1,852 matches
-
grupate în trei perechi: oclusive surde, oclusive aspirate și oclusive glotalizate. Limba aimara are o ortografie fonemică și folosește alfabetul latin cu niște digrame, o trigramă și semne diacritice. Digraful "ch" se folosește pentru consoana oclusivă palatală () și "ll" pentru consoana laterală palatală (). Digrafele "ph", "th", "kh" și "qh" sunt folososite pentru oclusivele aspirate (, , și ). Pentru consoana oclusivă postalveolară () se folosește trigraful "chh". Semnul "ñ" se folosește pentru consoana nazală palatală () și semnele "p', t', ch', k' și q"' pentru oclusivele
Limba aimara () [Corola-website/Science/325813_a_327142]
-
fonemică și folosește alfabetul latin cu niște digrame, o trigramă și semne diacritice. Digraful "ch" se folosește pentru consoana oclusivă palatală () și "ll" pentru consoana laterală palatală (). Digrafele "ph", "th", "kh" și "qh" sunt folososite pentru oclusivele aspirate (, , și ). Pentru consoana oclusivă postalveolară () se folosește trigraful "chh". Semnul "ñ" se folosește pentru consoana nazală palatală () și semnele "p', t', ch', k' și q"' pentru oclusivele glotalizate (, , , și ). Pentru vocalele lungi se adaugă un trema pe vocalul inițial ("ä, ï, ü"). Alfabetul
Limba aimara () [Corola-website/Science/325813_a_327142]
-
diacritice. Digraful "ch" se folosește pentru consoana oclusivă palatală () și "ll" pentru consoana laterală palatală (). Digrafele "ph", "th", "kh" și "qh" sunt folososite pentru oclusivele aspirate (, , și ). Pentru consoana oclusivă postalveolară () se folosește trigraful "chh". Semnul "ñ" se folosește pentru consoana nazală palatală () și semnele "p', t', ch', k' și q"' pentru oclusivele glotalizate (, , , și ). Pentru vocalele lungi se adaugă un trema pe vocalul inițial ("ä, ï, ü"). Alfabetul aimara are 26 de consoane, 3 vocale și trei vocale lungi.
Limba aimara () [Corola-website/Science/325813_a_327142]
-
trigraful "chh". Semnul "ñ" se folosește pentru consoana nazală palatală () și semnele "p', t', ch', k' și q"' pentru oclusivele glotalizate (, , , și ). Pentru vocalele lungi se adaugă un trema pe vocalul inițial ("ä, ï, ü"). Alfabetul aimara are 26 de consoane, 3 vocale și trei vocale lungi.
Limba aimara () [Corola-website/Science/325813_a_327142]
-
nu mai este recognoscibil, nu mai are sensul inițial, ci doar redă sunete sau combinații de sunete. Diviziunea unei silabe japoneze în more se vede în scris prin faptul că pe lângă silabele formate dintr-o singură vocală sau dintr-o consoană plus vocală, și partea a doua a unei vocale lungi sau a unui diftong și sunetul silabic final "n" și sunetul geminat reprezentat prin っ sau ッ (sunete care dublează consonanta anterioară). "Kana" se împart în hiragana și katakana. au
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
și ヱ ("we"), care au fost scoase din circulație în 1945, pot fi redate prin ウ ("u") plus vocală mică (ウィ și ウェ). Totodată, la ウォ spre deosebire de ヲ, "w" (rotunjirea) se pronunță. Iar dacă este folosit "dakuten", vocala devine o consoană: ヴ = "vu", care la rândul său poate fi combinat cu alte vocale „mici”, de exemplu ヴィ = "vi". "su" și "zu" plus "i" devin "si" și "zi". La stabilirea ordinii în care să fie trecute cuvintele pe o listă de exemplu
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
secolele XIII și XIV, perioadă în care au fost scrise cele patru mari cronici care utilizau forma standard a catalanei medievale. Sistemul de scriere din acea perioadă răspundea mult mai mult principiului fonetic decât sistemul actual. Mai mult decât atât, consoanele finale scrise se pronunțau, nu cum se întampla acum în dialectul nord-occidental standard din catalana modernă, cum este dialectul vorbit în Barcelona, unde multe dintre aceste consoane nu se pronunță. Acest fapt se datorează procesului de "amuțire graduală" și până la
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
răspundea mult mai mult principiului fonetic decât sistemul actual. Mai mult decât atât, consoanele finale scrise se pronunțau, nu cum se întampla acum în dialectul nord-occidental standard din catalana modernă, cum este dialectul vorbit în Barcelona, unde multe dintre aceste consoane nu se pronunță. Acest fapt se datorează procesului de "amuțire graduală" și până la dispariția totală, suferit de consoanele finale (proces asemanător cu procesul suferit de alte limbi romanice, printre care și româna, în care consoanele finale ale infinitivelor verbale din
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
nu cum se întampla acum în dialectul nord-occidental standard din catalana modernă, cum este dialectul vorbit în Barcelona, unde multe dintre aceste consoane nu se pronunță. Acest fapt se datorează procesului de "amuțire graduală" și până la dispariția totală, suferit de consoanele finale (proces asemanător cu procesul suferit de alte limbi romanice, printre care și româna, în care consoanele finale ale infinitivelor verbale din limba latină s-au pierdut astăzi). Se crede că în catalana medievală au existat două foneme laterale palatale
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
Barcelona, unde multe dintre aceste consoane nu se pronunță. Acest fapt se datorează procesului de "amuțire graduală" și până la dispariția totală, suferit de consoanele finale (proces asemanător cu procesul suferit de alte limbi romanice, printre care și româna, în care consoanele finale ale infinitivelor verbale din limba latină s-au pierdut astăzi). Se crede că în catalana medievală au existat două foneme laterale palatale diferite. Primul dintre ele, /ʎ/, se scria doar folosind grafia <"ll"> și s-a menținut neschimbat în
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
literei R din alfabetul latin. În sistemul de numerotație alfabetic grecesc, ρ are valoarea numerică 100. Ρ derivă din litera feniciană „?“. Este important să nu se confunde cu P-ul din alfabetul latin. Ρ este considerată ca fiind o consoană lichidă, care are implicări importante în morfologie. În greaca veche/arhaică și în greaca modernă, ρ se pronunță atunci când se află într-un cuvânt ca [r].
