1,465 matches
-
în chip nevazut, pentru a oferi un buchet de 19 trandafiri roșii lui Eusebiu Damian, fostul secretar al lui Pandele, acum căsătorit cu Valeria Nistor. Nu întâmplător sunt aleși trandafirii, căci ei sunt „semn al renașterii, ca orice floare, al contemplației prin sugestia de spațiu închis, de recipient al misterului, trandafirul este și floarea eroului mort, căci s-a născut din sângele lui Adonis, pe când acesta agoniza; moartea zeului reprezintă repetarea actului cosmogonic [...]. De asemenea, trandafirul mai este și simbol al
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
după cum spune Marian Popa, contemplarea e "un act solitar". După Bernardin de Saint-Pierre (care distinge "vederea de pasăre" din vârful munților și "vederi ale omului" pe cele din fundul văilor) criticul notează: "O perspectivă strivește și alta eliberează, printr-o contemplație echivalentă în dispersiunea până la atomizare sau cu ruga, care e concentrare absolută".25 În contemplarea eminesciană a "surelor văi de chaos" e o privire suverană 26 pe care doar lumina o poate da. Tablourile înfățișate de poet sunt jocuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cercului corespunzător eterului-simbolizat în alchimie prin cerc (...). Dialectica pătratului și cercului simbolizează dialectica pământului și cerului, al materialului și spiritualului"5. Această perspectivă asupra spațiului explică la M. Eminescu adâncimea viziunilor sale cosmice ("categoria departelui"E. Papu), dar și răceala contemplației de sfinx. Căci poetul a notat mai departe: "sfinxul e o-ntrebare și piramida un răspuns"6. Piramida-răspuns este fapta umană ridicată rebel spre cer, dar și un semn, din ev în ev, către "populii" din istorie: "Ca s-explic
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
sunet din trecutul vieții..." (Trecut-au anii). Despre inutilitatea mormintelor "pentru cei morți, dar care folosesc la cei vii" scrie și un alt poet al cimitirelor Ugo Foscolo. Cu poetul Cărții mormintelor (Carme dei Sepulcri) Eminescu mai are în comun contemplația înaltă, dincolo de religios și patimă, "deschisă vast deasupra secolelor și spațiilor."26 Efectul prin care lucrează Eminescu asupra cititorului este rembrandian: el izbutește acolo unde timpul e încremenit și cere reculegere. Prin "îngroșarea progresivă a clarurilor", prin distribuția culorii care
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
plină de sevă și bogăție?"15 4. Întreaga schelărie a panoramelor cosmice, pe alocuri greoaie și cu scări întinse în gol, ar putea părea doar un "somptuos alai funerar al corpurilor cerești"16 privit comod prin țevăria unui telescop, o contemplație rece. Dar înaintând din schelă în schelă ești prins în maëlstromul sur și absorbant al nopții universului, zguduit pas cu pas și înfiorat. Eminescu "lucrează" cinematografic: aici un plan în ralanti prin "văile de mite", aici un prim-plan pe
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Dar nu-i de-ajuns: ia una din lucrări și mi-o bagă sub nas, gata să mi-o vîre pe gît: Spune, îți place? Îmi place, zic. Și operațiunea se repetă cu încă cinci-șase pînze. Așa că, după minutele de... contemplație, simt nevoia să mărșăluiesc o oră pe trotuare. E și ăsta un fel de a-i cere celuilalt părerea. Ce s-o fi declanșînd în făptura bîntuită de orgolii, de îndoieli, de reușite și insatisfacții, încît confruntarea cu celălalt de ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fabulos muzeu. Cu deprimarea că doar alerg prin ea, galeria năucește, finalmente, prin senzația comprimării, aici, a secolului Renașterii Moderne (imprudență nominativă asumată, vai, în aceeași irațională fugă). Să extrag însă din mult prea solicitanta alergare ceva esențial: distanța de la contemplația de grad secund (barbiană?) a reproducerii (fie ea și ireproșabilă tipografic), la cea ca atare, în fața capodoperei. Distanță hipnotică, aș numi-o, pentru încărcătura... hermeneutică. Să vezi, o viață, " Dejunul pe iarbă" al lui Manet în mult răsfoitele albume și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ai celuilalt secol. S-o fi gîndit Nadar în vreo clipă de maximă faimă să-l concureze/ să-l submineze pe gigantul Delacroix, pe care-l și fotografiase? Își cunoștea bine lungul nasului. De revenit la momentul inițial, cel al contemplației computerizate. Dar ce contemplă junele navigator? (Care, spuneam, e și un dotat desenator.) Imagini superbe, pe ample suporturi, aparținînd unui nordic (al cărui nume nu l-am reținut/ n-am ținut să-l rețin, neajungînd, acesta, probabil niciodată, să fie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
