699 matches
-
răspuns: "Data viitoare, când vei publica unul din poemele tale într-o revistă importantă, ai putea, oare, să creditezi, în calitate de autor, faptul că prima carte a Ninei Cassian în America, Blue Apple, a fost tradusă de Eva Feiler?". Răspunsul ei contrariat a fost: "Nu pot să fac asta! Nu am nici o putere!". Răspunsul meu: "Comparativ cu dintele șarpelui, cu atât mai ascuțit este al autorului care nu mulțumește". Nina s-a albit la față, și i-a spus soției mele: "Pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
fi considerați de la bun început și fără nicio ezitare drept pozitivi. în fața personajelor contradictorii sau complexe mama avea o ezitare, iar uneori se simțea chiar destabilizată și atunci nu mai primeam din partea ei niciun semnal. nu pot uita cît de contrariată a fost mama cînd am văzut, de exemplu, impreună, filmul Barry Lindon de Kubrik. La început Barry Lindon părea să fie un personaj simpatic, aventurier, dar curajos și plin de umor... treptat, însă, eroul devenea tot mai odios iar eu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
-l cu Înverșunare pe Muñagorri. Nu șovăi să afirm că pedagoga a reacționat așa distonant doar pentru că avea În vedere un post nou: Montenegro, care descoperă precum linxul sufletele frumoase, Îi propusese unul oarecare În Avellaneda. Toți ne-am retras contrariați. Stăpâna casei, maestrul și cu mine ne-am Îndreptat spre castelul cu apă pentru irigații; Montenegro s-a retras În casă cu guvernanta. Muñagorri, obsedat de viitoarea expoziție și lipsit de interes pentru natură, s-a dus la o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
citi din nou știrea. Am izbucnit într-un râs înalt. Știam cum vorbesc surdo-muții, au alfabetul lor, cu degetele... Deci au ținut ședință plenară, au luat "cuvîntul" și... Și iar am izbucnit în râs. - Ești băiat vesel, zise Pavel, nici contrariat, dar nici molipsit de reacția mea. Nu m-aș mira să apară și dintre noi niște bețivi care să ceară același lucru. - Ce bețivi? am zis fără să reușesc să-mi potolesc râsul. - Avem destui bețivi! - Aici?! - Da, aici. N-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
suportam destul de greu unul pe altul. Succesele, poate mai degrabă sociale decât artistice, obținute în cariera de pictor îi alintaseră două însușiri naturale, vanitatea și plăcerea de a domina, încît nu mai accepta nici măcar din partea unui copil să fie contrazis, contrariat, iar eu îi semănam într-un fel; nu mă interesa decât ceea ce avea legătură cu mine. Era mărunt și rotofei, cu o burtă pe care încerca în zadar să și-o ascundă și, fiindcă avea complexul de a fi prea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un aer deosebit. ― Și nu v-a fost frică? interveni sfios Dodo. ― Frică de ce? m-am prefăcut eu că nu înțeleg. ― Ei, cum de ce? se văzu obligat Anton să precizeze. Frică de el, de Bătrânul. Mi-am luat un aer contrariat: ― Domnilor, uitați că eu sânt un artist? Bătrânul mă aștepta, ridicat în picioare, nerăbdător. De ce întîrziasem atît? A trebuit să-i explic că îngerul său păzitor, Francisc, se arătase deosebit de exigent la ritualul spălării mâinilor. Ceea ce i-a făcut plăcere
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din ei va avea nuntă chiar aici, pe 8 iunie, că merge la școală și că îi plac sportul și mate matica. N are tată. Îl întreb, sigură fiind de răspuns: Și vii în fiecare dumi nică? El îmi răspunde contrariat: Vin în fiecare zi. Cu sfială, zic: Aș mânca ceva dulce. Tu nu? Dă din cap că ba da. Fuge să o întrebe pe Anica, mama lui, dacă poate să meargă cu mine să ne luăm ceva dulce. Ne luăm
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
deveni atât de mare, încât risca să-i propulseze pe cei din față grămadă peste femeia din jilț. La rândul ei, doamna Ledoulx, obișnuită cu moda și mai ales cu purtarea lejeră, plină de curtenie a francezilor, îi privea din ce în ce mai contrariată, chiar neliniștită. Atunci se întâmplă un lucru neprevăzut. Stârnit de noile mirosuri, alintatul patruped al doamnei consul - un mic Maltez cu blana sidefie, zilnic spălată și îndelung pieptănată - care visa liniștit în poala stăpânei sale tresări nervos și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o privire nesperat de tandră din partea soțului său infidel. Zâmbi cochet. Dar ținea să-și savureze victoria. Întinse o mână peste măsuța care îi despărțea și el se grăbi să i-o sărute. Menajera tocmai