KorAP: Find »[drukola/base=consolare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...57 >

1,422 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349

A PREASFINTEI TREIMI ȘI ÎNCHEIEREA 17. Luni ș18 februarieț - Noaptea trecută, cu puțin înainte de a mă culca, evlavie și mare încredere în a afla Persoanele dumnezeiești sau har la Ele, terminând; și, după ce m-am culcat, am simțit o deosebită consolare în a mă gândi la ele, îmbrățișându-mă cu o deosebită bucurie în suflet, iar după ce am dormit, m-am trezit dimineață, puțin înainte de a se face ziuă, foarte apăsat și golit de orice lucru spiritual; și făcându-mi rugăciunea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
mult despre Preasfânta Treime; motivul era că, întrucât înainte dorisem să aflu evlavie față de Preasfânta Treime, nu doream și nu eram gata nici să caut și nici să o aflu în rugăciunile către Tatăl, nepărându-mi-se a fi vreo consolare sau apropiere în Preasfânta Treime. În timpul acestei liturghii am aflat, simțit sau văzut, Dominus scit, că vorbind Tatălui, văzând că era o Persoană a Preasfintei Treimi, mă făcea să o iubesc în întregime, cu atât mai mult cu cât celelalte

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
să o iubesc în întregime, cu atât mai mult cu cât celelalte Persoane se aflau în Ea în mod ființial; încercam același lucru în rugăciunea către Fiul; la fel și în cea către Duhul Sfânt, bucurându-mă de fiecare, simțind consolări, atribuindu-le și bucurându-mă că sunt ale tuturor celor trei. Mi se părea atât de importantă dezlegarea acestui nod sau ceva asemănător, încât nu conteneam să-mi spun, vorbind despre mine însumi: „Cine ești tu, de unde etc. Ce meritai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
l. d. Duminica Paștelui ș13 aprilieț - În timpul liturghiei, multe lacrimi, după liturghie, lacrimi. A ZILEI 29. Luni ș14 aprilieț - Multă căldură lăuntrică și în afară, părând mai supranatural, și fără lacrimi. A ZILEI 30. Marți ș15 aprilieț - Fără o însemnată consolare, nici dezolare, fără lacrimi. A ZILEI 31. .l d. Miercuri ș16 aprilieț - În timpul liturghiei, multe lacrimi, după liturghie, lacrimi. A ZILEI 32. a. l. d. Joi ș17 aprilieț - Înainte și după liturghie, lacrimi, în timpul ei, multe lacrimi. A ZILEI 33

