5,191 matches
-
-n creier, că accentul, În limba română se pune pe negație și că e scîrbit de ce-a văzut și pleca, imediat, la București. În fine, alt prolific regizor, la vizionarea viitoarei reprezentații, chema multă lume-n sală, ca să-i copleșească numeric pe actori și aceștia să nu se detașeze de indicațiile regizorale. Arta adevărată Însă, e În altă parte... Dintre regizorii români care au figurat pe afișele teatrelor străine, se poate lesne observa că Liviu Ciulei este cel mai prolific
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
mă gandeam ce se va Întâmplă cu mine. A venit și seara când urma să plec. La despărțire am Început să plâng (pentru că eram singură Între 3 persoane pe care nu le mai văzusem În viața mea și pentru că mă copleșise fricaă. Dupa cateva ore am ajuns În Oradea, la Clubul C.&A. . Mă simțeam singură și părăsită. A urmat prima mea seară Într-un club. Îmi plăcea clubul la nebunie, bara pe rulmenți, totul era super! Numai că nu știam
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
nici o justificare măcar, până cel puțin după vrâsta majoratului. Prezența prostituatei cheamă pe adolescenți la o viață sexuală foarte timpurie, căci prostituția dă un impuls instinctelor, care se exagerează În măsura putinței de a fi satisfăcute. Pudoarea alături de timiditate sunt copleșite de ușurința cu care se poate deda desfrâului, dorința putând fi foarte ușor satisfăcută de oferta imundă, care deschide drumul infecțiilor și de multe ori și al viciului. Cu altă ocazie am produs dovezi, că un număr impresionant de elevi
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
treabă prin târg. Unde am putea lăsa căruța? a cerut lămuriri Petrache. Poate la piață, că nu mai ține nimeni han. Mulțămim, domnule Șulim, și rămâi cu bine. Mergeți sănătoși, oameni buni. Au plecat cu sufletele întoarse pe dos... Mergeau copleșiți de tot ce văzuseră și auziseră. La un timp, Costăchel l-a făcut atent pe . Minunează-te precum m-am minunat și eu. Dugheana cu tiutiun și jurnale îi întreagă întreguță. Asta înseamnă că stăpânul prăvăliei ori nu-i evreu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și, când mai treci prin târg, nu mă ocoli. Îmi face plăcere să stau de vorbă cu oameni ca dumneata, dar acum te rog să mă ierți... nu mă țin balamalele... La revedere. La revedere, domnule doctor. Costăchel a ieșit copleșit de starea în care îl găsise pe doctor, dar și de noianul de cuvinte rostite cu revoltă de acesta. Multe însă neînțelese pentru el. Până la piață a mers ca vântul, căutând să pătrundă înțelesul cuvintelor rostite de doctor... Petrache, băiete
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fapt erau opt luni nu șapte cum îl asiguraseră doctorii că se mai întâmplă, dar n-a scos o vorbă niciodată. Și vezi cât te iubește! Au început amândouă să plângă. Mamă, mamă, cu ce grea suferință ți-a fost copleșit sufletul atâția ani! Simona a îmbrățișat-o pe mama sa, toată un ghem de suferină, și așa, înlănțuite, au plâns un timp până când, trezită din visare cu ochii deschiși, mama glăsui: Să ne spălăm pe ochi, să nu ne găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mama lui, am mai fi vorbit, ne-am fi sfătuit în unele probleme... Nu ne-ai spus ce mai face Doina și Beatrice?... Bine, bine, îngăimă el fără convingere, fiecare cu treburile lui: Doina cu farmacia, fata cu școala... Suntem copleșiți de problemele de serviciu, care apar zilnic. Mai luați-vă și voi un concediu. Poate ar trebui să veniți cu toții la toamnă, să mai stăm și noi la taifas, ca altădată, sub mărul care l-ai sădit tu, știi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o mamă și cu fiul ei, ci doar doi, foarte înrăiți, dușmani!” Închis în sine, Șerban se îmbolnăvește, crede el, de ulcer. Refuză a merge la medici, considerându-i și pe aceștia niște imbecili, „ticăloși ordinari”. Angoasa și insomnia îl copleșesc. Se consideră trădat de prieteni, pe care îi disprețuiește la fel de intens. Raționalistul se apucă, însă, a croi planuri de atingere a perfecțiunii, ca împlinire a fericirii. Rațiunea îi spune că omul este născut pentru fericire și că, pentru accesul la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mohorâtă ascundea secrete la fel de adânci, ca și cele din inima lui. Pricepea bine că oglinda aceea este singura care putea să-l asculte și să-l înțeleagă, și știa ce înseamnă durerea, singurătatea și neputința crudă, ce foarte adesea îl copleșeau. Din pricina aceasta, de fiecare dată, atunci când avea îndoieli și își punea întrebări, venea aici pentru a găsi răspunsuri. Și oglinda îi răspundea, iar asta îl mai îmbărbăta puțin. Tocmai de aceea, el continua să privească acel chip, fiindcă, dacă oglinda
