2,395 matches
-
aproape, Îmi vărui pomii Gândului și plâng, Ce-i bucuria asta de sub pleoape? Vreau, Doamne, în Poeme să mi-o strâng... Iarăși m-a trezit un Vers azi-noapte Și mă roagă, încă, să îl scriu, Mirosea în Cer a mere coapte, Ori a Veșnicie, nu mai știu... Semănând cu Dragoste... 20 Aprilie 2011 Mi-am semănat cu liniște grădina, Ce bucurie m-a cuprins nu știu! Ascultă cum se zbenguie lumina- E devreme-acum ori e târziu? Mi se-nfioară apostolic mâna, În
DIN SCRIPTURI ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349659_a_350988]
-
scăpat de moarte până acum. - Ei, do’n căpitan, tare mi-ar placea că, după ce s-o gata războiu’ asta nenorocit, să venit’ la stana mea din Cot’, să mâncăm un berbec fript s‘-un cocoloș cu brânză de burduf copt pa jar. - Să te-audă Dumnezeu, soldat Teșcuț, să ne rugăm cu toții să se-ndure de noi - mai spuse căpitanul. Apoi, întorcându-se către Toader Baciu, începu să-l chestioneze: - Si zici că ești român, soldat, nu-i așa? - Da
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350256_a_351585]
-
genele albe ale iernii și-n gând alerg cu-un fulg de nea pe umăr. Și mă privesc în fântâna din mine, în apa ei ruginie cu ochii prelungi și, printre degetele mirosind a miere și pletele de culoarea grâului copt, întrezăresc o altă ființă, cu aripi de o frumusețe nefirească și rămân undeva, în urmă, ca un alt eu însămi fără contur și fără regrete, de parcă propria mea privire și privirea din oglindă ar fi un colț de curcubeu și
BUNĂ DIMINEAŢA LA MOŞ AJUN ! de DACINA DAN în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350281_a_351610]
-
face modele, Pescăruși cascadori taie aerul Traversând razele soarelui Pe chei, ceasul în formă de baie Sună ora întreagă și jumătatea - Roți se rotesc cu apă din mare. Nu-i răgaz pentru mămicile îmbrăcate În culorile azurului și al fructelor coapte - Răsfățații se ghiftuie cu apă minerală la ghiață Epuizați pe șezlonguri deschise Bărbați, femei și copii se dedică siestei - Bolta cerească se-nroșește ca racul Pentru umbrele-n mișcare si valurile-ascunse Totul este ca mai-nainte; de-a lungul digului
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]
-
piatră Strâns înfășată jucărie din argint alungată din loc în loc de vântul de la prânz De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Din întuneric se luptă să se nască Julia May în brazde străine și ferecate în preziceri zăpăcite și coapte Calliope strângea în brațe-o Tăbliță Își închipuia că stăpânește lumina - Ursitoareleerau înfășate-n haos - Se gătea să-și întâlnească surorile la o reuniune urgentă de familie Clio trebăluia pe acasă intentând bătălii p-un Pergament Istorii cu armăsari viguroși
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
ei, părul șaten și ochii negri umbriți de niște gene mari, arcuite, Brigitté era înaltă ca o baschetbalistă, subțirică, suplețea fiindu-i atuul care o scotea în evidență și mai ales părul ușor ondulat de culoarea spicului de grâu bine copt, gata de secerat. Avea ochii albaștri, genele lungi, un mers ca o plutire și niște sâni micuți ca două mingii de tenis. Folosea cele mai fine parfumuri, iar atunci când mergea pe stradă lăsa în urma sa o adiere suavă de miros
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
nu-i auzim suspinul de-atâtea patimi și nevoi și ne-om trezi cu el de mână în fața marelui hotar neputincioși întru ființă sorbind din ultimul pahar inconștienți sătui de verde culegem toamna gârboviți din copacul fără frunze atât de copt și dulce rodul iar calătorul obosit urcat de-a sila-n trenul vieții dând fila cărții mai departe un zâmbet dacă i-a mijit uită că-i la un pas de moarte... Referință Bibliografică: în lume nu-s minuni mai
ÎN LUME NU-S MINUNI MAI MARI... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350419_a_351748]
-
Uneori nici el. Îl dăruiește celorlalți. IADUL Iubim florile ZI DE TOAMNĂ Durerea crengilor care Trosnesc sub indiferență pașilor... Soarele de toamnă Răsare de după o frunză, După colțul de unde apar copiii Când se duc la scoala Și miroase a vinete coapte... Ochii tăi răsar în ochii mei... De mâine Or să vină zăpezile... Mama Tăișul blasfemiator al mândriei Poate spinteca și pierde cuvântul Din mintea nostră, Din gură noastră Din inimă Dar nu poate nimici nici cu bomba atomică Prezenta de
CARTEA CU PRIETENI XXII- CABEL STEFAN TEODOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348503_a_349832]
-
