1,931 matches
-
încă tot ceea ce are de spus. Este cazul coregrafei Mălina Andrei, care revine, a doua oară în acest an, cu un spectacol Nijinski. Aceeași teamă care m-a însoțit și la primul spectacol închinat de Mălina Andrei dansatorului miraculos și coregrafului răsturnător de canoane care a fost Vaslav Nijinski m-a acompaniat, chiar înzecit, și de astă dată. Primul spectacol, prezentat în această primăvară la Centrul Național al Dansului București, mi-a risipit foarte repede teama și mi-a plăcut foarte
Nijinski, cealaltă față a geniului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5043_a_6368]
-
Nijinski, fapt remarcabil pentru un corp care nu pentru dans a fost pregătit. Monica Petrică, deși primă balerină a Operei, a avut întotdeauna o largă deschidere către multiple forme de dans, de la clasic și neoclasic la modern și contemporan, în coregrafii de Oleg Danovski, Alexa Mezincescu, Ioan Tugearu, Gigi Căciuleanu și Răzvan Mazilu. Deci, înscrierea ei pe un nou traseu stilistic, din sfera dansului contemporan, în care dansul și teatrul se împletesc strâns, nu este un fapt neașteptat, dar este admirabil
Nijinski, cealaltă față a geniului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5043_a_6368]
-
evoci - chiar dacă mediat, prin amintiri - pe cel care, așa cum spune Stravinski, „era ființa omenească cea mai senzațională care a ars vreodată pe scenă”. Spectacolul lor se înscrie în zona experimentului, așa cum s-au înscris și spectacolele concepute de Nijinski în calitate de coregraf, precum După-amiaza unui faun, care, dincolo de scandalul declanșat, a fost un demers experimental, care, printre altele, a eliminat complet canoanele dansului clasic. În acest sens, desfășurarea spectacolului Nijinski - cealaltă față a geniului în cadrul Studioului Experimental de Operă și Balet „Ludovic
Nijinski, cealaltă față a geniului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5043_a_6368]
-
facă tot mai multe relații internaționale. A fost în turneu în Italia cu baletul Giselle, pus în scenă de Pavel Rotaru, și va reveni în Italia și în acest an. Apoi, spectacolul Spărgătorul de nuci, într-o nouă variantă, datorată coregrafului de origine română, din Florida, Vasile Petruțiu, a putut fi urmărit, în toamnă, în Florida și apoi la Sibiu. Iar, de curând, scena sibiană a găsit o nouă formulă de colaborare internațională, prezentând o Gală de Balet în care au
Coregrafie internațională by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4788_a_6113]
-
coregrafia lui Ben Van Cauwenbergh, pe muzica lui Jacques Brel. Degajat, dezinvolt, cu un pronunțat simț al umorului și o plastică corporală care vorbește de la sine, Dinu Tamazlâcaru se exprimă deplin prin fiecare gest, dar, totodată, exprimă deplin și intențiile coregrafului. Aceeași concordanță am reîntâlnit-o și între interpretul Rainer Krenstetter de la Teatrul de Stat din Berlin, și coregraful său, Renato Zanella, într-o frumoasă compoziție coregrafică pe muzică de Händel, Barocco. În schimb, a fost șocantă distanța care separa valoarea
Coregrafie internațională by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4788_a_6113]
-
și o plastică corporală care vorbește de la sine, Dinu Tamazlâcaru se exprimă deplin prin fiecare gest, dar, totodată, exprimă deplin și intențiile coregrafului. Aceeași concordanță am reîntâlnit-o și între interpretul Rainer Krenstetter de la Teatrul de Stat din Berlin, și coregraful său, Renato Zanella, într-o frumoasă compoziție coregrafică pe muzică de Händel, Barocco. În schimb, a fost șocantă distanța care separa valoarea plastică rodiniană a altui interpret de la Berlin, Marian Walter, și coregrafia deosebit de slabă semnată de Gyula Pandis pe
Coregrafie internațională by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4788_a_6113]
-
