4,034 matches
-
făceau altceva decît să submineze planurile lui Roja cu porcăriile lor. Noroc cu Dendé care l-a luat în primire pe Curist încă din prima zi, și ne-a ținut după aceea permanent la curent cu ce se petrecea în spatele cortinei. — Ce idealuri? Vorbe în vînt. Delfinașule, am o poziție, trebuie să înțelegi, mă sperie gîndurile astea morbide, dar ce-ți veni tocmai acum? I se sfîșia sufletul că trebuia să-l împartă cu alta. Credeai c-o să mă poți duce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
doar o făcătură... — Meteahnă moștenită de la Bătrîn, recunoaște Roja, adică să le îndopi cu cultură, ca să te lase în pace, să mai uite de rutina zilnică. Parcă o văd și acum pe Tușica isterizîndu-se de fiecare dată cînd se ridica cortina și dădea ochii de costumele alea colorate din alte epoci. Aplauda ca o nebună, spune Curistul. — Traviata, adică femeie decăzută, sau așa ceva, zice Părințelul, ia uite cine se identifică de minune cu personajul, eu nu i-am oferit niciodată luxul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai ales după ce descoperise că un autoturism Fiat de culoare neagră cu geamuri fumurii își făcuse apariția pe strada sa, patrulînd ziua cu viteza melcului sau stînd parcat pe trotuarul opus după ce se lăsa întunericul. Simțise imediat că undeva în spatele cortinei se dă o bătălie mare pentru a i obține serviciile, pentru a-i intra în grații, pentru a-l face să se hotărască. Știuse Roja să citească printre rînduri? își dăduse seama ce se petrece în jurul casei sale, intuise toate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Îmi desfac cordonul halatului și ies din îmbrățișarea caldă strecurându-mi leneș brațele din mânecile largi, făcându-l să alunece peste umeri, apoi, proptindu-mă amețită de privirile hipnotice ale bărbatului, îl las să-mi cadă la picioare ca o cortină grea... Panglicile subțiri de pe umeri se desfac din nodul mătăsos și sânii tresar dezgoliți, cu sfârcurile înmugurite de goliciune, iar slipul, lunecat peste coapse, îl simt în jurul gleznelor ca o cătușe de mătase...“ (Flori de lavandă) Autoarea pozează în romantică
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ochii pe cruce.“ „Și dacă buzele tale cu gust de buzunar fierbinte / Știu să aprecieze apusul dezbrăcat, / Înseamnă că a meritat să-ți spun toate astea!“ etc. Urmează proza, de o prețiozitate rebarbativă: „O chemare și-a întâlnit ecoul dincolo de cortina ruptă dintr-o neatenție minoră a răsăritului, care și-a permis luxul de a închide ochii preț de o veșnicie și un sfert. Oameni care să tragă cu nonșalanță draperiile peste ramurile crescute prematur pe umerii unui cer deloc senin
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
termină cu bine - nu cu o nuntă, ca poveștile propriu-zise, ci cu momentul considerat fericit în care femeia, îndelung asediată, îi cedează în sfârșit bărbatului. Din nefericire, tocmai acest moment este expediat sau doar sugerat, cu puțin timp înainte de căderea cortinei, astfel încât eventualii spectatori ai unor eventuale spectacole cu piesele lui Rafael Munteanu ar avea motive să se simtă frustrați. Protagoniștii piesei Totul sau nimic sunt Silviu și Daniela, care se cunosc în anticamera unui primar. De la prima vedere se îndrăgostesc
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de Iuliana Petrian (Mirador, Arad, 2007). Într-o prezentare (generoasă) de pe ultima copertă a cărții, Doina Uricariu remarcă teatralitatea versurilor, dar o consideră o calitate: „Fiecare poem din cartea de față cultivă teatralitatea, lăsând-o să coboare printre versuri, asemeni cortinei, între acte sau schimbări de decoruri interioare.“ Tot Doina Uricariu prezintă ca pe o realizare artistică meritorie ruperea frecventă a textului, practicată de autoare: „Frânturi de mărturisiri și dialoguri, desprinse unele din altele, cum ai elibera intimitatea unei cutii cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în grădinile publice, sufletul hodinea pe banca de alături. Umbra, totuna cu stâlpul telegrafului, cu fresca descompusă de pe catapeteasmă, cu cumpăna fântânii agățată într-o o căptușeală de nor. Culoarea cărnii peste culoarea curcubeului, giulgiu peste cămașa de nuntă: Trageți cortină! Este vremea pogorârilor, treaptă cu treaptă, din oase în carne, din carne în inimă, din inimă în sânge, din sânge în cuvânt și iar în inimă. Dumnezeu repară o scară. 5. Pe chip i se citea blândețea, smerenia, îngăduința, răbdarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se despletește din candelă și se face dimineață, dimineața urcă în icoană, bat clopotele a liturghie, liturghia coboară peste ape, apele au duhul Iordanului la 15 ani. Este Dragoste! El 15 ani, ea 15 ani: Dumnezeul meu de la circ, ridică cortina! 8. Într-o lume confuză, doi copii își definesc reciproc semnele. Tu parcă ești poarta ce dă spre grădina cu flori. Pe când trăia mămuța, în gardul dinspre livadă, decupase vreo șapte porți. Pentru fiecare nepot câte o trecere. ,,Eu când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
