676 matches
-
sub forma unei femei grase Îmbrăcate În negru, ca lui monsieur marcel proust, Nu sunt grasă, nici nu sunt Îmbrăcată În negru, iar tu n-ai nici o idee cine a fost marcel proust, Din motive evidente, coasele, atât asta de cosit oameni cât și celelalte, obișnuite, de cosit iarbă, niciodată n-au putut să Învețe să citească, dar toate am fost dotate cu o bună memorie, ele a sevei, eu a sângelui, am auzit rostindu-se pe ici pe colo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
azi, Cel viu, și cântul său. În necuprins Se-neacă al meu gând. Și ce-ncântare Să naufragiez în vasta mare... În felul acesta, totul devine înalta bucurie a "naufragiului", a absorbției în acea muzică pancosmică, acel suflu al indefinisabilului: "Cosi fra questa/ Imensità s'annego il pensier mio/ E il naufragar m'e dolce in questo mare".dorință asemenea Isoldei în finalul dramei wagneriene: In des Wonnesmeeres wogenden Schwall, in dem tönenden Schall in des Welt-Atmes wehendem All ertrinken, versinken
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sărutat pe obrajii încă împurpurați de căldura somnului, apoi l a urcat în căruță și au pornit la drum. În timp ce străbăteau satul, bunicul răspundea cu blândețe potopului de întrebări care ieșea din gura nepotului. Bunicule, de ce mergem în pădure? Să cosim iarbă pentru vacă și cal. Uite acolo iarbă, hai să cosim! E mai bună iarba din pădure, e mai gustoasă și mai aromată, iar vaca o mănâncă cu poftă și dă lapte mai dulce, iar smântâna e mai bună și
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
urcat în căruță și au pornit la drum. În timp ce străbăteau satul, bunicul răspundea cu blândețe potopului de întrebări care ieșea din gura nepotului. Bunicule, de ce mergem în pădure? Să cosim iarbă pentru vacă și cal. Uite acolo iarbă, hai să cosim! E mai bună iarba din pădure, e mai gustoasă și mai aromată, iar vaca o mănâncă cu poftă și dă lapte mai dulce, iar smântâna e mai bună și brânza mai gustoasă. De aceea este așa de bună brânza cu
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
știa bunicul câte o poveste, iar băiețelului i se părea că bunicul este un spirit al pădurilor care-l luase sub ocrotirea sa. În timp ce povestea, bunicul alesese o poieniță însorită, îi făcu nepotului un culcuș în iarbă și începu a cosi. Bunicule, de ce este mai bună iarba din pădure? Pentru că este descântată de Zâna Pădurii. Cum o descântă? Cu raze de lună și cântec de dragoste. Unde este luna? Acum doarme, se arată doar noaptea. În timp ce iarba cădea secerată de coasă
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
vine-n Franța, unde-și face studiile de specialitate; debutează În teatrul profesionist cu Hangița. Obține mai multe premii internaționale. Semnează decorul și costumele la multe spectacole de teatru și operă, printre care Lear, Război cu Troia nu se face, Cosi fan tutte, Electra, Don Juan și Faust, Mutter Courage, Omul cel bun din SÎnciuan(sic!), Partage de midi, Bacantele, Încoronarea Poppeei, Timon din Atena, Falsele confidențe, Nasul, Britannicus, Lohengrin, Faust, Hamlet, Pescărușul, Vilegiaturiștii, Hernani, Don Carlos, Celestina, Troienele, Nabucco ș.a.
