2,124 matches
-
cînd te deprinzi cu ea cum te obișnuiești cu o chiuvetă care curge continuu sau orbul cu Întunericul și Începi să te compari cu toți infirmii pămîntului și nu se poate să nu-ți găsești un ascendent care să te consoleze că nu există o mai eficientă religie a resemnării decît) — ...un salam gros de-l face talienii ăia, Îi zice mortadella, din toate neamurile de carne, să mănînci pîn te caci pe tine, nu alta — Da ce pasca măsii face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
toți că doar nu era să refuz și să-l recomand pe unul cu cașul la gură care mi-a și pus eticheta de anchilozat oportunist și terminat ce să aștept să ajungă el la vîrsta mea și să mă consolez cu asta nu lasă-l să se frece În sudorile lui să dea din coate să găsească soluții de supraviețuire călcîndu-și creierul În picioare umplîndu-și de rahat toate autoportretele ideale la diferite vîrste și urcînd tot mai sus deasupra propriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și mă uitam pe hartă. Dincolo de granițe nu era nimic pe ea. În dreptul liniei punctate, râurile secau, iar drumurile se terminau. Țara era înconjurată de hârtie albă, pașnică. La ce bun vecinii, când e loc destul și aici, m-am consolat de unul singur. Am căutat locul cel mai ascuns din munți și, când Guvernatorul a revenit, i-am arătat imediat punctul acesta cât un vârf de ac, de lângă debarcader. „Nu fiți atât de modest. De ce nu veniți în capitală?“ - m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
două trupuri într-un singur suflet. Adeseori cred că eu i-am furat lumina ochilor, la schimb sau de adio sau cine știe de ce. Pentru că, până să mă fac mare, el dansa deja cu Edit și a trebuit să mă consolez degrabă că nu pot să fac mai mult decât să-i privesc. Am fost ani la rând pe urmele lor, m-am căsătorit, îi priveam pe furiș cum se sărutau. Am văzut cu Maria toate spectacolele lui. Nici un balerin n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
dar nici chiar așa. Acum n-am vreme - i-am răspuns eu. Fotografia să fie perfectă. Alerg după cumpărături. O să încerc să gătesc măcar o dată în viață ceva ca lumea. Azi cinăm în trei. — Unul ca el merită - s-a consolat el. M-a întors pe dos. — Da, merită! i-am mai strigat eu din ușă și am alergat să mai găsesc chifle proaspete la brutărie. Cu șuncă și cașcaval în ele. Și câte ceva pe lângă ele. După-amiază i-am aplicat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
sânge pe mână. În câteva minute își revine, se rușinează, măturăm împreună. Nimeni nu m-a întrebat dacă nu mi-e scârbă de seringi. Mi-e scârbă. Nouă medici l-au consultat, nouă belele i-au găsit, nouă m-au consolat și ne-au jecmănit. Avea spasme lunar, mintea îi era limpede, o singură dată m-a tutuit, din greșeală. Artúr a luat Biblia ca să găsească descrierea bolii. — Crede-mă că e printre blesteme - dar Engelhard râdea de el. — Fii serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Familiile instruite se așezau și, la lumina lunii, modelau din lut o mulțime de urși morocănoși ocrotindu-și puii. Aveau cu toții numai de câștigat: țăranii se distrau, partenerul meu a început să aibă tot mai mulți bani, iar turiștii se consolau într-o oarecare măsură pentru tot ceea ce pierduseră din cauza atelierului fotografic închis. De obicei, cumpărau dintr-odată câte doi, pentru siguranață, căci drumurile de întoarcere erau tare complicate. S-ar putea să se spargă și știu toți nebunii că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
spini, ciulini și urzici, despre o altă grădină plină de blesteme și distrugere. Mâna dreaptă trimite vibrații, valuri de energii, ea e gentilă, spune: bună ziua!, hei și la revedere! Mâna dreaptă e plină de simpatie, acceptând viața, dând ajutor și consolând pe cei suferind mai ales din iubire. Mâna stângă nu spune niciodată „bună ziua“, ea semănând mai degrabă cu mâna omului care a crestat elefantul din grotele din Altamira, elefantul cu fildeșii lui strâmbi. Mâna stângă corespunde omului interior - inteligent, necheltuitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cărei nume ea nu-l cunoștea. După mama, visul era un avertisment. Ea venise ca să mă împiedice să-mi părăsesc locul natal și în primul rând pe ea, mama care sacrificase totul pentru copilul ei. Eu râdeam, încercând s-o consolez: - Nu fi îngrijorată, nu este țara noastră destul de străină ca s-o schimb cu alta? Mama părea mulțumită de explicația mea. În ascuns poate spera ca arta prietenului meu, pictorul, să mă împiedice să visez la alte țări în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
