2,692 matches
-
două minute de când eram sub imperiul vrăjii magicianului sunetelor celeste, care cânta cu atîta sensibilitate și dăruire de om împătimit: zeu printre zei... legat cu mii de liane trimise de către Apollo. Naiul și trupul lui deveniseră un tot unitar, se contopiseră, o interpătrundere moleculară dintre geniu și instrument, o armonie a două spirite ce se completau și se ridicau spre înălțimi; materia celor doi trecuse într-o altă dimensiune cosmică. Cred că nu greșesc dacă afirm că cei ce au avut
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
în ritm melodios plecarea doinei de acasă ca să colinde lumea, spe a o ferici cu bândele-i cuvinte. Doamne, cât erau de înfrățite cele două instrumente magnifice: le vedeam cum se ridicau pline de strălucire și, ca prin farmec, s-au contopit cu albastrul cerului, apoi au trecut peste câmpiile roditoare, dealuri împodobite cu pomi fructiferi și viță-de-vie, au survolat piscurile munților falnici, s-au oglindit în apa răcoroasă a pâraielor de munte, s-au așezat în prispa de dor a țăranului
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
adus pe cei din sală în stare de extaz total. Ne rețineam respirațiile, voiam să-l îmbrățișăm și să-i mulțumim pentru darurile inestimabile ce ni le oferea ca pe niște mărgăritare înrourate, culese din paradisul lui Pan. Ne-am contopit cu muzica, ființa noastră vibra de fericire, trăiam la cel mai înalt grad al iubirii senzația desprinderii din lumea pământeană și urcasem în sferele de vis ale eternității. Apoi a urmat o liniște totală, Gheorghe Zamfir, zeul Pan al zilelor
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
două minute de când eram sub imperiul vrăjii magicianului sunetelor celeste, care cânta cu atîta sensibilitate și dăruire de om împătimit: zeu printre zei... legat cu mii de liane trimise de către Apollo. Naiul și trupul lui deveniseră un tot unitar, se contopiseră, o interpătrundere moleculară dintre geniu și instrument, o armonie a două spirite ce se completau și se ridicau spre înălțimi; materia celor doi trecuse într-o altă dimensiune cosmică. Cred că nu greșesc dacă afirm că cei ce au avut
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
în ritm melodios plecarea doinei de acasă ca să colinde lumea, spe a o ferici cu bândele-i cuvinte. Doamne, cât erau de înfrățite cele două instrumente magnifice: le vedeam cum se ridicau pline de strălucire și, ca prin farmec, s-au contopit cu albastrul cerului, apoi au trecut peste câmpiile roditoare, dealuri împodobite cu pomi fructiferi și viță-de-vie, au survolat piscurile munților falnici, s-au oglindit în apa răcoroasă a pâraielor de munte, s-au așezat în prispa de dor a țăranului
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
adus pe cei din sală în stare de extaz total. Ne rețineam respirațiile, voiam să-l îmbrățișăm și să-i mulțumim pentru darurile inestimabile ce ni le oferea ca pe niște mărgăritare înrourate, culese din paradisul lui Pan. Ne-am contopit cu muzica, ființa noastră vibra de fericire, trăiam la cel mai înalt grad al iubirii senzația desprinderii din lumea pământeană și urcasem în sferele de vis ale eternității. Apoi a urmat o liniște totală, Gheorghe Zamfir, zeul Pan al zilelor
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
record cu spiritualitatea, reușind să întemeieze ceea ce altfel ar fi iremediabil pierdut în vârtejurile stilistice. Din acest strat- foarte interesant! - fac în general, parte femei (Monica Pillat, Donca Teodorescu, Nazaria Buga, Silvia Chțtimia și iată, Elenă Armenescu) toate fiind unite, contopite în același atașament pentru nespus, neauzit, nevăzut, toate slujind în același altar al inefabilului, cu mai mult sau mai putin talent, dar crezând în capacitatea de transcendere, de depaășire a limitelor în perimetrul cărora au fost sortite să trăiască”. - Am
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA ARMENESCU CIUHRI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349615_a_350944]
-
Să înțelegem această minunată - și simplă - lecție. Altfel, totul va pieri... Deborah, mă asculți? Sunt aici, lângă tine. Aproape. Fierbinte. Viu. M-a îmbrățișat cu pasiune, lipindu-se de mine ca o mică vietate speriată. Apoi trupurile noastre s-au contopit, într-o oră a uitării, a eliberării. A fascinației. "OK, v-am iubit pe amândouă, e tot ce pot spune...". Am avut impresia stranie că plutesc undeva în Cosmos, departe, într-o neverosimilă stare de imponderabilitate. Că sunt strivit de
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
creai cu ajutorul cântecelor tale, pe care le umpleam cu o misterioasă piesă de teatru... Erau pline de oameni ardenți, curați, dornici să evadeze... Veneau pentru a împlini singurul sens menit să ne înalțe. Atunci, hai să retrăim clipa, să ne contopim sufletele înainte ca tribunele să înceapă să se golească... Am rătăcit... Seara târziu, în apartamentul tău, martorul mut, fidel al poveștii noastre. "Știi cine sunt?", m-a întrebat pe neașteptate. Dacă știu... firește că știu... Tu ești regina... Iar ultimul