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
cea dintâi și, respectiv, cea de-a doua Săptămână (nr. 313-327 și 328-336). Regulile pentru Săptămâna întâi atrag atenția asupra deosebirii dintre mișcările lăuntrice care conduc spre bine și cele care, din contră, abat de la acesta. Ignațiu vorbește aici despre „consolare” și „dezolare”. În Săptămâna a doua trebuie aplicat în schimb un alt criteriu de diferențiere pentru ca amăgirile spiritului rău să poată fi demascate și evitate. Dacă Exercițiile încep cu „Principiul și Fundamentul”, se poate spune că ele se termină cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
slujească atât de persoana sa, cât și de tot ce are, după preasfânta Sa voință. 6. A șasea. Cel care propune exercițiile, când simte că în sufletul celui care face exercițiile nu se ivește nici o mișcare spirituală, cum ar fi consolările sau dezolările 1, și că nu este animat de spirite felurite, trebuie să-l întrebe pe îndelete despre exerciții, dacă le face la vremea potrivită și în ce fel; tot așa și despre adăugiri 2, dacă le urmează cu grijă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
trebuie să-l întrebe pe îndelete despre exerciții, dacă le face la vremea potrivită și în ce fel; tot așa și despre adăugiri 2, dacă le urmează cu grijă, întrebându-l amănunțit despre fiecare dintre aceste lucruri, și anume despre consolare și dezolare (316-317)3 și despre adăugiri (73-90). 7. A șaptea. Cel care propune exercițiile, dacă vede că cel care le primește este dezolat și ispitit, să nu se poarte cu el aspru sau cu răceală, ci blând și delicat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
nu se poarte cu el aspru sau cu răceală, ci blând și delicat, îmbărbătându-l și întărindu-l pentru a merge mai departe, vădindu-i vicleniile dușmanului firii omenești și ajutându-l să se pregătească și să se predispună pentru consolarea ce urmează să vină. 8. A opta. Cel care propune exercițiile, după nevoia pe care ar simți-o în acela care le primește, în legătură cu dezolările și vicleniile dușmanului, ca și cu privire la consolări, ar putea să-i spună regulile primei și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
să se pregătească și să se predispună pentru consolarea ce urmează să vină. 8. A opta. Cel care propune exercițiile, după nevoia pe care ar simți-o în acela care le primește, în legătură cu dezolările și vicleniile dușmanului, ca și cu privire la consolări, ar putea să-i spună regulile primei și celei de-a doua săptămâni pentru cunoașterea diferitelor spirite 4. 9. A noua. Este de luat aminte ca, atunci când cel care face exercițiile din săptămâna întâi nu are experiență în celespirituale și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
mai degrabă șsă rămânăț mai mult decât mai puțin. Pentru că, nu de puține ori, dușmanul izbutește să-l facă să scurteze ora unei contemplații, meditații sau rugăciuni. 13. A treisprezecea. De asemenea, trebuie atras atenția că, așa cum în vreme de consolare îi este simplu și ușor să rămână în contemplație o oră întreagă, în vreme de dezolare îi este foarte greu să o ducă la capăt. Așadar, cel care face exercițiile, ca să lupte împotriva dezolării și ca să învingă ispitele, trebuie să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
A CELUI DINTÂI ȘI A CELUI DE-AL DOILEA, CU TREI DIALOGURI. După rugăciunea pregătitoare și două introduceri, voi relua cel dintâi și cel de-al doilea exercițiu, însemnând și oprindu-mă asupra punctelor unde am simțit o mai mare consolare sau dezolare, sau o mai mare simțire spirituală 2, după care voi purta trei dialoguri în felul următor. 63. Primul dialog, cu Stăpâna noastră, ca să-mi dobândească de la Fiul și Domnul său har pentru trei lucruri: primul, să dobândesc o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
patra adăugire nu se va pune în practică niciodată în biserică, de față cu alții, ci în taină, ca de pildă acasă etc. 89. A treia notă. Când acela care face exercițiile încă nu a găsit ceea ce dorește, precum lacrimi, consolări etc., este de folos să facă de multe ori schimbări 3 la mâncare, la somn, cât și în alte feluri de pocăință; schimbările să fie astfel făcute încât să se facă pocăință două sau trei zile și alte două sau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
RELUARE A CELUI DINTÂI ȘI A CELUI DE-AL DOILEA EXERCIȚIU. După rugăciunea pregătitoare și cele trei introduceri, se vor repeta primul și al doilea exercițiu, oprindu-se mereu asupra părților mai importante în care persoana va fi aflat cunoaștere, consolare sau dezolare, adăugându-se de asemenea, la sfârșit, un dialog și un Pater noster. 119. În această reluare, ca și în toate cele care urmează, se va ține aceeași rânduială a exercițiului care se ținea în reluările primei săptămâni, schimbând

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
se poată îndoi, un astfel de suflet evlavios urmează ceea ce îi este arătat; după cum au făcut sfinții Pavel și Matei, în urmarea lui Cristos, Domnul nostru. 176. Al doilea timp este atunci când se primește limpezime și cunoaștere îndeajuns, prin experiența consolărilor și a dezolărilor și prin experiența discernerii diferitelor spirite 1. 177. Al treilea timp este șcelț liniștit; șpersoanaț se va gândi înainte de toate pentru ce s-a născut omul, și anume pentru a-L lăuda pe Dumnezeu, Domnul nostru, și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
din ceea ce este potrivit, cu atât mai repede va afla măsura pe care trebuie să o țină în mâncare și băutură, din două motive: primul, pentru că, fiind astfel ajutat și dispus, de multe ori va simți mai bine semnele lăuntrice, consolările și inspirațiile dumnezeiești pentru a-i arăta măsura care i se potrivește; al doilea, dacă persoana se află în abstinență și fără multă forță trupească și râvnă pentru exerciții spirituale, va ajunge să înțeleagă mai ușor ceea ce i se potrivește

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
223. Al patrulea punct. Să chibzuiesc cum dumnezeirea, care părea să se ascundă în pătimire, apare și se arată acum atât de minunat în preasfânta înviere, prin adevăratele și preasfintele sale roade. 224. Al cincilea punct. Să privesc slujirea de consolare pe care Cristos, Domnul nostru, o împlinește, așa cum prietenii obișnuiesc să-și aducă consolare unii altora. 225. Dialog. Se va încheia cu unul sau mai multe dialoguri, în funcție de materia propusă, și un Pater noster. 226. Prima notă. În contemplațiile care

