1,710 matches
-
în atenția guvernanților, pentru că nu erau în stare, dacă ne gîndim bine, decît să facă un ou și să cîrîie de parcă ar fi produs o perlă. Umblînd din casă în casă și numărînd picioarele, care se împărțeau la doi, și copitele, care se împărțeau la patru, după formula clasică a recensămîntului inventată de comisia mixtă de specialiști, Cezar se mai oprea la cîte o cafea cu vreun gospodar, sau la o bîrfă locală cu vreo reprezentantă cu două picioare, nu cu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 32-35 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358408_a_359737]
-
iarbă. zgomotul pașilor devine foșnet. calc sămânța cuvintelor. îmi este bine așa. nu mai privesc marginile drumului. merg fără oprire până la capătul răbdării. cineva încearcă să-mi muște călcâiele. șarpe sau viperă...nu contează. veninul e același. întreb colbul din copita armăsarului-vis, de ce. răspunde mâna prietenului de pe umărul plin de lemne cu încă o tăcere. mă închid. nu mai înțeleg răspunsurile fără contur. ochii-mi sunt orbi, timpanele obosite de atâta zgomot. aprind focul. scânteile-și încep dansul. o pasăre își
OAZA DE LINIŞTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358037_a_359366]
-
ei doar suliți otrăvite, se târâie prin lanuri ce-au fost cu sârg cosite când ai durerii lupi m-au sfâșiat. Pădurile de vise care foșneau superb s-au transformat în buturugi ciudate ce scot câte un icnet când cu copita bate în pieptul lor al resemnării cerb. Doar sufletul aleargă, se cațără pe stânci nevrând să fie-nvins de anii-n tropot. Nu-i pasă că aude al morții sumbru clopot, că vede-n jur numai prăpăstii-adânci. Cară cu el
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357731_a_359060]
-
goi și neprihăniți,/ acoperiți mural cu frunze,/ celor doi singuratici/ le rămăsese difuză o întrebare:/ oare nu era de vină copacul?”. Metaforele deosebite abundă și în “variantă de univers” unde „ despletiți, caii alergau la margine de lume,/ loveau stâncile cu copitele albe,/în goana lor aruncând în urmă/ stele neșlefuite...”(ce frumos!). În general poezia lui Adrian Nicolae este o poezie existențială care pune și încearcă să rezolve probleme din marile necunoscute ale vieții. 22. Adrian Racaru, nemțean din satul Doina
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
care poezia lui dansează între pereții salonului. după un an, verbele lui dau fugii alt sens... coboară în adâncul pământului, aruncă de pereți mărăcinii, lasă inimii galopul viu. la final, răsuflu ca un armăsar fericit, după ce a prins câmpul în copite, întreg. am transpirat respirând cuvinte. Mulțumesc Dane! Referință Bibliografică: spital / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 493, Anul II, 07 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
SPITAL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358600_a_359929]
-
rostisem hotărât, imediat ce mă văzusem reinstalat pe pernele trăsurii. Așadar, pe Carpați 13, se întorsese spre mine vizitiul. Confirmasem doar cu jumătate de voce, nemaifiind sigur dacă îi spusesem sau nu omului unde voiam în cele din urmă să ajung. Copitele calului își reluaseră treapădul obosit pe asfalt. Chiar până în fața casei n-am să vă pot duce, se răsucise și mai mult, cu întreg trupul, vizitiul spre mine, în timp ce traversam podul de fier, a cărui structură metalică răspundea ca un
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