Ro (literă) () [Corola-website/Science/312560_a_313889]
-
Secțiunea următoare da sensul fiecărui timp în franceză; ea examinează, de asemenea, originile lor etimologice. Verbul «"Pale"»<fr."parler" "a vorbi" va fi utilizat ca exemplu. «"Pale"» provine din fr. "parler", care, la rândul său, provine din cuvântul latinesc «"fabulare"». Consoanele [l] și [r] sunt amândouă lichide; anumite limbi, ca de exemplu coreeană, nu fac distincție între cele două sunete. Juxtapunerea celor două consoane lichide (cum este cazul în cuvântul «parler»), face destul de posibila o eliziune, eliminarea uneia dintre ele. Creola
Limba creolă haitiană () [Corola-website/Science/311873_a_313202]
-
utilizat ca exemplu. «"Pale"» provine din fr. "parler", care, la rândul său, provine din cuvântul latinesc «"fabulare"». Consoanele [l] și [r] sunt amândouă lichide; anumite limbi, ca de exemplu coreeană, nu fac distincție între cele două sunete. Juxtapunerea celor două consoane lichide (cum este cazul în cuvântul «parler»), face destul de posibila o eliziune, eliminarea uneia dintre ele. Creola haitiana a pierdut și [-r] final al verbului «parler», poate pentru că, din punct de vedere etimologic, sunetul [é] (-er) nu este prea îndepărtat
Limba creolă haitiană () [Corola-website/Science/311873_a_313202]
-
În fonetică, consoana nazală alveolară este un sunet consonantic care apare în unele limbi. Simbolul său fonetic este . Există de fapt o familie de asemenea sunete, diferențiate atît după poziția exactă a limbii în timpul articulării (alveolară, dentală sau postalveolară) cît și după care
Consoană nazală alveolară () [Corola-website/Science/299837_a_301166]
-
limbi. Simbolul său fonetic este . Există de fapt o familie de asemenea sunete, diferențiate atît după poziția exactă a limbii în timpul articulării (alveolară, dentală sau postalveolară) cît și după care anume parte a limbii are un rol activ în articulare (consoană apicală ca în limba engleză sau laminală ca în română). În limba română apare varianta laminală a acestei consoane și se notează cu litera N; apare în cuvinte precum "nor" , "inel" , "spun" . Numeroase lucrări clasifică sunetul din limba română și
Consoană nazală alveolară () [Corola-website/Science/299837_a_301166]
-
limbii în timpul articulării (alveolară, dentală sau postalveolară) cît și după care anume parte a limbii are un rol activ în articulare (consoană apicală ca în limba engleză sau laminală ca în română). În limba română apare varianta laminală a acestei consoane și se notează cu litera N; apare în cuvinte precum "nor" , "inel" , "spun" . Numeroase lucrări clasifică sunetul din limba română și din celelalte limbi romanice drept o consoană dentală, dar tendința în fonetica modernă este de a îl clasifica drept
Consoană nazală alveolară () [Corola-website/Science/299837_a_301166]
-
laminală ca în română). În limba română apare varianta laminală a acestei consoane și se notează cu litera N; apare în cuvinte precum "nor" , "inel" , "spun" . Numeroase lucrări clasifică sunetul din limba română și din celelalte limbi romanice drept o consoană dentală, dar tendința în fonetica modernă este de a îl clasifica drept o consoană alveolară laminală. Acest sunet este o consoană sonoră și nu are o pereche surdă. Trebuie remarcat că deși litera "N" din limba română se citește în
Consoană nazală alveolară () [Corola-website/Science/299837_a_301166]
-
se notează cu litera N; apare în cuvinte precum "nor" , "inel" , "spun" . Numeroase lucrări clasifică sunetul din limba română și din celelalte limbi romanice drept o consoană dentală, dar tendința în fonetica modernă este de a îl clasifica drept o consoană alveolară laminală. Acest sunet este o consoană sonoră și nu are o pereche surdă. Trebuie remarcat că deși litera "N" din limba română se citește în cele mai multe cazuri există și excepții, de care vorbitorii nativi nu sînt conștienți. Atunci cînd
Consoană nazală alveolară () [Corola-website/Science/299837_a_301166]
