160,668 matches
-
că preoții au de ales între amvon și politică. Mă așteptam ca această hotărîre să rămînă literă de fațadă. Nu e așa. Sfîntul Sinod nu-i slăbește pe cei care și-au închipuit că s-ar putea strecura, făcînd în continuare și una și alta. Cineva era de părere că astfel preoților ortodocși li se ia un drept garantat de Constituție, acela de a alege și de a fi aleși. Așa e! Dar Biserica Ortodoxă, ca orice alt cult, poate stabili
O nouă strategie a BOR? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12942_a_14267]
-
nu înțelege de ce a fost retras din postul de ambasador după ce a intrat în PRM. Aduce drept contraargument faptul că ambasadorul României la Paris, Oliviu Gherman, s-a retras doar formal din PSD și că de fapt acesta face în continuare politica partidului de guvernămînt. Poate că da, numai că venerabilul Oliviu Gherman s-a retras, nu s-a înscris. Asta e mica diferență. * Același proaspăt peremist mai declară cu nevinovăție redactorilor Evenimentului: „Cînd bătălia electorală va fi în toi, o să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12943_a_14268]
-
1990 cu volumul de proză scurtă Desiștea, au urmat culegerile de povestiri Desiștea II (1996) și Povestiri din Medio Monte (2000), plus un volum de teatru, Ariel (1997), toată apărute la Cartea Românească. Libertatea începe în șapte aprilie este o continuare a povestirilor din același Medio-Monte, un toponim - ca și Desiștea, de altfel, - mai mult simbolic decât concret, deși multe din întâmplările care fac subiectul prozelor nu sunt deloc nerealiste. În ciuda locației transilvane, și unde comunitatea maghiară este predominantă, orășelul Medio-Monte
Medio-Monte se întoarce by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12946_a_14271]
-
în cele mai bune romane ale sale din această perioadă, La muerte de Artemio Cruz, Aura, Cambio de piel. Capodopera sa, netradusă în românește, Terra Nostra a fost scrisă în 1975, după răcirea entuziasmului său marxist, în urma “cazului Padilla”. În continuare, Carlos Fuentes a scris alături de romane (Gringo viejo, Cristóbal Nonato, La Campaña), povestiri, teatru, eseuri, critică literară. Volumul En esto creo (Crezul meu) din 2002 este o originală autobiografie literară, un soi de alfabet personal de la A la Z, în
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
primilor ani, îl foloseam cu sensul de... «dormitor». Situația s-a prelungit multă vreme, cu concursul binevoitor al părinților, care îl adoptaseră și ei de hatîrul meu. Azi așa, mîine așa, cred că trecusem de patru ani și spuneam în continuare «dormitor» în loc de «domnitor». Pînă într-o zi, cînd am mers, împreună cu mama, în vizită la familia N. Mezinul, Iosif, era elev de liceu. Totdeauna gentil cu mine, mi-a arătat niște ilustrații din cartea de istorie. O mică gravură, în mijlocul
Orașe și ani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/12958_a_14283]
-
candidat care dorește să ajungă la Cotroceni. În mod normal, declarațiile lui CVTudor din interviul citat ar trebui să sune a sinucidere politică. Mă tem că nu e cazul și că după acest interviu descalificant, CVT își va vedea în continuare de treabă.
Interviu de două ori scandalos by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12967_a_14292]
-
românești de azi. Sechelele bolșevice n-au fost eliminate cu totul nici în clipa de față, când garda a doua a național-comunismului paranoic ceaușeștian continuă să joace roluri de prim-plan pe scena politică a țării. Serviciile secrete execută în continuare partituri de mare virtuozitate, continuând să fie aliați de nădejde ai puterii lui Ion Iliescu într-o formulă de maximă eficacitate când e vorba de eliminarea adversarilor incomozi. Slăbiciunea de azi a opoziției trebuie văzută și ca un reflex al
Demonii (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12970_a_14295]
-
numerele 5 și 6 apărute în l952; iar cel de-al treilea, din 2003, reproduce numărul 7 din 1953 și 8 din 1954. După cum se poate observa periodicitatea era nestatornică, așa cum erau și vremurile și condițiile materiale. E nevoie de continuarea efortului editorial, pentru a acoperi în volumele următoare și intervalul care a mai rămas, 1955-1960. Retipărirea revistei „Caete de dor”, una dintre cele mai importante ale exilului, e o reeditare justificată de câteva rațiuni prioritare. Prima ar fi caracterul cultural
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
un călinescian senzual, histrionic, sarcastic ca demonie lăuntrică, atras magnetic, narcisiac, de propriul său spectacol, reflectat de oglinzile marelui teatru din jurul său, al operelor. În cărți, însă, devine sobru ca un raft de bibliotecă.” (p. 94) Mă voi opri, în continuare, la două comentarii, ambele despre postmodernism, primul la cartea lui Liviu Petrescu Poetica postmodernismului, al doilea la volumul de interviuri al Mihaelei Anghelescu Irimia, Dialoguri postmoderne, unde am găsit câteva idei numai bune de dat mai departe. Plecat de la constatarea