limpede din următoarele versuri: “viscolesc umerii goi / spaime șerpuiesc în artere / clipele înghesuie / cuburi de gheață în sufletul gol / fluturi orbi bat geruri în călcâiul ei / dar nici atunci nu oprește / îți mușcă buzele / până simte pulsul durerii / rostogolit în copite / se smulge iernii / și-o rupe la fugă”. Aceste mortificații și jertfe aproape neomenești fac să răsară poezia precum orhideea printre spinii deșertului, unde se întrezărește “un sâmbure de lumină”. Ceea ce se remarcă în aproape toate poemele e tristețea, melancolia
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
umezeală, boabele de grâu, costelive și fără de miez, încep să părăsească spicul scuturându-se, pierzându-se astfel și bruma ce mai scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților ce se hurducăiau pe drumul gloduros și de tropotul copitelor celor doi cai. Deja luna a început să coboare spre asfințit. Se apropiau zorile. În lanurile pe lângă care căruța se zdruncina în trapul cailor, se auzeau greierii țârâind. Victor fluiera încet o melodie la întâmplare, mai mult să-i treacă
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
poarta orizontului”. Poemul „Răsăritul” este un pastel modern cu multe figuri de stil: „Cioburi de întuneric sar / Din vârful muntelui. / A urcat cerbul / Cu potcoave de lumină, / Coarnele rămuroase au sfâșiat noaptea, / Desantul zorilor.../ Stânca, în cerbicia ei milenară, / Freamătul copitelor toacă, / Peste râpele cu afini, / Slujbe în schitul toamnelor / Pe altarul florii de colț. // Se bate utrenia cărărilor neîncepute. O mantie...de general / Zorii îmbracă versanții, / Stampe epocale. Ca dintr-o magie, / Verde, pădurea. / Soarele / Se spală pe ochi. // Cerbul
RECENZIE LA VOLUMUL: MERG MAI DEPARTE...DE TEO CABEL (CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344699_a_346028]
-
de octombrie, retras sub borurile prea largi, pătate de vreme, apăsat de dorul de-ai lui, de vatra strămoșească, de ce-i mai rămăsese din bruma anilor. Soarele scăpăta peste deal, diluat în așternutul serii; cerul, și el neînțeles, fumega-n copite de cai... Un sunet de toacă, despletit din liniștea mării îi seca lacrimile tânguite-n privirea adâncă, răscolitoare, ce nu-și găsea alinarea. Lumina candelei îl smulgea beznei torcând gânduri rebele pe faldurile frunții. - Mă simt străin în țara-mi
STRĂINUL de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350683_a_352012]
-
să batem și eu de alte toamne să nu mai trag cu dinții ȘI NINGE AICI ÎN MUNȚI și ninge-aici în munți, schizofrenie albă un cer ca de papirus stă gata să mă soarbă mă mai aștepți sau poate copitele de cerb ne potcovite zvonuri din gândul tău mă șterg cohorte de năluci se mișcă în ninsoare tresar agonizând molizii în picioare un aisberg rebel îmi bubuie în cord și-aud mugind de foame, renii, la polul nord cum aș
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) 1 de ION IANCU VALE în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359376_a_360705]
-
ști cu ce frecvență funcționează sufletul viu în “mașinuța biologică”, nu vei cunoaște nici cum funcționează Carul Ceresc”, mi-a mai zis îngerul, care mergea înaintea mea călare pe un Cal uriaș, roșu- argintiu, cu stea în frunte și cu copite de aur, străjuit de doi Străjeri ai Sfântului Graal...Povestea continuă dar o voi spune în altă scrisoare... Azi voi scrie, așadar, despre lucruri mai pământene. Bunăoară, ieri am avut o discuție prin telefon cu fiul meu cel mare, Alexandru
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (2) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360386_a_361715]
-
