2,314 matches
-
și "showing" (Friedman), narațiune "de tip relatare" și "prezentare scenică" (Stanzel)126. În timp ce conceptele propuse pentru modul narativ al unui narator pesonalizat sînt relativ clare, termenii care desemnează prezentarea scenică și fără narator îmbină două tehnici care adesea apar în conjuncție, însă care trebuie diferențiate în planul teoriei. Una dintre acestea este scena dramatizată care constă în dialog pur, dialog cu indicații scenice scurte sau dialog cu o relatare a acțiunii foarte condensată. Această tehnică este bine ilustrată de povestirea lui
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
particularității acestui tip de narațiune în comparație cu aceea la persoana a treia. Una dintre aceste perspective, de pildă, afirma faptul că "eul" unui narator la persoana întîi era în mare măsură identic cu autorul. Această perspectivă s-a dezvoltat îndeosebi în conjuncție cu interpretarea marilor bildungsromane la persoana întîi precum David Copperfield și Heinrich cel Verde al lui Gottfried Keller. De cealaltă parte, Spielhagen, susținătorul hotărît al obiectivității în roman, era de părere că realizarea cea mai fidelă a programului său era
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
romanului Montauk are înainte de toate intenția de a povesti fără a inventa o poveste, este revelată sub forma unei imposibilități, inclusiv în sens naratologic. Semnificația structurală a opoziției dintre narațiunea la persoana întîi și narațiunea la persoana a treia în conjuncție cu prezența unui narator personalizat trebuie, prin urmare, să fie luată în considerare în orice prezentare sistematică a formelor narative. Faptul că Booth ignoră această opoziție cu justificarea că este "cea mai supralicitată distincție" din naratologie se dovedește a fi
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
apare între polul naratorului și polul reflectorului pe cercul tipologic, mai aproape de situația narativă personală decît de cea auctorială. Este esențial pentru metoda criticii literare ca fenomenul stilului indirect liber să fie văzut nu într-o propoziție izolată, ci în conjuncție cu alte fenomene din aceeași categorie ale modului narativ, în cadrul unui text mai lung. Această abordare este și mai potrivită atunci cînd, așa cum se întîmplă în cazul nostru, stilul indirect liber e considerat un aspect al situației narative. Voi încerca
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
faptul că prezența acestuia este stimulată de un nivel stilistic care aproximează vorbirea colocvială 452. Prin folosirea stilului indirect liber "limbajul scris" se apropie "din nou de limbajul vorbit, care este mai simplu din punct de vedere sintactic"453. În conjuncție cu stilul indirect liber, o astfel de colocvializare are o funcție semiotică importantă în cadrul continuum-ului auctorial-personal: registrul limbajului vorbit indică mai mult un mediu personal, în timp ce registrul literar al limbajului mai mult un mediu auctorial. Cînd un autor precum
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în schimb face în așa fel încît aceasta să fie narată de un elvețian simplu și cu un caracter puternic, ce nu poate fi amăgit din cauza simțului său moral infailibil"479. În mod natural, funcțiile diferențiate aici apar deseori în conjuncție în opere individuale. Prin urmare, Zeitblom, naratorul la persoana întîi periferic din Doctor Faustus, este atît un prieten devotat, cît și un admirator al marelui compozitor Adrian Leverkühn, așa cum putem deduce din cuvintele lui Thomas Mann citate în epigraful acestui
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
similare este un cititor implicit, în timp ce persoana a doua implicată în monologul dramatic este un personaj ficțional implicit. Spontaneitatea exprimării "eului" narator este comună ambelor forme, narațiunea colocvială la persoana întîi și monologul dramatic. Această spontaneitate apare de asemenea în conjuncție cu monologul interior. Pînă în secolul XX, monologul dramatic era aproape complet limitat la poezie (de exemplu, My Last Duchess de Robert Browning). În ficțiunea mai recentă, acesta apare mai frecvent ca o formă narativă scurtă pentru care A Lady
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
haos, așa cum afirma crezul epocii Luminilor. Ombilicul Occidentului: momentul în care Sacrul nu mai poate fi definit drept "Celălaltul Absolut", după litera manualelor, în care Celălalt și Același se ating. Contact deflagrant al Mediatorului. Noi ne-am născut din această conjuncție contagioasă. Și mediologul care nu revine asupra ei va trebui s-o facă fără încetare pentru a (se) putea pricepe. REVOLUȚIE ÎN REVELAȚIE Dacă nu există o istorie a religiosului, există în schimb o istorie a religiilor. Geneza creștinismului marchează
