10,699 matches
-
nu-i decît o palidă copie" (Piatra Teiului). (în traducerea stîngace a lui Sadoveanu, precizia formulărilor franceze se estompează, dar farmecul și firul demonstrației rămîn.) Toți prozatorii pașoptiști moldoveni (Kogălniceanu, Alecsandri, Negruzzi) au privit Iașul cu sentimente amestecate, insistînd asupra contrastelor ridicole din oraș și caricaturizînd pe locuitorii lui. Russo a îndrăznit, singurul, să-și exprime - alături de privirea amuzat-critică - și iubirea față de acest oraș, pe care l-a înțeles ca nimeni altul. Mai mult, el s-a autodefinit pe fondul orașului
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
Dan Dediu, Johannes Brahms și Maurice Ravel (ora 19,30), și concertul Orchestrei ”Armonia Atenea”, dirijor George Petrou, cel care a menținut treaz interesul publicului, câteva ore bune după miezul nopții, cu interpretarea rafinată, dar și cu aplombul necesar sublinierii contrastelor extreme și accentelor tipice stilului baroc, a dramei muzicale Alessandro de G.F. Händel. În 9 Septembrie s-a repetat situația din zilele precedente: la ora 16,00 concerta, în Palatul Băncii Naționale a României, Trio-ul alcătuit din Pinchas Zukerman, Amanda Forsyth și
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
ele mult mai firesc. La fel de neinspirată mi s-a părut plasarea, în debutul concertului Filarmonicii Regale din Stockholm, dirijor Sakari Oramo (23 Septembrie), a piesei lui Anders Hilborg, Exquisite Corpse - o muzică dramatică, morbidă, mult prea trenantă și lipsită de contraste ca să nu afecteze interesul și atenția publicului pentru ceea ce avea să urmeze: monumentalul Concert nr. 1 pentru pian și orchestră de J. Brahms (din păcate, în interpretarea anostă, inexpresivă, a lui Stephen Hough) și vasta Simfonie a II-a, ”Cele
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
compozitoarei prin potențialul armonic și timbral. Concertul pentru flaut a fost scris în 1994, fiind dedicat celui care l-a interpretat magistral pe scena Ateneului, Ion Bogdan Ștefănescu. Artistul este un promotor al muzicii contemporane, alături de colegii săi din Trio Contraste abordând lucrări ale compozitorilor Anatol Vieru, Aurel Stroe, Myriam Marbé, Ștefan Niculescu, Octavian Nemescu, Corneliu Dan Georgescu, Lucian Mețianu, Doina Rotaru, Violeta Dinescu, Maia Ciobanu, Sorin Lerescu, Dan Dediu, George Balint, Petru Stoianov, Irinel Anghel sau tânăra Diana Rotaru. Cu
Concertul pentru flaut ?i orchestr? by Cleopatra DAVID () [Corola-journal/Journalistic/83939_a_85264]
-
ca și de cele ale reflecției, și de pastile pentru migrene, dar și de migrene pentru a concepe pastile, și de gaguri sonore ca și de muzici care să spulbere anecdotica lesnicioasă. De data aceasta calul de bătaie al trioului "Contraste" a fost parodia fină, ageră și pătrunzătoare, atât de necesară pe terenul incert, chiar periculos, minat de atâtea prejudecăți, vulnerabilități și suspiciuni estetice al muzicii totale. Ion Bogdan Ștefănescu, Sorin Petrescu și Doru Roman au încălecat totuși în parodiile lor
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
privim spectacolul lumii fără îndârjire, bucurându-ne de farmecul pestriț al realului, având capacitatea de-a deosebi lucrurile care trebuie luate în serios de cele care merită să le luăm în glumă. "27 mai în glumă, mai în serios". Trio "Contraste" a glosat și șuguit deopotrivă cu certitudinile gata făcute sau cu exigențele mai mult ori mai puțin ipocrite, instaurând o temeinică motivație a spiritului de îngăduință. Ansamblul "Profil ne-a ospătat cu trei feluri de bucate: 1) supa neoexpresionistă, fie
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
sonoritatea orchestrală. Ei au realizat cu eleganță și fantezie un fascinant caleidoscop muzical, în care piesele cu tentă nostalgică, evocatoare, au alternat cu cele impetuoase, energice, marcate de dinamism și strălucire. Am apreciat coordonarea fructuoasă a duo-ului în realizarea contrastelor dinamice, a diferențelor timbrale, bunul gust și flexibilitatea manifestate în conducerea tempo-ului (fără exagerări de rubato). În încheierea recitalului, violonista Raluca Voicu-Arnăuțoiu și pianista Manuela Giosa au prezentat 3 piese din Suita op. 6 pentru vioară și pian de
