978 matches
-
sufletește, își împărțeau între ei alimentele, mesele lor deveneau agape creștine, mai ales că unii nu aveau de la cine primi și erau integrați în bucuria celorlalți. Vizita tatălui meu În toamna lui 1948 a venit tatăl meu, probabil anunțat de consătenii întâlniți la Ploiești. Nu mi s a aprobat vorbitorul, nici alimentele ce mi le adusese. Directorul îi vorbise emfatic și tata, un suflet trecut prin multe experiențe de viață, l-a cântărit la justa lui valoare. Când să plece, moș
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mă aflam. Acceptam gestul lui cu destulă jenă, pentru a nu-l face să sufere în dragostea lui pentru mine. Nu a mai rămas mult timp în această cameră. Cred că a fost dus la Canal. Am întâlnit și un consătean, învățător, mai în vârstă cu vreo cinci ani decât mine, sublocotenent rezervist, Sorin Popa. După alipirea Basarabiei, până primise ordinul de concentrare, funcționase ca învățător într-un sat lângă Tighina. Făcuse monografia satului, care cuprindea și niște date statistice cu privire la
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Cahuleanu / Andrei Ciurunga : Istoria ce curge-acum întoarsă Va ține minte și-ntre foi va strânge Acest cumplit Danubiu care ‘n mare varsă Pe trei guri apă și pe-a patra sânge. Printre cei ce plecau la Canal am observat un consătean: (Mitel Dumitru) Ioneanu, avocat tânăr. Ne am recunoscut, dar n-am putut decât să schițăm un salut. Ultimul. La începutul lui Iunie 1951, într-o dimineață, un milițian m-a întrebat: Tu ești Maxim? Da! Bagajul, și vino cu mine
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
o felie de zahăr din cota lor, gest care avea efect moral; în multe cazuri bolnavul murea încredințat de dragostea celor din jur.) Vasilică Lemnaru M-a ajutat să scap de icter unul din frații de suferință, Vasilică Lemnaru. Eram consăteni; prin anii 1935-1936 jucam mingea pe malul gârlei. Anii trecuseră, viața ne despărțise; fusese arestat după 1949 pentru că ajutase cu medicamente, fiind sanitar, pe cei din grupurile de rezistență din munți. Trecuse și pe la minele de plumb. Împreună cu câțiva medici
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
omului, am constatat că mai ales profesoarele și mulți copii au început să mă urmeze Duminica la Biserică. Rapoartele oficiale ale directorului îmi erau favorabile, chiar elogioase, dar activiștii și secretarul de partid, Marin Bolintiru, trimiteau informații alarmante despre simpatia consătenilor, cărora, stând de vorbă, în sat, pe la moară, le vorbeam despre Dumnezeu și despre istoria națională. Inspecție școlară Într-o zi aveam la clasa a șasea o lecție de geografie: Africa, generalități. După copii am intrat și eu și, fiind
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
alții, și le găsea chiar scuze, dar dacă el se angaja față de cineva sau trebuia să facă un lucru, nimeni și nimic nu-l putea opri până nu o scotea la bun sfârșit. L-am dus la gară; întâlnind un consătean, l am rugat să aibă grijă de dânsul la coborârea din tren. Se apropiau Sfintele Paști. Am plecat la Sălciile să facem curățenie și să-i mai ducem tatei câte ceva. Pe terenul de lângă casă, 700 de metri pătrați în folosință
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
participanți la răscoală din satul de baștină al martorului, (Cursești, com. Armășoaia), dar acesta a declarat că „Nu știu ce oameni din satul nostru vor fi fost în Pungești când s’a stricat și jefuit târgul”. Dumitru Cârlan de 42 de ani, consătean cu N. Harabagiu a declarat cam aceleași fapte petrecute la Pungești dar, suplimentar, a adăugat și câteva nume deale celor pe care i-a identificat: „...Gheorghe Onofrei care cu un ciomag în mână strica la dugheni; pe N.V. Stavarachi și
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
și pe Gh. Pinitiliescu îndemnând lumea la stricat și’i mai îndemna să meargă la curtea boerească, bătând cu bățul pe cei care nu’l ascultau (subl.ns.)”. Se pare că, neținând cont de faptul că Grigore Vrabie îi era consătean, Pintiliescu i-a altoit și acestuia un băț la fund pentru neexecutare de ordin: „...chear și mie mi’a dat un băț, dar eu nu l’am ascultat și n’am stricat nimic, nici la curte nu m’am dus
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Din nefericire, declarantul n-a putut vedea dacă în banda țigănească se amestecaseră și românii. Tânărul de 16 ani Ifrim Perju, neînsurat, cunoscător de carte din satul Cursești, declara în mare aceleași fapte la care fusese martor și mai vârstnicul consătean Costică Manole dar aducea în plus și numele câtorva participanți activi la dezmățul distructiv de la Pungești, din ziua de sâmbătă, 10 martie 1907, zi de mare sărbătoare creștină a Sfântului Toader: „Dumitru Caleap, Simion Lavric, Gheorghe Onofrei și Vasile Alex.