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lume, în care sclavia devine ceva cu adevărat plăcut și mult-dorit! În plus, întotdeauna am crezut că eu sunt puternic, atât trupește, cât și moralicește, și că nimic pe lume nu îmi poate aduce atingere, însă sentimentul de iubire ma copleșit în întregime, m-a înmuiat și m-a făcut vulnerabil și fragil. Dar, de fapt, cu toții suntem fragili...” Și cam așa reflecta Marius adesea, atunci când privea în sufletul său, suflet în care se dădea în permanență o luptă aprigă între
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
angoasă îi cuprindea toată ființa brusc, totul culminând cu formarea unui nod în gât, ce-l înăbușea și-l chinuia vârtos, nedându-i pace multă vreme. Iar aceste simțăminte puternice și violente, care dau năvală în sufletul omului și îl copleșesc pe deplin, se alcătuiau la el într-o suferință psihologică și morală, ce îl determina să mediteze adânc, într-o mare încordare a forțelor sale spirituale, asupra a ceea ce avea de făcut în continuare. Grea misiune! Iar astfel, după un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
avea să fie un păcat pe care să mi-l iert ușor mai apoi, fiindcă ceea ce am citit în acel carnet cu însemnări avea să lucreze în mine și să-mi transforme multe laturi amorțite, schimbându-mă cu totul și copleșindu-mă cu învățăminte. Peste tot, paginile erau acoperite cu un scris foarte mărunt, dar, totuși, citeț. Am început să lecturez chiar de la prima pagină. Scria: Starea de spirit din această celulă nenorocită este cel mai nepotrivit lucru pentru cel care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
atunci, să-și cruțe mama și să se străduiască să facă ceva mai mult, spre a slăbi cearta. Dimpotrivă, cu excepția momentului când îi spusese Victoriei să se liniștească, el o hrănise cât putu. Acum, însă, se îngrozi deodată și fu copleșit, doar într-o singură clipă, de fiori reci pe toată șira spinării. Dacă, pentru cititor, poate, această bruscă răsturnare de situație pare foarte curioasă și întrucâtva improbabilă, pentru tânărul meu erou, ei bine, era un lucru ce ghicise c-o să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
om se poate mereu păzi cu succes de eventuale noi dezamăgiri. Eu așa cred. Ia zi-mi tu, este sau nu este? Dar Șerban nu mai răspunse, nu mai găsi nicidecum puterea s-o facă, căci era prea de tot copleșit de impresia experienței cu totul aparte, prin care tocmai trecuse. Plângea fără a se mai putea opri; erau primele lacrimi din viața sa, despre care se putea zice neîndoielnic că, într-adevăr, sunt pure. El încă nu știa că, de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se destrame prea curând. Unde te gândești, draga mea, Vera? Scuză mă, dragă Gerald. Mă gândeam la această zi atât de frumoasă... M-a cuprins de mijloc și mi-a dus mâna la inima lui. Bătăile accelerate și emoția Îl copleșiseră. Era un dar. Consideram că merităm amândoi acest nesperat dar, aceste clipe frumoase. Mărturisesc că nu m-a atras În mod deosebit de la Început. Cu timpul, m-a fascinat liniștea și pacea pe care o răspândea În jur. Aveam atâta
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cea mai fină atingere, o senzație atât de suavă și de plăcută, cum nu mai cunoscusem niciodată până atunci. Mă uitam la el ca la o minune, o făptură ireală și o fericire imensă mi-a inundat sufletul, mi-a copleșit Întreaga ființă. „Copilul meu... copilul lui Alex”... și dintr-o dată lacrimi calde au Început să se rostogolească nestingherite pe obrajii mei Împurpurați... și pe ai copilului nostru... Când am ridicat ochii plini de iubire, de suferință și Întrebări, am zărit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
