1,341 matches
-
-l compusese. Publicul nu-l știa, așa că-i sorbi vorbele în tăcere. Nu, vocea sa nu era metalică. Era o voce de bărbat întreg, ți-l puteai imagina cântând pe Humphrey Bogart. Doar textul era ușor siropos, dar prin aceasta contrasta fermecător cu vocea prea aspră, gravă și reținută: Ți-aduci aminte Ce dulci cuvinte Ne trimeteam în scrisori? Odinioară Pe dinafară Le știam uneori. Scăldate-n lacrimi noi le citeam 152 De ce iubim femeile Și-apoi le sărutam. Visul se
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
foarte multe ciori în aer. Parcă mai multe ca niciodată. Peste toată curățenia. L-am întrebat pe Dani ce-o fi cu ele, e semn de ploaie oare, iar el mi-a răspuns scurt, peste umăr : „Cadavre, mizerie...“. Răspuns care contrasta foarte puternic cu grădinile ordonate și cu tot restul. Tocmai mă pregăteam să-i dau replica, când am intrat într-o vale cu plopi. Ca într-un final de videogame, totul era foarte frumos și calm, cumva copleșitor, cum e
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
cheiului. Fără jachetă, îmbrăcat numai într-o haină. Apoi, într-o altă zi, numai în cămașă cu mînecile suflecate. Țin minte acea zi, pentru că fără nici o explicație ori anunț, am văzut dintr-o dată pe altcineva pedalînd alături de el, cineva care contrasta izbitor cu figura familiară a instructorului nostru obișnuit. Străinul era un bărbat masiv, după cum se vedea bine chiar de la distanță, și dacă instructorul își atîrnase jacheta sport de ghidon, cu ușurătate, străinul se afla în extrema opusă, cu haina neagră
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
această părere. Erau legături distinse, cu tipărituri aurii și ediții noi cu apărători de praf elegante, cu titluri care erau greu de citit. "Sütterlin", mi-am spus în sinea mea. Dar am văzut, de asemenea, broșuri tipărite în culori care contrastau puternic, cu literele fără piciorușe ale cartierului nostru de cărămidă și ale revoluției. Puteam citi titlurile acestora, dar ele nu însemnau nimic pentru mine. Schneiderhahn supraveghease progresul nostru de-a lungul a aproape douăsprezece luni de cînd ne știam. Cîtă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
decorate, intrările largi, porțile pentru vehicule și reședințele particulare sînt mărturii ale măreției de odinioară. Străzile sînt străjuite de arbori. Chiar și astăzi, trecătorii eleganți își proclamă prin ținută și maniere apartenența la înalta societate. Ceva mai departe, trupuri care contrastează cu acestea indică apropierea de cartierele populare. Aici hainele sînt la fel de obosite ca trecătorii care le poartă, trădînd prin aspectul lor vicisitudinile existenței cotidiene. Casa Gaillard, situată la colțul intersecției dintre strada Georges-Berger și piața Général Catroux, este emblematică în ceea ce privește
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
le conferă un aspect mai contemporan. Astfel refăcut, acest habitat este menit să dureze. Înainte de a ajunge la Maroquinerie, trecem prin fața numerelor 13, 15 și 17, succesiune de imobile OPAC datînd din 1991, de o mare banalitate arhitecturală. Fațadele monotone contrastează cu micile case din fața lor, pline de farmec bucolic. La cîteva zeci de metri de strada Boyer, după ce termini de urcat strada Ménilmontant, ajungi la "140", nume de cod local al clădirii Louis Bonnier, arhitectul său. Construită în 1925, împodobită
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
cadrul de viață al cartierelor selecte și înclinațiile persoanelor de condiție modestă chemate să trăiască aici. În imobilele cu drept de preempțiune din aceste cartiere șic, bărbații și femeile pe care îi poți întîlni întîmplător pe holuri și în ascensoare contrastează izbitor prin ținuta lor vestimentară cu eleganța ambientului. Într-o parte, sacoșa de plastic provenind de la magazinul lui Ed băcanul sau de la G20, de cealaltă parte, servieta din piele fină sau poșeta Vuitton. Analiza sociologică a acestei coabitări pune în
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
cale de la poarta La Chapelle, care pune în legătură bulevardele Mareșalilor, perifericul și autostrada de nord, un embrion de scuar stă pitit la adăpostul podurilor. Cîteva bănci, puțin rîvnite, o vegetație care rezistă în orice condiții. Pietonul, a cărui prezență contrastează cu peisajul, este respins de acest univers de fier și de beton, unde vehiculele în mers sînt stăpînele spațiului. Poarta La Chapelle și metroul său par foarte familiare și liniștitoare după această odisee la marginea orașului. O primă versiune a
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