geruită, Tot numărând secunde și minute. Doar eu, din răsărit, adun puterea În buchețele albe, prețioase, Și tot din el , eu, zilnic, îmi voi coase O mască mare să- mi ascund durerea. Doar eu suspin când vise-adevărate Ca niște mere coapte stau sub soare, Mustind dorințe vii, amăgitoare. Sunt fructe interzise... Mi-s furate! Doar eu mă trec puțin câte puțin când Pustiul se adună în ecouri, Când viața se formează din zerouri Și sufletele se iubesc în ...gând. Referință Bibliografică
DOAR EU de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348529_a_349858]
-
din satul meu” - o încântătoare poezie tradiționalistă românească ce reînvie atmosfera sfântă a sărbătorilor de iarnă. Autorul își numește local nașterii “Sat celest” , “cu luna-n deal”, învăluit în “liniște patriarhală”: “Și-n liniștea patriarhală, / În greu miros de prună coaptă, / Viața și moartea, în urzeală, / Se-mbucă, îngânate-n șoaptă.// Curând, cea pace o să cadă / Pe satul meu secat de lume, / Uitarea-și face largi hotare / Peste ce-a fost odat' minune (Sat celest). Autorul mărturisește ce efect are Puterea
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
Anotimp > NOIEMBRIE Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 307 din 03 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Noiembrie cu frunza galbenă și rară, Parânguri albe străjuiesc la miazănoapte Lumina din obrajii arțarilor de ceară Topitu-s-a în zarea... amurgurilor coapte Mai ’naltă-mi pare-acum pădurea de salcâm Noiembrie... melancolia ta mă doare crud Tămâia serilor ce-au ars se face scrum Și vântul suflă versuri pe care nu vreau să le-aud Mărețul frig cuprinde tot cu mantia-i avidă
NOIEMBRIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348702_a_350031]
-
eram presați să părăsim căminul. Norocul nostru a fost că apartamentul nostru nu era încă terminat, astfel că ni s-a mai prelungit șederea la cămin, condiționată de o plată lunară. Invitați la neamuri sfaturile, din partea lor, curgeau ca merele coapte când scuturi pomul dar, aici, în fiecare măr căzut simțeam că se ascunde un viermișor, o aluzie: - Acum, că aveți două salarii, banca o să vă împrumute bani, numai s-aveți grijă, tu, Florica, să nu rămâi însărcinată, dacă te aude
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
plută și turnând în pahare nefolosite, le-a spus: - Este un vin sec, vechi de peste douăzeci și cinci de ani... - Mai bătrân ca domnișoara Dalia, sări Valentin vesel. - Da, așa se poate spune. Este cules într-un an bun, cu struguri bine copți și cu bobul plin de zahăr. Veți vedea ce aromă plăcută are și cum se simte gustul specific soiului aligote. Este un soi de strugure originar din Franța, ce se cultivă cu succes și la noi în țară, mai ales
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348592_a_349921]
-
și vise tu scuturi, în fața ta înfloresc grădini de stele-luceferi, ești leagăn păgân de neîmblânzite păcate , pângărită de ochi nevăzuți și de vânturi spurcate, ești vis, ești minune despicând ramuri de dor, meduză ce stai pe țărm bântuită de algele coapte, ești marmora scoasă din ape făcută din carne și lapte, zăpezi ai pe tine, afrodito, ieșită din spumă de mări, venită din basme bătrâne, adusă din largi depărtări, de neunde, femeie, căzută din ceruri cu nurii bălai, ca beatrice ieșită
TU, FEMEIE, PENELOPĂ... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349261_a_350590]
-
minte pentru totdeauna erau pepenii verzi. Până ce punea tatamare unul pe masă, îi tăia un capac rotund la un capăt și apoi îl despica în felii longitudinale, îmi lăsa gura apă. Începeam bineînțeles cu cocoșul, partea din mijloc, cea mai coaptă și mai dulce. Mamamare lua și ea o bucățică, o molfăia între gingii și strâmbându-se exclama, probabil pe tonul pe care îl folosise Villon acum cinci sute de ani: - Nuuu mai sunt pepenii de-altădată ! Dar cele mai vii
ÎNTOARCERE ÎN TIMP de DAN NOREA în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349277_a_350606]
-
grațioasă, cu ochii de un albastru ca seninul cerului de primăvară, însoțiți de sprâncenele-i frumos desenate și de genele negre, lungi, arcuite și în continuă mișcare. Era seducător de frumoasă Deea cu părul său de culoarea spicului de grâu copt, ușor ondulat și lăsat pe spate, ce-i atârna în unduirea mersului său grațios de codană. Avea o gură micuță, cu buzele subțiri, parcă desenate de penelul maestru al unui pictor priceput în redarea divinului. Pentru petrecerea fratelui său purta
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349287_a_350616]
-
părinții săi. Bucuria bătrânilor săi părinți a fost imensă când fiica lor a apărut în curte așa pe neanunțate. Tatăl era prin grădină: mai lega ramurile viței-de-vie care se aplecau la pământ din cauza greutății strugurilor. Peste o lună erau deja copți și buni de mâncat. Primii ciorchini, care se colorau în albastru - violet și cu o poleială argintie pe boabă, apăreau pe la Sfânta Marie, pe 15 august, când mama sa culegea câțiva ciorchini și îi ducea la biserică să-i citească