Reverențele criticii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12972_a_14297]
-
pentru marele dicționar al scriitorilor români, din care apar primele volume abia după 1990. Din păcate Mircea Zaciu și Marian Papahagi au trecut la cele veșnice înainte de a-și vedea finalizat proiectatul dicționar, așa că opera colectivă a fost coordonată în continuare de Aurel Sasu, ultimul mohican al acestei temerare intreprinderi. Pentru cine cunoaște activitatea literară (cu dominantă istorico-literară) a lui Aurel Sasu, această carte ar putea fi o surpriză. Pentru înțelegerea ei, adaug că după 1990, Aurel Sasu a făcut mai
Întâlnirea cu sine by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13001_a_14326]
-
imediat probozit prin «replici» coborîte în pamflet și calomnie, e chemat, el și numai el, a-i pune capăt. Chiar dificultățile sporite se cuvine a-l mobiliza, orice șovăială, descurajare, lamentație a acestuia fiind de natură a servi impostura. În continuare, dl Ilie Guțan ne înfățișează o sumă de considerații menite în intenția d-sale a proba “deriva spiritului critic” în perioada postdecembristă. Liberalizarea ar fi adus, în vîrteju-i de altminteri explicabil, judecăți de valoare “supuse unor criterii de conjunctură, prea
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
o lumină cu umbre, ea nu sugerează și nu descrie volume, nu oferă spontaneități și nu creează istorie. Sultana Maitec nu negociază cu lumina aceea barocă, fastuoasă și generatoare de efecte, cu acel lumen spectaculos și tranzitoriu, ci încearcă, în continuarea experiențelor bizantine, medievale și postbizantine, să consacre, într-o imagine pură și antiretorică, lumina adevărului, cea necreată, lumina spirituală, acel lux care vine dinlăuntru, care nu descrie efemerul, nu se erodează și nu se risipește. Chiar și acele imagini care
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
la fel de mult ca și lectura ingenuă. La facultate (la București, între 1965-1970) Nicolae Manolescu, cu modul său decis de a distinge valoarea estetică de alte valori ale unui text, m-a învățat să citesc literatura ca literatură, ceea ce venea în continuarea lecției primite de la Ibrăileanu. Apoi, după ce am început să scriu critică literară, modul meu de a citi s-a profesionalizat. În prezent, ca să fiu sincer, citesc simultan în două moduri: naiv și lucid, liber și constrâns de disciplina profesiei, entuziast
Despre citit by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12997_a_14322]
-
Augustin marchează în mod net rolul rațiunii care precedă și însoțește adeziunea spiritului. Aceasta este ordinea relațiilor dintre rațiune și credință<footnote E. Portalié, Saint Augustin, in Dictionnaire de Théologie Catholique, Paris, 1931, col. 2337 2341 footnote>. Câteva exemple în continuare. Înaintea credinței, rațiunea are a ne arăta nu adevărul intim al afirmațiilor, ci calitatea celui care vrea să fie crezut pe cuvânt. Scrisoarea CXX adresată lui Consentius studiază tocmai raportul dintre rațiune și credință și, după ce proclamă principiul - etiam credere
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
numiți Caesares la aceeași dată, Constantius era considerat, în cadrul tetrarhiei, mai mare decât Galerius. Astfel, acesta din urmă se temea că, în cazul morții lui Dioclețian, Constantius ar fi ocupat locul vacant de Augustus, iar el ar fi rămas, în continuare, numai Caesar (!)”; îngrijitorul ediției n-a înțeles nimic din meca nismele succesiunii în colegiul tetrarhic! Din nota 119 de la p. 187, aflăm că Dioclețian „și-a pierdut titlul de Imperator” (subl. n.); or, el a renunțat voluntar la statutul imperial
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
cu final de “Periniță” în holul fiecărei nou-înființate facultăți cu limbă de predare maghiară. Cele două dansuri - prelucrări contemporane de folclor pe o temă mai veche, reorchestrate - au fost starostite de dl Marko Bela, căruia îi aparține și coregrafia. În continuare a fost interpretat “Corul vânătorilor” (de voturi) din opera Freischutz, într-un aranjament muzical în transcripție modernă, adaptat actualei stagiuni politico-electorale. Compozitor și dirijorul corului fiind dl Adrian Năstase, care semnează și regia în colaborare cu dl Ion Iliescu. Din
Jocuri noi pe o temă veche by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13015_a_14340]
-