le umplea ceștile și privea contrariată când spre stăpână, când spre stăpân. De obicei, asista la schimburi de cuvinte morocănoase, iritate sau plictisite. Ba chiar la certuri în toată regula. Nu-i venea să creadă că amândoi zâmbeau și se priveau ca doi însurăței peste buza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la jumătatea celui de-al doilea pahar când sună soneria. Înjurând, se sculă de pe scaun și se duse la fereastră, privind afară pentru a zări o mașină cunoscută Înghesuită peste drum. Colin Miller. Reporterul stătea la ușă cu o expresie contrariată și două sacoșe mari. — Ce vrei? Întrebă Logan. — Păi, uite, știu că ești nervos, OK? Dar n-am făcut-o intenționat. Dacă știam, Îmi țineam gura. Îmi pare tare tare rău... Cu un zâmbet apologetic, Împinse În față cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Pe Amory Îl amuzau ochii ațintiți asupra sa, iar dacă oaspeții reprezentau vreun club care nu-l interesa, Îi plăcea la nebunie să-i scandalizeze cu remarce neortodoxe: — O, stați să văd... se adresase el Într-o seară unei delegații contrariate. Ce club reprezentați? Față de solii cluburilor Ivy, Cottage și Tiger Inn, făcea pe „băiatul bun, ingenuu, nerăzgâiat“, foarte detașat și complet neștiutor de scopul vizitei. Când a sosit dimineața fatală, la Începutul lui martie, iar campusul a devenit un model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ce mă privește, a fost catastrofală. Bâlbe peste bâlbe, blocaje la pasaje pe care le-am spus de sute de ori și, Îmboldit de Aghiuță, râdeam În gând ori de cât dădeam cu ochii de binecuvântatul Părinte, la rândul său contrariat probabil de starea mea ilariantă. Am făcut o groază de păcate, tocmai În ziua În care m-am Împărtășit cu Sfintele Taine, după ce și la Sfânta Liturghie am fost de un ridicol desăvârșit, În timp ce am citit din Apostol pentru prima
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
A coborât! L-am văzut cu ochii mei! - Și totuși am activat scuturile! Spuse Pennons, destul de calm. Grosvenor își plecă privirea: sub picioarele lui strălucea o flacără albastră, superbă. Limbi subțiri de foc se ridicau spre costumul lui de protecție, contrariate parcă de rezistență acestuia. Nu se auzea nici un zgomot. Grosvenor privi buimac în lungul coridorului, acoperit cu un covor de flăcări albastre, spectrale. O clipă, avu iluzia că privirea lui străbate până în fundul navei. Își veni repede în fire. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Între două lumi. Lăsa În urmă nu doar iarna, ci și aripa de gheață a morții. - Căpitane!!! țipase deodată Simion și, Încălcând regula ceremoniei de primire a oaspeților, descălecă și fugi până la căruța În care se afla rănitul. Sub privirile contrariate ale italienilor, arcașul se opri lângă căruță și Își aplecă fruntea În fața lui Oană, ca și cum ar fi așteptat o binecuvântare. Iar căpitanul i-o dăduse, ridicând cu greu mâna dreaptă și lăsându-și palma pe creștetul oșteanului. - Ridică-te, Simioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să pornim la luptă, Doamne, căci victoria va fi a noastră. Și atunci mă vei vedea. Încercă să alunge senzația de miracol, de sfințenie și de nefiresc din tot ceea ce se Întâmplase și Îl Întrebă pe Ștefan, cu un aer contrariat: - Toate ca toate, dar de unde... Doamne iartă-mă... știa de mănăstire? 1 august 1476, ora 19.30, Dealurile Sucevei Gărzile se Înmulțeau pe măsură ce mica escortă se apropia de cortul sultanului. Cordoanele de războinici se dădeau la o parte la vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
artei. Herculeanul P., care își făcuse din firea lui cam mojică o originalitate bine cunoscută, pusese ochelarii un minut, apoi zisese rizînd: - Domnișoara Mika-Le a noastră e foarte nostimă! drept orice opinie critică. Apoi trecând lingă Greg, care păruse foarte contrariat, îl bătuse pe umăr cu complicitate, fără ca Gregul să-și poată găsi contenența. Mika-Le rămăsese nemișcată, ca și cum nu de ea fusese vorba, dar probabil, trăgând de la un punct la altul o linie oblică, in dreptunghiul ei, a unei reacții sumare
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
-i concentra toate energiile și din care se evidenția un fel de violență concentrată a atitudinei. Doamna Eliza, alături, ciripea pe un ton minor, ascultând vocile interioare ale tovarășului ei mai mult decât răspunsurile lui rare și nervoase. Mini era contrariată. Nu-i plăcea să fie cea de a treia. Prețuia pe cel de al treilea, în genere; recunoștea că cifra celui de al treilea ocupă un loc important în componentele numeroase ale amorului, dar credea că e un rol pentru