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
pătimire, apare și se arată acum atât de minunat în preasfânta înviere, prin adevăratele și preasfintele sale roade. 224. Al cincilea punct. Să privesc slujirea de consolare pe care Cristos, Domnul nostru, o împlinește, așa cum prietenii obișnuiesc să-și aducă consolare unii altora. 225. Dialog. Se va încheia cu unul sau mai multe dialoguri, în funcție de materia propusă, și un Pater noster. 226. Prima notă. În contemplațiile care urmează se vor parcurge toate misterele învierii în felul descris mai jos2, până la înălțare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
după cum se simte mai dispus și găsește mai multă evlavie, ținând ochii închiși sau ațintiți într-un loc, fără să-și plimbe privirea, să spună Pater și să zăbovească în cercetarea acestui cuvânt atât timp cât va găsi înțelesuri, comparații, savoare și consolare în cugetări potrivite unui astfel de cuvânt. La fel se va face cu fiecare cuvânt al șrugăciuniiț Pater noster și al oricărei alte rugăciuni cu care ar dori să se roage în felul acesta. 253. Prima regulă este că, în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
Christi, Salve Regina 3, cu voce tare sau în gând, în felul obișnuit. 254. A doua regulă este că, dacă cel care contemplă rugăciunea Pater noster va găsi în vreun cuvânt sau două materie îmbelșugată de cugetare, și savoare, și consolare, să nu caute să treacă mai departe, chiar dacă ar petrece toată ora cu ceea ce află în ele; și, încheind-o, va spune ce a rămas din Pater noster, în felul obișnuit. 255. A treia regulă este că, dacă a zăbovit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
se petrece contrariul primei reguli; pentru că aici este propriu spiritului rău să muște, să întristeze și să pună piedici, neliniștind cu motive neîntemeiate, ca nu cumva să înainteze; și propriu șspirituluiț cel bun șesteț să încurajeze, să întărească, să aducă consolare, lacrimi, inspirații și liniște, ușurând și îndepărtând oricepiedică, ca șpersoaneleț să înainteze în toată lucrarea cea bună. 316. A treia regulă, despre consolarea spirituală. Numesc consolare atunci când în suflet este cauzată vreo mișcare lăuntrică ce ajunge să înflăcăreze sufletul de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
ca nu cumva să înainteze; și propriu șspirituluiț cel bun șesteț să încurajeze, să întărească, să aducă consolare, lacrimi, inspirații și liniște, ușurând și îndepărtând oricepiedică, ca șpersoaneleț să înainteze în toată lucrarea cea bună. 316. A treia regulă, despre consolarea spirituală. Numesc consolare atunci când în suflet este cauzată vreo mișcare lăuntrică ce ajunge să înflăcăreze sufletul de iubire pentru Creatorul și Domnul său; și, prin urmare, nu poate iubi în sine, nici o creatură de pe fața pământului, ci numai întru Creatorul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
să înainteze; și propriu șspirituluiț cel bun șesteț să încurajeze, să întărească, să aducă consolare, lacrimi, inspirații și liniște, ușurând și îndepărtând oricepiedică, ca șpersoaneleț să înainteze în toată lucrarea cea bună. 316. A treia regulă, despre consolarea spirituală. Numesc consolare atunci când în suflet este cauzată vreo mișcare lăuntrică ce ajunge să înflăcăreze sufletul de iubire pentru Creatorul și Domnul său; și, prin urmare, nu poate iubi în sine, nici o creatură de pe fața pământului, ci numai întru Creatorul tuturora. La fel

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
când șsufletulț varsă lacrimi care îl mișcă spre iubire pentru Domnul său, sau șlăcrimeazăț din durere pentru păcatele sale sau pentru pătimirea lui Cristos, Domnul nostru, sau pentru alte lucruri drept orânduite spre slujirea și lauda Sa. În sfârșit, numesc consolare orice creștere în speranță, credință și iubire și orice bucurie lăuntrică ce cheamă și atrage spre cele cerești și spre propria mântuire a sufletului, dându-i tihnă și pace în Creatorul și Domnul său. 317. A patra regulă: despre dezolarea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
el, pornirea spre lucruri josnice și lumești, neliniștea pricinuită de felurite tulburări și ispite, împingând spre necredință, fără speranță, fără iubire, întru totul cuprins de delăsare, nepăsare, tristețe și ca și cum ar fi despărțit de Creatorul și Domnul său. Pentru că, așa cum consolarea se opune dezolării, tot la fel gândurile care se nasc din consolare se opun gândurilor care se nasc din dezolare. 318. A cincea regulă. În vreme de dezolare să nu se facă niciodată schimbări, ci să se rămână ferm și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
și ispite, împingând spre necredință, fără speranță, fără iubire, întru totul cuprins de delăsare, nepăsare, tristețe și ca și cum ar fi despărțit de Creatorul și Domnul său. Pentru că, așa cum consolarea se opune dezolării, tot la fel gândurile care se nasc din consolare se opun gândurilor care se nasc din dezolare. 318. A cincea regulă. În vreme de dezolare să nu se facă niciodată schimbări, ci să se rămână ferm și statornic în propunerile și hotărârea în care se afla în ziua de dinaintea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]