714 matches
-
într-o lume ultratehnologizată. Studiul are patru părți, fiecare încercând să explice un segment al imaginarului privind corporalitatea în era tehnologică: cyborgul, avatarul, entitatea transgenică. Ultimul capitol discută una dintre ideologiile alterității, foarte activă în aria studiilor privind virtualitatea și corporalitatea: cyberfeminismul. Chiar dacă pare un proiect utopic să traversezi toate aceste perspective, fiecare capitol are o structură puternică (unul dintre scopurile autoarei, după cum afirmă în Concluzii, a fost sistematizarea), care se învârte în jurul unor termeni-cheie. E rar întâlnită această abordare care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
studiu cultural, rigoarea „aseptică“ ce s-ar aplica filosofiei, sau științelor cognitive, nu-și are rostul aici. Dincoace de bine și de rău E admirabil traseul făcut în jurul conceptului de virtualitate. În fiecare capitol, în funcție de fundalul pe care se manifestă corporalitatea (interfață sau proteză, problemă ontologică sau socială etc.), virtualitatea capătă noi sensuri. În mare, virtualitatea e o extindere de virtus-uri, o altă categorie a existenței care nu se poate reduce la nici unul dintre elementele care o compun. E interesantă această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
făcut o liniște de cavou. După care Robert Wilson, invitat pentru a i se decerna titlul de Doctor Honoris Causa, a început să vorbească. Să stea într-un picior, să scoată sunete sparte, să scrie frânturi de silabe, să accentueze corporalitatea radicală a plasticii dramatice pe care a încercat să nu o subscrie zonei decorative sau ilustrative a teatrului. Într-un volum de interviuri cu regizori care vorbesc despre componentele esențiale ale esteticii lor - Mise en scène et jeu de l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
descopăr aici argumente în sprijinul propriilor avânturi discursive. Farmecul veceului tradițional, situat la depărtare de casă, în grădină, este dat de faptul că, prin amplasament, prin materialele folosite, prin penumbră și liniște, repune datul fiziologic în firescul naturii, acolo unde corporalitatea este trăită nemediat, eliberată de reflectarea în oglinda conștiinței. Mai mult decât atât, spațiul pe care imaginarul european îl circumscrie unei arii a sordidului, a murdarului prin excelență este înscris de japonez în tiparul unei estetici rafinate: Într-adevăr, nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ța este a acestei conștiințe, nu a creierului. Ve derea se face Într-un unghi de 360 de grade și poate explora instantaneu la orice distanță.“ Înseamnă că fiecare făptură omenească este dublată În plan energetic de una perfectă În corporalitatea sa subtilă. Odată trecută dincolo, ființa e restabilită În idealitatea sa, cu toate mădularele complete și toate simțurile tefere. Fostul nevăzător poate să contemple Îndelung de deasupra, cu noul organ al mirării, cadavrul trupului cu care a Împărțit viața tocmai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
convulsiv carnală. Din acest text, Bocsárdi face un spectacol cerebral, mai degrabă decât unul carnal. Un spectacol cu mintea, și mai puțin cu intestinele. Un spectacol care mai avea nevoie de un dram de comic și de un plus de corporalitate ca să ne convingă pe deplin. Corpurile nu sunt folosite la intensitatea lor maximă, la nivelul de ardere extremă. Ai senzația că rămâne mereu ceva neconsumat. Și asta tocmai pentru că visceralitatea nu e dusă până la capăt. E mai degrabă rostită decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
că nu-mi place. Știa. Se juca în continuare. Complacencies of the peignoir, and late Coffee and oranges in a sunny chair... Ce-i asta? O întrebase și ea nu-i răspunsese. Râdea. Râdea cu poftă. Portocala aluneca, lipsită de corporalitate, strivită sub tăișul dinților, ca într-o ghilotină zdrențuitoare, de la unul la altul. Nu vrei să mergem undeva? Nu voia. Niciodată nu voia... Nici când ploua tare ca acum. Da’ de ce nu vrei? Pentru că ploaia e un clișeu. Mă rog
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
metodologic pe care l-am deslușit în analiza cronicarului de la "România literară" mi-a incitat abordarea "în răspăr", atitudine preparată cumva și de observațiile la care am ținut să răspund mai sus. Cartea lui Andrei Oișteanu exprimă mai mult decât corporalitatea ei propriu-zisă, astfel disecată cu precizie de cunoscător de Ioana Pârvulescu. Desigur, mi se va obiecta că judecăm textul, nu ceea ce-l transgresează. Autorul nu-și poate extinde paternitatea asupra proiecțiilor imprevizibile născute în mintea și sufletul cititorului care continuă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dimineți și o după-amiază. Tata. P.S. Dar, desigur, te iubesc. De asta trebuie să fii convins. Dragostea mea s-ar putea să ți se pară un pic impersonală și teoretică. Pot să înțeleg acest lucru. Ea nu e caracterizată de corporalitatea lăbărțată, ca să nu spun umedă, care este în general inerentă dragostei. Toate acestea îmi sunt străine. Nu îmi stau în caracter. Așadar, când va veni momentul potrivit, te voi strânge la pieptul meu. Același. DESEN Așa. Asta e deci ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