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
relațională slabă Putere bazată pe valori locale Putere bazată pe valori cosmopolite Textură de roluri de slabă densitate Textură de roluri de mare densitate Clasele sociale o diviziune printre altele Clasele sociale diviziune dominantă Funcții latente Funcții manifeste Relații de conjuncție și disjuncție Grupuri de segregare și conflict Organizare pe baza unanimității Organizare pe baza sistemului de vot Conflict și răscoală Clivaje și revoluție Viață socială orientată regional Viață socială centrată pe ocupație Integrare Alienare și înstrăinare Acceptarea normelor și conflictelor
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
și scaun de mărire să-i dea. Căci ai Domnului sunt stâlpii pământului și a așezat deasupra lor lumea.” (t.n.) Această expresie bipolară ce alătura două participii active se află doar în versetul citat. Însă verbele respective legate prin conjuncție apar și în alte locuri, ideea fiind întotdeauna întărită de alte expresii bipolare: cf. 2Rg 5,7): „Înțelegeți că Eu, Eu sunt și nu există dumnezei alături de mine. Eu nimicesc și dau viață, Eu rânesc și Eu tămăduiesc și nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
d’autres de la littérature juive, qui développent le nom révélé à Moise, interprété comme «Celui qui est», Ex 3, 14”; „who is and who was and who is to come” (RSV). Expresia, alcătuită din trei forme verbale substantivate, legate prin conjuncție (participiul prezent al verbului ežnai, „a fi”, imperfectul indicativ al aceluiași verb și participiul prezent de la érchomai), apare prima dată în Ap 1,4, în formula de adresare: „Ioan către cele șapte Biserici care sunt in Asia: Hâr vouă și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ho télos (Ap 21,6): „începutul și sfârșitul” (SC, G-R, BS); „Începutul și Sfârșitul” (Blaj, BVA, C); „principium et finiș” (Vg); „le Principe et la Fin” (BJ); „the beginning and the end” (RSV). Expresie alcătuită din două substantive legate prin conjuncție, cvasi-sinonimă cu tò Alpha kaì tò Ä méga. Ambele se potențează reciproc în Ap 21,6. Sinonimia nu e perfectă întrucât aici cuvântul télos, „țel”, adaugă o nuanță de „scop final spre care tind toate”. Singura diferență între traducerile românești
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
14.3.), ’erek ’appayim (3.1.15.3.); - participiu prezent + substantiv: yoše> hakke (3.1.6.7.), (3.1.11.7); - două adjective legate prin copula: Ri’šÄn wa ’AƒarÄn (3.1.4.2.); - două verbe la perfect legate prin conjuncție: r"m we niss"’ (3.1.6.3.); - două participii legate prin conjuncție (3.1.8.4.): mQmiÖ ó-meƒayyeh; - participiu substantivizat (articulat) + substantiv cu prepoziție (complement de loc): hayyoše> bašš"m"yim (3.1.6.4.); - frază: ’Ehyeh ’ašer ’ehyeh
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
3.1.6.7.), (3.1.11.7); - două adjective legate prin copula: Ri’šÄn wa ’AƒarÄn (3.1.4.2.); - două verbe la perfect legate prin conjuncție: r"m we niss"’ (3.1.6.3.); - două participii legate prin conjuncție (3.1.8.4.): mQmiÖ ó-meƒayyeh; - participiu substantivizat (articulat) + substantiv cu prepoziție (complement de loc): hayyoše> bašš"m"yim (3.1.6.4.); - frază: ’Ehyeh ’ašer ’ehyeh (3.1.3.1.). 3.3.2. Numele divine din Septuaginta și din
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1.12.3.), euilateúÄn (3.1.15.1.), aphairÄÎn (3.1.15.2.); - participii aoriste: themeliÀsas (3.1.10.3.). - numeral: hežs (3.2.1.4.1.) - adverb: eggýs (3.1.14.5.) - expresii alcătuite din: - două substantive legate prin conjuncție: tò Alpha kaì tò Ä méga (3.2.1.3.4. și 3.2.2.6.4.), hQ archg kaì tò télos (3.2.1.3.5. și 3.2.2.6.5.), hQ anástasis kaì hQ zÄe (3.2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1.8.2.), pne¤mă zÄiopoio¤n (3.2.2.9.4.); - participiu prezent activ + substantiv (complement direct): ekzQtÄÎn tà haímata (3.1.11.7.); - adjectiv + prepoziție + substantiv: ploúsios en eléei (3.2.1.10.2.), - două adjective legate prin conjuncție: ho prÄÎtos kaì ho éschatos (3.2.2.6.6.) - două verbe la indicativ prezent legate prin conjuncție: thanatož kaì zÄogonež (3.1.8.4.); - trei verbe substantivate legate prin conjuncție: primul și ultimul sunt participii, iar cel din mijloc
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ekzQtÄÎn tà haímata (3.1.11.7.); - adjectiv + prepoziție + substantiv: ploúsios en eléei (3.2.1.10.2.), - două adjective legate prin conjuncție: ho prÄÎtos kaì ho éschatos (3.2.2.6.6.) - două verbe la indicativ prezent legate prin conjuncție: thanatož kaì zÄogonež (3.1.8.4.); - trei verbe substantivate legate prin conjuncție: primul și ultimul sunt participii, iar cel din mijloc este la indicativ imperfect (= ce indică durativ în trecut), întrucat greacă nu are un participiu durativ trecut: ho