25 (I, 264) Infusing sugerează ideea de "umed", și ideea alchimica de trecere, transfer între două lumi succesive pe scara ierarhică spirituală. 26 (I, 270) Sau "punerea / aducerea într-o stare contemplativa, de meditație". Este limpede legătură dintre "muse" (meditație, contemplație, gîndire adîncă) și "Muse" (muză). Astfel, se pare ca Blake atribuie femeii sensul de poartă-deschidere spre căutarea-revelarea adevărurilor nesfîrșite ale creației. Prin femeie se reintegrează conștiința omului în Absolut. Bărbatul și femeia sînt, în termeni lovinescieni, scurtcircuitul vîrfului creației intru
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ține seama de contextul ei zămislitor. Doar receptorii informați dinainte au posibilitatea de a „reface” (desigur, parțial) contextul apariției și intrării În lume a unei lucrări de artă. Iar această predispoziție se formează printr-un exercițiu serios de educație și contemplație. În al doilea rând, la nivelul unui muzeu apar noi relații de proximitate Între obiectele estetice, altele decât cele de origine, știut fiind faptul că, de multe ori, acestea figurau inițial de unele singure, Într-un teritoriu oarecum neutru (locuința
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
nopții, când contururile devin tremurătoare și parcă ireale. El este un descriptiv, limpede și luminos, de peisaje cu linii clare, un solar ahotnic de a se desfăta în splendoarea calmă a spațiului în care spiritul său se regăsește, cel mediteranean. Contemplația nu se fixează în reverie, beatitudinea se perturbă lesne, căci memorialistul, înclinat să vadă lucrurile mai mult sub latura lor amuzantă, nu se lasă în voia extazelor. Cu o vorbă de duh, cu o glumă, sublimul este iute readus la
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
acru făcut, lăsând loc liber feluritelor interpretări și, nu mai puțin, analogiilor biografice. „Mateiu Caragiale avea snobismul nobilitar, Își alcătuia un blazon și vâna ordine străine, el, care nu era În nici un chip aristocrat.”1 Aerele acestui „Despot Vodă al contemplației”, care iarna deschide ușile „cu mănuși de piele de Suedia” din simplul motiv că delicatele-i palme nu suportă atingerea metalului rece, care la 14 ani cunoaște toate ordinele nobiliare și le desenează În caietul de fizică, Îl amuză pe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a căror banalitate strigătoare la cer se salvează tocmai prin trăirea lor cu acea aiureală aburită, specifică acestui om, invariabil mahmur, ghiduș, părăsit de toate iubirile, înșelat de prieteni, însă revenind în chip irepresibil mereu la punctul de plecare) și contemplații înregistrate când cu voluptate estetizantă, când cu amarul tipic veșnicului perdant. Acesta este Personajul, iar în jurul lui roiesc pitoresc clasicele tipuri de gașcă și petreceri, nenumărate Monici, Gabriele, Consuele ce traversează în lung și-n lat cafenelele și restaurantele Bucureștiului
DINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286788_a_288117]
-
succinte, deschideri inteligente spre social și etic, sondări psihologice în eros (cu accente cvasimisogine). Pe Lucian Blaga, pe Al. A. Philippide, ca și pe alții îi tratează de sus, cu asprime (ulterior ajungând la dreapta măsură); la moderniști, conchidea el, „contemplația estetică se risipește într-un întins catalog de senzații” (opinie apoi atenuată). O briză de scepticism difuz planează peste filele solitarului, tentat la douăzeci de ani de generalizări: „O societate incultă are o mare superioritate asupra uneia semiculte; e lipsită
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
anostă într-o activitate poetică, iar defectul de care suferă devine un talent. Aparent lipsită de viață personală, ea observă de pe margine o realitate în care nu este implicată activ și reține toate micile drame ale colegilor de redacție; știința contemplației este dublată de o înțelegere afectuoasă a lumii. Imaginile disparate se fixează nu numai pe retină, ci și în conștiința unui martor. Narațiunea vie, ce surprinde detaliile unei existențe cotidiene cenușii, se îmbogățește cu planul amintirii, căci scriitoarea consideră, pe
BITTEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285751_a_287080]
-
Băbuțele, așezate pe banca lor, la câțiva metri mai încolo, aruncau din când în când priviri neliniștite - nu arareori vedeai printre tulpini, la fereastra deschisă, fața lată a „scandalagiului”. Capul lui parcă ieșea din pământ. Dar în clipele acelea de contemplație, Gavrilici stătea întotdeauna liniștit. Își dădea capul pe spate, ca și cum ar fi vrut să vadă cerul și strălucirea asfințitului printre crengile plopilor... Într-o zi, ajungând până-n podul acelei mari izbe negre, sub acoperișul încălzit de soare, am împins oblonul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
superioare” și „revenirea în Paradisul inferior”, despre urcarea „de la o lume la cealaltă” : „Așa, treaptă după treaptă, m-am ridicat până am intrat în palatul lui Mesia” (132, pp. 242-243). Ca un fel de șaman, rabinul hasidic coboară din înălțimea contemplației pentru a înălța spiritual întreaga comunitate, practi- când „coborârea în vederea ascensiunii”, cum se exprimă Moshe Idel (189, p. 313 ; vezi și 190, pp. 221-222). Tradiția hasidică spune că, la vârsta de treizeci de ani (cca 1730), Baal Șem Tov s-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
