10,108 matches
-
revoluție, s-au văzut chiar și la TV câțiva «teroriști» prinși dar ulterior au fost eliberați la ordinul nu se știe cui și din ce motiv. Dacă trupele mobilizate atunci în capitală (din securitate și armată) ar fi închis toate coridoarele de acces spre sediul CC (cum s-ar fi impus de altfel), Ceaușescu nu ar fi fost nevoit să fugă din fața mulțimii. Prin urmare, înalți factori de decizie au hotărât «să fraternizeze» cu populația din stradă. Două rațiuni stau la
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în spinare. În rucsac niște CD-uri, ziare, țigări, bricheta, un roman imbecil de Kurt Vonnegut, un alt roman, genial, de Mordecai Richler, și alte mărunțișuri. Și o pungă cu cadouri. Coborând deci din avion, am pornit către ieșire, străbătând coridoare kilometrice, lăsându-mă purtat de benzi și scări rulante în direcția Passport Control - Baggage Claim - Exit. Trecând de procedurile vamale și luându-mi mica valiză portocalie de pe o bandă rulantă, m-am îndreptat spre stația de taxiuri, aruncându-mi valiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
să se ascundă. — De cine? — Ei, de toți. Răspunsurile lui Irnerio sunt întotdeauna puțin evazive, dar se pare că Ludmila vrea s-o evite în special pe sora ei. N-a fost punctuală la întâlnire ca să nu se întâlnească pe coridor cu Lotaria, care are seminar la ora aceea. Ție, în schimb, ți se pare că incompatibilitatea dintre surori cunoaște niște excepții, cel puțin în privința telefonului. Ar trebui să-l faci să vorbească mai mult pe acest Irnerio, să vezi dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
știe problema: - Am apreciat foarte mult atmosfera fantastică... (- Cum? - tresare un istoric al sciziunilor troțkiste din Noua Zeelandă). - Poate ar trebui să atenuați imaginile escatologice... (- Ce vorbă e asta! - protestează un cercetător al macroeconomiei marilor metropole.) Pe neașteptate, doctor Cavedagna dispare. Coridoarele editurii sunt pline de capcane: se învârt pe acolo grupuri teatrale din spitale psihiatrice, grupuri dedicate psihanalizei în grup, comandouri de feministe. Doctor Cavedagna riscă la orice pas să fie capturat, asediat, înghițit. Ai nimerit aici într-un moment în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
panoului de hârtie al ușii glisante se desena silueta fetei, îngenuncheată pe rogojină, întinzând capul prin ușă, gâfâind, deschizând buzele, căscând ochii, în timp ce urmărea tresăririle mamei sale și ale mele cu interes și dezgust. Dar nu era singură: de dincolo de coridor, în deschizătura altei uși, o siluetă de bărbat stătea imobilă. Nu știu de câtă vreme era domnul Okeda acolo. Privea fix, nu la soția lui și la mine, ci la fiica lui care ne privea. În pupila lui rece, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în care orice act e un fals. Sau: erai hotărât să pătrunzi în păduri, preerii, platouri, cordiliere, pe urmele exploratorului Marana, pierdut în căutarea izvorului romanelor-fluviu, dar te izbești de zăbrelele societății-închisoare, extinsă pe întreaga planetă, limitând aventura între coridoarele sale meschine și mereu aceleași... Mai e, oare, vorba de povestea ta, Cititorule? Călătoria întreprinsă de dragul Ludmilei te-a dus atât de departe de ea, încât ai pierdut-o din vedere: dacă ea nu te mai îndrumă, nu-ți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ați făcut o reclamație la biblioteca închisorii privind o carte incompletă, spune înaltul ofițer așezat îndărătul unui birou. Scoți un suspin de ușurare. De când a venit un gardian, să te cheme din celula ta și te-a pus să traversezi coridoare, să cobori scări, să parcurgi încăperi subterane, să urci trepte, să traversezi anticamere și birouri, o senzație de anxietate te umplea de fiori și frisoane. De fapt, voiau pur și simplu să răspundă reclamației tale în legătură cu În jurul unei gropi goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
romane se află acolo în compartiment, tradus într-o limbă ce-ți este necunoscută. Te chinui să citești ce e scris pe spatele volumelor legate, deși știi că este inutil, căci scrierea este indescifrabilă pentru tine. Un călător iese pe coridor și-și lasă volumul ca semn că locul este ocupat, cu un semn de carte între pagini. Abia a ieșit, întinzi mâinile spre carte, o răsfoiești, te convingi că e ceea ce cauți. În clipa aceea îți dai seama că toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
