644 matches
-
care, atât în răsărit cât și în apus, germanii se retrăgeau neîncetat), cât și situația din Germania. Tot mai mulți conspiratori au ajuns să creadă că mai aveau o singură șansă - și anume prin lichidarea lui Hitler. Pentru mulți dintre conspiratori, complotul împotriva lui Hitler a început să capete o importanță mai degrabă pentru salvarea onoarei ofițerilor, familiilor lor și armatei, părând tot mai evident că evenimentul ar fi avut consecințe din ce în ce mai mici pentru cursul istoriei. Este surprinzător că, după luni
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
centrul Berlinului. Această poziție îi permitea să participe la conferințele militare ale lui Hitler, atât în Prusia Răsăriteană, cât și la Berchtesgaden. Stauffenberg era astfel în măsură să atenteze la viața lui dictatorului, cu ajutorul unei bombe sau al unui pistol. Conspiratorii nu fuseseră multă vreme de acord cu ideea asasinării dictatorului din motive etice sau religioase, dar și-au schimbat poziția, poate și ca urmare a unor mărturii despre exterminarea la Auschwitz a aproximativ 250.000 de evrei unguri - punctul culminant
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
cu ideea asasinării dictatorului din motive etice sau religioase, dar și-au schimbat poziția, poate și ca urmare a unor mărturii despre exterminarea la Auschwitz a aproximativ 250.000 de evrei unguri - punctul culminant al Holocaustui. Între timp, de partea conspiratorilor a fost adus un nou aliat important, generalul Carl-Heinrich von Stülpnagel, comandantul militar al trupelor de ocupație din Franța, care urma să preia controlul Parisului după asasinarea lui Hitler și să negocieze cu forțelel aliate un armistițiu imediat. Complotul era
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
auzite și de Stauffenberg, conform cărora Gestapoul ar fi aflat de conspirație și că urmau să aibă loc arestări masive. Se pare că a fost o alarmă falsă, dar zvonurile au fost suficient de îngrijorătoare pentru a-i determina pe conspiratori să acționeze imediat. La ora 10:00 a zilei de 20 iulie, Stauffenberg a zburat la cartierul general de la Rastenburg ca să participe la o nouă conferință militară cu Hitler. Din nou, Stauffenberg avea o bombă în geantă. De menționat că
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
The Shed este o organizație criminală în serialul de televiziune Alias. Liderul ei a fost, inițial, Gordon Dean, iar mai târziu Kelly Peyton, deși amândoi răspundeau unui grup mai mare: Prophet Five. Prophet Five era un fel de grup conspirator în cel de-al cincilea sezon din Alias. Sediul organizației Prophet Five se afla în Barcelona, Spania, care mai avea birouri ale grupului Shed în Praga, Cleveland, Seattle, Chicago și St. Louis. Prophet Five a fost început, cândva în timpul anilor
The Shed/Prophet Five () [Corola-website/Science/310688_a_312017]
-
încurajând chiar o mișcare separatistă între moldoveni și munteni. La Iași, în fruntea acțiunilor secesioniste se afla prințul Costache Moruzzi, uneltind cu Rusia. El conducea un grup energic, compus din Nicolae (Nunuță) Rossetti-Roznovanu, Teodor Boldur-Lățescu, N. Ceaur-Aslan, ș.a. De partea conspiratorilor se afla și Mitropolitul Calinic Miclescu, pe care Titu Maiorescu îl numește “ușorul la minte Mitropolit Calinic”. Părerea mentorului Junimii era evident subiectivă, pentru că, așa cum remarca N. Iorga, “tânărul și mlădiosul Calinic Miclescu era un ierarh ce aparținea mai mult
Calinic Miclescu () [Corola-website/Science/310823_a_312152]
-
și peste 30 de răniți în rândul soldaților și peste 100 de morți și răniți dintre răzvrătiți. Baricada din fața reședinței Roznovanu a fost dărâmată, soldații l-au arestat pe Nunuță Roznovanu și ...”au tras de picioare de sub canapele” pe alți conspiratori aflați în situație disperată. Calinic Miclescu se alege cu o rană, fiind ajutat de diaconul Ion Creangă care, împreună cu colegul său, Ienăchescu, îl ascund în pivnița unei case din apropiere, salvându-i astfel viața. Mitropolitul, travestit cu caftan evreiesc, s-
Calinic Miclescu () [Corola-website/Science/310823_a_312152]
-
fi făcut ca întreaga armată să treacă de partea lor și toți militarii s-ar fi arătat gata să lupte împotriva aliaților. Optimismul exagerat i-a ghidat pe rebeli, în ciuda lipsei de sprijin din partea celor mai importanți superiori ai lor. Conspiratorii au decis ca regimentul de gardă să preia controlul asupra palatului la ora 2:00. Orele care au trecut până la această oră au fost folosite pentru convingerea superiorilor lor din armată să se alăture acțiunii. Cam în acest timp, generalul
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