fost în stare. Nu am simțit nevoia să scriu în mod explicit despre experiența maternității și nici măcar despre Tudor. Urgențele mele legate de scris au rămas aceleași, le-am rezolvat parțial în timp. Dar textura cuvintelor mele s-a schimbat, corporalitatea lor. Texte mon corps. Dacă scriem într-adevăr inclusiv cu corpul nostru, cum spune Cixous, atunci eu am fost dintr-odată alta prin experiența nașterii și a maternității. Eu, ca recipient al textului. Poate am descoperit alte cuvinte, alte feluri
Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
în cămăși de noapte prea deschise la nasturi, lăsând la vedere sâni cu catetere și brațe vinete de la perfuzii. Lipsa de pudoare din spitale reflecta modul în care statul comunist reușise să ne inculce ideea că țineam toți de aceeași corporalitate hermafrodită, că fiecare act erotic era echivalentul masturbării, fiecare viol, un masochism inofensiv. Atingerea necunoscutului era prima revelație a scârbei de a fi femeie, sentiment cultivat în mod subteran, pentru a controla tentația evaziunii într-un erotism egalitar, sănătos. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
mult decât un gest de solidaritate cu nedumerirea dureroasă a Mioarei, era în primul rând o fascinație deloc sinucigașă pentru autodisecție. Ca și în tablourile Fridei Kahlo, naivitatea desenului meu pornea poate dintr-o neputință specific feminină de a percepe corporalitatea altfel decât ca pe o rană deschisă. Am arătat prietenelor mele caietul. S-au desenat și ele în ipostaze asemănătoare. Ne străduiam împreună să punem cap la cap diferite explicații ale fenomenului. Secretul n-a ținut mult. Deși abia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
blânzi” înzestrați cu bun simț și înțelepciune populară, dezvăluie sub aparența ficțiunii și a basmului aspecte zguduitoare ale realității. Detaliile grotești presărate de-a lungul întregii cărți sunt menite - după Bahtin - să disloce sau chiar să desființeze granițele inițiale dintre corporalitate și restul lumii. De obicei se remarcă faptul că, în opera lui Rabelais, principiile materialității corporale, adică imaginea corpului uman în activitatea sa fiziologică - hrănire, băutură, defecație, viață sexuală - joacă un rol predominant. Imaginile corpului redate într-o formă mult
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Hugo să-l numească pe Rabelais “cel mai mare poet al cărnii și stomacului”. Idealitatea eposului tradițional excludea orice manifestare a trupescului ca fiind contrară moralei și deci condamnabilă. Rabelais impune, prin eroii săi Gargantua și Pantagruel, “deplina autocrație a corporalității” (Jauss); imensa sete, foame, absurdul situațiilor și întâmplărilor în care se află eroii - toate acestea declanșează râsul grotesc. “Nu se mai râde aici de vreo comportare ce contrazice normele ideale ale măreției eroice, evocare prin contrast; cauza directă a râsului
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
simplă aparență, lumea științei găsește dimpotrivă în ea principiul care o generează continuu drept condiția permanentă a propriei sale posibilități. În sfîrșit, în măsura în care lumea spiritului, cu legile și creațiile sale proprii, se sprijină, se pare, pe o natură, pe o corporalitate umană sau animală, această natură nu este, tocmai, lumea științei cu idealitățile sale abstracte, este cea a vieții o lume la care nu există acces decât în interiorul unei sensibilități ca a noastră și care nu ni se dezvăluie niciodată decât
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pentru el, unul 341 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - I-a adus modificări! murmură nu prea inteligent Doru, cu o îndreptățită reacție de minimalizare a schimbării. Mai ales când, de pe peretele opus privirii sale de Sinistrat, se descoji, căpătând corporalitate și îndreptîndu-se către el, o tânără femeie necunoscută. De o înălțime amețitoare. Slabă (dar puteai împinge, cu ușurință, cursorul verbal până la gradația de "scheletică"). Cu pieptul scobit. Apropiindu-se într-un soi de prelungă cămașă de noapte. Cu șuvițele părului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de participare la viața socială. Eliberarea de corp devine „eliberare a corpului”, și nu pentru ieșirea din societate, ci pentru participarea autentică la viața acesteia. Astfel „eliberat”, corpul - ca ideal al corpului perfect - transcende într-un mod straniu și simptomatic corporalitatea imanentă a orga nismului nostru și, astfel ipostaziat, se bucură de toate prerogativele unei zeități. El este descris în sacralitatea sa de textele revelate ale specialiștilor profeți și noul lor decalog (să nu fumezi, să nu bei, să nu mănînci