încerc să acționez în interesul întregului ansamblu (prin urmare, și al meu, dar indirect). Dacă, pentru început, am făcut să dispară toate serviciile publice ce se nimereau în drumul meu, nu numai clădirile, cu scările și intrările lor cu coloane, coridoare, anticamere, fișiere, circulare, dosare, dar și șefii de serviciu, directorii generali, viceinspectorii, substituții, funcționarii titulari și temporari, am făcut-o deoarece cred că existența lor e nocivă sau superfluă în armonia ansamblului. E ora când mulțimea personalului funcționăresc părăsește birourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să existe secrete - trebuie să joci cu toate cărțile pe masă. — Pe aici, spuse el resemnat, deschizând ușa. Recunosc, trebuie să-mi caut o menajeră mai bună. Asta nu-și face treaba cum trebuie. Mma Ramotswe îl urmă pe un coridor. Prima ușă la care ajunseră era pe jumătate deschisă, iar ea se opri în prag și aruncă o privire înăuntru. Camera, care odinioară fusese un dormitor, avea podeaua acoperită cu ziare, păreau de-a dreptul un covor. În mijlocul pardoselii era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ca Mma Ramotswe să se înfrupte din mâncarea ei; mai curând ar arunca-o la câini decât s-o pună în fața femeii ăleia care amenința s-o lase pe drumuri. Se deplasă spre ușa bucătăriei și se uită atentă pe coridor. Chiar la ușa de la intrare, ținând-o larg deschisă pentru a lăsa pe cineva să-l urmeze în casă, era domnul J.L.B. Matekoni. — Ușurel, zise el. Ușa nu e foarte lată. O altă voce îi răspunse, dar nu desluși despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
îmbrac, cu mișcări de paiață. Dar e bine, omenirea n-așteaptă nimic de la mine, eu nimic de la ea, suntem chit. Un camion cu ajutoare din Germania oprit lângă statuie. O sumedenie de cutii cu cărți și calculatoare vechi. Cât străbat coridorul până la secretariat, ca întotdeauna joia la ora asta, aud clasica anecdotă a „neamțului”. - Hăhăhă, te-ai prins? „Prea mult pida mă-tii”, zice neamțul, hăhăhă... - O să repar vreun jaf din astea, să mai pun și la voi un calculator, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
maternă. Sari la noi stând la etaj. Sari la acum totul e posibil. După ce agenta imobiliară e prinsă în capcana ochilor albaștri ai lui signor Alfa Romeo, sari la momentul când încep țipetele adevărate. Dormitorul principal e-ntotdeauna la capătul coridorului, pe direcția celei mai bune priveliști. Baia principală e îmbrăcată cu oglinzi cu tentă roz, toți pereții, chiar și tavanul. Eu și prințesa Brandy suntem peste tot, reflectate în fiecare suprafață. O poți vedea pe Brandy așezată pe polița roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
la următorul. Devenea argintie și aurie și apoi rămase undeva în spatele nostru, dispăru. — Sărmana, trista și dezorientata de ea, zise sora Katherine și scuipă pe podeaua de ciment. Se uită la mine cum lungesc gâtul ca să mă uit înapoi pe coridor și mă întrebă dacă am familie. Am scris: Mda, e fratele meu gay, dar a murit de SIDA. Și ea zice: — Păi, atunci totu-i bine, nu? Sari la săptămâna de după ultima vizită a lui Manus, ultima însemnând cea finală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de repede m-au ținut picioarele înapoi la Spitalul Memorial La Paloma. Era aproape întuneric. În tot acest timp strâng la piept curcanul, îmi spun: curcani. Pescăruși. Coțofene. Păsări. Păsările mi-au mâncat fața. Când ajung înapoi în spital, pe coridor vine spre mine sora Katherine, conducând un bărbat și suportul lui pentru perfuzii, bărbatul complet înfășurat în tifon și pătruns de tuburi de drenaj și pungi de plastic cu lichide galbene și roșii care curg în și din el. Păsările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mea regală ad-hoc. Singurul motiv pentru care să trăiesc. Fac: — Cfoieb svns ois, și pun curcanul rece și ud în poala logopedei, țintuită de zece kilograme de carne moartă în scaunul ei de birou din piele și cu rotile. De pe coridor, mai aproape, sora Katherine țipă: — Iu-hu! — Mriuvn vvsi sjaoi aj, fac eu, și împing pe coridor logopeda și scaunul ei. Zic: Jownd vvinc sm fdo dcncvv. Logopeda, îmi zâmbește și zice: — Nu trebuie să-mi mulțumești, e meseria mea, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