situate pe aceeași treaptă valorică. Dinamismul constant al companiei Teatrului de Balet Sibiu, cu câteva premiere anuale și afluxul și el mare și constant al publicului sibian sunt bilele albe ale demersului coregrafic al locului. O schimbare prea deasă a coregrafilor și o reprofilare frecventă a trupei, pot stopa însă realizarea unei coagulări interne, absolut necesare oricărei companii durabile. Tot ce s-a câștigat la Sibiu trebuie păstrat cu grijă, spre binele companiei, dar și al întregii mișcări coregrafice de la noi
Coregrafie internațională by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4788_a_6113]
-
această primăvară CARTIERUL DE DANS, găzduit la Sediul UNESCO pentru tineret, chiar în mijlocul târgului, pe Bulevardul Magheru. Apariția lui este rezultatul unui program curatorial non profit, inițiat de Asociația Secția de Coregrafie, pusă pe picioare de trei tineri dansatori și coregrafi Vlad Merariu, Simona Deaconescu și Sandra Mavhima, toți trei licențiați ai UNATC secția Coregrafie și actualmente masteranzi la aceeași universitate sau la altele. Numele lui Vlad Merariu l-am pomenit prima oară în toamnă, când a semnat coregrafia spectacolului caritabil
Ca pasărea Phoenix by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4678_a_6003]
-
scenei, piesă care acoperă toate nevoile desfășurării acțiunii. Văzând-o pe Maia Morgenstern în rolul Isadorei Duncan, mi-am reamintit de un alt frumos moment, din 1995, cu piesa Dama cu camelii, în care actrița a colaborat cu regizorul și coregraful Răzvan Mazilu, rezultatul fiind întru totul remarcabil. Cred că între cei doi artiști, dincolo de orice distanță, există un fir nevăzut care le facilitează o bună comunicare. Apreciam atunci, în paginile acestei reviste, descriind un anumit moment al spectacolului că „brațele
Oricine poate dansa dacă ascultă melodia cu sufletul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4716_a_6041]
-
din personalitatea Isadorei, din abandonul ei în fiecare mișcare. Nu a reușit să se pună în acea stare specială cerută de un astfel de gen de dans. Totul a fost prea construit, vina împărțind-o în egală măsură interpreta și coregraful. Sigur că un cronicar de dans este sensibil, cu prioritate, la expresia corpului în mișcare, bucurându-se însă din plin și de tot ceea ce îi dăruiesc actorii, cei care croiesc un personaj prin inflexiunile vocii, susținute de întreaga lor prezență
Oricine poate dansa dacă ascultă melodia cu sufletul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4716_a_6041]
-
Alexandros Eliopolis, interpretat în seara în care am văzut eu spectacolul de Vlad Logigan. După ce văzusem Vorbește-mi ca ploaia și lasă-mă să te ascult, mă întrebam, mai mult sau mai puțin retoric, dacă Răzvan Mazilu este regizor sau coregraf; revenind după atâta vreme asupra acestei dileme, răspunsul îl dă actuala lui montare, Când Isadora dansa. Modul în care și-a ales și călăuzit actorii denotă o adecvată știință de regizor. Dar privind nu numai desfășurarea scenică ci și imaginile
Oricine poate dansa dacă ascultă melodia cu sufletul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4716_a_6041]
-
imaginile din fotografii ai impresia că unii dintre ei, cel puțin Maia Morgenstern și Mihai Smarandache, au fost surprinși într-un moment în care-și exprimau trăirile prin dans. Un dans simplu, firesc, expresiv așa cum știe să conceapă un bun coregraf. De fapt, Răzvan Mazilu se apleacă pentru a doua oară, în actuala stagiune a Teatrului Odeon, asupra piesei lui Martin Sherman pe care a mai montat-o acum câțiva ani la teatrul Meli, din Atena, ochiul său de regizor și
Oricine poate dansa dacă ascultă melodia cu sufletul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4716_a_6041]
-