lui ca niște râuri repezi. După câteva zile, Beppo și Jacopo părăsiseră casa, îndreptându-se spre aeroport. În urma lor ieșise Edith, care-i strigase soțului în loc de rămas bun: - Prostule, îți riști viața din nou, oricine poate face asta! Nu, se consola Beppo, nu oricine poate face asta! Simțea un dor de ducă, un dor de a coborî imediat în adâncul apei ca într-un pântece transparent, devenind o singură ființă cu acel adânc. Găsind un nou mod de a trăi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cunoscut, mort demult, să apară nu numai în gândurile și visele mele, dar chiar într-o făptură străină, așa dintr-odată, pe mijlocul străzii, aici la Stockholm. S-a întâmplat ca eu să mă opresc uluită, eu care aproape mă consolasem la gândul că cei dragi erau dispăruți pentru vecie din spațiul și timpul nostru. Ieri după-amiază, am citit într-un ziar de seară despre un englez, Malcolm avusese o broască țestoasă care fugise și se întorsese după treizeci și cinci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
atâta timp fusese lipsit de mâncare, aer și apă proaspătă. Dar, spre mirarea mea, după un sfert de oră l-am văzut zburând și așezându-se pe claviatura pianului. Ca și cum mi-ar fi citit gândurile negre și dorea să mă consoleze. Atunci am văzut că pierduse penele simetric. Strânsesem toate penele pe o hârtie albă și le numărasem, constatând cu încântare că Sucki pierduse exact aceleași pene din aripa dreaptă și stângă. Dacă ar fi pierdut pene numai din aripa dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
anatomică. Orbit de această lumină, Vadim Maslennikov își irosește talantul, dar o face într-o ultimă încercare de a mărturisi ceva. Dincolo de cădere (viciu și sinucidere), mărturia pe care ne-o lasă el este că nu trebuie să ne mai consolăm cu gândul că altceva sau altcineva este vinovat de irosirea talantului cu care am venit în lume. Existența și moartea eroului mărturisesc că, dincolo de toate întâmplările vieții, fiecare ins este răspunzător de tot ceea ce face și ce este el, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
așezate în partea de sus a pianinei se ridicau niște lumânări roșii, spiralate și poleite cu punctișoare aurii; luminările erau înclinate în direcții diferite (din cauza suporturilor prea largi) și li se vedeau capetele albe ale fitilelor. Mai departe, se afla consola de marmură a căminului pe care, sub un clopot de sticlă, doi nobili francezi în camizol, ciorapi și botine cu catarame, doi nobili cu capetele plecate executau pași de menuet, pregătindu-se să arunce, cu eleganță, un ceas cu cadran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Într-o teribilă inactivitate, nostalgicii ofițeri albi, din motive de igienă sufletească, vor Înlocui pasiunea pentru politică cu aceea pentru poezie. Opera poeților ruși, prin mijlocirea anticariatelor, se rotea asemeni cărților de joc de pe masă.) Arkadie Ipolitovici Belogorcev se va consola În cazul de față cu butada: la maturitate iei din cărți doar ce te-apasă: mistificarea și necredința. Fiindcă nu poți căra o bibliotecă În spate. Biblioteca personală este doar ceea ce rămîne În cuget - chintesența, zațul. (Chiar numele lui Dalj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
or să vină, aș putea fi numai cu dumneata, iar moleculele iubitului dumitale descompus ar putea să se agite, să se deștepte, și să caute urma moleculelor dumitale Împrăștiate prin natură! Lăsați-mă să fantazez, doar cu asta mă mai consolez, că mi-aș afla veșnicia În dumneata și cu dumneata...“ CUPRINS TABEL BIOBIBLIOGRAFIC ........................................................ 7 SCURĂ AUTOBIOGRAFIE ............................................................ 9 ENCICLOPEDIA MORȚILOR SIMON MAGUL .......................................................................... 13 ONORURI POSTUME ................................................................... 32 ENCICLOPEDIA MORȚILOR ......................................................... 40 LEGENDA ADORMIȚILOR ............................................................ 65 OGLINDA NECUNOSCUTULUI ....................................................... 86 POVESTEA CU MAESTRUL ȘI DISCIPOLUL ....................................... 97