obligați a combate “cuplul malefic: uitare-iertare”, care, după cum precizează autorul cărții de care ne ocupăm, aidoma unui virus cu incubația lentă, riscă a îmbolnăvi letal întreaga societate... Să recunoaștem, alături de d-sa, că în actuala Românie, libertatea e ocultată în continuare de “minciuna totalitară”, care nu e decît o modalitate de opresiune psihică. Arhivele Securității, care ar fi trebuit să fie demult publice, devin tot mai inaccesibile, CNSAS vădindu-se tot mai îngrădit și mai deturnat de la menirea sa. Cheile teribilelor
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
puterii, fostul specialist în „drepturile omului” ceaușeștiene și-a imaginat că tot ce zboară în politica internațională va poposi sub formă de friptură în farfuria sa de la București. S-a înșelat amarnic. Dacă i-a dus (și-i duce în continuare) de nas pe români, europenii au altă experiență și altă percepție a politicului. Dl. Năstase nu se poate plânge că n-a avut noroc cu carul. În 2000, a primit pe tavă o țară care îndeplinea un criteriu pe care
Primadona și ciomăgarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13052_a_14377]
-
în care omului corporativ și anonim al Evului Mediu, omului furnică, tipului de umanitate standard și colectiv îi succede omul ce-și redobândește supremația față de divinitate! (Și pentru că numai de poezie e vorba, e anume momentul când italienii inventează sonetul!) (continuare în numărul viitor)
Ion Pillat ex cathedra by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13063_a_14388]
-
diverse, de la unele de anvergură internațională până la altele care contează doar în perimetrul unui județ. Desenează în orice condiții, folosind un creion ieftin sau un calculator sofisticat. Dacă o pasionează ceva, nu observă când se face noapte și lucrează în continuare, până în zori. Numai Nichita Stănescu mai practica această risipă, glorificată de Lucian Blaga într-un vers celebru („Risipei se dedă florarul”). Îi sfătuiesc pe iubitorii de cărți să le caute în librării pe cele care poartă mențiunea „Coperta de Mihaela
Un mare talent by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13068_a_14393]
-
a nedumerire, numeroase semne de întrebare: ce vor mai scrie? Încotro vor evolua? Dacă vor evolua și nu-și vor contrazice premisele? Nu vor ieși din linia lor previzibilă de dezvoltare? Cum va reacționa receptarea critică? Îi va credita în continuare sau îi va scoate din pariul de durată?
Jocul cu canonul (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13043_a_14368]
-
ebraicul Pincherle în Piccinini. Din aceeași perioadă datează de altfel câteva scrisori prin care Moravia îi solicita lui Mussolini, într-un stil în care astăzi este greu de stabilit limita dintre deferență și servilism, să îi permită să publice în continuare și îl asigura de propria bună credință față de regim. Epistolele respective, publicate chiar în aceste săptămâni în presa italiană și alăturate acelei așa-zise „abjurări” de la identitatea de evreu, au dat naștere unei îndelungi polemici asupra unei atitudini pe care
Moravia și Roma by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13047_a_14372]
-
Sosit în 12 în București, peste două zile, în 14 martie 1854, în cursul campaniei militare din 1854, Tolstoi notează în jurnalul pe care îl ține de la 19 ani: “București. Încep un caiet nou...” fără să mai adauge imediat în continuare vreo impresie relativă la orașul valah de la nordul Dunării. În schimb, la 17 martie, după trei zile petrecute aici trăgând chefuri neîntrerupte, în scrisoarea pe care i-o trimite mătușei salei, T. A. Ergolskaia, tânărul ofițer Leon Nicolaevici Tolstoi notează
Tolstoi despre români (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13064_a_14389]
-
Despre importanța fraților Acterian (Haig, Arșavir și Jenny) în cadrul generației ’27 a început să se vorbească doar de cîțiva ani, odată cu editarea jurnalelor lui Jenny Arnotă (Acterian) și respectiv al lui Mihail Sebastian. Multe lucruri sînt însă de spus în continuare și probabil că jurnalul lui Arșavir Acterian (eu una nu am cunoștință ca el să fi fost deja publicat) și munca unui biograf temerar ar putea să ajute la limpezirea imaginii despre mișcarea culturală a anilor ’30-’40. Volumul pe
Potestas clavium by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/13083_a_14408]
-
se afla casa lui Bârlădeanu unde fusese cândva o cârciumă vestită, acum Închisă și goală, unde locuiau la etaj soția lui Împreună cu fiica ei Adelina și colega mea din clasele primare, frumușică și palidă ca o statuetă din alabastru. În continuarea casei lor, ce ocupa tot colțul străzii Călărași cu Ștefan cel Mare, se afla o altă casă frumoasă cu o poartă de fier forjat, tot proprietatea Bârlădenilor, Închiriată unei doamne fugite din Basarabia, care locuia acolo cu fiica ei Olga
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]