1,033 matches
-
Tainica viața, în versul noapte mare de aer cele două substantive ale comparației implicite au pe de o parte o greutate și soliditate proprie, dar pe de altă parte creează un continuum bazat pe trăsătură comună de vastitate. Tensiunea dintre continuum și separare generează, firește, plăcerea estetică. Cuvântul monolitic quasimodian se cade așadar coborât de pe piedestalul pe care cititorul simte că poetul, dar și literatura critică l-au ridicat pentru el, în înlănțuirea sintagmatica a versului și în context, căci numai
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Armonia este interiorizata, corpul își pierde consistentă materială și individualitatea, se cufunda în absență mișcării și sunetului, inițial exterioare, acum interioare; eul simte că face parte din natură și simte natură că nemișcare deplină.330 Întregul itinerariu, redat printr-un continuum de prezente negate îi deschide ființei o nouă dimensiune în care natura și eul poetic au în comun liniștea și imobilitatea (acea altissima quiete ce amintește de profondissima quiete din Infinitul). O dimensiune în care exteriorul și interiorul se întâlnesc
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
d'api (Sovente una riviera), vento a frugare ginepri (I morți). Nici alegerea figurilor retorice nu este întâmplătoare: chiasmul, antiteza, elipsa, oximoronul, enjambamentul sunt menite să evidențieze fiecare vocabula, să o separe de curgerea strofei și să o ridice din continuum-ul frazei. Ți șo. În te tutta smarrita / alza bellezza i seni, / s'incava ai lombi în soave moto / s'allarga per îl pube timoroso, / e ridiscende în armonia di forme / ai piedi belli con dieci conchiglie (Parolă). 260 Sabrina
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
-i este proprie legea entropiei, cum greșit considera conaționalul nostru. Cred că adevărata știință trebuie să treacă dincolo de timp, care este doar o dimensiune a realității profane, și să se situeze în "prezentul durabil" al stoicilor, că viața este un continuum și că așa cum demonstrează științe dintre cele mai exacte, cum sunt fizica și matematicile, nu numai sistemele sau practicile religioase, ezoterice timpul nu are un sens unic, nu este continuu, iar adevărata realitate e regăsibilă în clipă, adică în eternitate
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
mari sisteme economico-sociale existente atunci: capitalismul și socialismul (Grossman, Hokesovski, Neuberger). Treptat, se precizează distincția între sistemele reale, compozite și mixte și modelele lor abstracte. Astfel, în locul opozițiilor polare între sistemele istorice amintite, acestea sunt mai curînd concepute ca un continuum, interesul concentrîndu-se, la Est ca și la Vest, pe relațiile dintre diferitele moduri de alocare a resurselor sau de coordonare (piața și planul). Se dezvoltă o ramură axiomatică și formalizatoare a analizei comparative, care se îndepărtează de preocupările instituționale și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
descoperiri în fizică. Însă intuiția fabuloasă, rezultat al muncii de documentare, nu al revelației, se bucură de foarte multe dovezi în pagini de proză, de poezie, de însemnări într-o societate aleasă de idei căreia îi putem spune intratextualitate transgenerică. Continuum-ul cvadridimensional al lui Einstein este pus în valoare la Eminescu de lumină. Parametru esențial în teoria relativității, lumina revine de multe ori în poeme. De pildă, Serata, primă variantă a poeziei Ondina, pictează lumina ca "substanță a lumii" (I.M.
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
critic literar, un exeget al textelor literare, istoric literar, filolog în sensul cel mai larg? Cum vedeți raporturile între meseria de profesor și cea de scriitor? E.S.: Mobilitatea e o chestiune de concepție, am tratat aceste perioade ca pe un continuum, făcând parte dintr-un tot. Eu mă recunosc mai întâi de toate ca istoric al literaturii române, în general, iar critic literar în consecință. Nu poți face istoria literaturii fără critică literară. Ca profesor, plimbam o idee prin toată literatura
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
relații sexuale sau de a priza cocaină! Experimentul a arătat că circuitul plăcerii este primul care se activează și că zonele creierului care percep durerea intră în acțiune puțin după aceea. După părerea autorilor studiului, ar exista un fel de continuum biologic între plăcere și durere: este imposibil să fie net separate una de cealaltă. Asta ar explica de ce unele persoane au un sentiment ambiguu atunci când citesc rubrica de fapt divers: îi compătimesc pe cei afectați de dramă (circuitul durerii este
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
a informației periferică atitudinile non-verbale ale jurnalistului auto-eficiență B Tendință/fenomen de afirmare de asimilare de endogrup de optimism de alegere primei impresii C capacitate de memorare caractere sexuale secundare alegere oarbă câmp vizual condiționare asociativă confabulare congruență program publicitate continuum biologic între plăcere și durere cortex auditiv primar orbitofrontal parahipocampic prefrontal costuri de oportunitate cruzime și voaierism culpabilitate și altruism D desensibilizare dezinhibarea violenței discurs autocentrat heterocentrat narativ auto-referențial disociere psihică dominare fizică socială E efect de asimilare de contrast