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
de noroc, ori blestem. În cântecul dobrogean răsună dintotdeauna ecourile acestea care s-au răsucit în funia istoriei cu setea de libertate, cu lupta pentru moșie, cu înrobirea și eliberarea... Lupta și victoria se desfac în două în cântecul dobrogean, contopite în viața sufletească a dobrogenilor, ca și minunile naturii mai puțin vătămate de mâini netrebnice. Tulburătoare sunt cântecele Elenei Plătică, pentru că au în farmecele lor toate acestea și pentru că frumoasa și entuziasta lor interpretă le îndrăgește ca pe flori și
ELENA PLĂTICĂ. DĂRUIE CÂNTECULUI MULT DIN FRUMUSEŢEA EI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350312_a_351641]
-
crăci de arțar zburlite în grămezi Și scoarță din ulm de meșterit canoe cerbul și elanul se fugăreau besmetici dincolo de heleșteiele cu nuferi De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Când el ar sosi, mlaștini i-ar putea contopi descompuse-n miresme de cărnuri apuse Când el ar sosi, peștii ar putea să dispară ca țărmuri să oglindească solzii-n nisipuri Când el ar sosi, mlaștinile i-ar destăinui tulburarea nedeslușită-n nisipuri dospite Când el ar sosi, s-
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
Aș vrea s-ating cu buzele mele, Cerul sufletului tău. Din limpezimea ochilor, Să-ți culeg lacrimi de fericire. Mâinile mele, Încolăcindu-ți trupul, Să mi te apropie, Iar răsuflarea-ți fierbinte, Să-mi liniștească sufletul . Frământările tale, Frământările mele, Contopite în trăiri sublime, Departe de zbuciumul lumii, Să ne dăruie cu liniștea dorită. Astăzi te-ai născut doar pentru mine, Ca o dulce mângâiere de suflet, Ivindu-te ca o lumină, Din valuri înspumate de mare, În liniștea dimineții de
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
asta? De ce lăsăm lumea să ne ucidă visurile, să ne destrame amintirile cele mai de preț? Vom câștiga, vreodată, ceva cu adevărat în felul acesta? Ce înseamnă, în mod real, să ai un lucru? Să îl posezi sau să te contopești cu el, să îl meriți, în ultimă instanță? Am invatat, pe această lume, un lucru teribil: se pot da reprezentații grotești cu tribune pline, cerând mai mult si mai mult, asemeni arenelor în care luptau gladiatorii, sau spectacole sublime, aproape
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
mai întâmpla. Vreau doar să nu te pierd, trebuie să știu...”. „Ce să știi? E vina mea, nu trebuia să venim aici”, rosti față, cu o voce schimbată, ca de pe altă lume. „Ce să știi?”, rosti, în timp ce trupurile ni se contopeau în ritmul muzicii. „Nu vezi că...”. „Că ce?... Te iubesc... Că ce?”. „Că sunt moartă deja?”, rosti, și din cicatricea de la gât începu să-i curgă sânge. „Oh, nu... NUUUUU! NU!!”, am răcnit, îngrozit. „Nu, orice, orice pot indura, numai
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
un spectacol inedit în dreapta unde se deschide gura uriașă a Văii Cerbului cu fascinația și enigmele sale, iar în stânga amețitoarea vale Gaura. În câteva minute se ajunge la Vârful Omu ce tronează deasupra Bucegilor. De jur împrejur zările se deschid, contopindu-se la orizontul îndepărtat cu bolta cerului. Aici vântul domină înălțimile peste crestele muntelui, iar norii parcă se rostogolesc peste stânci la vale. Printre ei caprele negre țupăie nepăsătoare dintr-un țanc pe altul. De la Omu traseul turistic duce pe lângă
BULEVARDUL DIN CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350397_a_351726]
-
îmi scapă din arcul dorinței/ lovind în clopotul cerului” ( Fuga statuilor, pag.18) În „Micul voievodat de la marginea râului”, spațiul natal al poetului, eul liric descifrează o lume de miracole învăluite într-un aer diafan cu care visează să se contopească. Aici se regăsesc timpul și copilăria, fixate în rugăciunile mamei, aici trăiește starea de grație care-l mută în poveste, ca în poemul „Farmec”: „Mai apoi din feerie/ Gândul și-ar dori soție/ Însă zânele prind veste/ Și se mută
„ÎNTOARCEREA STATUILOR” DE AL FLORIN ŢENE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350447_a_351776]
-
i-a adus în această universitate de sfinți. N-am văzut până atunci atât de mulți oameni care să se înțeleagă așa de bine și să-și armonizeze activitățile atât de natural, fără sincope, fără supărări, fără individualități, sufletele tuturor contopindu-se într-unul singur, plin de evlavie, de smerenie și de dragoste. A doua zi le-am propus rudelor și prietenilor cu care venisem pe Sfântul Munte să mergem spre locurile pe care le văzusem în călătoria miraculoasă pe care
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
