641 matches
-
ceea ce nu vrea. Violul este prin excelență expresia absenței consimțământului, dar și a absenței dorinței, așadar supunere totală. Violul indică faptul că subiectul este obligat să suporte o situație sau să acționeze într-o direcție de care are oroare (realitate constrângătoare), are pulsiuni reprobabile sau, dimpotrivă, o conștiință morală prea puternică (activitate psihică constrângătoare). Loviturile simbolizează obstacolele și încercările ce jalonează evoluția subiectului. Dacă este lovit în vis, înseamnă că forța sa interioară este pusă la încercare. Trebuie să își arate
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
absenței dorinței, așadar supunere totală. Violul indică faptul că subiectul este obligat să suporte o situație sau să acționeze într-o direcție de care are oroare (realitate constrângătoare), are pulsiuni reprobabile sau, dimpotrivă, o conștiință morală prea puternică (activitate psihică constrângătoare). Loviturile simbolizează obstacolele și încercările ce jalonează evoluția subiectului. Dacă este lovit în vis, înseamnă că forța sa interioară este pusă la încercare. Trebuie să își arate determinarea, capacitatea de a «primi lovituri». Loviturile de palmă peste față reprezintă jignirile
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
a semnat cu variante contrase (Car.), cu inițială (C.),cu unele compuse care conservau etimonul și indicau originea (Palicar), cu nume preluate din patrimoniul culturii europene antice sau renascentiste care orientează spre o anumită concepție de viață eliberată de norme constrîngătoare (Falstaff, Nastratin, Hans) sau înglobează o nuanță de autoironie și aptitudini de travestire (Zoil, Farsor); Eminescu și Delavrancea refereau la Caragiale printr-un apelativ de distanțare (grecul, grecule) însă pentru mai tînărul Zarifopol, cel care ar fi dorit să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
spiritul primei generații de la Annales, precum și în spiritul unei mari libertăți intelectuale egalate doar de o permanentă deschidere spre nou, a făcut din Natalie Zemon Davis un critic eminent și convingător al postmodernismului istoriografic în ceea ce are el pernicios, superficial, constrângător. Ar trebui ca și cititorii români să mediteze asupra unor Hayden White și Natalie Zemon Davis, pentru a înțelege că realitățile cultural-ideologice ale lumii de azi sunt extrem de complexe, ireductibile la dihotomii. Ca și sistemele de ecuații în raport cu ecuațiile, sistemele
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cuantificarea Metodele descriptive Sistemele închise Sistemele deschise Transmiterea informației Stocarea informației Comportamentul Ideile Elementele cognitive Elementele indiciale În prima ipostază, lumea socială este privită ca un univers de obiecte, evenimente, oameni și idei care au o existență obiectivă, exterioară și constrîngătoare, iar în cea de a doua ipostază, lumea este văzută ca un cadru simbolic, structurat grație definițiilor și semnificațiilor negociate care guvernează comportamentul. În prima ipostază, comunicarea este mecanismul care conectează, prin informație, diferitele activități între ele și cu mediul
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
a normelor sociale care se înscriu în sfera noțiunii de "moralitate". Acest nivel include solicitări ferme sau constrângeri în ceea ce privește comportamentul individului. Fiecare cultură insistă pe aceste norme sociale care sunt considerate necesare pentru stabilitatea și prosperitatea grupului. Ele sunt norme constrângătoare ce reflectă în substratul lor valorile și credințele grupului, ideile lui fundamentale de bine și de rău. Ele sunt strict obligatorii și nerespectarea lor atrage sancțiuni juridice și de altă natură. Legile sunt norme sociale însoțite de prevederi obligatorii și
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
în hotărârea accepțiunilor („Este denumită de noi o donna demonicata pornind de la punctul de vedere al mentalității medievale, deoarece, privită dintr-o perspectivă modernă, apare în ipostaza de personaj bine conturat, rotund, care se revoltă contra unui sistem social inegal, constrângător, injust, dobândind astfel valențe pozitive” p. 16 și p. 57 pentru donnele angelicate). Viziunea asupra universului și a vieții, prezentată prin intermediul capodoperelor medievale, pune problema pendulării autorilor între două extreme, uneori misogini, alteori protofeminiști, dar dincolo de această ezitare, pe care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
avea o viață. Este denumită de noi o donna demonicata pornind de la punctul de vedere al mentalității medievale, deoarece, privită dintr-o perspectivă modernă, apare în ipostaza de personaj bine conturat, rotund, care se revoltă contra unui sistem social inegal, constrângător, injust, dobândind astfel valențe pozitive. Donna demonicata nu face un pact cu maleficul pentru dobândirea unor bunuri materiale sau spirituale, ci cu destinul, cu viața, pariază cu sine însăși că are calitățile și voința de a se impune în universul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