Centenar Silvestri-Britten by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83957_a_85282]
-
ce trece dincolo de limitele barelor de măsură”. Cele trei piese intitulate Marș, Lullaby și Vals au prilejuit muzicienelor posibilitatea de a-și etala convingător propriile calități, de a valorifica bogăția conținutului și varietatea stilistică a partiturii, de a realiza numeroase contraste dinamice, agogice și de expresie. Lucrarea lui Britten a evidențiat calitatea, măiestria și omogenitatea duo-ului alcătuit din distinse cadre didactice, care predau disciplina muzică de cameră. Colaborarea armonioasă a celor două interprete a impresionat prin frazarea subtilă și inteligentă
Centenar Silvestri-Britten by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83957_a_85282]
-
și bravura interpreților. În deschiderea programului, Gabriel Croitoru și Horia Mihail au prezentat Meditația opus 42 nr. 1 de Ceaikovski, lucrare de mare expresivitate și profunzime, evocatoare pentru comorile de frumusețe și sensibilitate aflate în creațiile compozitorului romantic rus. În contrast cu desfășurarea lirico- narativă a primei lucrări s-a aflat Dansul spaniol nr. 8, opus 26 de Pablo de Sarasate, în care Gabriel Croitoru a desfășurat o impresionantă paletă de mijloace instrumentale, menite să evidențieze strălucirea, caracterul ritmic pregnant și
Duelul viorilor la Sala Radio by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83996_a_85321]
-
am reascultat în săptămâna 7-12 aprilie 2013, menționez studenții și absolvenții clasei de operă a Academiei „Gheorghe Dima”, instruiți de pianistul Francisc Fuchs, precum și pe cei aflați pe culmile maturității: Ansamblul „Ars Nova” condus de acad. dr. Cornel Țăranu, Trio „Contraste” din Timișoara (aniversând 30 de ani de fructuoasă activitate), duo pianistic „ConSens”, dirijorul francez Alain Pâris, violonistul Alexandru Gavrilovici, chitaristul Constantin Andrei. Muzicieni care îndeobște cântă muzică veche se regăsesc și în opusuri moderne: Ansamblul „Flauto dolce” condus de Zoltán
CLUJ MODERN 2013 by Elena - Maria ?ORBAN () [Corola-journal/Journalistic/83980_a_85305]
-
Beethoven, dialogul instrumentelor de pe și din spatele scenei, pe urmă dezvoltările tematice, Ländler -ul cu Trio , variațiunile pe Frère Jacques și Dall’inferno al Paradiso, ca „o expresie neașteptată a unei inimi profund rănite” - cum nota autorul - s-au succedat fără contrastele căutate pe care le-a impus tradiția. Dirijorul a preferat să creeze mai mult o atmosferă propice meditației decât să profileze capacitățile narative și descriptive ale lucrării și, pentru acest motiv, a creat o stare de așteptare care a luat
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
a propriului nume. Portretele sunt dezvăluite dual, prima imagine referindu-se la impresia lăsată de personalitatea în sine, pe urmă plasată în contextul unui anume eveniment. Interpretarea lui Sir Neville Marriner a relevat tocmai acest aspect în ideea realizării unui contrast care să convină actualelor tendințe interpretative dar să și păstreze echilibrul caracteristic epocii, acea distincție și reținere specific engleze atunci când vine vorba de exteriorizarea trăirilor. Introducere și Allegro pentru orchestră de coarde op.47 - cu care a început seara - a
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
seama dacă textul a fost spus sau dacă tocmai urmează să fie rostit. La urma urmelor, nu mai are nici o importanță. Din realitate spre ficțiune sau invers, drumul este la fel de istovitor pentru artiști. La fel de năucitor. Fotografia Mihaelei Marin speculează fantastic contrastele. Ca și tăcerile. Ca și țipătul. Cred că este va-loroasă și foarte specială în acest album o altă dimensiune: cea a cuvîntului. Sau o întoarcere, altfel, intermediată, la el. George Banu comentează fiecare fotografie a Mihaelei Marin și, în același
