689 matches
-
îl numise șarlatan ieși din ascunzătoare. Cărămizile treceau prin ei fără să îi atingă. Nu înțelegea. Orice alt obiect era distrus, putea simți parchetul cum se zgărie. De ce ei nu? Nu se putea spune despre el ca era speriat ori contrariat. Ce se întămplă? îl întrebă pe Luca. Au sosit. Acum repede vino și așează-te în genunchi și pleacăți capul. Acum! Foarte bine acum închide ochii și taci. Vei deschide ochii doar atunci cănd ți se va permite. Trebuie să
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
dat ca o rezervă. Doamna Ioanide păru foarte mirată (povestea asta se repeta identică din când în cînd). - Sunt atâtea lucruri care trebuiesc în casă... - Trebuie, nu trebuie, nu pot să dau dacă n-am. Doamna Ioanide fu și mai contrariată. - Dar, Ioanide, dacă trebuie!... - Chestiunea nu este dacă-ți trebuie un lucru, ci dacă poțisă-l iei. - Poți sta nemâncat, neîmbrăcat? - Poți, dacă n-ai bani. - Ioanide, ești absurd, sunt lucruri care trebuie. Acest "trebuie" al doamnei Ioanide îl scotea pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
excomunicări. Odată, întorcîndu-se acasă, Ioanide se trezi față în fată cu Suflețel, care ieșise, cu titlul de încercare, din sanatoriu. Suflețel venea în direcția arhitectului. Ajungând la câțiva pași distanță, de unde identificarea nu mai suferea discuție, Suflețel se opri locului contrariat, ca în fața unui puhoi de apă ce-l împiedică să treacă. Apoi, brusc, întoarse spatele și se depărtă înapoi ca și fugind. "Ce-i cu dobitocul ăsta?" se miră Ioanide. Arhitectul mai observase că felurite persoane cu care se întîlnea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tată și nume? Cine sîntem noi, care prinși în relația iubirii, populăm hotarele celuilalt cu lipsa noastră de hotare? Ce a rămas din noi, după ce iubirea ne-a desființat? În lumina iubirii, și cu atât mai mult în lumina iubirii contrariate, tot ceea ce până atunci îmi părea intim își pierde consistența, nu mă mai definește, devine straniu și străin. Nu altul, ci eu îmi devin străin. De-abia în iubire elementele fondului intim-străin îmi apar în toată inconsistența lor și își
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
foarte interesat de apartenența socială a colegilor de salon. Din acest punct de vedere, el se consideră un privilegiat, iar ceilalți sunt demni de respect în funcție de acest criteriu. Dintre aceștia, cel mai "suspect" este Oleg Kostoglotov, despre care Pavel Rusanov, contrariat, multă vreme nu știe ce să creadă. Totuși, el nu îndrăznește să-i întrebe dacă sunt comuniști decât pe tânărul Vadim Zațîrko și pe Șulubin. Astfel, simpatia lui Rusanov pentru Vadim își va găsi explicația în răspunsul afirmativ al acestuia
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
numai să vrai și îți cad în brațe". Dar fiul armurierului nu e capabil să-și însușească asemenea vulgară filosofie de viață. De aceea, născută fiind și din "spaima de brutalitatea vieții zilnice", predispoziția idealizantă a sufletului său se vede contrariată tot de alte și alte experiențe ("imaculata" doamnă se mai mărită de câteva ori, femeia unui colonel își otrăvește bărbatul "din dragoste", și tot "din dragoste" o preafrumoasă fată fuge în lume cu un bătrân "mic, măcinat de tuberculoză, mâncat
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Mite, cât și cu Veronica poetul ar fi întreținut, crede în continuare Lovinescu, niște legături "platonice" (p. 119; p. 173); Legenda ne-a lăsat o motivare în adevăr maioresciană: poezia, arta nu pot ieși din relații conjugale, ci din raporturi contrariate" (p. 162) etc. 73 Spre deosebire de Lovinescu, pentru care personalitatea eminesciană ilustra doar un "caz" special, explicabil exclusiv cu ajutorul psihologiei erotice, Nicolae Iorga semnala, în schimb, polimorfismul personalității: "sînt mai multe suflete, care până la sfârșit se zbat într-însul. Încercarea de
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ați fost primii mei elevi. Promoție de elită despre care îmi amintesc cu emoție și plăcere. Bidaru reținu expresia: "cu emoție și plăcere", ce-l unse la suflet ca un balsam, în timp ce tatăl, care era atent la discuție, interveni puțin contrariat. Nu am știut că ai elevi așa de mari! ca imediat să se adreseze tânărului în mod direct, în momentul în care, mama profesoarei scoase o pastilă mică din geantă, o înghiți repede, bău puțină apă dintr-un capac de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