rece și ud în poala logopedei, țintuită de zece kilograme de carne moartă în scaunul ei de birou din piele și cu rotile. De pe coridor, mai aproape, sora Katherine țipă: — Iu-hu! — Mriuvn vvsi sjaoi aj, fac eu, și împing pe coridor logopeda și scaunul ei. Zic: Jownd vvinc sm fdo dcncvv. Logopeda, îmi zâmbește și zice: — Nu trebuie să-mi mulțumești, e meseria mea, asta-i tot. Călugărița a ajuns lângă noi cu bărbatul și stativul pentru perfuzii, un bărbat nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
peignoir-ul de satin și capotul cu pene de struț, sunt fantoma unei frumoase fete moarte care poartă suportul ăla de lumânări în sus pe lungile scări circulare ale lui Evie. În sus, pe lângă tablourile în ulei, apoi de-a lungul coridorului de la etaj. În dormitorul principal, frumoasa fată-fantomă în satinul ei luminat de lumânări deschide dulapurile și șifonierele pline de vechile ei haine, lăbărțate de moarte de uriașa răutate care e Evie Cottrell. Corpurile torturate ale rochiilor și puloverelor și rochiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
să fac pentru tine, zise Brandy, ce-au făcut pentru mine surorile Rhea. Dă-mi curaj. Flash. Dă-mi suflet. Flash. Așa că sari la mine fiind Daisy St. Patience și urcând cu liftul ăla, și Daisy St. Patience mergând pe coridorul ăla lat și cu covor pe jos, mergând spre apartamentul 15-G. Daisy ciocănește și nu răspunde nimeni. Prin ușă, auzi muzica aia cha-cha. Ușa se deschide, zece centimetri, dar lanțul e pus, așa că se oprește. Trei fețe late apar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
a apuca o limbă străină și-a privi un monstru căcându-se într-o cochilie uriașă de melc, fața se retrage și trântește ușa în urma ei. Pașii unuia care a avut bursă de studiu pentru fotbal se precipită de-a lungul coridorului. Apoi bocănesc pe scări în jos. Pașii tolomacului de Parker bocănesc prin hol spre living. Țipătul lui Ellis, autentic și neașteptat și îndepărtat, răsună de jos prin podea. Și, brusc, se oprește. — Ei, zice Brandy, unde rămăseserăm? Se întinde înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Plumbago în vasul de veceu sub formă de cochilie. Brandy zice cu noile ei buze: — Ai habar cum se trage apa? Am șezut ore în șir pe bideu, și nu, n-am priceput cum se trage apa. Pășesc afară pe coridor, așa încât, dacă Brandy vrea să mai bată din gură, să fie nevoită să mă urmeze. Brandy se împiedică în pragul ușii de la baie, acolo unde dalele de gresie de întâlnesc cu covorul de pe hol. Singurului ei pantof i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sticlă mare de White Shoulders, și stropesc peste tot prin dormitor cu mirosul a milioane de flori de car votiv. Focul, infernul de nuntă al lui Evie, găsește dâra de flori îmbibate în alcool și mă urmărește în goană în coridor. Asta-mi place mie la foc, cum m-ar omorî și pe mine la fel de repede ca pe oricine altcineva. Cum nu poate ști că-i sunt mamă. E așa frumos și puternic și superior oricărui sentiment pentru oricine, asta-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Sofie, K.F. îl servea cu încetineală peste umăr și el asculta cum îi șoptea cît de rău se simțea Pangratty, cum umblă prin cameră și geme ca un neputincios, ea îl aude din camera ei, care se află pe același coridor cu aceea a Sofiei, în lungul cărării pietruite de la poartă la Vilă, cînd K.F. îi deschidea poarta, din cauza frigului ori a umezelii, mecanismul electromagnetic de deschis automat nu funcționa, era momentul cel mai bun, două-trei minute la dispoziție. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu pensule, acuarele și acrilice. Se ridică și ne face s-așteptăm, fluturându-și pletele blonde pe spate și legându-le cu un batic roșu într-o coadă de cal. Stând în ușa autobuzului, Ducele Vandalilor se uită în lungul coridorului la noi toți, luminat de camera video a Agentului Ciripel, și spune: — Era și timpul... Nu, nu eram idioți. N-am fi acceptat niciodată să naufragiem dacă aveam să fim într-adevăr izolați de tot. Nici unul dintre noi nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
momit de partea întunecată. Pentru a stimula doar anumiți centri ai plăcerii de pe talpă. Pentru a provoca ceva despre care se vorbește doar în șoaptă. Pe care, chicotind, oamenii o numesc „o treabă la labă”. Liftul se deschide înspre un coridor lung care duce la un singur rând de uși duble. Pereții sunt din piatră albă, lustruită. Podeaua e de piatră. Ușile duble sunt din sticlă mată și se deschid într-o încăpere în care un bărbat stă la un birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]