o adorau caii, își frecau boturile cafenii de fruntea ei, își împleteau coamele cu pletele castanii ale Țuniei, chiar dacă aceasta avea ori nu morcovii așteptați de ei. Mie mi-era grozav de frică de cai, așteptam mereu să primesc o copită ucigătoare, aveam senzația că mă privesc toți cu ochi sângerii... Dar, iată, în această vizită s-a întâmplat ceva de neînțeles: nu numai că nu-mi fusese frică de cai, dar mă lăsasem îmbrățișată de ei, în felul lor ciudat
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
arcul de lună închiși ca-ntr-o cușcă Stau demonii nopții-n tăceri spânzurați. Ne cheamă iar drumul mereu în derivă Și nopțile grele de atâta balast Doar noaptea zămește-n oglinda parșivă Și râde cu glasul ciobit și nefast. BOLNAVE COPITE NE BAT ÎNGHEȚATE Bolnave copite ne bat înghețate Ne sfâșie viața trăgând-o-n noroi O mână de frunze din humă vom scoate Pe oasele albe să cadă iar ploi În ziua ce vine prin cer zboară orbul Cu vise
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
-ntr-o cușcă Stau demonii nopții-n tăceri spânzurați. Ne cheamă iar drumul mereu în derivă Și nopțile grele de atâta balast Doar noaptea zămește-n oglinda parșivă Și râde cu glasul ciobit și nefast. BOLNAVE COPITE NE BAT ÎNGHEȚATE Bolnave copite ne bat înghețate Ne sfâșie viața trăgând-o-n noroi O mână de frunze din humă vom scoate Pe oasele albe să cadă iar ploi În ziua ce vine prin cer zboară orbul Cu vise pe gleznele sale jelind Și
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
al copilăriei petrecut lângă aceste animale care mi-au dat nu numai laptele pentru existență ci și imaginea lor puternică, stenică, care m-a urmărit multă vreme: „Pegasul meu e-un bivol mare-n sat/ El clatină un munte cu copita/ În ochi îi strălucește dinamita/ Când zboară peste râpe de păcat./ C u aripi roșii, fulgerând zăltat/ Cu stele noi, el samănă orbita/ Iar toamna, luna fumegă că pita/ Când iese din cuptoru-nfierbântat./ Eu mă prefac în pruncul care-am
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
-n râu Focul inimilor pline. Hai să punem la fereastră, Pe pervaz cu trase storuri, Vasul cu mușcata noastră Ce înflorește-n inimi doruri. Ori purtați de vântul serii, De prin văi și până-n stepe, Să culegem miezul verii Din copitele la iepe. Să străbatem zarea-n lume, Alergând ca mânjii teferi, Până se vor face spume Și în coame cu luceferi. Când am paloșul la brâu, Iar pe umăr port o flintă, Tu, iubito, pune-mi frâu, Ca iubirea să
LA ÎNTOARCEREA ACASĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359236_a_360565]
-
cade-n dimineață iarba lăcrimând sub coasă. Nu-nțelege-n primăvară zbuciumul din clorofilă Și nu știe cum răsună pasul tocului pe-o filă. ALEARGĂ TIMPUL În liniștea trezită prin visuri de prigorii, Trec cerbii dimineții pe pajiștea culorii; Pe sub copite sfarmă a ierbii glăsuire Și-n verdele sălbatic ard sevele-n neștire. Natura-ntreagă cântă cuprinsă de văpaie, Când razele solare pe umeri se îndoaie, Râd florile cochete și ape solitare... În pântecul amiezii cad foi din calendare. Îngenunchind cadrane
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340223_a_341552]
-
sau cea de albitor pastă hârtie (cod 814204). Dacă te pune Michiduță să-i răspunzi, pregătește-te să te usture, căci moralistul are abilitățile formidabile ale unui preparator boia ardei (cod 827303 ) sau pe cele ale unui preparator ulei de copite (cod 827109). Primiți cu îngăduință acest text rezultat din studierea listei meseriilor oficiale din România. El este un simplu tricotaj manual executat de un împletitor nod papură (cod CAEN 742406).