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Chiar de-i târziu acuma - Azi, crezu-mi este tată bun, Speranța este muma. 21 iulie 2004 NU POȚI TRĂI FĂRĂ SĂ PLÂNGI Nu poți trăi cu pace-n cort Și plin de veselie Când cel de-alături cade mort, Cosit de-o tragedie. Lacrima-i cu diademe, Iar surâsul cu mulți spini, Fără dacă sau dileme, Fară simț, fără suspin. Nu poți trăi fără de plâns, N-ai inimă de piatră Când eu-i de teamă constrâns Aiurea și pe vatră
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
și buni de gură Terfeleau pretinși vrăjmași; Azi, pe Biblie se jură, Și se jură pătimaș. * Se clatină cât ai spune doar pește O națiune făr’ elan Când egoismul lung dospește La lideri ce conduc în van. 31 decembrie 2004 Cosește moartea un’ nu crezi - Zadarnică mirare. Ieri mai era, azi nu-l mai vezi Pe cel dorit sub soare. 7 ianuarie 2005 82 Unii se întrec în teme, Cum să huzurească-n trai; Alții se căznesc. Probleme, Cum să aibă
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
mea și-i simt neodihna și neîmplinirea la capătul răbdării?) Pășesc atent pe un câmp minat de neîncredere aș vrea întâi să ar, apoi să semăn iubire în pieptul tău firav. Dar mi-e teamă că vine cosașul și-mi cosește toată truda și iar mă întorc de unde mai ieri am plecat... Neînțeleasă Motto: Mi-e teamă că ți-e frig de mine și cuvintele înmuiate în sinceritate scrise pe ultima zăpadă pentru tine s-au topit înainte de a le fi
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
istorie la vârsta de o lună. Ce e aceasta, prin podele au scos capul spice de grâu și iarbă, multă iarbă, nu mai prididesc acum să o smulg, spicele se clătinau fără vânt, le sărutam Doamne, va trebui să le cosesc! cu foarfeca am tuns iarba, cu foarfeca am retezat spicele, iarba creștea din nou, iartă-mă Mioara, e grâul meu, dintr-un capitol viitor, și eu m-am rătăcit prin el așa cum m-am rătăcit printre cuvinte și pagini, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
doar șiruri de lacrimi se scurg continuu. Acolo am murit amândoi... Au înnebunit copacii, își spune el și închide ochii... Se uită iar spre grădină, uite că Neli ar trebui să aducă din nou oameni la cosit lucerna, să fie cosită iar, e cald, ce vreme ciudată! Și Tina?, bărbatul se simte strivit deodată, îl înghite pământul, mesajul ăla: mătură după tine și așteaptă 30 de zile... hâmmm, nu s-a născut femeia care să mă supună pe mine, au încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
oară, întorcând capul. Eu?, eu n-am urmat-o pe Anita în nici un fel, eu am fugit în brațele altor femei. Asta e, ăștia suntem toți, cine mai moare astăzi din dragoste?... E toamnă târziu și, prin grădini, fânul e cosit, așezat în căpițe care au în vârf bucăți de plastic să nu-l plouă, porumbul, tăiat, prunele de țuică sunt în butoaie, dovlecii albi, culeși, așezați în grămezi, toată iarna, femeile vor desface semințele albe pentru presa de ulei, lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de apă. Zilele sunt mai lungi, iar nopțile sunt luminate de milioane de stele. În grădini se coc cireșele, caisele și piersicile; în păduri apar fragii și murele. Lanurile de grâu, galben-aurii, se înconvoaie sub greutatea spicelor. Pe câmp oamenii cosesc fânul, îl strâng cu greblele și îl adună în căpițe. Vara este anotimpul vacanței. Școlarii merg în excursii și tabere la munte sau la mare. Copiii au mai mult timp să se joace, să citească și să se odihnească. Îmi
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
de mușețel, răsărite din loc În loc, Îți Încântau privirea. Ana a venit din casă cu o pătură decolorată de vreme, cu o sticlă și două pahare. Frumoasă iarba, dar cred că ar trebui să chemi pe vecinul Anton s-o cosească. Mai trece lumea pe drum și ce o să zică? Iaca nu mai pot eu de lume! Nu mă doare nici În călcâie... și a Început să râdă prostește, dezvelindu-și dantura care mai avea vreo trei patru dinți. Vino aici
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sunt cultivați: meri pitici, peri, pruni, cireși, vișini, nuci, viță de vie... După ora 16.00, mi-am luat o carte și un caiet, poșeta, În care aveam telefoanele mobile și multe altele, și am pornit prin livadă. Iarba era cosită de cel mult două zile. Mirosul de fân proaspăt te Îmbăta cu aduceri-aminte. Merele, abia se pârguiau, ca și prunele, de altfel. De culoare albastru Închis, cărnoase, ușor acrișoare, prunele mi-au făcut cu ochiul. Am cules câteva mai coapte