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nu‑i mai spun „domnule profesor“, ca de obicei. Rainer declară prompt că voluptatea e un fel de extaz (????). Vedeți voi, conștiința nu mai este în toiul acestui extaz decât o conștiință a trupului și, prin urmare, conștiință reflexivă a corporalității. Ca și în cazul durerii fizice, și în plăcere există un soi de reflex care te determină să te concentrezi intens asupra plăcerii. (Ceee? Nu înțeleg o iotă). Iar Anna povestește că plăcerea este moartea dorinței, pentru că ea nu reprezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
obligă conștiința la concesii (și ar merita să reconsiderăm anumite evenimente ale istoriei din această perspectivă) și, iarăși sigur, instinctul de proprietate obligă la mai multe concesii, dar concluzia firească, truismul ce rezultă de aici „proprietatea este o extindere a corporalității În dauna conștiinței“ este În contradicție cu primul truism. Limita dintre ele trebuie că arată ca o linie a apelor Între doi versanți foarte abrupți. Ea se deplasează tot timpul, ba spre stânga, ba spre dreapta și istoria n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
în versurile lor este dincolo de concret, de obișnuit, pentru că femeia este aici, concomitent, iubita, sora de dor, trăind și născând caznele sângelui: caznele sufletului! O senzualitate diafană, discretă, dar fermă răzbate de-a lungul volumului din referirea la elemente ale corporalității, sâni palpitând ca mareele, gură, ochi, plete, coapse, trupul întreg, învins de valul sângelui, cu toate că Dorador este cea fără-de-chip, sugerând caracterul proteic al iubirii, în stare să refacă, prin fiecare îndrăgostit, Geneza: din lut / te-am zămislit, Dorador, chip descântat
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
urmărești), i-am adulmecat conturul corpului pe care i-l țineam În brațe și i-am aspirat parfumul iute de transpirație al sânilor Îmbumbați. Probabil că m-a atras acea albeață artificială a cărnii sau am fost foarte tentat de corporalitatea ei; mi-am apropiat buzele, o greață m-a lovit brusc, am Înfipt dinții, am... „aaaaa“, un urlet, un răcnet de fiară. Da, fiara se aciuase chiar În brațele mele. Era Luminița D., care a leșinat, săraca. (miezul nopții) Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
timp să comunice Între ele. Atunci sunt unul În doi și aș vrea să mă divizez Într-o infinitate de particule, tot atâtea câte obiecte există În univers, pentru a putea să respir În formele lor vii. Această diviziune a corporalității mele e o stare difuză a cosmosului ce mă cuprinde rareori, când stau În umbra pinilor, urmărind acele sunete imposibile ale unor păsări proaste, gurluind nepăsătoare la streașina Catedralei pictate de Van Gogh, fără să simtă agonizarea Înceată ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ea are un corp inform, acoperit de prea multe veșminte, de parcă ar fi o momâie de cârpe, un manechin. „Eu sunt frigidă!“, strigă ea isteric la sfârșit, și abia acum, iată, Îmi aduc aminte că nu i-am Înregistrat niciodată corporalitatea, ci numai capul de clovn, un cap tragi-comic prin mobilitate și gesturile mecanice. Mi se face milă, am o reacție bruscă de ocrotire. A. mă privește, nu știu de ce, cu ochi vinovați, ca și cum aș fi prins-o că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Îl văd cum crește, are un corp al său viu, se mișcă odată cu mine, palpită, pulsează, Îi aud bătaia oceanică a sensurilor, Întind mâna pe Întuneric, pipăi până ajung la hârtie și creion; la primul contact cu aceste obiecte străine, corporalitatea poemului s-a estompat pe jumătate; mă cramponez de resturile mutilate ce mi-au rămas, ca să reconstitui scheletul; am o foame nepotolită de scris: iată, lumina se-ngână cu Întunericul, stau culcat În patul cald, primitor, mă bucur fără motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fundal specific modern pentru toate reprezentările ficționale ulterioare) eșecul limbajului, denaturarea/ apariția omului "fabricat" și obscurizarea sensului (realizată ca ironie, farsă, predilecție pentru înțelegerea literală) îi pot fi atribuite lui Urmuz, pentru ca dilemele interiorității, propensiunea spre reverie și halucinație, fascinația corporalității, a lumii materiale și obiectuale să fie conturate în interiorul unei viziuni specifice lui M. Blecher și H. Bonciu. Revolverul, suveran al lumii Un autor precum Urmuz trebuie, în primul rând, citit în contextul cultului dezvoltat în jurul misterului vieții, al morții
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]