De fapt, Răzvan Mazilu se apleacă pentru a doua oară, în actuala stagiune a Teatrului Odeon, asupra piesei lui Martin Sherman pe care a mai montat-o acum câțiva ani la teatrul Meli, din Atena, ochiul său de regizor și coregraf evidențiind odată în plus datele oferite de acest text, ofertant pentru un spectator obișnuit, ușor descumpănitor pentru un iubitor al dansului, care ar vrea să i se dezvăluie cât mai mult din substanța secretă care hrănește nașterea unei anumite forme
Oricine poate dansa dacă ascultă melodia cu sufletul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4716_a_6041]
-
Liana Tugearu Romanul lui Miguel de Cervantes a inspirat, începând din 1743, zeci de coregrafi, din aria de cultură europeană și din extensia ei nordamericană. Toți au dorit să dea viață, pe scenă, cavalerului rătăcitor, care a încercat să transpună în lumea noastră pedestră virtuțile lumii sale ideale. Un atare demers, sortit de la bun început
Don Quijote din nou pe scena Operei din București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4409_a_5734]
-
în anul 2000 de Mihai Babușka, ambele satisfăcând cerința de culoare și vivacitate specifice acestei versiuni. De astă dată, pornindu-se tot de la coregrafia clasică concepută de Marius Petipa și de Alexandr Gorski, repunerea ei în scenă a fost încredințată coregrafului ceh Jaroslav Slavický. În măsura în care a intervenit în compoziția unor partituri coregrafice, el s-a dovedit un creator slab, lipsit de fantezie, înlocuind adesea mișcarea cu nenumărate fluturări de pelerine ale toreadorilor și fâlfâiri ale fustelor dansatoarelor din ansamblu, gest repetat
Don Quijote din nou pe scena Operei din București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4409_a_5734]
-
din ansamblu, gest repetat în exces, aproape ca un tic. Lipsa de bogăție și de variație a pașilor de dans a fost „compensată” de stufoșenia pantomimei, oricum abundentă în creațiile de secol XIX și început de secol XX ca aceasta, coregraful dublând pantomima soliștilor cu cea a ansamblului. Contribuția sa a mai constat și în faptul că a adăugat în tabloul cu Visul lui Don Quijote elemente de desen general sau de poziții ale corpului proprii baletelor Giselle și Lacul lebedelor și
Don Quijote din nou pe scena Operei din București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4409_a_5734]
-
Ballet, când a avut de pregătit acest rol, l-a lucrat timp îndelungat cu Natalia Makarova. Nici Mihaela Soare nu a reușit să dea profilul necesar rolului lui Mercedes, oricum nereliefat nici de partitura pe care i-a dat-o coregraful. În fine, unul dintre dansurile cele mai apreciate în alte versiuni, cel al dansului țigan din actul trei, interpretat altădată cu strălucire de Valentina Massini, nu a fost nici el pus integral în valoare de interpretarea dată de Camelia Soare
Don Quijote din nou pe scena Operei din București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4409_a_5734]
-
la doi interpreți aflați în plină maturitate artistică, au făcut praf partiturile binecunoscute, nerespectând preparațiile, pauzele, nimic, dar adăugând de la ei înflorituri, exces de echilibru în prize, ca la circ. Unde a fost ochiul atent al maeștrilor de repetiții (căci coregraful deja plecase), patru la număr, care ar fi trebuit să-i îndrume, să le controleze elanul, pornit într-o direcție total nepotrivită? Probabil că există și un destin al operelor de artă. Uneori fericit, alteori ingrat, precum în cazul recentei
Don Quijote din nou pe scena Operei din București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4409_a_5734]
-
baza sigiliului se afla o inscripție în limba germană, cu litere gotice, citită atunci, pentru prima dată, de colega mea Ioana Iancovescu. Un nume care apărea în acea inscripție, P. Taglioni, nume celebru, al unei întregi dinastii de dansatori și coregrafi, răspândiți în toată Europa secolului al XIX-lea, m-a determinat să încep să caut cât mai multe date, care să poată pune în valoare piesa respectivă. Nu toate demersurile mele au dat roade, dar până la urmă am socotit că