regrete nici măcar în firul de cenușă. Vine dinafară și se sparge înăuntru. Explozie din suflet se împrăștie în sânge, îmbibă carnea, topește oasele, urcă în creier, se depune pe sinapse, precum razele de lumină peste pânza păianjenului, nebunia. Lume, trage cortina! Degeaba mai aplauzi a trezire. Te ridici, cobori, bați metanii, sari șotronul, faci reverențe, întorci spatele, îți ești propriul spectator. Ieri ți-ai tras două palme, ieșiseși din joc cât să eviți o ambulanță ce-ți urla prin vene; astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pustiu, atâta liniște încât nici propria respirație nu te mai tulbură. Te temi? La dracu cu lașitatea asta duplicitară! Dumnezeul cailor poartă hamurile cu el, tu împarți iluzii în oglindă și când îți razi barba cu dosul briceagului. Depresia trăgea cortina, când Petru, la 15 ani, a pășit în arenă. Inutilă lupta de unul singur, inconsistentă lașitatea în doi, fără rost victoriile în care doar un soldat rămâne viu să se bucure pe câmpul de bătălie, cascadă de lapte dând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se rostogolește după bunul plac al memoriei. Gândurile nu lasă urme-n zăpadă. Nebunia este compatibilă cu orice formă de libertate. Terapeutul implantează elanuri convergente spre o trezire lucidă, scurtcircuitând memoria; subconștientul înrourează gândirea cât să amăgească diminețile. Memoria trage cortina după fiecare infuzie de lumină. (Se face noapte.) Petru trăia într-un prezent infinit. În jurul patriei sale, creștea zidul. Starea de absență fecunda absolutul între două maxime. Petru, un zero irecuperabil. 42. Intră, te rog, te așteptam, ia loc. Ana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o posibilă absența. Este, nu este, este... Jocul argumenta prioritățile. "Mâine o să le iubesc pe toate, fetele tatii!" La 4 dimineața, umbra portarului atârna de o funie sub tocul ușii. Un clovn trist a coborât de pe scenă, noaptea a tras cortina cât să-și șteargă lacrimile. Întuneric. Infirmierul a deschis încet ușa (parcă intuia somnul), a făcut doi pași, trei, s-a apropiat, a ridicat bastonul, pachetul de țigări, lanterna. O sperietoare din cârpe păzea ușa. "Ce glumă proastă!" Infirmierul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
secetă. Tratamentul începea la 6. Diazepamul colora visele. O clipire de geană schimba scenariul. Porția de reverie două capsule 0,500 slobozea curelele. Cămășile de forță încorsetau pieptul haiducilor. Ultimele două șireturi pe degetele lui Dumnezeu. Păpușarul strunea funiile, deasupra cortinei, sperietoarele din cârpe mimau fericirea; păpușarul slobozea strânsoarea, închipuirile destrămau cordele de sânge multicolor. La Socola erau opt internați la "risc maxim". Ziua, imobilizați de pat cu o chingă precum gura de ham strânsă în jurul inimii; altă cingătoare, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
obosit, spovedește mâine, rămâi mata la noi în chilie), mai... un cur de frate (săracul, nu-l înțelege nimeni în afară de mama și de părintele Macarie), confort cât te țin brăcinarele. Petru pășea într-un spectacol fără regie, Dumnezeu a tras cortina pe jumătate. Povestea cu aruncatul din mașină nu a fost nici pe departe o justificare pertinentă, portarul o servea fiecărui rătăcit prin munții Bârgăului. 21. Cuviosul i-a ascultat pe toți: care mai nuanțat, care mai cu lacrimi în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îngerii bătrâni se ascundeau printre pagini de Psaltire; în fundație îngeri, în cărămidă, în gaura cheii; pe umerii călugărilor, stăteau îngerii îndreptători; în jurul Sfintei Mese, îngeri diaconi; lângă potir, îngeri de strajă. La 7 începea Liturghia. Norii erau precum o cortină trasă, încă se mai dormea în grădina lui Dumnezeu. Soarele somnoros își clătea ochii în gârla Năsăudului, apoi, printre vârfuri de brad, prin sticla mată a ferestrelor, prin năvodul păianjenilor, cobora peste Sfintele Daruri. Dumnezeu, auster, se picura dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
