1,290 matches
-
Philippide, el este îndeosebi un poet livresc, cu o tematică eterogenă la început și versuri descriptive, uneori prea explicite, când clasice, când libere, ca în Relief (1965) și Între foc și cenușă (1968), asumându-și treptat un soi de lirism contemplativ, ca în Umbra necesară (1971) și Culoarea anotimpurilor (1977). Poezia se ivește din reminiscențe ocazionate fie de peregrinări intelectuale în spații privilegiate (Flandra, Paris, Londra, Weimar ș.a.), fie din descifrări „didactice” ale sensurilor lumii pentru fiul său, în manieră cvasiargheziană
SOLOMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289787_a_291116]
-
hrăneau doar cu ierburile sălbatice pe care le culegeau de pe vârfurile munților; după ce le strângeau le consumau împreună cu profetul Isaia” (2, 10‑11). Cumpătarea, postul, fuga de lume și inspirația profetică sunt trăsături comune terapeuților, prezentați de Philon (De uita contemplativa), esenienilor și discipolilor lui Ioan Botezătorul. Referitor la cumpătare, cf. de asemenea exemplul recabiților (Ier. 35) și al lui Iuda Macabeul (2Mac. 5,27). . „Războiul cosmic” este menționat în treacăt de textul nostru (4, 14.18), poate datorită interesului scăzut
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și maxim. Ele sunt Însă, după deconstrucția lui Liviu Bordaș, numai trei și nici acelea atât de absorbite În practica yoghinică și În tehnicile de meditație. Nu aș merge Însă, asemenea lui, până la a susține că Eliade „nu era un contemplativ, ci un ambițios”, pentru că avea alternativ și complementar (când nu era confuz) aceste două trăsături și Încă vreo câteva duzini, toate ale unei substanțe proteice pe care nu o pot Înlătura nici măcar din haloul afinității pentru diferite forme de coincidentia
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
poet, îndatorat la începuturile sale și lui D. Bolintineanu sau lui Al. Depărățeanu. Idilele câmpenești, mai suave ori mai senzuale, dar oricum naive și edulcorate, pastelurile, respirând un aer bucolic, îl apropie de V. Alecsandri. E un temperament labil, când contemplativ, când exaltat, cu frecvente pendulări între euforie și deznădejde. Există în stihurile sale o tensiune către adâncimile celeste, o chemare, străbătută de un fior de neliniște, a altor orizonturi. Gustul pentru exotic își are aici una din surse. Leul, cu
SAVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289520_a_290849]
-
Primul volum de versuri al lui T. reunește notații lirice, caligrafii, miniaturi, confesiuni, în care palpitul unei sensibilități delicate e traversat - adesea ca de un fir subțire, diafan - de reflecție. Ulterior va scrie și poeme de alt gen, mai consistente: contemplative, meditative, „de sentiment”, multe în notă elegiacă. Autorul operează adesea cu mijloace ale prozodiei clasice, comunicând însă efuziuni romantice, bine temperate prin intelectualizare. Rețin atenția în special gingașe cadențe de timbru blagian postbelic: „Prăpăstii moi cu umbre calde / ivesc măceluri
TRANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290238_a_291567]
-
Contraponderea o susțin orațiile cu tentă expresionistă, unele cu ecouri din Ilarie Voronca: „Vai ție, naivă și mult prea-ncrezătoare / planetă, atât de îndrăgită de / cei mai pesimiști poeți! / Curând va începe un mare «boom»”. Majoritare numeric, piesele de atitudine contemplativă iau frecvent forma unor crochiuri, schițe de peisaj, inspirate de locuri diverse, de pe toate continentele (Teheran, New York, New Delhi etc). Proza, mai ales nuvelele, se remarcă prin virtuozitate, prin iscusința de a nara, de a provoca suspans și a-l
TRANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290238_a_291567]
-
ca trunchi și spirit deopotrivă: „Sufletul, forfota ochiului/ nici o tainică zvârcolire/ fereastra: de o parte a ei poemul,/ de alta pomii de sânge ai lumii/ și sfoara întinsă până la împotrivire”. Cu Vietăți fericite se trece de la profunzimea trăirilor către intensivitatea contemplativului. Meditația și nostalgia sunt învecinate, centrând energia eului în sfera unei alterități pierdute: „Eu stau în istovitul leagăn al privirii/ ca într-un jilț străin/ pe care-l afli cald/ de trupul celui ce l-a locuit o clipă înainte
URICARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
unui limbaj anatomizant este însă doar o capcană: dominantă rămâne întemeierea culturală a imaginii. Moartea ca dulce momeală, „năpârlirea sensului”, „cenușa moale” a pustiului și a trăirilor, oasele ca faguri ce adună mierea morții, plânsul „fluturând veșted în mine”, calmul contemplativ („În toate o măsură potrivită/ loc împuținat vederea/ te amăgește și vezi”), obsesia devenirii și a limitei indică maturitatea în tipare reflexive, închiderea senzorialului în favoarea etalării culturale. De aici și impasul poeticii propriu-zise: U. se dedică eseisticii de tip simpatetic
URICARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
vieții. Colaborează la „Ardealul”, „Dacia”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Curentul literar”, „Universul literar”, „Națiunea” (director: G. Călinescu), „Revista româno-maghiară” ș.a. Publică și transpuneri din limba maghiară (din poezia lui Ady Endre ș.a.). S. a rămas în amintirea contemporanilor ca o fire contemplativă și timidă, un om cu existență extrem de discretă, „marginală”, cvasiboemă. A fost funcționar, desenator tehnic, corector etc. la diverse instituții, redactor la „Îndrumătorul cultural” (1955-1960), apoi, spre bătrânețe, paznic la Oficiul Farmaceutic al Capitalei. Trimite sporadic, în special traduceri, la
STRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289975_a_291304]
-
marcă interbelică, dar superficial (lipsă de punctuație, uneori titluri șocante: Scris despre un dicționar al melancoliei, Scris despre alte naufragii ale surâsului, Scris despre tălpile de copil ale unei stele, Scris despre catalogul vulcanilor), exprimând o sensibilitate cuminte, de tip contemplativ și elegiac, modelată intermitent de reflecție. Cele mai multe poezii comunică reverii, confesiuni, vagi melancolii, nostalgii, unele fixând, cu grație, scene de idilă clasică. Înotând în râu, o fată devine personaj mitologic: „Tocmai din râu era / aproape fără vârstă era / aproape fără
STRATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289972_a_291301]
-
artis perritissimus vir („bărbat foarte priceput în elocința retorică și arta metrică”), ce ar fi trăit acolo pe la 450; dar nu este limpede dacă era profesor de retorică la o școală din Arles. 40. M.J. Suelzer (ed.), Julianus Pomerianus: The Contemplative Life, Westminster, 1947. Pentru detalii numeroase despre Pomerius, vezi Schanz, Hosius, Krüger, op. cit., vol. IV (dedicat secolului al IV-lea). 41. Ibidem. Capitolul VIItc "Capitolul VII" Ambiguitatea curriculumului cenobitictc "Ambiguitatea curriculumului cenobitic" 7.1. Coenobium - o școală pregătitoaretc "7.1
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
loc de bunici, undeva, într-un colț de mahala rămasă nedemolată din cartierul Ploiești-Vest. Stăteam adeseori la rând alături de ei, îmi mai luam și ceva de citit, dar, în general, mă amuza să studiez lumea din jur, gustam, secret și contemplativ, aventura. Se sculau de dimineața și-și planificau tacticos ritualul cozii - la pâine, la lapte, la pui... Eu mă trezeam târziu, „boierește”, îmi luam dejunul lăsat de mătușa mea, apoi veneam alături de ei, făceau cu schimbul. Mergeam fie la magazinele
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și exprimarea de reacții corespunzătoare. Senzorialitatea de contact este reprezentată prin gust, miros și simțul tactil, iar prin dezvoltarea funcționalității analizatorilor se constituie și se organizează percepția ca proces de cunoaștere structurată sub forma a două modele: un model perceptiv‑contemplativ prezent în primele trei‑patru luni și un model perceptiv‑acțional evident încă de la trei luni. Pe măsura dezvoltării experienței senzorial‑perceptive, se stimulează funcțiile mnezice și devin active reprezentările cu rezonanțe afective. Ca atare, se îmbogățește experiența copilului și