stins ducînd cu sine secretul identității sale. Canicula din august 2003 a făcut ravagii printre bătrînii cei mai nevoiași, după cum o atestă numărul de morminte săpate în acea vară. Această spoliere a săracilor, care îi urmărește pînă și în mormînt, contrastează cu parcelele chinezilor din Paris, cu monumente în formă de pagodă orientate către răsărit. Ele sînt în general foarte bogat decorate cu inscripții aurite și acoperite de ofrande. Fiecare dintre componentele mozaicului parizian își găsește aici locul. Stelele și ornamentele
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
o fac. Sunt mai multe metode, o s-o pun în practică pe cea mai simplă... Alexandru, fii tu bun și adu un pahar mare de cognac pentru bolnavul tău. Șuvița care-i cădea obraznic pe frunte era singurul detaliu care contrasta cu seriozitatea rece a lui Mișu Livezeanu. Se duse și el să se spele pe mâini, reveni curând, timp în care Dan băuse cognacul strâmbându se, deși era Curvoisierul cel mai pur, Napoleon însuși, dacă ar mai fi trăit, n-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
al istoriei culturale și al sociologiei comunismului, Pif participa la nașterea unei mitologii în egală măsură individuală și comunitară. Eforturile tenace ale părinților de a o procura se întâlneau cu bucuria copiilor care se îndreptau către text cu emoția ce contrasta cu rigiditatea de carton a ceremoniilor de partid. Adorată și venerată, ca un obiect de cult, Pif era inevitabil traficată ca o monedă forte a copilăriei, iar cei ce o posedau în cantități semnificative erau înconjurați de aura unei legende
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
la desenul animat în format 3D, Tintin își conservă aerul de cruciat al cauzelor ce par pierdute. Tintin, reporterul ce descoperă odată cu noi contururile unei lumi în continuă expansiune, este indiferent la oboseală sau îndoieli. Infatigabil și fără de moarte, el contrastează, în puritatea sa de boy-scout nedomolit, cu îndoiala faustică a creatorului său. Tintin este acea parte fantasmatică și purificată pe care Hergé o extrage din propria sa ființă, pe durata a jumătate de veac. Lui Hergé, iar nu lui Tintin
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lui Sergio Leone, ca spațiul în care amoralitatea și ambiguitatea se substituie clarității comics-urilor americane. Lumea de hârtie a lui Manara refuză tăietura etică unidimensională și exhibarea plată de curaj. În ea, un sentiment al absurdului, grotescului și incomunicabilității contrastează cu seninătatea pedagogică a mitului fondator american. L’homme de papier poate fi citit, la un prim nivel de semnificație, ca o poveste de dragoste cu final așteptat. Între călărețul american ce se îndreaptă spre iubita sa Gwendoline și tânăra
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
iar Tintin recunoscu imediat contururile centralei electrice despre care ziarele vorbiseră atât. „Iată expresia voinței noastre de construcție și a dorinței noastre de pace - centrala electrică de la Bulundi, construită înainte de termen, în cadrul cooperării azanieno-borduriene !” Cu grația unui balerin, grație ce contrasta cu masivitatea sa marțială, președintele-mareșal se apleca asupra machetei, explicând fiecare detaliu oaspeților săi. Și ca și cum ar fi anticipat întrebarea lui Tintin, președintele-mareșal excla mase volubil, cu aceeași jovialitate pe care nu o abandona niciodată : „Aș fi bucuros să vedeți
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
parte, hotărât să trec peste orice reținere. Laura m-a fixat, curioasă, cu ochii ei oblici, apoi cu obișnuitul ton mușcător m-a întrebat dacă mă înțepase ceva. "Nu, domnișoară". "Atunci?" Părul scurt îi dădea un aer băiețesc, ștrengăresc, care contrasta cu buzele groase, senzuale. Era, cum o văzusem pe fereastră, înaltă, subțire, ca un șarpe care dansează în aer și-și fascinează victima. Aștepta să zic ceva, să-i explic de ce mă proptisem dinaintea ei cu zâmbetul meu stupid, dar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