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Ascultă-mă pe mine, dacă-mi iese figura asta, să fii convins că n-ai să duci niciodată lipsă de câțiva franci în buzunar. A lui era iarba și o privea cu dragoste: trebuie să pună pe cineva să o cosească înainte să vină iarna, iar anul viitor să se ocupe temeinic de grădină. Urmele neregulate ale pașilor ajungeau de la râu până aici: recunoscu urmele pantofilor lui alături de cele lăsate de galoșii mari și grei ai preotului. Pe această cale Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ruga de iertăciune, scumpule, da’ abia acum am putut să capăt buruiana ceea. ― Și când mai faci fiertura? ― Până ți-oi da în cărți, îi gata și leacul. Leagă calul la umbră și adu-i niște otavă, că este gata cosită la cotul drumului. După asta, vino pe prispă. Ca hipnotizat - el, care nu se lăsa pe mâna nimănui - a urmat vorbele țigăncii cuvânt cu cuvânt... Când a văzut că și calul s-a pus pe ronțăit la otavă, a venit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fiecare a plecat în treaba lui. A doua zi de dis-de dimineață, Dondică împreună cu Dondonel au cunoscut gazdele cu care au pus la punct toate cele de trebuință pentru începerea lucrului. Dondică a înjugat boii și a plecat după fânul cosit de curând și uscat, pentru a-l aduce acasă. Dondonel a luat în primire cotețul de unde avea de scos gunoiul și de alimentare cu apă și mâncare a porcilor. În timp ce scotea gunoiul, unul din porci făcea din nou mizerie, călcând
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ca niște piramide în miniatură. M-am bucurat mai tare decât un copil, gândindu-mă că nu în zadar m-a scuturat căruța până acolo pe munte, că am ce vedea. Neculai și-a adunat fânul iar cumnatul Puiu a cosit ceea ce mai rămăsese de cosit învățându-mă și pe mine să mânuiesc coasa, după care am făcut cale întoarsă cu jurământ că trebuie să fac ceva, să mai revin pe acele locuri. Când am ajuns acasă s-au distrat cu toții
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
făcut cale întoarsă cu jurământ că trebuie să fac ceva, să mai revin pe acele locuri. Când am ajuns acasă s-au distrat cu toții pe seama mea despre modul în care mi-am dat silința și Puiu m-a învățat să cosesc iar Neculai, celălalt cumnat să-mi ascute coasa. Mi-am promis să revin pe acele locuri și după câțiva ani am revenit. Spre surprinderea mea, începând cu priporul lui Pusoacă pădurea nu mai exista. Incredibil dar adevărat. În locul pădurii am
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
am cum să apreciez corect situația. Constat, doar, că "Lumea Renașterii" se balansează cam tare și că asta îmi dă un sentimnent de nesiguranță al naibii de neplăcut. Hotărât lucru, n-am suflet de marinar. Strămoșii mei au secerat grâul și au cosit iarba, n-au ajuns pe mare. N-a existat nici un pirat în ascendența mea. Tot ce pot face e să nu mă comport jalnic, să țin în frâu panica pe care o simt scoțîndu-și ghearele în mine. Nu cred că
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fără numărul matricol de pe mânecă, ci am alergat spre casă, cu florile în brațe, având grijă să nu se rupă, corolele se loveau între ele, atingându-mi din când în când obrazul, frunzele late foșneau și mirosea ca atunci când se cosește iarba, numai că mult mai tare. Ajungând la etajul patru, m-am oprit în fața ușii și m-am aplecat, așezând cu grijă florile pe preș, am deschis ușa tiptil și, pășind peste ele, am rămas nemișcat, cu urechile ciulite, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Morar pe strada Scorțarilor la numărul 13. În schimbul chiriei, trebuia să plimbe câinele brac și să-i dea de mâncare după cum Îi lăsa scris domnul Andrei Înainte de lungile sale călătorii de afaceri, să bată covoarele o dată pe săptămână și să cosească iarba din grădină ori de câte ori era cazul. Se achita cu cinste de aceste Îndatoriri care Îi Înlesneau traiul Într-un oraș de care auzise orice om mai răsărit și cu ceva ținere de minte, și În care locuia, două străzi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ochi decât pentru el. Semproniu s-a apropiat atunci de ea și a Întrebat: tovarășul Coriolan este acasă? Așteptând un răspuns, privea sânii mari și albi ai femeii și Își spunea că fratele său făcuse o alegere bună. Tovarășul Coriolan cosește, veni În sfârșit răspunsul. Cosește? se miră Semproniu. Taie iarbă la câini, dacă vi se pare mai potrivit cu funcția lui de fost activist, zise Marta ridicând ochii cenușii luminoși, când dușmănoși, când prietenoși. Semproniu ciuli urechile. Prin geamul deschis al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
s-a apropiat atunci de ea și a Întrebat: tovarășul Coriolan este acasă? Așteptând un răspuns, privea sânii mari și albi ai femeii și Își spunea că fratele său făcuse o alegere bună. Tovarășul Coriolan cosește, veni În sfârșit răspunsul. Cosește? se miră Semproniu. Taie iarbă la câini, dacă vi se pare mai potrivit cu funcția lui de fost activist, zise Marta ridicând ochii cenușii luminoși, când dușmănoși, când prietenoși. Semproniu ciuli urechile. Prin geamul deschis al camerei se auzea foșnetul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]