-te și uită-te. Sari la mine îngrozitor de confuză. Dă-mi claritate. Dă-mi motive. Dă-mi răspunsuri. Flash. Întind mâna să desprind șosetuța lui Shane de pe polița șemineului și e plină de hârtie mototolită. — Continuă să sapi, zice tata. Împreună cu hârtia, e un plic sigilat. Deschide-l, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
la tot felul de nume, unele răsunătoare, cum ar fi și cel al generalului Cihoski, așa ceva întrecea orice așteptări, dădeau amănunte, fapte concrete, însă nu ajungeau la un lucru limpede care să-l determine să ia o atitudine. Totul era confuz, încețoșat, așa cum i se părea acum că fusese pentru el viitorul cîndva, în tinerețe. La începuturile muncii sale, atunci cînd abia organiza Serviciul, totul i se părea posibil. Oriunde ar fi întins brațul nu s-ar fi putut să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zguduia sufocat de suspine. Doamna Brener nu putea scoate o vorbă, iar primarul, cam fără chef, o conduse În hol. Câinele urla Întruna, jelind animalic, ca o bocitoare bătrână. Doamna Brener, palidă de moarte, cu copilul care gemea animalic, căuta, confuză, să‑i expună domnului primar motivul venirii sale. „Vedeți și singur În ce stare este“, zise abia auzit. „Da, văd“, zise primarul. „Dar, scuzați‑mă, nu prea vă Înțeleg. “ Atunci copilul se Întoarse spre el cu o privire pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pentru a‑l salva pe țarevici. Datorită soției sale, născută Ozerova, Nilus va reuși să trimită pânza la Sankt‑Petersburg. Curând Mitia va fi chemat la curte. Va fi Însoțit de Nilus, care va tălmăci Într‑o spunere pământească bâiguielile confuze ale nătângului Mitia.“ 4. O biografie a lui Nilus, apărută la Novi Sad În anul 1936, Îl prezenta pe Serghei Aleksandrovici Nilus ca pe trimisul lui Dumnezeu și ca pe un om al dreptății, iar misteriosul document privind conspirația - că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Cât de curând volumul va fi tradus În franceză, germană și engleză, prețioasa prestație lingvistică datorându‑se emigranților ruși. În comentarii docte o seamă de experți vor Încerca să lumineze originea misterioasă a manuscrisului. Se vor lansa opinii contradictorii și confuze, care ar fi trebuit să conducă la concluzia - tout compte fait - că la acel protocol pe baza căruia se constituise Conspirația, se ajunsese cu prețul Înfruntării unor mari primejdii, arhiva În care se păstra manuscrisul În original fiind un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]