deschidea spre altar. Ceilalți copii se aflau deja aici, aliniați câte doi. Fetițele de o parte și băieții de partea cealaltă. Am prins-o strâns de mână pe prietenea mea, Lora, și ne-am așezat În rând. Emoțiile ne-au copleșit pe toți. În timp ce ne admiram reciproc, ușa s-a deschis și aliniați În spatele unei măicuțe am Înaintat spre altar. Aceasta, măicuța, s-a ocupat de așezarea noastră , noi urmând-o Îndeaproape, În cea mai desăvârșită liniște și ordine. Am reușit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
poate de iubire. În fiecare zi Încercam să-mi imaginez Întâlnirea cu tine și mă gândeam cum vom reacționa atunci când vom fi față În față. La acest gând, inima Începea să-mi bată mai repede și o emoție adâncă mă copleșea. “Dacă nu este așa cum mi-l imaginasem! Dacă apariția mea nu va avea același farmec pe care l-a perceput În discuțiile purtate la telefon.?” Nu. Mai bine, nu. „E preferabil să accepți visul pe care ți-l făurești decât
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pe care scria P.C., șef BTT Tulcea. Mi-a spus să nu ezit să-l caut pe acest om, amabil, altruist, care Îmi va putea oferi o mână de ajutor la nevoie. După câteva săptămâni, timp În care emoțiile mă copleșeau la gândul că trebuie să-l caut, mi-am luat inima În dinți și am mers la agenție. Nu l-am găsit atunci și nici două-trei luni după această vizită. Ce-i drept, ajungeam odată pe săptămână În oraș și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mi-au făcut cu ochiul. Am cules câteva mai coapte și le-am mâncat mai apoi, la umbra unui măr, stând pe o grămăjoară de iarbă cosită. Doamne! Pe unde n-am hălăduit cu gândul! Câte amintiri nu m-au copleșit. Privind merele verzi roșietice, n-am putut să nu-mi amintesc de Adam și Eva, de neprihănirea lor până au fost ispitiți să muște din aceste 180 poame Înterzise, de alungarea lor din rai; de asemenea, nam putut să nu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
invidiat, mulți chiar o pizmuiau, era sănătoasă, talentată, cânta la vioară ca nimeni alta, dar viața ei se stricase în mare măsură din această pricină. Cât zdrăngănise cuminte la vioară, interpretând fidel din clasici, avea prieteni cu duiumul, o și copleșeau cu laudele lor, nu era zi să nu audă cât este "de bellă, de florelinte", dar cum a început să se lase în voia arcușului ascultând acea voce interioară care se zbuciuma în ea ca pruncul în pântecele mamei, se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
incredibil de albastru, cu nuanțe de mov, verde și galben, acolo unde valurile se sparg de maluri, mă uit în zare, simt acea arsură teribilă pe care doar dragostea neîmpărtășită ți-o dă, nu vreau să las durerea să mă copleșească, am fugit de durere și de pustiu, nu vreau să-mi otrăvesc șederea cu zgura care îmi umple gura. Vorba femeii lui Kurt Vonnegut din Galapagos, trebuie să văd, poate nu așa se intitula cartea, memoria mă lasă, întotdeauna am
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a târât spre casă și a izbucnit într-un plâns cu sughițuri. Peste câteva luni când s-a dus acasă, frații care rămseseră acolo să trudească la pământ au primit-o cu fețele alungite de parcă ar fi murit. I-a copleșit cu daruri, dar aceștia se uitau la ele cu coada ochiului, fără să se atingă de ele. Ea insista, îi îmbia să se bucure, ei priveau în pământ de parcă ceva rușinos s-ar fi strecurat între ei. Până la urmă a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Se simțea liniștită, îi era somn. Se îndreaptă spre dormitor fără o vorbă. Se simte ca o găină inutilă. O găină de care, din când în când, cuiva trebuie să i se facă milă. Nu mai vrea să se lase copleșită de tristețe, mai bine să se culce. Își va lua cu ea, în vis, vioara și va compune un fragment din "operă". Amintirile, senzațiile se amestecă, are senzația că se află într-un carusel. Se vede în satul în care
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Alex nu se va căsători niciodată, și chiar dacă ar face-o, nu este ea femeia pe care ar alege-o. Și atunci, ce o atrage așa de tare la acest bărbat? E ca un blestem. Nu s-a lăsat niciodată copleșită de sentimente, a încercat mereu să optimizeze ce era de optimizat, să poleiască o viață de mizerie, a încercat să se mintă mereu, să se autosugestioneze că este fericită, că viața ei nu a trecut în zadar, că și-a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]