repetau în cor ca la serbare (după tovarășa) versuri. Pe lozinci se crăcea libertatea. La ferestre, după perdele, impotenții frecau vrejul de elemenții caloriferelor erau calzi. Cei cu sânge în organ strigau cât îi țineau bojogii: "Jos sus! Jos sus cortina!" Spectatorii, de sub plapumă, priveau prin gaura cheii, prin intestinele târgului, prin nori, cerul. Atunci, ca și acum, nu mai avea nimic de pierdut, pentru că nu știi ce anume se poate pierde, când te găsești singur. Libertatea, un strop de ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
capre. Cu urechile și cu cele cinci degete de la mîna stîngă neatinse, a ajuns să stăpînească trompeta ca un vraci și să conducă o formație de estradă la București. Orb și ciung cum era, pe la Începutul anilor ’, a forțat gratiile Cortinei de Fier și a aterizat În cele din urmă În Statele Unite. Acolo, alte cortine, alte fierătanii, alte straturi de rugină. A supraviețuit, Încropindu-și mici trupe de jazz și de café-concert prin mai toate statele. Mai mult a zăbovit În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să stăpînească trompeta ca un vraci și să conducă o formație de estradă la București. Orb și ciung cum era, pe la Începutul anilor ’, a forțat gratiile Cortinei de Fier și a aterizat În cele din urmă În Statele Unite. Acolo, alte cortine, alte fierătanii, alte straturi de rugină. A supraviețuit, Încropindu-și mici trupe de jazz și de café-concert prin mai toate statele. Mai mult a zăbovit În California și-n Illinois. Îmi mărturisea că, din toată America, cel mai bine se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mă scuti de suma deja redusă sau de a mi-o Împrumuta fie dumneaei personal, fie casa de avocatură, că, vorba aceea, din opt milioane de dolari, pre mulți voi Înveseli și eu. „Și restul e tăcere“, declară Shakespeare trăgînd cortina peste Hamlet, după cum trag și eu ce a mai rămas de tras peste cele opt milioane ale unchiului Darren. E un nume tra dițional celtic, irlandez acest Darren pe care nu-l Întîlnisem totuși pe lista celor 151 de Ruba
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Nu intrăm aici în amănunte (de pildă, chiar poziția trupului are importanță; misticul îngână formula sacră stând cu capul între picioare, concentrându-se spre buric). Revenim la experiența lui Abraham! În timp ce rostește rugăciunea, flăcările dinaintea lui se ridică precum o cortină, iar în partea de jos apare Tronul de foc. Împrejurul Tronului (merkaba), o mulțime de ființe cu trupurile acoperite de ochi. Sub foc, așadar sub Tron, ca niște stâlpi de susținere, patru creaturi, de asemenea ignee, fiecare având patru fețe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ori ești așteptat, ori treaba ta cum ajungi la destinație). Cum deja căzuse noaptea, am urcat în trăsură, și ea tot strălucitoare, făcută parcă special pentru turiștii nostalgici mi-am spus. De fapt, noaptea chiar "căzuse", așa, deodată, ca o cortină, odată cu ploaia, umbrele și vuietul râului de munte pe care parcă nu-l auzisem până acum. Iar se face economie la curentul electric ! mă gândeam în timp ce calul urca pe drumul pieptiș. Casa și drumul până la ușă îl știam, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nu mai avea nici o putere să ne despartă cât timp ne unea pe toți Cerul. Îngerul Iubirii Personaje: Povestitorul Copilul Frățiorul Bătrâna Zâna Femeia îmbrăcată ca Maica Domnului Copilul Iisus Vocea blândă Voci din public Povestitorul (intră din partea stângă a cortinei cum privești din sală; luminile din sală sunt aprinse): Bună seara ! Am venit să spun un secret... imediat, O voce (șmecheră) din sală : "Hei, poate ai uitat, da' secretele nu se spun, doar de asta sunt... secrete, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mai târziu", învățăm toată vremea ! a șasea voce : Și nu sunt deloc secrete, ba chiar ne ascultă mereu la școală, să se vadă dacă le-am învățat sau nu ! Povestitorul: Așteaptă... așteptați cu toții și o să vedeți... (se așează jos, în stânga cortinei, cortina se deschide încet. Scena este complet în întuneric. Încet, se luminează, lângă povestitor, dar cumva în spate și spre stânga povestitorului, interiorul unei camere: o fereastră pe marginea căreia e așezată o icoană și o candelă, iar din "afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
târziu", învățăm toată vremea ! a șasea voce : Și nu sunt deloc secrete, ba chiar ne ascultă mereu la școală, să se vadă dacă le-am învățat sau nu ! Povestitorul: Așteaptă... așteptați cu toții și o să vedeți... (se așează jos, în stânga cortinei, cortina se deschide încet. Scena este complet în întuneric. Încet, se luminează, lângă povestitor, dar cumva în spate și spre stânga povestitorului, interiorul unei camere: o fereastră pe marginea căreia e așezată o icoană și o candelă, iar din "afară", pâlpâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]