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
unei interesante compoziții, cu un titlul și el interesant și incitant, Embarquement pour l autre la - creație originală ECO 1012 -. Titlul, tradus pe românește este Îmbarcare pentru lumea de dincolo. Avem aici structuri poematice intersectate de transfigurări, de sonorități în contraste puternice, de personalizări ale fiecărui timbru orchestral. P. A. Carpy în Brulures, - Arsuri - creație originală ECO 2012 - instituie un climat sonor din componentele unei texturi cu elemente divers situate și integrate în episoade care surprind și se includ în această ordine
Muzică de azi... by Mircea Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/84207_a_85532]
-
forță, ci de sensibilitate, nu numai dintr’o singură frază, ci din trei: una meditativă, sentimentală; a doua, violentă, agogică; și a treia, cu un pronunțat caracter concluziv, de concluzie a ideei ca și a întregii expoziții; toate, deci, în contrast una față de alta. Nu rare ori se observă fenomenul penetrației primei idei în a doua, ceea ce dă mai multă unitate și consistență operei. Prin surpriză, fraza treia, concluzivă, poate fugi de încheiere, înlănțuindu-se, prin mijlocul cadențelor ori inflexiunilor imperfecte
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
La Marseillaise, încheiate apoteotic cu imnul imperial, întreaga lucrare găsindu-și într-un fel corespondența în beethovenianul Wellingtons Sieg - Schalcht bei Vittoria. Milen Nachev a imprimat o energie deosebită fluxului melodic, reliefând în același timp accentele stilistice care pun în contrast trăsăturile spirituale specifice celor două națiuni. A urmat Concertul nr.1 pentru pian și orchestră, în si bemol minor, la elaborarea căruia Ceaikovski a lucrat în mai multe etape, început la Boston în 1875, ultima revizuire având loc în 1889
Ceaikovski - Nachev / Goi?i by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84239_a_85564]
-
nr.1, care a mai risipit atmosfera de visare care se instalase încă de la începutul recitalului. După înaripatele cascade virtuoze și spumoase Sandu Sandrin s-a regăsit în Nocturna în Mi b op.55 nr.2, un Lento sostenuto, fără contraste, mișcare cu atât mai potrivită pentru a dezvălui și sublinia profunzimea, esența sentimentului, paletă pe care pianistul o stăpânește cu mare finețe. În sfârșit, Barcarola în Fa# op.60 care împlinește cele mai înalte standarde ale genului a încheiat cu
Recital Sandu Sandrin by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84264_a_85589]
-
improvizatoric alternează cu cele rapide, creația lui Ravel reprezintă o piatră de încercare pentru violoniști, nu numai din punctul de vedere al virtuozității instrumentale, ci mai ales al conducerii cu discernământ a discursului muzical (ce cunoaște numeroase libertăți de tempo, contraste de nuanțe și de stări sufletești). De la primele sunete ale cadenței cu care debutează lucrarea și până la apoteoza finală, Gabriel Croitoru a demonstrat că este un magician al expresiei atât de diverse ca timbralitate, culoare și fantezie, al bunului gust
Vioara lui Enescu by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/84301_a_85626]
-
de Mădălina Florescu, care ne-a caraterizat muzical cele Două insecte: Lăcusta și Viespea. Foarte interesantă a fost asemănarea pe care compozitorul a reușit să o realizeze, cu o economie de mijloace tehnice componistice. De asemenea interesant a fost și contrastul pe care oboista ni l-a arătat în interpretarea sa, trecând de la lăcusta jucăușă și delicată la vispea cea vioaie și amenințătoare. Seara muzicală a continuat cu pianista Luminița Berariu, care ne-a expus un Jurnal de vacanță. Considerată a
Adev?rul despre Benjamin by Andreea DRAGU () [Corola-journal/Journalistic/84302_a_85627]
-