comandantul primului regiment de gardă imperială, când acesta din urmă a refuzat să se alăture complotului. După aceasta, Hatanaka s-a folosit de o ștampilă oficială pentru a autoriza Ordinul strategic nr. 584 - un set de ordine false concepute de conspiratori, prin care se urmărea întărirea forțelor care ocupau un număr de clădiri oficiale, cu scopul declarat al „protejării” împăratului. Poliția palatului a fost dezarmată și toate intrările au fost blocate. Pe parcursul nopții, rebelii au luat prizonieri 18 oameni, printre acești
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
Robert Poley într-o casă (nu într-o tavernă așa cum se spune adesea, chiar și în unele biografii) în Deptford, casă deținută de văduva Eleanor Bull. Toți trei erau angajați ai familiei Walsingham. Skeres și Poley au ajutat la prinderea conspiratorilor în complotul Babington. Frizer era un servitor de-al lui Thomas Walsingham. Martorii au declarat că Frizer și Marlowe s-au certat asupra manifestului, schimbând "tot felul de cuvinte răutăcioase". Mai târziu, pe când Frizer stătea la masă între ceilalți doi
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
avea documente referitoare la această conspirație și la trădarea lui Pichegru. Napoleon îl trimite atunci pe generalul Augereau împreună cu armata sa la Paris, unde acesta afișează trădarea lui Pichegru pe străzi: este lovitura de stat din 4 septembrie 1797. Principalii conspiratori, ca Pichegru și Barthélémy, sunt arestați și deportați în Guyana. Alții, precum Carnot și Vaublanc, reușesc să fugă. Vaublanc părăsește Parisul, atunci sub asediu, și se ascunde cu ajutorul lui Rochambeau. Trecând prin Elveția, se exilează în Italia sub diverse deghizări
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
intervină în Italia cu trupe. Temându-se că își va pierde tronul, totuși, Ludovic-Filip nu a intervenit în revolta planificată a lui Menotti. Ducele de Modena și-a abandonat susținătorii săi "Carbonari", l-a arestat pe Menotti și pe ceilalți conspiratori în 1831, și încă o dată și-a cucerit ducatul cu ajutor din partea trupelor austriece. Menotti a fost executat și ideea unei revoluții în Modena a căzut. În același timp, alte insurecții au apărut în regiunile Bologna, Forlì, Ravenna, Imola, Ferrara
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
cel mai vechi în grad, trebuie să preia comanda jandarmeriei. Se afirmă că a intervenit și Eugen Cristescu care ar fi îndemnat ofițerii prezenți să nu asculte de ordinele gen. Anton, șeful de stat-major al jandarmeriei, care se găsea printre conspiratorii din cercul palatului regal. De asemenea, ar fi afirmat că germanii "într-o oră vor ocupa orașul" și că "îi vor pedepsi pe cei care au dat lovitura de stat". De asemenea, se afirmă că Tobescu ar fi dat ordin
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
Speer, deoarece el a avut succes în această dezbatere Hiler a cîștigat și el „deoarece el m-a dorit de partea lui și m-a avut” Numele lui Speer a fost inclus pe lista unui guvern de după Hitler imaginată de conspiratorii din spatele atentatului de asasinare a lui Hitler de la 14 iulie 1944. Lista avea un semn de întrebare și o notă „va fi obținut” alături de numele lui care e probabil că l-ar fi salvat de execuție după eșecul atentatului. Până în
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
încrederea în victoria țării sale de origine. Liberalii radicali au pus la cale o acțiune de înlăturare a domnitorului, organizând mai multe centre din care să pornească mișcarea: București, Ploiești, Craiova, Pitești, Buzău, precum și din tabăra militară de la Furceni. Principalii conspiratori erau C. A. Rosetti, Ion C. Brătianu, Eugeniu Carada - colaborator apropiat al lui Ion C. Brătianu, prim redactor al ziarului „Românul” condus de C. A. Rosetti, Constantin Ciocârlan - fost prefect al Poliției Capitalei, maiorul C. Pilat (ginerele lui C. A
Republica de la Ploiești () [Corola-website/Science/305917_a_307246]
-
C. A. Rosetti), Alexandru Candiano-Popescu și dr. D. Sergiu. Acțiunea a fost planificată pentru noaptea de 7/8 august 1870, dar ofițerii de la Furceni au propus amânarea acesteia pentru a se vedea rezultatul războiului dintre Franța și Prusia. Unul dintre conspiratori, Candiano Popescu de la Ploiești, nu a acceptat această amânare. El avea să explice că a procedat astfel din două motive: 1) Primul, de ordin intern, fiind hotărât să dea „o lecție de protestare energică” contra înclinărilor domnitorului străin și a
Republica de la Ploiești () [Corola-website/Science/305917_a_307246]
-
datora situației internaționale. El era convins că Franța va fi biruitoare și se temea că la încheierea tratatului de pace aceasta să „găsească pe tronul României un Hohenzollern“. În noaptea de 7/8 august, Candiano Popescu și grupul său de conspiratori au ocupat prefectura și telegraful din Ploiești. Încă din zori, clopotele bisericilor au început să bată, iar populația s-a adunat în centrul orașului. Aici, în fața mulțimii, Candiano Popescu a citit o telegramă, pe care ar fi primit-o de la