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
a fost menționat pentru că reprezintă un grup de factori de risc asociat adesea cu HTA, care crește semnificativ riscul cardiovascular global (53); s-a pus accentul pe identificarea afectării organelor țintă, deoarece leziunile subclinice ale acestora indică o progresie în continuumul afecțiunii cardiovasculare, care sporește considerabil riscul dat de simpla prezență a factorilor de risc (54); lista markerilor de afectare renală a fost extinsă, incluzând estimarea clearance-ului creatininei prin formula Cockroft-Gault sau a ratei filtrării glomerulare prin formula MDRD, datorită dovezilor
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
în diabetul zaharat de tip 2. Pacienții hipertensivi care asociază obezitate centrală, dislipidemie caracteristică (hipertrigliceridemie, HDL-colesterol scăzut), rezistența la insulină cu hiperinsulinemie concomitentă sunt predispuși la dezvoltarea tipului 2 de diabet, alcătuind astfel tabloul complet al pacientului cu sindrom metabolic. Continuumul cardiovascular și metabolic este un concept complex care definește evoluția în dinamică a sindromului metabolic. Conform acestui concept cumulul factorilor de risc 153 determină evoluție comună, atât spre boală metabolică, cât și spre afecțiune cardiovasculară. Conceptul de risc cardiometabolic asociază
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
18 Matei Călinescu, "Postmodernismul și câteva paradoxuri ale periodizării", în Cinci fețe ale modernității, p. 315. 19 În cuvintele lui Matei Călinescu: "Termenii periodizanți și periodizarea, așa cum îi văd eu, nu sunt nici împărțiri arbitrare a ceea ce apare drept un continuum istoric, nici înțelegeri mai mult sau mai puțin exacte sau elocvente ale articulațiilor "reale" ale procesului istoric. Ele sunt, aș putea spune, sau cel puțin ar trebui să fie moduri de interogare". (ibidem) 20 De altfel, și R. G. Collingwood
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
H. Arnold, "Responses to the Postmodern Challenge; or, what Might History Become?", p. 120. 22 M. Călinescu (op. cit., p. 324) consideră că "termenii periodizanți funcționează cel mai bine atunci când sunt folosiți euristic, drept constructe "strategice" sau mijloace prin care articulăm continuumul istoriei în scopul analizei și înțelegerii focalizate". 23 Ibidem, p. 331. 24 De exemplu, David Harvey discută pe larg despre experiența spațiului și timpului în modernism și în postmodernitate în partea a III-a a lucrării Condiția postmodernității. O cercetare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de altă parte, de societăți și comunități tot mai marginalizat e, la ruperea relației dintre su veranitate, teritorialitate și puterea statală. De finită ca proces de extindere, adâncire și grăbire a interconectării piețelor glo bale, globalizarea este situată într un continuum spațio temporal al schimbării, cu „legarea și extinde rea activității indivizilor peste regiuni și co nti nente“. O diferențiere a aces tui proces de cele de localizare, naționalizare , r egionalizare și internaționalizare duce, firesc, la definirea conceptului de globalizare financiară
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
Culture and Society. London: Fontana Press, 1990. Willis, Martin. Mesmerists, Monsters, and Machines: Science Fiction and the Cultures of Science in the Nineteenth Century. Kent, OH: Kent State University Press, 2006. Wisker, Gina. Horror Fiction: An Introduction. New York and London: Continuum, 2005. Yeazell, Ruth Bernard, editor. Henry James: A Collection of Critical Essays. Englewood Cliffs, NJ: Prentice Hall, 1994. Zaciu, Mircea, Marian Papahagi, Aurel Sasu, coordonatori. Dicționarul scriitorilor români. 4 vol. București: Ed. Fundației Culturale Române și Ed. Albatros, 1995-2002. Zamfir
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
criticii este cel deconstructiv. Opera de artă își sacrifică forma pentru a deveni „artă“ ca atare sau, în termenii epocii, „poezie transcendentală“ ori „formă simbolică“ (symbolische Form). Prin critică, forma poetică particulară devine formă simbolică și se „încadrează“ astfel în continuumul formal care reprezintă ideea de artă. Concepția asupra formei simbolice ca miză a naturii critice a artei este rezumată de Benjamin în două teze: în primul rând, ea face referință la regimul mitologic al unei opere și, astfel, decontextualizează opera
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ea reprezintă „die Ausprägung des reinen poetischen Absolutums in der Form“. Absolutul poetic al poeziei, forma sa simbolică este, în viziunea romantică, romanul: „Der Roman ist die höchste unter allen symbolischen Formen“. „Romanul“ este numele pe care Schlegel îl dă continuumului formal care este absolutul artei. Kant conturase demersul critic, în prefața la Critica rațiu nii pure, în sensul unei analize cu privire la posibilitatea, principiile și întinderea cunoașterii legitime. Reevaluarea kantianismului pe care o întreprinde Benjamin în textul analizat anterior specifică înțelesul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