somn. Părerea mea e să amâni căsătoria până termină și ea liceul! În momentul când a pronunțat cuvântul ea, o privise în ochi. Se făcuse roșie de mânie. Același sfat i l-am dat și eu! interveni mama lui puțin contrariată însă entuziasmată! Să aibă timp să se cunoască mai bine! În primul moment, Mișu a privit refuzul ca pe o glumă. Când se convinse că nimeni nu glumește, se schimbase la față, se făcu livid, ca și cum ar fi fost turnat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
instrumentelor de analiză ale logicii moderne, a limbajului ei simbolic, cu forța expresivă a multor formulări, care fac impresie cititorului înzestrat cu sensibilitate artistică.2 Oameni cu formație științifică și, respectiv, umanistă vor fi, în egală măsură, atrași și, totodată, contrariați. Cei dintâi vor fi descumpăniți de lipsa unui demers argumentativ pentru ceea ce vor socoti a fi tezele cărții, ca și de stilul ei aforistic, cei din urmă de pasajele tehnice, care sunt accesibile doar acelora care au cel puțin o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cneazul Ragnar al II-lea Plantagenet a trebuit să capituleze, după marea bătălie de la Strock, unde au murit nu mai puțin de 31 dintre vitejii săi, în fața cneazului Demeter cel Spân. Sesizați, cei din Republica soră Vandana de Sud, profund contrariați, n-au putut să nu reacționeze subliniind câteva lucruri elementare: 1. Demeter cel Spân, născut în nordul Republicii Vandana de Nord n-ar fi putut ajunge niciodată cu armata sa de aproape cincizeci de oameni până la Strock, până unde nu
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
ale disciplinei de specialitate. Erau pasivi, chiar indiferenți și nu manifestau nici un semn de îngrijorare privind examenul de la finele anului școlar. Am găsit explicația acestei stări de lucruri abia la examenul din sesiunea iunie, când elevii mei s-au dovedit contrariați, unii chiar iritați de faptul că nu le-am permis să copieze (ceea ce, probabil, era o practică generală). Drept urmare, aproape jumătate dintre ei au devenit restanțieri. Nici la următoarea examinare nu s-au dovedit mai bine pregătiți și mulți dintre
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
cneazul Ragnar al II-lea Plantagenet a trebuit să capituleze, după marea bătălie de la Strock, unde au murit nu mai puțin de 31 dintre vitejii săi, în fața cneazului Demeter cel Spân. Sesizați, cei din Republica soră Vandana de Sud, profund contrariați, n-au putut să nu reacționeze subliniind câteva lucruri elementare: 1. Demeter cel Spân, născut în nordul Republicii Vandana de Nord n-ar fi putut ajunge niciodată cu armata sa de aproape cinzeci de oameni până la Strock, până unde nu
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
dominat de căutarea fericirii personale, vedem cum urmează o perioadă marcată de pasiuni publice? Hirschman avansează ipoteza că deplasarea dinspre sfera privată înspre arena publică se poate explica, măcar în parte, prin decepția resimțită de consumatori. Frustrați de plăceri, nemulțumiți, contrariați, consumatorii întorc spatele căutării fericirii private și se orientează către acțiunea publică 7. Aderând la o mișcare de protest, mobilizându-se pentru o cauză colectivă, oamenii caută o altă cale spre fericire, presupusă a-i scuti de frustrările unei existențe
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
judecății și al îndoielii, fidel indolenței sale filosofice și indiferenței sale existențiale, l-ar fi lăsat pe Anaxarh cu necazul lui, continuându-și drumul ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat... În loc să se supere, să se simtă jignit ori măcar contrariat, Preafericitul elogiază impasibilitatea, flegma și marea înțelepciune a lui Pyrrhon, care a plecat de acolo - să-și spele purceii, cum făcea de obicei... Să convenim deci că hedonismul lui Anaxarh, ca și al multor eudemonisme grecești - cele ale lui Apollodor
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
vieții, nu constituie altceva decât comportamente neadecvate față de diferitele solicitări sau exigențe ale unuia sau ale mai multor niveluri de integrare. „Fenomenul frustrației” este strâns legat, mai a gradul flexibilității psihicului persoanei la găsirea răspunsurilor la solicitările multiple și adesea contrariate ale mediului, grad care constituie și măsura adaptabilității sale. De asemenea, o insuficintă maturizare manifestată, de exemplu, în plan afectiv, axiologic sau volițional, afectează modul de percepere și evaluare corectă a situației conflictuale și posibilitatea traducerii eficiente, în acțiuni concrete