alte zile când dau și mai ales când primesc telefoane de la prieteni și cunoștințe ori rude apropiate, acele puține pe care le mai am. În ziua următoare vremea e cu un soare palid, fără putere calorică. E cam rece afară, contrastând cu acel confort termic pe care mi-l fac în funcție de starea mea generală. Pe la orele 13 poștașul îmi aduce o mare și plăcută surpriză - un dar de suflet și anume: o carte voluminoasă, transmisă de d-na Maria-Vera Willinger de la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Jim Davis. Sunt aici cu secretarul adjunct Sanchez și cu Bruce Miller. —Maggie, sunt Robert Sanchez. Lucrurile s-au înrăutățit puțin în decursul zilei de azi... —S-au înrăutățit puțin? S-au înrăutățit puțin? Acesta era Miller, pițigăiala lui sudistă contrastând cu vocea ușor baritonală a lui Sanchez. Și-l imagină plimbându-se de colo până colo, în timp ce Davis și Sanchez stăteau jos. —Vrea să spună că s-a înrăutățit foarte mult, Costello. Țara asta arde mai repede ca o cruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tăi, aș bea cu șampanie toată noaptea!“. O tulburase oare pe mama lui atrăgîndu-i atenția că ea ținea la viață mai mult decît el, o viață, zicea ea, „care Îți scapă iute printre degete“? Pofta de viață a mamei lui contrasta cu acel instinct al morții pe care-l simțea răspîndindu-se În el Întocmai cum se răspîndește și crește apa În pivnița În care e Închis eroul, unui film horror. Mama lui se plîngea de tendinite și artroze. Regreta că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
prost, recunosc. Mama urcase În camera mea ca să vadă dacă nu aveam nevoie de ceva și-mi făcuse patul. Fără Îndoială că nu scăpase prilejul de a citi Începutul manuscrisului lăsat pe masă. Probabil că nimerise peste niște scene care contrastau puternic cu tematica operelor soțului ei. Îl informase oare pe tata? Mi s-a părut că e mai susceptibil, mai rece, mai bănuitor. Tata scrisese: „Noi, fiii, nu ne pricepem să vorbim despre tați. Noi, părinții, nu ne pricepem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
se reflecta În documentar, naiba mă făcuse să spun: „E tocmai ceea ce Încerc să fac În romanul meu. Am să amestec un documentar asupra epocii noastre cu stările sufletești ale personajului meu. Latura superficială a revistelor de modă care va contrasta cu o latură, să zicem... mai moralistă...“. Fusesem pe punctul să spun “pascaliană“, dar tata se uita la mine cu un aer sumbru: „Găsești că revistele de modă pot fi o sursă de inspirație?“. Ce neîndemînatic fusesem! Stricasem sfîrșitul serii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
adevăr de la început, ea îi este și îi va fi inaccesibilă mereu, acest moment în care e atît de aproape de el nu va dura mult, știa dinainte... dar deodată acest gînd este atît de trist, atît de definitiv și iremediabil, contrastează atît de mult cu frumusețea, magia și irealul prezentului încît el simte, tot inexplicabil, că îi apar lacrimi în ochi... nu știe de ce: ori ea e prea frumoasă, ori îi place prea mult, ori îl afectează acele melodii pe care
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
viață. Însă știa că, puse în balanță, el ar fi regretat pierderea. Fu condus într-un coridor decorat cu mai mult bun simț decât s-ar fi așteptat. Pereții de un verde pal, plini de tablouri cu curse de cai, contrastau ciudat cu așteptarea sa de a fi introdus într-un loc acoperit în pluș roșu aprins. Singurul lucru indecent era dat de îngustimea coridorului care îi făcea pe cei prezenți să se înghesuie unul în celălalt pentru a-l traversa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vor, așa ca tine. Atât de agresivă! Dumnezeule! râse el. A doua zi Kitty se strădui să arate extraordinar, dar În același timp profesionist, pentru a șterge imaginea pe care o lăsase mai Înainte. Alese un costum negru simplu, care contrasta cu părul ei lung și blond- În felul ăsta era elegantă, dar avea și un subtil aer sexy. Oricât ar fi Încercat, nu reușea niciodată să fie perfect aranjată. Trecu de paza strictă de la intrarea În Soho House cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
parte, hotărât să trec peste orice reținere. Laura m-a fixat, curioasă, cu ochii ei oblici, apoi cu obișnuitul ton mușcător m-a întrebat dacă mă înțepase ceva. „Nu, domnișoară”. „Atunci?” Părul scurt îi dădea un aer băiețesc, ștrengăresc, care contrasta cu buzele groase, senzuale. Era, cum o văzusem pe fereastră, înaltă, subțire, ca un șarpe care dansează în aer și-și fascinează victima. Aștepta să zic ceva, să-i explic de ce mă proptisem dinaintea ei cu zâmbetul meu stupid, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
erau Îmbrăcați cu niște uniforme doar de fantezie, care se deosebeau unele de altele, afară de eșarfe și de steaua de pe piept, amândouă roșii, și erau Înarmați la Întâmplare, care cu o pușcă veche, care cu un pistol-mitralieră capturat de la inamic. Contrastau cu brigăzile badogliene, cu eșarfe albastre, uniforme kaki asemănătoare cu ale englezilor și cu puști-mitraliere Sten noi-nouțe. Aliații Îi ajutau pe badoglieni cu lansări generoase de parașute noaptea, după ce trecuse, cum făcea deja de doi ani, În toate serile pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]