o numește „rațiune speculativă“. Astfel, romantismul corespunde cerințelor unei „filozofii viitoare“, schițată de Benjamin în 1918. Cu toate acestea, concepția romantică rămâne paradoxală, neconcludentă, într un punct esențial: și anume, în încercarea de precizare a ideii de artă ca Absolut. Continuumul formelor artei, Absolutul nu poate fi determinat, după cum își propusese Schlegel, ca individualitate, ca operă: „Made present as an individuality, or a work, the Absolute is stripped of what makes it absolute, i.e., cut off, not only from all sensible
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
spiritului obiectiv, al logicii progresului sau al dialecticii luptei de clasă. Această din urmă istorie este „scrisă“; memoria colectivă involuntară, despre care vorbește Benjamin, este „celebrată“ ( festlich begangene). Cu alte cuvinte, rememorarea trecutului are caracterul ritualic al sărbătorii, care sparge continuumul temporal și are sensul actualizării mereu înnoite a evenimentului originar. În același timp însă, imaginea dialectică iese și din logica mitică a eternei reîntoarceri, văzută de Benjamin ca simplă paralelă a ideologiei progresului. Nu este vorba de ciclicitatea evenimentului mitic
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ascetul deconstruiește identitatea lucrurilor pe care le-o dă utilizarea lor curentă. Cei doi și-ar putea vorbi, dacă istoria le-ar putea oferi un loc de întâlnire; așa ceva însă nu se întâmplă, de vreme ce istoria nu este - arată Benjamin - un continuum indi ferent, aflat în puterea unui timp „vid și omogen“. Teoria secu larizării, o arată, printre alții, Hans Blumenberg, este solidară unei teorii a progresului, valorizat ca emancipare sau, dimpotrivă, ca pierdere în raport cu orizonturile transcendenței. Odată ce teoria progresului cade, în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
particular, specific, are în aceeași măsură realitate și însemnătate ca și ceea ce este general, comun indivizilor. Atenția egală acordată asemănărilor și deosebirilor aduce în primul plan al privirii gradațiile. Un domeniu al realității, supus cercetării, se înfățișează astfel drept un continuum. Nu există în realitate granițe clare și nete pe care clasificările nu ar face decât să le exprime, să le reflecte. Adaptarea unei viziuni populaționale schimbă în mod radical orientarea cercetării lumii vii. Este viziunea schițată pentru prima dată și
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
spațiul competițional). Începând cu unidimensionalitatea utilizată de Downs (1957) au existat numeroase studii ce au identificat axe economice, a valorilor morale sau etice, naționalism-cosmopolitanism, clerical-anti-clerical etc. Aproape fiecare dintre trăsăturile unei familii de partide poate fi formulată în termenii unui continuum. Indiferent de dimensiunile competiționale, absența parțială sau totală a clivajelor în țările postcomuniste a permis modificarea pozițiilor partidelor politice de-a lungul timpului. Nu numai că stânga și dreapta nu au același înțeles în Europa de Est ca în Vest, ci există
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
1, însă categorizarea sa îmbină criterii care țin mai degrabă de acțiunea politică a acestor partide cu criterii ideologice. O altă perspectivă folosită chiar mai frecvent în analiza partidelor și în analizele jurnalistice sau ale opiniei publice este cea a continuumului stânga-dreapta. Această perspectivă este într-o anumită măsură o simplificare exagerată a teoriei clivajelor sociale (Lipset și Rokkan 1967), însă mai mulți autori, între care cel mai notabil este Kitschelt (1995), au realizat modele spațiale de distribuire a partidelor și
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
fie interpretat invariabil că furnizor al viziunii creației în forma ei definitivă: "Primul flash al inspirației, impulsul inițial brusc, poate apărea că o concepție intuitivă a întregului sau că o secvență mai scurtă de imagini, cuvinte sau note, ca un continuum sau ca un fragment [...]. Ar putea fi citate mai multe experiențe similare ale autorilor, exemple în care întregul ca să ne exprimăm în limbajul psihologilor gestaltiști pare a se înfățișa înaintea părților [...]. Primul moment brusc al inspirației nu apare, totuși, întotdeauna
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
punctuației și chiar a aranjării grafice în pagina, în timp ce gravurile împrumuta un caracter de extracție conservator-lingvistică, în sensul că desenele artistului pot fi grupate sub auspiciile unor manierisme sau invariante de reprezentare 117. În acest caz, trebuie admisă existența unui continuum vizual-verbal și deci apariția unui produs estetic parțial autografic, partial alografic 118. Orice ediție critică a operelor lui Blake (inclusiv lăudată ediție Erdman, din care am extras citatele pe parcursul studiului meu) face concesii serioase dimensiunii lor alografice și subminează, în
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]