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349299_a_350628]
-
Marș, că te ia gura iadului, boule! Destul de indiferent față de viitorul preconizat, ucenicul se târî spre ușă și, tot după vreo două clepsidre, reveni aducând pe umeri un fel de buștean cu formă de om. Doar că avea culoare prunei coapte. Era, constată Deceneu, într-adevăr Huni, marele preot egiptean, însă acum înghețat sloi. Marele preot hiperboreu luă măsuri de urgență! Îi mai cârpi indolentului Rocar vreo două palme, însă fără efecte vizibile asupra vitezei de mișcare, puse o țundră de
DERANJUL FARAONULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349363_a_350692]
-
puțin dulce, Nostalgia să mă-ncurce! Tristețea nu îmi convine, Chiar dacă iarna rece vine. Vă recomand nu fiți triști, Toamna e pentru optimiști. Mor frunzele din smochin, Simt în ele al verii suspin. Smochinul visează în noapte, Mai multe smochine coapte! Referință Bibliografică: A VENIT TOAMNA DIN NOU / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1347, Anul IV, 08 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
A VENIT TOAMNA DIN NOU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349421_a_350750]
-
CAD COPACII Autor: Maria Teodorescu Băhnăreanu Publicat în: Ediția nr. 1259 din 12 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Cad Copacii Cad copacii de prin ceruri Cad copaci plângând în coruri, Cad cu ramură cu tot Le-a căzut și fructul copt! Cad copacii că nebunii Strigă că au fost prădați de unii! Cad copacii împreună Cad cu toții E furtună! Cad în stoluri peste noi Și ne regăsesc cam goi Cad copaci din rădăcina Printre raze de lumină Cad copacii supărați: Au
CAD COPACII de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349804_a_351133]
-
-ți cețoase Că de ne găsești pe-afară Nu scăpăm de-a ta ocară. Te reverși și faci dezastre Printre suflete sihastre Țeși perfid, meticuloasă, Pânzătură de angoasă O întinzi și lași amprente Pe nestinse sentimente. Cu parfum de mere coapte Ne tot porți spre miazănoapte Și-amăgiți de primăvară Se duc anii... ca o vară, Iute, trist și făr' de veste Vom fi pagini de poveste. Referință Bibliografică: Vals prin anotimpuri / Angelina Nădejde : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1389
VALS PRIN ANOTIMPURI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349831_a_351160]
-
dulce se așează ca un ied și ar vrea ca să se culce să viseze numai mied. parcă nu mai am vedere, mi-a furat-o sânul tău, s-a întins o noapte sură peste ochișorul meu. tot visând la mere coapte, ochiul meu lacom din fire, a trecut deja la fapte și citește din psaltire. și gândirea mi s-a rupt mi-am pierdut deja tot eul, tu, căzând pe dedesubt îți sărută țâța zeul. Referință Bibliografică: ochiul meu / Ion Ionescu
OCHIUL MEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349988_a_351317]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > AU ÎNFLORIT CIREȘII... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1179 din 24 martie 2014 Toate Articolele Autorului Au înflorit cireșii astă-noapte, Acum, când scriu, la umbra unui dor De adevăr și de cireșe coapte, Mă arde din cuvinte floarea lor. Și s-a făcut mai ziuă peste lume Și s-a făcut mai ziuă în pridvor- Au înflorit cireșii- ce minune! Hai să ne bucurăm de vestea lor! Mi-e sufletul ca zarea cea
AU ÎNFLORIT CIREŞII... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349995_a_351324]
-
poarce. Ce să le mai zic, să scap de ei? Să le spun că-s sluj la dumnezei? Să-i întreb, întocmai ca un snob, Dacă-n orzul gâștei e vreun bob, Negru și precar, ca o neghină, Auriu și copt, pus în lumină? Să-i întreb de acul meu pierdut Într-un car cu fân, necunoscut? Am putea să-l căutăm cu toții, Poate-așa stârpim și idioții. 15 septembrie 2016, Constanța Sursa foto: A #Eszter #Anna#Vörös #ArsMuriendi #literatura #poezie
VIS URÂT de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350016_a_351345]
-
poarce.Ce să le mai zic, să scap de ei?Să le spun că-s sluj la dumnezei? Să-i întreb, întocmai ca un snob,Dacă-n orzul gâștei e vreun bob,Negru și precar, ca o neghină,Auriu și copt, pus în lumină?Să-i întreb de acul meu pierdutîntr-un car cu fân, necunoscut? Am putea să-l căutăm cu toții,Poate-așa stârpim și idioții.15 septembrie 2016, ConstanțaSursa foto: #Tribute to #Among the #Sleep Referință Bibliografică: Vis urât / Lorena
VIS URÂT de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350016_a_351345]