5 ocupații noi care ar trebui să intre în nomenclatorul de meserii din România () [Corola-blog/BlogPost/338408_a_339737]
-
2016 Toate Articolele Autorului CĂPRIOARA NEBUNĂ Culcat, stau cu ochii închiși și visez la poiana mea cu flori. E atâta liniște și armonie! Și totuși căprioara nebună nu vrea să-mi dea pace încercând din nou să mă mângâie cu copita pe albul ochilor mei obosiți de atâta privit spre spațiul virtual. CĂ9R104R4 N38UNĂ CULC47, 574U CU 0CH11 ÎNCH1Ș1 Ș1 V1532 L4 9014N4 M34 CU FL0R1. 3 47Â74 L1N1Ș73 Ș1 4RM0N13! Ș1 707UȘ1 CĂ9R104R4 N38UNĂ NU VR34 5Ă-M1 D34 94C3 ÎNC3RCÂND
POEME CIFRATE MULTILINGVE (1) -CĂPRIOARA NEBUNĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1847 din 21 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340070_a_341399]
-
noi acolo să vedem ce a mai fost pe acest pământ... Străbunul meu roman, îndrăgostit de viață rurală, precum Publius Vergilius Naso (care pendula între Roma și sat), a stat în marginea apelor, la poalele unor munți umbroși, călcați în copite de capre agere și de oi blânde. Pomii răsunau de cântecele mierlei, iar în iarba voluminoasă, toiagul în care păstorul pe gânduri, își sprijinea bărbia, ca bijuteria de argint strălucea. Cetățeanul urban, ca Horatius Flaccus (posesor de vilă, primită în
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339283_a_340612]
-
cunoașterea aflată ,, Templul/ măreției cuvintelor/ înafara timpului/ înafara temeliei/ materiei” (p. 108). Poetul este conștient că doar cunoașterea divină este infinită: ,,De-aș mai ști că umbra veacului/ pe care merg/ izvorăște din munții/ arși în ascuns/ sub zvâcnirile/ de copite/ aruncându-mi înapoi/ urmele” (p. 120). Partea a doua, CRUCEA SHEPIROTHICĂ, constituie o meditație despre filosofia creștină, iar atunci sunt dezbătute teme creștine precum: Dumnezeu Tatăl, creația, omul, Cristos, Biblia. Dumnezeu tatăl este cel care deschide porțile lumii: Ochii înțelepciunii
Dr Adriana Mihaela Macsut: N. N. Negulescu, Oglinda misterelor (Recenzie de carte) () [Corola-blog/BlogPost/339415_a_340744]
-
noi acolo să vedem ce a mai fost pe acest pământ... Străbunul meu roman, îndrăgostit de viață rurală, precum Publius Vergilius Naso (care pendula între Roma și sat), a stat în marginea apelor, la poalele unor munți umbroși, călcați în copite de capre agere și de oi blânde. Pomii răsunau de cântecele mierlei, iar în iarba voluminoasă, toiagul în care păstorul pe gânduri, își sprijinea bărbia, ca bijuteria de argint strălucea. Cetățeanul urban, ca Horatius Flaccus (posesor de vilă, primită în
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339587_a_340916]
-
cal nu știu ce-i aia-împerechere. Calul își nechează șfichiul de bici, Niță își făcea oful de povară. Omul era așteptat acasă de sora lui, calul, de muștele din grajd. Și unul și altul lucrau pentru stăpân. Calul era-nțepat de cuie în copite, omul de bătături în tălpi. Și om și cal munceau în mut neplâns. Omul și calul alb se-asemuiau în forță și sudoare, cu poftele înfrânte de buștenii grei. Am făcut semuială-n pândă de ochi, dar și proverbul nostru
VOINICUL MUT DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340727_a_342056]
-
obișnuiască, pentru ca să ne redresăm ca electorat redescoperind valorile democrației. Aici nu mai este o problemă de prag statistic, ci de suflet, de caracter și, de ce n-am spune-o măcar pentru cei cărora le place să dea lecții, sfaturi sau copite: De mândrie românească! (va urma) Corneliu LEU Poiana Țapului 2 august 2012 Referință Bibliografică: Corneliu LEU - DESPRE REDESCOPERIREA DEMOCRAȚIEI (3) / Corneliu Leu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 584, Anul II, 06 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Corneliu
DESPRE REDESCOPERIREA DEMOCRAŢIEI (3) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340873_a_342202]