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de-al doilea criteriu, H.H. Kendler a relevat mai mulți factori de care depinde persistența unui răspuns, în condițiile repetării sau menținerii îndelungate a obstacolului frustrant, și anume: a) forța tendinței, trebuinței, sau scopului urmărit, b) tăria deprinderilor și obișnuințelor contrariate, c) poziția reacției în sistemul comportamental (adică importanța pe care noi o acordăm atitudinii de răspuns, pentru statutul și prestigiul nostru social). Referitor la posibilitatea subiectului de a găsi noi modalități de echilibrare, H.H. Kendler evidențiază câteva din formele de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
această actualizare. Tabloul a fost transportat la atelierul său și, pentru câteva zile, pictorul și tabloul s-au aflat sub supravegherea unui soldat Înarmat. CÎnd pictorul a Încercat să-și refacă semnătura În colțul inferior al pânzei, soldatul a intervenit contrariat: „Nu, vă rog, nu scrieți nimic!”. Ulterior, În urma intervenției unui ofițer mai Înțelegător, semnătura a fost retușată. Ca dovadă de apreciere (pe care o aștepta), anul următor, În cursul unei Întrevederi cu Miu Dobrescu 7, Eugen Palade a primit comanda
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
comună, cea care ne aranjase întâlnirea - o combinatoare profesionistă de suflete singure -, nu înțelegea ce se întâmplă și era tot mai stânjenită, interpreta tăcerea de gheață ca pe o reacție de respingere și nu știa cum să reacționeze. O simțeam contrariată de blocajul nostru aparent, mai ales că pețitul era viața ei și niciodată nu punea doi oameni față în față dacă nu era absolut sigură că se potrivesc... În toată cariera avusese un singur eșec: un cuplu gay care făcuse
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
fibră, atașant în frământările lui transpuse în alegorii cu miez politic și de o tensionată investitură morală. În fiecare din piesele lui Constantin Popa se percepe un zbucium în care revolta și disperarea se cheamă și-și răspund. Din idealism contrariat, din freamătul exasperării se zămislește o inconfortabilă dramaturgie, ce nu se rezumă la textele incluse în acest volum.** Calul verde... Ce-o fi asta? O năzăreală poznașă? O trăsnaie surrealistă? Dar varianta (de titlu) Unu plus unu fac trei? Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-i prima hotărîre pe care mi-o dai peste cap... Mina: Iar îmi scoți ochii cu cavoul ăla! Ilie: Nu, gata cu cavoul! Nu mai cred în eli. Gata (mișcîndu-se, dă cu ochii de colțul camerei; se oprește, privește atent, contrariat) Mina, mi se par mie sau tu ai mutat niște lucruri de-acolo...! Mina: Nu, nu ți se pare. Le-am mutat. Ilie: Dar de ce?! Mina: I-am făcut loc... Ilie: Cui i-ai făcut loc?! Mina: Calului. Calului verde
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
rîde) Un cal? Unde? Mina: Acolo... Vera: Aha. Ce fel de cal? Mina: Verde. Vera: Frumos! Și eu să nu-l observ! Că doar e ditamai calul. (reușesc să rîdă amîndouă) Mina: Știu că-ți vine să rîzi dar... Vera: (contrariată) Dar ce?! Mina: Vera, mă tem că n-ai să pricepi nimic și-i mai bine să încheiem discuția asta. Vera: Stai, dragă, puțin. Ce să nu pricep? Mina: Chestia cu calul... Vera: Păi ce să nu pricep! Ce e
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
se vede nimic. Sună soneria, insistent, fără ca Mina s-o audă. Se aude cheia în yală, se deschide ușa și intră Ilie care are mîini un buchet mare de flori și un pachet cu prăjituri. O vede pe Mina) Ilie: (contrariat) Da' tu ce faci? Ei, Mina, ce Dumnezeu, nu mă auzi? (o apucă încet de umeri) Mina! Mina: (e prezentă) Da... Ilie: Am sunat la ușă. De ce nu mi-ai deschis? Mina: N-am auzit... zău că n-am auzit. Ilie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
veniți? Delegatul: Eu, ca să zic așa, sînt trimisul special... Val: (derutat) Dar nu sînteți delegatul... Nu cu dumneavoastră m-am întîlnit... n-am fost împreună... berea... votca... la comitet... Delegatul: Nu, cred că mă confundați... Maria: (și ea grozav de contrariată) Da' și eu parcă v-aș cunoaște...! Nu-i așa, Irina, că dumnealui a fost aici în problema napilor... și... Delegatul: Tot ce se poate... poate mai demult... nu-mi amintesc... Oricum, napii nu mai sînt de actualitate. Piața internă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
o primă fază fata nu este în nici un fel întrebată, prima logodnă încheindu-se între tată și ginere. Abia în fața revoltei acesteia, tatăl, într-un moment de slăbiciune, și sub presiuneaa celorlalți membri ai familiei, cedează și se alătură lor. Contrariat, Mareș îi reclamă, pe tată și fiică, la protopopul plășii, apoi la ispravnicii județului și ajunge la episcopul Buzăului. Din nou numele fetei nu este menționat nici o dată, procesul se judecă între logodnic și tată, considerat responsabil de actele fiicei
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]