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o dată Îndestulați de cărnurile lui macre, să-i administreze o bătaie grozavă În vreme ce restul deținuților strigau În cor cu veselie „poponel, poponel, papă caca bombonel“. O tăcere sepulcrală puse stăpînire pe noi. Merceditas sughița de plîns. Fermín voi s-o consoleze cu o Îmbrățișare tandră, Însă ea se eliberă cît ai clipi. 19 — Imaginați-vă domniile voastre tabloul, conchise don Anacleto spre consternarea tuturor. Epilogul poveștii nu era de natură să Îmbunătățească expectativele. Dimineața, o furgonetă cenușie de la comisariat Îl lăsase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mai ales la educație, precum și rezolvarea conflictelor. în aceste întreprinderi vor apărea noi profesii și se va dezvolta o atitudine nouă față de muncă, constând în găsirea plăcerii de a oferi: a provoca un zâmbet, a transmite, a alina și a consola. împreună, aceste întreprinderi relaționale vor constitui o nouă economie, tot atât de marginală astăzi pe cât era capitalismul la începutul secolului al XIII-lea, și ea prezicătoare a viitorului. Instituțiile hiperdemocrației Aproximativ înainte de jumătatea secolului XXI, hiperdemocrația va începe să se manifeste în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
s-a consemnat mai sus, Acum, fiecare cu amarul lui și toți cu același regret. Între timp, pământul a fost împins în gropi, s-au distribuit florile în mod echitabil, cei care aveau motive să plângă au fost îmbrățișați și consolați de ceilalți, dacă acest lucru era posibil, durerea fiind atât de recentă. Ființa dragă a fiecăruia, a fiecărei familii, se află aici, totuși nu se știe exact unde, poate în această groapă, poate în aceea, cel mai bine ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Foarte bine, acum puteți să vă retrageți, eu îmi voi asuma sarcina de a face să ajungă asta la destinație. Comisarul se urcă în mașină, întoarse și demară spre oraș. Mâhnit, cu un sentiment de frustrare absolută, încerca să se consoleze imaginându-și ce farsă bună ar fi fost să-i înmâneze tipului un plic gol și să aștepte după aceea rezultatul. Aruncând fulgere de mânie și scântei de furie, ministrul ar telefona imediat ca să ceară explicații și el ar jura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că o trădez pe dna Strickland dacă n-o abordam în continuare, nu mă mai puteam lupta cu indiferența lui. E nevoie de un temperament feminin pentru a repeta de trei ori același lucru cu un zel neabătut. M-am consolat gândindu-mă că ar fi folositor pentru mine să descopăr tot ce pot despre starea de spirit a lui Strickland. Mă interesa mai mult decât orice altceva. Dar n-a fost lucru ușor, căci Strickland nu era un mare vorbitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pare să îi meargă spre bine, iar apoi disperat pentru că datorită complicației de care se temuse doctorul că va surveni, vindecarea era imposibilă. Sorei îi era milă de tristețea lui, dar avea prea puține lucruri să-i spună ca să-l consoleze. Biata femeie zăcea absolut nemișcată, refuzând să vorbească, cu ochii ficși de parcă ar fi pândit venirea morții. Acum era doar o chestiune de o zi-două. Și când, târziu, într-o seară, m-a vizitat Stroeve, am știut că a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
moment dat în propriile mâini. Eram pe punctul de a-i spune că, pentru mine, era mai degrabă invers, că eu de viață aveam parte zi de zi și că, dacă ar fi existat cărți care m-ar fi putut consola, m-aș fi retras în ele. Dar când oamenii sunt atât de departe unul de altul, vorbele nu mai folosesc la nimic. În schimb, am tăcut. Și ne-am strâns mâinile. Nu pot spune că, mai târziu, m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nici n-ar fi existat. Mierck ridică încet capul spre cer. Și vorbi despre stele, de parcă ar fi făcut conversație. I le arătă pe toate lui Matziev, îi spuse cum se cheamă fiecare. Stelele erau una dintre pasiunile judecătorului. „Ne consolează în legătură cu oamenii, sunt atât de pure“. Sunt cuvintele sale. Despiaux auzea totul, cuvintele și clănțănitul din dinți al prizonierului, ce semăna cu zgomotul unei pietre lovite de un zid. Matziev scoase un trabuc, vru să-i dea unul și judecătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Mariana aruncă buchetul, toți să se dea la o parte prefăcându-se speriați și buchetul să aterizeze în brațele Marcelei, o fată cu inimă mare, dar fără noroc în viață. Totul decurse conform planului, numai că Marcela, suflet mare, îl consola pe nea Ovidiu, amândoi îngenuncheați în fața icoanei Cuvioasei Paraschiva. - Lasă, nea Ovidiu, uită-te și matale la domnu Popa ce noroc la vârsta lui, poate-ți mai dă și ție Cuvioasa un fecior! Nea Ovidiu se uită neîncrezător în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]