Republica de la Ploiești () [Corola-website/Science/305917_a_307246]
-
dar a fost prins la Buzău. În Proclamația Consiliului de Miniștri către cetățenii români se aprecia că o „tentativă atât de nebună, cât și de criminală a fost încercată la Ploiești”, iar „criminalii vor da seamă justiției de faptele lor”. Conspiratorii au fost trimiși în fața Curții de Jurați din Târgoviște. Aceștia s-au apărat, invocând faptul că o acțiune similară a avut loc în noaptea de 11/12 februarie 1866, când a fost înlăturat domnitorul Alexandru Ioan Cuza, act în urma căruia
Republica de la Ploiești () [Corola-website/Science/305917_a_307246]
-
pestilențial și pentru a ascunde faptul că împăratul murise sfetnicii săi au adus în preajma caleștii imperiale, în care se afla cadavrul acestuia, care cu pește, pretextând ca Huangdi poftește să servească așa ceva . În timpul călătoriei de întoarcere spre capitală, cei doi conspiratori au conceput planuri pentru o lovitură brutală de palat. Qin Shi Huangdi îl desemnase, în unul din ultimele sale decrete și fără știrea curții, pe fiul cel mare ca successor la tronul dinastiei . Prințul se afla la acel moment în
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
Gustave Bertrand, autorul primei cărți publicate despre "Enigma" (1973), pe care Rejewski, la sugestia lui Bertrand, a început să o traducă în poloneză. Cu câțiva ani înainte de a muri, Rejewski a spart corespondența cifrată a lui Józef Piłsudski și a conspiratorilor săi socialiști polonezi din 1904. La 12 august 1978, a fost decorat cu Ordinul Polonia Restituta în grad de Ofițer. Rejewski, care suferea de inimă de multă vreme, a murit de infarct miocardic acasă, la 13 februarie 1980, la vârsta
Marian Rejewski () [Corola-website/Science/314009_a_315338]
-
dictator pe viață. Ambiția lui Cezar de a da o noua formă Romei l-a făcut să fie temut de către aristocrația senatoriala care a uneltit o conspirație împotriva sa. Pe la idele lui martie (15 martie) 44 î.Hr., un grup de conspiratori conduși de Cassias și Brutus, îl asasinează pe Cezar prin înjunghiere. Dar în loc să se reinstaureze republica, urmează 13 ani de război civil. Marcus Antonius, prietenul și camaradul de oaste al lui Cezar, pretinde a fi succesorul acestuia. Totuși, nepotul și
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
din Mamaia. Scopul acelei întâlniri a fost descris de către autorități ca fiind ""instigare la acte de sabotaj împotriva ordinii de stat"". Ca urmare a unei trădări, Siguranța Statului a aflat de întrunire și i-a arestat pe toți cei cinci conspiratori. După o judecată sumară efectuată de către Curtea Marțială de pe lângă Comandamentul Militar Teritorial din București, Filimon Sârbu a fost condamnat prin sentința judecătorească din 4 iulie 1941 la pedeapsa cu moartea, ceilalți patru activiști judecați în același caz fiind condamnați la
Filimon Sârbu () [Corola-website/Science/314136_a_315465]
-
(sau Koson) a fost rege al dacilor după domnia lui Burebista. Se presupune că printre conspiratorii împotriva regelui Burebista s-a aflat și Koson. De la regele Koson au rămas monedele de aur, cosonii, care îi poartă numele. Istoricul Florus amintea: „Dacii trăiesc nedezlipiți de munți. De acolo, sub conducerea regelui Cotiso” (în realitate Koson?), „"Cotisonis regis
Coson () [Corola-website/Science/314389_a_315718]
-
roman Diogenes este și el autorul unei încercări de uzurpare a coroanei, pe care plănuise să o obțină cu sprijinul pecenegilor ce urmau să se pună în serviciul lui, înaintând asupra capitalei. Complotul a fost descoperit prin trădarea unuia dintre conspiratori. Evenimentul se plasează la sfârșitul domniei lui Constantin al X-lea Ducas sau îndată după moartea acestuia, izvoarele nefiind clare asupra acestui punct. Conform lui Attaliates, Roman Diogenes ar fi fost judecat de senat și condamnat la exil-procesul a avut
Roman Diogenes () [Corola-website/Science/314927_a_316256]
-
o mișcare națională cuprinzătoare care urmărea eliberarea popoarelor subjugate de turci în Balcani și crearea „Republicii Balcanice”. El a fost arestat împreună cu un număr de susținători de către autoritățile austro-ungare în Trieste în1797 și mai apoi predat autoritățior otomane. Rigas și conspiratorii săi au fost executați prin strangulare la Belgrad în iunie 1798, iar trupurile lor au fost aruncate în Dunăre. Moartea lui Rigas nu a făcut decât să întețească flacăra naționalismului elen. Poemul său naționalist "Thourios" (Cântec de luptă) a devenit
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]