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
3.2.1.10.2.), - două adjective legate prin conjuncție: ho prÄÎtos kaì ho éschatos (3.2.2.6.6.) - două verbe la indicativ prezent legate prin conjuncție: thanatož kaì zÄogonež (3.1.8.4.); - trei verbe substantivate legate prin conjuncție: primul și ultimul sunt participii, iar cel din mijloc este la indicativ imperfect (= ce indică durativ în trecut), întrucat greacă nu are un participiu durativ trecut: ho Äîn kaì ho QÎn kaì ho erchómenos (3.2.1.3.3. și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
exigența grijii față de suflet? Un străin - un neîncadrat. Într-un text datând din aceeași perioadă cu „Platon și Europa”, „Războaiele secolului XX și secolul XX ca război” (inclus în volumul Eseuri eretice despre filosofia istoriei) Patočka arată felul în care conjuncția dintre tehnică și Statul modern duce la „transformarea lumii într-un laborator actualizând energiile acumulate pe parcursul a miliarde de ani”, actualizare care „trebuie să se facă în mod necesar pe calea războiului”. Aici nu e vorba doar de războiul efectiv
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
între elitele stabilite și cele emergente, proces pe care nu l-am mai găsim nicăieri în alte țări. Acest proces de adaptare a fost posibil datorită procesului de socializare oferit de sistemul școlilor publice (public schools), a aflat ulterior în conjuncție cu studiile continuate la Oxford sau Cambridge: formația „Oxbridge” (Stanworth și Giddens, 1974, p. 99). Persistența titlurilor aristocratice nu este doar o reminiscență a vechii orânduiri: ea a constituit și un important mijloc de integrare socială. Dacă am compara situația
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
și evident. în afara materiei nu există nimic. O dată în plus adversar sau chiar dușman al lui Platon, Epicur afirmă că criteriile adevărului rezidă în senzații și afecțiuni. Atomii corpului care captează atomii detașați ai materiei, simulacrele, totul cere și presupune conjuncția atomistă. Nu univers inteligibil, nici creaturi ideale, zei sau concepte, nici lumi nevăzute, inaccesibile simțurilor și care pot fi doar concepute - în cel mai bun caz - de către suflet, partea nemuritoare și eternă a unui trup muritor: realitatea coincide foarte exact
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
anumitor alegeri) și cea a non-votanților sistematici (cei care nu votează deloc), putem afirma că ipostaza de non-votant este preponderent una conjuncturală, relaționată cu problemele alegătorilor din perioada alegerilor și/sau cu ofertele electorale în ceea ce privește candidații și programele acestora (sau conjuncția dintre acestea) și mai puțin cu un refuz absolut al votului ca metodă de alegere a conducerii politice. Nici categoria votanților nu este una omogenă, din mai multe puncte de vedere (stabilitatea opțiunii, preferința pentru un anumit partid, preferință unică
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
a formelor existenței. Aceeași riguroasă investigație semantică deplasează accentele de semnificație în portretele pământenilor, Cătălina reprezentând o figură textuală emblematică, un fel de dedublare contratimpică, exprimată prin relația adversativă „dar” (discursul personajului și cel naratorial abundă în recurențe ale acestei conjuncții). Demersul a fost secondat de o reeditare a tuturor variantelor și versiunilor manuscrise, într-o formă care să faciliteze nu numai consultarea lor, ci și urmărirea traseului ideilor și expresiei pe parcursul elaborării poemului („Luceafărul” - text poetic integral, 1999), ceea ce a
MARIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
în urmă preocupările și aspirațiile literare. În 1867 se reprezentase drama Răzvan-Vodă, în 1871-1872, comedia Orthonerozia, iar în 1873 apăruse volumul Poezie. Editată între 1887 și 1895, „Revista nouă”, publicație prestigioasă a timpului, ar fi trebuit să pună în lumină conjuncția fericită a darurilor lui H. Dar zguduit de moartea, în 1888, a fiicei sale, Iulia, va trăi din ce în ce mai departe de lume, în credința comuniunii spiritiste cu ființa dispărută. Încercarea de filosofie Sic cogito (1892), cu o pecete fantezistă indelebilă, multe
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
locurile memoriei se nasc la niveluri colective, În relații interpersonale, fără aportul vreunui personaj istoric? Ovidiu Pecican: Eu zic că acest sau pe care l-ați inserat În Întrebarea dumneavoastră nu este neapărat un sau. L-aș Înlocui cu faimoasa conjuncție copulativă și. Pentru că În unele cazuri e așa, În altele e invers. Vă dau un exemplu - Iorga, pentru că l-am mai adus astăzi În discuție, dar și ca să respectăm unitatea de loc, timp și spațiu, ca În teatru. Unul dintre
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]