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
să spună. Totuși îi trebuia, măcar pentru el, un motiv. Și-l găsise: voia să vadă cine-i va ieși înainte Ilincăi... Vlad, ori Virgil ?... Dar, culmea-culmilor, nici unul din ei nu venise s-o aștepte! Asta-i nemaipomenit! gîndi Bărzăunul contrariat. Să nu vină nici măcar Virgil? Mama Ilincăi ședea pe o bancă și se uita mereu spre partea de unde trebuia să sosească autobuzul. Ceilalți care așteptau discutau în grupuri mai mari sau mai mici, iar copiii se jucau. Bărzăunul era teribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o dată primul vers? De ce ? Așa. Au înflorit salcîmii iar singurătate... Mmmda... Adică, cum " Au înflorit iar singurătate"? Poate vrei să spui "în singurătate". Nu, vreau să spun așa cum ai auzit: "Au înflorit salcîmii iar singurătate". Vai, Virgil, se arată foarte contrariată Ilinca, dar nu-i bine așa, zău! Mai gîndește-te. Dar m-am gîndit, Ilinca. Așa-mi place mie să spun. Pentru că aici cuvîntul "singurătate" reprezintă... Nu contează ce reprezintă. Eu vreau să spun că "singurătatea" nu poate fi un produs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
stăpîni un strigăt de uimire. Hei, ia priviți aici!... Bănuiam eu că așa va fi! Și începu să sară pe lîngă cele două pietre, de parcă l-ar fi înțepat niște viespi în tălpi. Toți întoarseră capetele spre el, la început contrariați, apoi curioși și, bănuind că Bărzăunul nu poate sări așa din senin, adică fără să aibă un motiv clar, se apropiară repede de el. Uitați-vă aici și aici! strigă din nou Bărzăunul arătînd cu degetul cînd spre o lespede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cum să întrevezi câteva repere ale înțelegerii. Nu mai poți regăsi mai nimic din seninătatea și demersul ei firesc. Nici nu ai cum să afli un refugiu, o altă cale, cel puțin în primă instanță. Mintea se vede atunci profund contrariată și nesigură de sine, probabil mai nesigură ca oricând. De aceea, merită să vedem când anume, în lumea cuvântului sau a vieții, ceva apare lipsit de sens. Sau când anume dejucarea sensului și transgresarea sferei sale conduc în zona celor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
a ridicat brusc fruntea și a replicat: ei, bine, să nu mă Îngropați nicăieri! Să mă duceți acolo unde vă trimit eu, pe voi, acuma! Și să mă ardeți. Și cu cenușa ce să facem, după aceea, a Întrebat, enervat contrariat, refuzatul. Să v-o strecurați, pe deasupra, În borșul de la praznicul de patruzeci de zile, pe care mi-l veți face, și să o mâncați! Așa, ai auzit? Am. Și ai Înțeles? Da. Acest da, de pe urmă, parcă venea de pe o
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ezitând să sărute degetele fine. Mama elevului Marinescu Gheorghe! adăugă ea. ― Ah... da! făcu omul școalei. V-am chemat, stimată doamnă Marinescu, ca să mă plâng că fiul dum-nea-voastră nu poartă număr la mî-ne-că! ― Mă surprinde, domnule Crăcănel, îl întrerupse doamna contrariată. Ce s-a întîmplat? Clasa a încremenit; iar Crăcănel, la fel... În clipa aceea nu mai semăna cu un pelican, ci cu un cameleon... se făcuse roșu ca... sfecla. Spumegând de indignare, abia putu să articuleze, silabisind ca la lecție
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nici un răspuns. Se gândea că poate plânge de bucurie, că în sfârșit va folosi materialul cumpărat cu multă vreme înainte de tatăl ei și că va ajunge să poarte costumașul, ca într-un fel să-i îndeplinească dorința. A fost foarte contrariată când Ilinca i s-a adresat. — Am vrut și eu să-ți fac măcar o singură dată o bucurie, că tu, Slavă Domnului, mi-ai făcut destule și n am reușit că m-ai refuzat. De ce, Simona?a întrebat-o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
încăperii de alături. Păcat că nu văd mare lucru...“ „Ce să mai vezi ?“ Râdeam cam strâmb. Intrasem în groapa lui. „Nu-ți ajunge și atât ?“ „Stai să-ți explic, domnule !“, s-a încăpățânat Constantin. Ridicase arătătorul de la mâna dreaptă. Părea contrariat. „Să-ți dau un exemplu... Acum șase ani îmi făceam armata, la Giurgiu. Nu cunoșteam pe nimeni în oraș. Duminica mă plimbam singur pe malul Dunării, cât mai departe de cazarmă. Aș fi vrut să mai aud și eu o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]