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
parcurgerea fazei autistice, ca un moment important în conturarea personalității copilului). A. Maslow identifică un „autism agitat”, în care subiectul încearcă, în plan imaginativ, experiențe care fie îl terorizează, fie îl aduc la extaz, și un „autism calm”, de tip contemplativ, în care subiectul se complace într‑o situație idilică prin iluzionare sau prin autoconsolare. Această afecțiune este, de obicei, evidentă în jurul vârstei de 3 ani și are o frecvență mai mare la băieți decât la fete. Statisticile arată că aproximativ
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
o tabletă în „Contemporanul” (Scrisori de la un tânăr poet). Dezinteresat de căutările formale ale liricii moderne și, în general, de orice fel de artificiu prozodic, R. este fidel formulei clasice, cultivând versul tradițional, cu pregnante rezonanțe folclorice, într-o atitudine contemplativă, elegiacă. El stă retras undeva la munte, departe de zgomotul cafenelelor literare, înfășurat în norul său de melancolie („Mai singur, tot mai singur, în munții mei bătrâni, / Nici o dorință-n mine, nici un îndemn. Doar zvonul / Declinului, cum, parcă, pe cerul
RACHIŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
nou al veacurilor.” În ianuarie-decembrie 1930 scoate revista lunară „Îndreptar”, care găzduiește simboliști români și prezintă moderniști francezi mai puțin cunoscuți. Sub cupole de vis (1913) reprezintă prima carte a lui R., cu versuri de factură simbolistă, prin atmosfera lor contemplativă și tonalitatea nostalgică. Sunt detectabile motivele proprii simbolismului, cât și influența, între alții, a lui Albert Samain, al cărui poem, Polyphème, îl tradusese mai înainte, în 1911. Prin binoclul întors, ciclul final al volumului, surprinde trăirea celui ce privește tulburat
RASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289142_a_290471]
-
lui Eminescu, Literatura moldoveană. În numărul 2045/1924, Lucian Blaga semnează articolul Din viața culturală românească. Prozatorii de după război, unde remarcă în pagina literară „gesturi abrupte, o voință ciudată spre o adâncire de perspectivă, patimă crescândă, dar și o liniște contemplativă cum n-am cunoscut acum zece ani”, analizând apoi contribuția adusă de Liviu Rebreanu, Emanoil Bucuța, Cezar Petrescu, Adrian Maniu, F. Aderca, Ionel Teodoreanu ș.a. B. Fundoianu scrie în 1915-1916, dar și după război, despre Tudor Arghezi, Dimitrie Anghel, Stéphane
RAMPA NOUA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289125_a_290454]
-
de Aron Pumnul în Lepturariu rumânesc..., a fost cunoscută de Mihai Eminescu, în Epigonii M. fiind evocat ca un „glas de durere”. Sub influența unor lecturi din Gray, Young, Joseph Thomson, Lamartine, M. adoptă față cu natura și eternitatea atitudinea contemplativă a romanticului (Poezii, 1837). Nestatornicia vieții omenești devine motivul liricii sale (Memoria celor trecute, Toamna, Vremea, Greierele, Clopotul, Mormîntul). Utilizarea stângace a mijloacelor de transpunere a sentimentului, absența fiorului și a transfigurării mențin meditația în exterioritate și cadrul în decorativ
MUMULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
literare”, „Convorbiri critice”, „Falanga”, „Țara nouă”, „Flacăra”, „Ilustrațiunea națională”, „Tribuna”, „Românul”, „Luceafărul”, „Cosinzeana”, „Universul”, „Naționalul”, „Epoca”, „România”, „România nouă”, „Mișcarea”. Editorial, debutează în 1907, cu volumul de poezii Flăcări. Culegere de „poezii erotice”, în realitate conținând și versuri de caracter contemplativ, elegiac, prima carte a lui M., și în măsură sporită cele următoare, procură bucurie estetică mai ales prin proiecția iconografică. Declamațiile de orice fel, patriotice, morale, filosofice, erotice, sunt aproape comune în pofida versificației impecabile, în schimb memoria reține „tablouri” ca
MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
tensionat, eliptic, de o concentrare studiată, încât de multe ori poemele au fie dimensiunea unui haiku, fie se coagulează ca suită mozaicată de imagini. Coerența de suprafață a poemului este ignorată, efectul imediat al acestui fragmentarism fiind impresia de distanțare contemplativă, de sublimare a trăitului în „peisaje” nu o dată ermetice, în scene construite cu migală artizanală. Poemele, purtând conotații ludice, ironice, livrești, „reprezintă aluzii la o inhibiție a ființei” (Gheorghe Grigurcu), disimulând tensiunea existențială echivalată în tensiunea expresiei. Obsedat de rostul
MURESAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288307_a_289636]
-
stânii / [...] Trădătorii lumii, / Adunați cu lașii, / Din taigaua rece / Și din Kazahstan, / Spre Munceștii noștri, / Își îndreaptă pașii” (La Muncești). După 1945, refugiat în România, M. își schimbă atitudinea de tribun în aceea de filosof-sihastru. Poezia, păstrând însemnul tragicului, devine contemplativă, de un lirism concentrat, metaforei revenindu-i totuși rolul preponderent. Cuvântul de referință în Vestala neagră (1945) este „tăcere” (Poarta tăcerii, Templul tăcerii, Două tăceri): „Două fulgere, ieri, / Atât am rămas? Răstignite tăceri? / Râșnit între pietrele anilor, / Cascade de pulbere
MUNTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288288_a_289617]
-
prin bogăția și acuratețea documentației. Autorul a investigat exhaustiv manuscrisele și publicistica poetului, arhiva Junimii, mărturiile din epocă, contribuțiile predecesorilor în eminescologie, lucrarea urmând riguros și amănunțit cronologia. Traiectul existențial al poetului ar fi supus dialecticii „eonilor” „htonic” și „astral” („contemplativ”, al „nemarginilor de gândire”). Acestei perspective de sus i se subsumează o serie de (re)interpretări ale unor fapte biografice: relația cu tatăl, pe care M. îl percepe ca pe un „romantic” (imagine opusă celei acreditate, de ins pozitiv și
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
M. îl percepe ca pe un „romantic” (imagine opusă celei acreditate, de ins pozitiv și mărginit), experiența erotică originară (pentru copila de la Ipotești), relația formativă cu Mihail Pascaly, boala și „pariul cu existența” pe care suferința îl provoacă, stimulând eonul contemplativ, episoadele pedagogului care descoperă, catalizează și îndrumă talente („vânătoarea de oameni”) ș.a. Discutabilă este - cum au observat toți comentatorii cărții - interpretarea relației poetului cu Titu Maiorescu, nu o dată ironizat de biograf. Lucrarea a obținut sufragiile entuziaste ale lui Mircea Eliade
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
propriului demers, ambiguizant, disimulator. Tâlcuitorul se păstrează în aceeași notă reținută, interiorizată, din ,,armura” căreia rareori se iese. Emoția e stăpânită, poezia respiră o liniște de suflet clasic, când ea nu e decât lectura bemolizată a semnelor lumii. O dispoziție contemplativă e pusă în lumină, în decupaje sugerând melancolii difuze, stări crepusculare: ,,Apa mă strigă pe nume deodată/ Și visez că-mi așez fruntea pe umărul ei, printre frunze”. Puck umple cu stângăcie paharul, carte a maturității de expresie, urmează în
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
opace, indescifrabile, iar o coerență de fond, fie ea și abil criptată, pare să nu existe. Astfel, sensul câte unui poem (sau al câte unei stanțe) e insesizabil, chiar dacă lirismul ambiționează să se înscrie în registrul meditativ, moral-filosofic, gnomic, confesiv, contemplativ sau „de notație”. În fapt, e vorba de un fel de exclamare a trăirii erotice ori a angoasei, a incertitudinii etc. De aici, un efect mai curând decorativ, de litanie monoton-frapantă, liniștitoare în fond, admirată uneori, cu măsură, de comentatori
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]