Schubert, lucrare de ample dimensiuni, creată de compozitor în anul 1828, remarcabilă prin profunzimea expresivă și semantică, prin diversitatea sentimentelor pe care le evocă. În prima mișcare Allegro, interpretul a fost preocupat să evidențieze frumusețea melodică și ineditul înlănțuirilor armonice, contrastele tematice și sonore (tema întâi pregnantă, având alură orchestrală, tema a doua, grațioasă, plină de eleganță și candoare), precum și metamorfozele permanente percepute în cadrul discursului muzical. Pianistul a reliefat cu măiestrie imaginile muzicale contrastante (de factură lirică ori dramatică), dialogul
Pe scena Ateneului by Mircea ?TEF?NESCU () [Corola-journal/Journalistic/84298_a_85623]
-
fără întrerupere și este bazat pe câteva nuclee din care se construiește întregul edificiu. Este utilizat limbajul serial-modal. Recunoaștem pe parcurs unele influențe specifice melosului românesc. Materialul tematic este sugestiv, expresiv, pregnant configurat. Tensiunea dramatică foarte puternică se realizează prin contraste frapante de stare, prin bogăția și diversitatea coloristică, prin modul ingenios de utilizare a posibilităților latente de care dispune marele aparat al orchestrei simfonice. Având ca rezultat revelarea unui conținut dens de idei și procese psihice, parcurgerea acestei muzici provoacă
Noi partituri din crea?ia rom?neasc? by Lavinia COMAN () [Corola-journal/Journalistic/84304_a_85629]
-
o horă moldovenească preluată din repertoriul fanfarei din satul Zece Prăjini, două colinde transilvane, un joc muntenesc și unul dobrogean) se transfigurează, devenind purtătoarele unui spirit hotărât, plin de viață și forță.” Vibrantă, debordantă de veselie populară, muzica abundă în contraste care șochează, e compusă cu mauvaise conscience, și e autoironică (după spusele compozitorului). Prin trăsăturile specifice de stil și prin conținut, lucrarea dă seama despre ceea ce filosoful C. Noica a numit, cu o sintagmă îndelung parodiată și comentată, „sentimentul românesc
Noi partituri din crea?ia rom?neasc? by Lavinia COMAN () [Corola-journal/Journalistic/84304_a_85629]
-
o consideră suficient de urîtă și respingătoare ca nimeni să nu-i revendice paternitatea. Dincolo de crusta mai mult sau mai puțin frivolă a anecdotelor, un cititor atent poate desluși un mecanism al poantelor din carte: e vorba de crearea unui contrast între viață și operă, între vorbă și context, între temperament și teorie. Multe glume se bazează pe tehnica autoreferențialității (valabilitatea unei idei dispare în momentul în care e aplicată asupra ei înseși) sau pe schimbarea contextului. De pildă, logica argumentului
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
mă refer la prima montare bucureșteană din anul 1958 - definește o relație de dimensiuni cosmice. Profilul fiarei este colosal și marchează în proiecție fundalul întunecat al scenei; domină întreaga dimensiune a acesteia. Regizorul preia conturul imaginii Sfinxului de la Giseh. Prin contrast Oedipe este plasat în mijlocul spațiului, pe un registru rotund ce concentrează întreaga energie; spre acest spațiu este orientată întreaga dinamică scenică de-a lungul întregului spectacol. în momentul răspunsului eliberator Oedipe este puternic iluminat scenic; devine un centru puternic iradiant
Cinci decenii pe scenele românești - "Oedipe"-ul enescian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7768_a_9093]
-
transfigurîndu-le. Numai așa îți poți explica cum, dintr-o carte ale cărei teme provin dintr-un univers prin excelență anormal - cele două totalitarisme care au marcat secolul XX -, cititorul rămîne cu impresia unei normalități suverane. Dar o normalitate obținută prin contrast: vezi cum o minte lucidă, ca cea a Monicăi Lovinescu, poate judeca idei, suferințe și atrocități fără să-și îngăduie să încline balanța într-o parte sau alta. În fața acestei mostre de rectitudine analitică, întrebarea pe care ți-o pui
Etica intransigenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7780_a_9105]