Sigiliul lui Paolo Taglioni - O piesă prețioasă păstrată la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5773_a_7098]
-
inițiale gotice: „J.W.G.” și o coroană regală. Turnuleț ul este încununat cu o piatră (cristal de rocă?) și împodobit, în jurul pietrei și în jurul nișelor, cu frunze de acant. Primul demers a fost de stabilire a numelui complet al coregrafului P. Taglioni din inscripție, acesta fiind Paolo Taglioni (Viena, 12 ianuarie 1808 - Berlin, 6 ianuarie 1884). El aparține unei familii de origine italiană care a dat trei generații succesive de dansatori și coregrafi, care au dansat și au creat la
Sigiliul lui Paolo Taglioni - O piesă prețioasă păstrată la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5773_a_7098]
-
fost de stabilire a numelui complet al coregrafului P. Taglioni din inscripție, acesta fiind Paolo Taglioni (Viena, 12 ianuarie 1808 - Berlin, 6 ianuarie 1884). El aparține unei familii de origine italiană care a dat trei generații succesive de dansatori și coregrafi, care au dansat și au creat la Paris, Viena, Milano, München, Stuttgart, Sankt Petersburg, Berlin, Varșovia, Stockholm etc. - continentul nostru dovedindu-se astfel unit, încă de pe atunci, ca scenă europeană deschisă artiștilor dansului, indiferent de originea lor. Atât Paolo, cât
Sigiliul lui Paolo Taglioni - O piesă prețioasă păstrată la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5773_a_7098]
-
pointelor, care răspundea aspirațiilor romantismului, prin senzația de inefabil și plutire, cum spunea Théophile Gautier, și căreia Victor Hugo îi scria pe o carte pe care i-a trimis-o, „À vos pieds, à vos ailes” - erau copiii balerinului și coregrafului Filippo Taglioni, care debutase ca dansator, la Pisa, în 1794, iar în calitate de coregraf, la Viena, în 1805. La rândul său, Paolo Taglioni, posesorul inițial al sigiliului în discuție, a fost tatăl balerinei Maria Taglioni cea tânără, o altă fiică a
Sigiliul lui Paolo Taglioni - O piesă prețioasă păstrată la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5773_a_7098]
-
Théophile Gautier, și căreia Victor Hugo îi scria pe o carte pe care i-a trimis-o, „À vos pieds, à vos ailes” - erau copiii balerinului și coregrafului Filippo Taglioni, care debutase ca dansator, la Pisa, în 1794, iar în calitate de coregraf, la Viena, în 1805. La rândul său, Paolo Taglioni, posesorul inițial al sigiliului în discuție, a fost tatăl balerinei Maria Taglioni cea tânără, o altă fiică a sa, Augusta Taglioni, fiind o actriță foarte admirată la Berlin. Paolo Taglioni, coregraful
Sigiliul lui Paolo Taglioni - O piesă prețioasă păstrată la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5773_a_7098]
-
coregraf, la Viena, în 1805. La rândul său, Paolo Taglioni, posesorul inițial al sigiliului în discuție, a fost tatăl balerinei Maria Taglioni cea tânără, o altă fiică a sa, Augusta Taglioni, fiind o actriță foarte admirată la Berlin. Paolo Taglioni, coregraful căruia i-a fost dăruit acest sigiliu, a studiat dansul mai întâi cu tatăl său, Filippo, iar apoi, la Paris, cu Jean François Coulon, unul dintre cei mai importanți profesori ai scenei pariziene și membru al altei familii faimoase de
Sigiliul lui Paolo Taglioni - O piesă prețioasă păstrată la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5773_a_7098]
-
numai 16 ani, în 1824, la Stuttgart, după care se va stabili definitiv la Berlin. Aici se va căsători cu balerina Anna Galster (alături de care va face un turneu în America, în 1839) și tot la Berlin va debuta în calitate de coregraf. Dar de la Berlin a fost adesea invitat să monteze și la Viena, Napoli, Milano sau Londra, chiar dacă Berlinul era sediul său principal de creație, unde între 1856 și 1883 (deci până cu un an înainte de a muri) a fost maestru
Sigiliul lui Paolo Taglioni - O piesă prețioasă păstrată la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5773_a_7098]