totodată între subiect și obiect natura ordonării și coordonării lor. Astfel, Taina Prieteniei sub azurul ei cosmic devine pururea har și cuminecare. Prietenia hristică este cea mai sublimă binecuvântare pe care ne-o oferă Maica lui Dumnezeu. În Prietenie se contopesc toată puritatea copilului cu bolta tăriei maturității, toată simplitatea Îngerilor cu Cerul desăvârșit al Trinității. Numai prin puritatea Prieteniei găsim revărsată în inimile noastre, Iubirea dumnezeiescului Hristos. În unicitatea concretă a Prieteniei hristice, existența sa specifică trece de la singularitate la
POEMUL PRIETENIEI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349028_a_350357]
-
au îmbărbătat în Nădejde, s-au înfiat Iubirii, devenind Călăuze, devenind Modele, devenind Icoane. Rezistența Mărturisirii este o trăire consubstanțială a credinței și a curajului, este o conjugare a acestor două mari virtuți, care se preling în jertfă și se contopesc în iubire. Rezistența este misiunea și binecuvântarea de a trăi creștinește. Mărturisirea este împlinirea acestei Rezistențe. Rezistența este mărturia despre Adevăr și Dreptate. Acoperământul și podoaba ei sunt veșmântul Creștinismul și porfira Ortodoxiei. Cele cinci guri ale Istrului Rezistenței, ce
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
Nicoleta, am un băiat căsătorit, nu sunt încă bunic, dar îmi doresc. Mai am o soră. Relațiile noastre sunt afective! Cele două laturi ale vieții mele, cântecul și familia se „împletesc” și aș spune mai aproape de adevărul sentimentelor mele: se contopesc! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Gheorghe Gheorghe. A îmbrăcat mantia Vladimirescului și a înveșmântat spiritul în cântec / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1281, Anul IV, 04 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
GHEORGHE GHEORGHE. A ÎMBRĂCAT MANTIA VLADIMIRESCULUI ŞI A ÎNVEŞMÂNTAT SPIRITUL ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349161_a_350490]
-
divină! Cuvinte găsit-ai pe-nțeles, Și-n în rime,-mperecheate, Simplu le-ai spus pe toate, Strai nou le-ai dat în vers. Și ai zburat spre infinit Ca Pasărea Măiastră, Grăind în limba noastră - Cu noi te-ai contopit... Părinte drag, poet iubit, Oriunde-n univers vei fi; Cu dragostre ne vei privi, Din spațiul tău nemărginit. Referință Bibliografică: LUI EMINESCU / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1624, Anul V, 12 iunie 2015. Drepturi de Autor
LUI EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348580_a_349909]
-
și misterului feminin, al nesecatului sentiment matern, închinat bunicilor sau surorilor care ne-au înflorit viața și care trezesc în noi gânduri și sentimente ce ne înalță într-o altă ordine, cea a curățeniei și frumuseții sufletești. Imaginea femeii se contopește adesea cu cea a iubirii. Fiecare din noi avem nevoie de atingerea blândă și bună, plină de căldură a femeii înzestrată de Dumnezeu cu căldura iubirii. Ea este împlinirea în viață prin iubire și dăruire. Fiecare femeie poartă în ea
SĂRBĂTOAREA DARULUI VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 67 din 08 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348641_a_349970]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > RĂTĂCIRE Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1533 din 13 martie 2015 Toate Articolele Autorului S-au adunat atâția nori pe a mea frunte, mă contopesc cu vremea în abisul ei, durerea îmi cade pe umeri ca un munte, sori plânși ce-și au izvor adânc în ochii grei. În mintea mea și-n suflet aflu-acum frământul, mă lupt cu mâine și cu ieri și încă
RĂTĂCIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348685_a_350014]
-
Ce-ți veni” și încercă, fără efect să strângă picioarele. - Nu te impacienta. Dar dacă nu aveai colivia erai deja deflorată. Roșie ca focul, cu un mic efort sare de pe masă iar Ionel o prinde în brațe și s-au contopit într-un sărut. Apoi Ionel recapitulă: - Chiar așa. Cu un păhărel mai mare înainte, o mică plimbare și săltarea pe masă. În unele cazuri inițiativa este a ei și „ferit” de privirea lui de o ușă deschisă își dezbracă într-
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -4- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348737_a_350066]
-
copiii lipiți de gard. Un fior de incredibilă plăcere le străbătu ființele care acum, iată, cunoșteau botezul bărbăției, marea lor bucurie estompând, preț de o clipă, gemetele și zvârcolirile cumplitei creaturi. Urletele combatanților, răgușite de acum de efortul izbânzii, se contopiră cu acelea ale privitorilor și cu chiotele cam stranii ale muierilor. Extenuat de uriașul efort psihic atât de prelungit moșu’ încercă și el un urlet de victorie, dar nu reuși decât un fel de cârâială precum o găină cu gâtul
FIARA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349266_a_350595]