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
cam pe după amiază, am întâlnit o ceată de țigani cari veneau dinspre Pungești (...)”. După ce i-au spus preotului că târgușorul „...a fost stricat și jefuit”, doi dintre participanți, Ion Trifan și Gheorghe Zlat au arătat cu degetul spre Alecu Cucoranu, consătean din Racova care i-a îndemnat la răzmeriță. Cetățeanul Vasile Roman, de 28 de ani din Cursești nu a avut ce spune anchetatorilor datorită faptului că „... geandarmul Melian m’a alungat acasă”, prin urmare habar nu avea cine a prădat
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
nevoie de „...un rând de rufe și o pereche de încălțăminte”. Neștiind carte, pusese amprenta degetului mare peste un X scris cu stiloul de către conțopistul Comisiei de Repatriere. Pentru a și face curaj în fața comisiei, Josu îl adusese și pe consăteanul său Erezianu Emil, născut în anul 1913. Și acest cetățean dorea încălțăminte și rufărie. Polimeschi Gavril, născut în anul 1894 dorea să se repatrieze în comuna Comrat, județul Tighina. Acest om ar fi putut foarte ușor să se eschiveze plecării
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
iar mama în 1907 la Ciofenii Zăpodenilor. Amândoi au absolvit în acele vremuri cursurile școlilor normale din Vaslui, respectiv Iași, devenind învățători calificați. Părinții amândurora erau oameni așezați și buni gospodari, din care cauză se bucurau de stima și respectul consătenilor. Există un proverb popular cum că <<omul sfințește locul>>. Așa s-a întâmplat și cu părinții mei, care și-au cumpărat o locuință în satul Ferești, ce avea două camere la care i-au mai adăugat două. Prin urmare, au
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
a trimis la plimbare. Culmea a fost că, oarecum, m-am consolat gândindu-mă că atât președintele sfatului popular cât și secretarul de partid aveau tot patru clase, șeful postului de miliție la fel, ca să nu mai vorbesc de un consătean care s-a întors în sat fudul că avea gradul de căpitan de securitate și care timp de patru ani a fost elevul mamei, prin urmare tot cu clasele primare rămăsese. De fapt, deviza de atunci era <<carte multă nu
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
loc... Ei au fost tare chinuiți. Soțul dumneavoastră a trecut prin reeducări? Da. El a fost student în ultimul an la Politehnică la Timișoara și în ultimul an a fost arestat și condamnat 10 ani... Și după 10 ani doi consăteni au fost întrebați, au dat referințe și au spus că îi periculos pentru sat, că a fost legionar... și i-au mai dat 3 ani la stuf peste prima pedeapsă. Ce știți despre cum a trecut el prin reeducări? Vorbea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
la ora 7 și m-a întrebat: Cum a fost cu bătaia unui evreu în parc? Dar să vă povestesc și episodul ăsta că, totuși, este interesant, ca să înțelegeți întrebarea lui. Într-o după masă treceam prin parc cu un consătean de-al meu, Cărbunar Dionisie îl chema, și în șanțul de apărare al cetății de la Sibiu se băteau doi, unu’ mai înalt, vlăjgan și unu’ mai pirpiriu. Cărbunar Dionisie văzând că ăla mai mare îl bate pe ăla mai mic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
că am plecat la Satu Mare... și de acolo la Oradea unde a fost procesul. Și la Oradea am stat în cameră cu bătrânu’... Rusu stătea în altă cameră cu ceilalți, că erau două celule. Sanitarul de-acolo, din Oradea, era consătean de-a’ meu. El mă scotea la vizita medicală, da’ fără să cer io, ca să mă mai vadă, și-mi mai dădea și câte o tabletă de aspirină... Da’ scotea câte zece-cinșpe și-i ducea la consultație, la sala de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
acolo la Aiud, la fabrică, am stat cu [Ion] Diaconescu, cu șeful țărăniștilor, și cu Sorin Tulea... ăsta împreună cu mai mulți ingineri au și-o motocicletă care e la muzeu aici, pusă într-o cameră... Și un deținut avea un consătean la pază, și ăla când era de servici ne mai arunca câte-o bucată de ziar, câte-un articol, ce credea el că era mai important. Numai câțiva știam, și cum lucram în spatele Zărcii, nu ieșeam afară să nu vină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