spiritual întreaga comunitate, practi- când „coborârea în vederea ascensiunii”, cum se exprimă Moshe Idel (189, p. 313 ; vezi și 190, pp. 221-222). Tradiția hasidică spune că, la vârsta de treizeci de ani (cca 1730), Baal Șem Tov s-a retras pentru contemplație într-o peșteră din nordul Carpaților Orientali, unde a avut parte de o revelație mistică. Era recunoscut ca vraci miraculos, vindecându-i pe oameni cu plante medicinale și talismane cu nume divine înscrise pe ele. Cum am spus, Moshe Idel
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Nu este necesar tabloul opozițiilor pertinente care urmează dihotomiei primordiale Cer/Pămînt, Spirit/Materie, Sacru/Profan. Fiecare cultură istorică, fiecare personalitate afectivă poate broda pe canavaua originară antitezele preferate: calitate contra cantitate; individ (sau elite) contra colectivitate, civilizație contra barbarie, contemplație contra activitate; nobil și om de rînd, eteric și greu, curat și murdar, unul și multiplul, artificial și natural, oraș și sat, negru și verde, trecător și peren, lemn și plastic etc. Combinații nedefinite care dau retoricii sacre a blestemului
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
natura sa metafizică. De aceea ea este și scump plătită. Revenit de unde a plecat, în peșteră, pentru a-i conduce și pe ceilalți în afara peșterii, unde se află el însuși, filosoful își pierde calitatea sa de filosof, om exclusiv al contemplației pure - theoria - pentru a deveni un om politic, angajat ca și conducător în procesul practic al acțiunii de eliberare a tuturor. Misiunea politică a filosofului și a filosofiei, așa cum le fixează Platon la vremea și pentru vremea sa, este una
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
desfășurarea dialogurilor: „discursurile-martor” din Banchetul sunt corelate în Phaidros cu discursul lui Lysias și critica socratică a acestui discurs. Brès vorbește în acest loc de „soluția platoniciană la problema iubirii” și o vede în trecerea de la iubire la Logos, de la contemplația iubirii (Banchetul) la logica iubirii (Phaidros). Mai întârzii aici asupra unui ultim aspect, unul tehnic și pe care îl văd născut în alegoria atelajului. Socrate trece de la nemurirea sufletului la felul lui de a fi, și pentru că o asemenea descriere
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
oferă niciun fel de pertinență. Nici ultima împărtășanie, administrată muribundului pentru a-l elibera de păcate înainte ca el să înfrunte judecata lui Dumnezeu. Același lucru în ce privește confirmarea adolescenților, căsătoria adulților, penitența credincioșilor sau ordonarea călugărului consacrat unei vieți de contemplație sau de acțiune în slujba lui Dumnezeu. Amaury recuză, refuză toate cele șapte sacramente. De unde o luptă fără cruțare contra profesioniștilor Bisericii, a preoților în primul rând, cei care asigură legea creștină în viața cotidiană, dar și ierarhia catolică până la
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
satisfacția de a fi așa. Tradiția opune plăcerile trupului și ale sufletului. Primele trec drept necinstite, cele din a doua categorie pot fi omise. Pe de o parte purceii, satisfacția bestială, lăcomia, sexualitatea, dezmățul - cunoaștem melodia; pe de altă parte, contemplația, prietenia, blândețea, conversația, meditația. Voluptas versus honestas: cei doi termeni ai acestei alternative permit în mod obișnuit distincția dintre libertin și oamenii care pot fi frecventați. Epicurianul emblematic al lui Lorenzo Valla nu-i al unui țopârlan: el ține la
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nu mai suntem într-un înveliș de mistere și sub un „transcendent care coboară”, ci într-un plan al „transcendentalului”, adică al întrebărilor despre „cum e cu putință”. Filosofia lui Moromete e o metafizică dialectică. Ea are dublul caracter de contemplație și de dialog. Contemplația (adică „teoria”, de la theoreo) nu este la Ilie Moromete doar o stare, o desprindere din actual, nu e pasivitate, ci dimpotrivă e act al conștiinței, e reflexivitate. Ea e, în adevăr, stare și desprindere, dar metodică
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
un înveliș de mistere și sub un „transcendent care coboară”, ci într-un plan al „transcendentalului”, adică al întrebărilor despre „cum e cu putință”. Filosofia lui Moromete e o metafizică dialectică. Ea are dublul caracter de contemplație și de dialog. Contemplația (adică „teoria”, de la theoreo) nu este la Ilie Moromete doar o stare, o desprindere din actual, nu e pasivitate, ci dimpotrivă e act al conștiinței, e reflexivitate. Ea e, în adevăr, stare și desprindere, dar metodică, adică își determină condiția
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]