acela de a nu urma exemplul femeii obediente până peste marginile firii. Femeia locvace, recte târgoveața din Bath, își folosește cuvintele ca adevărate arme, avem un adevărat război al sexelor în planul acesta al discursurilor rostite, este răbufnirea feminină închisă constrângător de o societate patriarhală misogină. Negustorul, dar și hangiul, alți pelerini din universul Povestirilor din Canterbury, trăiesc experiența unor căsnicii nefericite, soțiile lor se remarcă prin violență, agresivitate, autoritate și dorință de a controla totul. Certăreața soție a lui Harry
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
preluat din opera lui Boețiu sau din Romanul Trandafirului, opere pe care, de altfel, le-a tradus în limba engleză. Apare și în Povestirea scutierului, atunci când șoimanca își portretizează iubitul trădător și subliniază nevoia acerbă de libertate, de evadare din constrângătoarele precepte și canoane patriarhale, ce atentau nu doar fizic, ci și emoțional, la posibilitatea femeii de a se manifesta ca o creatură independentă în cadrul căsătoriei, dar și al relațiilor amoroase.87 Exemplele din regnul animal, deși de o factură simplă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
apreciază personajele feminine, este un filogin pentru că le conferă o putere subversivă față de un sistem patriarhal vetust.461 Discursul nevestei din Bath ne permite să identificăm o încercare a personajului feminin de a se autodefini, de a depăși barierele impuse constrângător de limbaj sau de societate. Târgoveața este o autoritate în domeniul ei, poate fi comparată cu personaje istorice cum ar fi Christine de Pisan sau Simone de Beauvoir. „Deși reprezintă un personaj literar, deseori este abordată în critica literară într-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de „virilă” ca cea a întreruperii firului vieții), dar toată tragedia ar fi putut fi evitată dacă cei doi îndrăgostiți ar fi fost mai experimentați, dacă societatea din care făceau parte nu le-ar fi impus niște reguli atât de constrângătoare, nu i-ar fi împins la o moarte inutilă și, de aceea, cu atât mai dureroasă. Didona, femeie puternică, întemeiase Cartagina, nu este lipsită de farmec: „Ca soarele frumoasă-ntre frumoase,/ [...] Își dobândise strălucit renume/ De lamură-a reginelor din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Nu mai sunt distanțați de personajele lor, se află de fapt, prin intermediul naratorilor, în mijlocul acestora (este cazul lui Chaucer, prin naratorul care îi poartă numele). Boccaccio și Chaucer aduc eliberarea dintr-un mediu preponderent teologic, saturat de canoane și precepte constrângătoare (care are ca emblemă angelicul, ce în povestirile lor va cunoaște o demitizare), spre o lume dezordonată, dar firească și pitorească 1048 (aceea a demonicului, ilustrând mai mult dionisiacul sau epicurismul), doi termeni ce constituie, în cadrul abordării noastre, concepte de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este predominant prescriptiv, mai ales când sunt în clasă elevi cu dificultăți de învățare. În ciuda caracterului prescriptiv, forma discursului didactic, care îmbracă haina metaforei, comparației, personificării, alegoriei etc., este apreciativă. Pentru ca școala să nu fie percepută de elevi ca fiind constrângătoare, autoritară și plictisitoare, profesorul trebuie să nu utilizeze excesiv prescriptorii. El își poate ,,camufla" adevăratele intenții, scopuri, obiective prin utilizarea secundară a celorlalte semne lingvistice (designative, apreciative) și nonlingvistice (gestică, mimică, postură, contact vizual etc.). De asemenea, poate apela la
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
spune că este pe drumul cel bun și că oamenii îi acordă (mult) credit. Nevoia de aprobare socială se referă la nevoia ca persoanele din jur, cei cu care interacționăm, să ne aprobe gândurile, deciziile, comportamentele și acțiunile. Or, această constrângătoare și generală nevoie nu poate fi satisfăcută decât în și prin relațiile interumane. Sunt situații însă când, uneori, dorința exagerată de a ne satisface această trebuință duce la un comportament obedient. Liderul (sau grupul) poate specula oricând o asemenea trebuință
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
poziția, să ne susținem punctul de vedere fără a ne lăsa purtați și transformați de definiția pe care ne-o dă celălalt. Acest eroism în cotidian de care ne amintește J. Salomé (2002) reprezintă "o formă de opoziție față de forțele constrângătoare și rareori precizate sau denunțate ale terorismului relațional care bântuie, se impune și își lasă amprenta sub forme diverse și subtile sau izbucnește în variantele violente, atât în relațiile apropiate, intime, conjugale sau parentale, cât și în contexte mai largi
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Lacroix (2009 p. 56). De altfel, așa cum remarca și J. Baudrillard, societatea actuală este o societate a hipertrofiilor. Nu ne miră faptul că și idealul cerut de ea este unul hiperdimensionat. Ne aflăm în fața unor norme de excelență tot mai constrângătoare. Suntem somați de o voce invizibilă și de o voință generală să fim (mereu) cei mai buni. "Suntem tiranizați de un "absolut al sinelui" care se instalează în interioritatea noastră ca un judecător nemilos, în ochii căruia nimic din ceea ce