dat odată o supă de fasole cu ciorha de la vacă... Știți ce îi aia ciorhă? Locul pe unde fată vaca... O jumătate de castron am avut... Când am văzut... am crezut că îmi dau mațele afară. Și zic către un consătean: Auzi, mă, mănânci? Mănânc, da. Și bagă lingura, o apucă, o bagă în gură, și o înghițește cum înghite barza... Când îl văd... Doamne, Maica Domnului! Într-adevăr că o fost foame acolo, dar o trebuit să te mai și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
dau, fiindcă meriți. Știi? Știu. Bun. Dacă tu ai dat dovadă de om, trebuie să fiu și eu recunoscător. Și nu am ieșit în față la raport... Și într-o zi acolo la Giurgeni, în primăvara lu’ ’64, vine un consătean cu care am crescut de copii împreună, și cu care am fost în aceeași zi arestat, și zice cătră mine: Auzi măi, hai să evadăm! Măi, cum crezi tu să le dau eu ocazie la ăștia să-mi facă fundul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
o urcat pe-un cal de la colectiv, că era colectiv atunci, și-o venit și i-o anunțat pe ăștia ai noștri. Io am ajuns în gară la Moftinu Mare, m-am dat jos, și m-am întâlnit cu trei consăteni. Și i-am întrebat ce-i p-acasă. Mi-a’ povestit... Erau o parte din ei șvabi, pe care i-am cunoscut că mai merem și bem câte-un vin la ei când umblam cu cotele. Și apoi ei vorbeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
a’ arestat... Și, țin minte ca acuma, a venit la etaju’ patru plutonieru’ Șomlea. Era’ doi frați Șomlea acolo... A venit, l-a scos, și l-a dus la 99, la camera de gardă. Și a mai luat și un consătean de al meu. Da’ el nu avea mustață aveam eu, șmecher... Și i-a dus acolo. Când a’ venit înapoi, erau rași, și la popă curgea sânge. Și a venit Șomlea și-i spune lu’ Iovan: Ia spune-i mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
a fost centru’. De ce spuneți că era cea mai bună? Prin ce se deosebea? Era mai blândă, oameni mai conștienți, mai educați... era cea mai mai blândă. Acolo jucau studenții volei duminica într-o poiană, acoloșa în fața coloniei... venea lumea, consăteni, și noi, și ne uitam... Acolo în colonie era’ patru dormitoare, și aveam voie să ne ducem unu’ la altu’, da’ în alte părți n-aveai voie asta. Așa. În fine, așa era acoloșa... cea mai bună. Detaliați puțin cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
în perioada respectivă, am constatat că este o greșeală a confunda satul Stâncășeni cu satul Stănigești (menționat în 1455 și 1502) situat pe cursul inferior al văii Iezerului, la marginea pădurii de lângă satul Gâlțești. Pentru certitudine, m-am deplasat, împreună cu consăteanul Gh.Hriscu, în satul Gâlțești. Chiar la intrarea în sat, pe prispa unei case străvechi, se odihnea un bătrân, moș Pintilie (76 ani): Moșule ai auzit de un sat Stânigeni sau Stănigești? Păi, cum nu, în copilăria mea mai erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Stâncășeni, ca și multe alte sate în condiții similare din Colinele Tutovei, se găsesc încă în epoca feudală. În această vară (a anului 2007) nu am mai putut rezista dorinței de a-mi revedea, după mulți ani, satul copilăriei. Un consătean binevoitor, domnul Gh.Hriscu, diplomat universitar economist, cetățean de onoare al municipiului Bârlad (fost director al Băncii Agricole....) s-a oferit să mă ducă cu mașina sa personală până în Stâncășeni, unde mai are o soră. A fost un drum de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
adus în discuție acest aspect pentru a evidenția deziluzia totală trăită în vara aceasta, când, așa cum spuneam mai sus, m-am dus să-mi revăd satul și meleagurile copilăriei. Căci, la întoarcere, de data aceasta am convenit cu vrednicul meu consătean să folosim drumul ocolit, prin Gârdești-Voinești spre Bârlad, pe de-o parte pentru a-i testa starea în comparație cu cel pe care am venit, pe de alta pentru a participa la un eveniment inedit, surprinzător, în satul Gârdești, acela al înfrățirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]