-
cuvinte precum "nor" , "inel" , "spun" . Numeroase lucrări clasifică sunetul din limba română și din celelalte limbi romanice drept o consoană dentală, dar tendința în fonetica modernă este de a îl clasifica drept o consoană alveolară laminală. Acest sunet este o consoană sonoră și nu are o pereche surdă. Trebuie remarcat că deși litera "N" din limba română se citește în cele mai multe cazuri există și excepții, de care vorbitorii nativi nu sînt conștienți. Atunci cînd "n" este urmat de o consoană velară
Consoană nazală alveolară () [Corola-website/Science/299837_a_301166]
-
o consoană sonoră și nu are o pereche surdă. Trebuie remarcat că deși litera "N" din limba română se citește în cele mai multe cazuri există și excepții, de care vorbitorii nativi nu sînt conștienți. Atunci cînd "n" este urmat de o consoană velară, în particular și , în loc de se pronunță consoana nazală velară . Astfel litera "n" din cuvintele "Ana" și "Anca" se pronunță în locuri complet diferite, alveolar în primul caz și velar în al doilea. Totuși varianta de "n" pronunțată depinde exclusiv
Consoană nazală alveolară () [Corola-website/Science/299837_a_301166]
-
surdă. Trebuie remarcat că deși litera "N" din limba română se citește în cele mai multe cazuri există și excepții, de care vorbitorii nativi nu sînt conștienți. Atunci cînd "n" este urmat de o consoană velară, în particular și , în loc de se pronunță consoana nazală velară . Astfel litera "n" din cuvintele "Ana" și "Anca" se pronunță în locuri complet diferite, alveolar în primul caz și velar în al doilea. Totuși varianta de "n" pronunțată depinde exclusiv de sunetul care urmează și nu poate determina
Consoană nazală alveolară () [Corola-website/Science/299837_a_301166]
-
Regulile de folosire ale lui И și І (Pre-1918) (a) se scrie "i" înaintea tuturor vocalelor și înaintea semivocalei "й" (b) se scrie "и" înaintea consoanelor și ca ultimă literă a unui cuvânt (d) excepția 2: se scrie "и" în "миръ" pentru "pace, tranquility, concord, uniune", și "i" în "мiръ" pentru "lume, univers, comunitate locală, comune, societate, laicism" și ale lor derivate. Diferența dintre миръ (pace
Ortografia rusească dinaintea anului 1917 () [Corola-website/Science/313723_a_315052]
-
populația indigenă "(y)ezo" (numită și "emiși" sau "(y)ebisu") din nordul insulei Honshū, cu limbile altaice, cu cele austroneziene, sau paleosiberiene. În limba ainu, "ainu" înseamnă "om". Limba ainu are 5 vocale (/i/, /e/, /a/, /o/, /u/) și 12 consoane: Structura silabică în dialectul Hokkaidō este CV(C)- C=consoană; V=vocală; în dialectul din Sahalin este CV(V)(C), cu vocale identice. Accentul este final. Din punct de vedere sintactic este o limbă SOV (subiect-obiect-verb), ca și limba japoneză
Limba ainu () [Corola-website/Science/314039_a_315368]
-
din nordul insulei Honshū, cu limbile altaice, cu cele austroneziene, sau paleosiberiene. În limba ainu, "ainu" înseamnă "om". Limba ainu are 5 vocale (/i/, /e/, /a/, /o/, /u/) și 12 consoane: Structura silabică în dialectul Hokkaidō este CV(C)- C=consoană; V=vocală; în dialectul din Sahalin este CV(V)(C), cu vocale identice. Accentul este final. Din punct de vedere sintactic este o limbă SOV (subiect-obiect-verb), ca și limba japoneză. Folosește multe prefixe și sufixe, încât uneori un cuvânt este
Limba ainu () [Corola-website/Science/314039_a_315368]
-
Deviza cea mai renumită a orașului este "Tann deiliga Havn" (Tórshavn-ul frumos), fiind și numele unei melodii. Numele orașului vine de la zeul germanic Thor (în feroeză Tór) și de la cuvântul scandinavic havn (port), deci "portul lui Thor". În limba feroeză consoana fricativă dentală surdă /ț/ s-a transformat în /t/. Numele nordic Țórshöfn mai există în islandeză. Tórshavn este deseori numit de feroezi "Havn" [], care înseamnă port. Stema orașului arată "ciocanul lui Thor", Mjolnir, indicând astfel întemeierea orașului înainte de creștinare. Tórshavn
Tórshavn () [Corola-website/Science/309122_a_310451]