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
riscau să pună probleme Într-o bună zi. Pe de altă parte, dădea dovadă de o posesivitate pe care cu greu o suportam. S-a Întâmplat pe nepusă masă: dintr-odată, n-am mai răbdat. Totul În această relație devenise constrângător, sufocant. M-am hotărât să o rup. Nu a fost dureros, așa că am avut o senzație de libertate absolut Îmbătătoare, chiar și În momentele când mă simțeam apăsată de singurătate. c) Tranzitele lui Uranus la Mercur Conjuncție Dispoziție: Iată un
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
relațională activă, prieteni originali... Capcană: Să sacrifici prezentul pentru viitor, și tot ce-ai dobândit, pentru noutate... Opoziție sau careu Dispoziție: În majoritatea timpului, individul este nerăbdător și intransigent cu cei cu care Își Împarte viața. Dacă situația lui este constrângătoare Într-un fel sau altul, va lua măsuri radicale cu scopul de a se simți mai liber. Atât În plan afectiv, cât și artistic, adoptă adesea o atitudine provocatoare. Evenimente: În majoritatea cazurilor, avem de-a face cu schimburi importante
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
fără îndoială exagerări și temeri inutile, este adevărat că valorizăm din ce în ce mai mult puritatea aerului și a apei, pro-tecția mediului, gestionarea responsabilă a producției și consumului. Aceste valori ne-au incitat să ne modificăm comportamentele și să întreprindem o acțiune legislativă constrângătoare. Familia Nu am menționat încă una dintre valorile centrale ale societății noastre, familia. Motivul nu se poate localiza nașterea acestei valori la o dată anume. Instituția familiei traversează întreaga noastră istorie. În timpul secolelor în care a predominat creștinismul, căsătoria care stă
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Realitatea mondializării" nu e oare creată de un non-imposibil care se extinde pe întreaga planetă? Nu-i așa că, pentru că ne spunem că este imposibil să nu aibă loc, să nu se extindă, mondializarea devine o realitate din ce în ce mai reală, adică din ce în ce mai constrîngătoare? Nu suntem convinși oare că există o realitate o constrîngere, o logică economică și tehnologică care determină întreprinderile să nu poată să nu fie într-o competiție din ce în ce mai acerbă la scară planetară? Toată lumea trebuie să participe, nimeni nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Astfel, descrierea învățării complexe și a schimbării identitare care ni se oferă este limitată sub două aspecte. Mai întâi, problematica centrală rămâne cea a cooperării în anarhie. Anarhia este privită ca fiind reproductivă, și nu transformativă; ea generează un mediu constrângător, nu unul permisiv. În consecință, instituționalismul nu oferă o descriere sistematică a felului în care selecția culturală poate fi încurajată de sistemul internațional însuși. În al doilea rând, instituționalismul nu oferă nici o descriere sistematică a condițiilor în care sistemul internațional
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Waltz începe prin delimitarea abstractă a unui sistem politic internațional, înțeles ca sistem de state. Un enunț teoretic fundamental este acela că interacțiunile din acest sistem suportă efectul regulator al structurii sistemului. Structura este definită drept un set de condiții constrângătoare ce afectează comportamentul actorilor, modelând astfel procesul politic din sistem. Structura face posibilă însăși conceptualizarea sistemului, este un concept la nivel de sistem. În definirea ei nu trebuie incluse elemente care țin de atributele sau interacțiunile unităților, pentru că astfel s-
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
că aceluiași sentiment îi putem asocia un evantai larg si eterogen de semnificații . Intuiția este deci neclară, și întrucât ne putem face iluzii asupra resorturilor deciziilor noastre, întrucât putem să considerăm alegerea noastră liberă, chiar atunci când ea a fost dictată constrângător de modelele culturale , de criteriile sociale de valorizare, de prejudecăți sau pasiuni , de fenomene de alienare , ea nu este nici probantă. Intuiția libertății pune problemă, dar nu se rezolvă . A trebuit să se desfășoare un îndelung efort de meditație filosofică
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
definită deci, din această perspectivă, ca facultatea de a decide fără a fi determinat de nici un mobil sau motiv. Ea presupune deci un act voluntar de dominare a impulsurilor și a pasiunilor, eliberarea de prejudecăți și iluzii, de orice solicitări constrângătoare asupra eului, care putea să privilegieze un mobil de acțiune, față de altul. Nu indiferența involuntară sau patologică (schizofrenică), ci indiferența deliberată, voluntară este indiciul unei asemenea libertăți, care are drept corolar pentru Bossuet refuzul sistematic al angajării, iar pentru Merleau
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]