578 matches
-
dinstinctiv al unei naturi pentru a o caracteriza (metod] care sublinia diferențele dintre lucruri), stoicii vedeau în natură uman] o parte a ordinii naturale. Ei au p]strat totuși accentul pus de Aristotel pe importantă rațiunii în ființele umane, deoarece cosmologia lor plasa ordinea rațional] în centrul tuturor lucrurilor. Rațiunea uman] era astfel o scânteie din focul creator, din logos, care ordona și unifica cosmosul. Prin intermediul acestei conexiuni stoicii au fost capabili s] formuleze tr]s]tură dinstinctiv] a eticii dreptului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ale întregii metafizici occidentale, al cărei obiect apare astfel: a) ființa și categoriile ca "determinații" ale ei; b) ființarea prin predicatele ei cele mai generale; iar dintr-o altă perspectivă, libertatea, nemurirea și Dumnezeu. Ceea ce s-a numit "onto-teo-logie", apoi cosmologia, psihologia, teologia "raționale", după criteriul "critic" al lui Kant, sunt, toate, "științe" judicative, căci fiecare are ca scop fundamental descrierea heteronomă a unui obiect (specific), indicarea, prin mijlocirea formei judecății, a atributelor acestuia, a "categoriilor" care îi pot încadra "ființa
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logicienii, filosofii sau matematicienii care s-au ocupat de problema judecății, de funcțiunile de subiect și predicat, de "este" copulativ, existențial sau identitar etc., așa cum a fost pentru cei care s-au ocupat de ontologie, în primul rând, apoi de cosmologie sau metafizică? Poate pentru că noțiunea timpului este asociată cu aceea a spațiului, opacă logic (la prima vedere!), încă de la începuturile istorice ale filosofiei cum, apoi, se întâmplă și în știința modernă și împreună au constituit obiect de tematizare filosofică în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
metafizică? Poate pentru că noțiunea timpului este asociată cu aceea a spațiului, opacă logic (la prima vedere!), încă de la începuturile istorice ale filosofiei cum, apoi, se întâmplă și în știința modernă și împreună au constituit obiect de tematizare filosofică în ordinea cosmologiei, ontologiei, metafizicii, iar nu în cea a logicii (judicativizate; de fapt, asemenea cosmologiei, ontologiei și metafizicii, în genere, filosofiei). Este demn de reținut faptul că filosofii care au încercat să schimbe regulile judicativului, atingând limitele acestuia, sesizând, tematizând și prelucrând
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la prima vedere!), încă de la începuturile istorice ale filosofiei cum, apoi, se întâmplă și în știința modernă și împreună au constituit obiect de tematizare filosofică în ordinea cosmologiei, ontologiei, metafizicii, iar nu în cea a logicii (judicativizate; de fapt, asemenea cosmologiei, ontologiei și metafizicii, în genere, filosofiei). Este demn de reținut faptul că filosofii care au încercat să schimbe regulile judicativului, atingând limitele acestuia, sesizând, tematizând și prelucrând și ceea ce este non-judicativ totuși, după convențiile "tari" ale judicativului constitutiv, cum am
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Judecata îl caută, am putea spune, în sensul de a-l recupera nu doar obiectual, ci propriu-zis operațional, pentru că, de fapt, l-a avut de la bun început, fără să-l fi păstrat ca atare. Toate scenariile "dialectice" din metafizică, ontologie, cosmologie, antropologie, epistemologie etc. lucrează cu transcendentul; acesta nu doar păstrează un sens judicativ în astfel de scenarii, ci constituie ținta oricărui discurs din orizontul precizat. Dar transcendentul acesta, potrivit reducției judicative, este chiar "transcendentul imanent" despre care vorbește Husserl. În
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființelor umane. Nu e surprinzător. Învățații perioadei iluministe fetișizau metafore cu mașini În explicațiile lor despre cum funcționează natura. Într-adevăr, filosofii iluminiști erau atât de fermecați de noua putere prometeică furnizată de mașini Încât au Început să construiască o cosmologie, care, În fiecare detaliu, are o asemănare surprinzătoare cu funcționarea tehnologiei moderne timpurii. Descartes și mai apoi Newton au văzut Întreaga natură ca pe o mașină gigantică, care funcționa conform unor principii mecanice bine stabilite. Dumnezeu, păstorul binevoitor și grijuliu
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Într-un lucru”17. O persoană Își exprimă personalitatea imprimând-o În lucruri. Prin această manierp de fixare a propriei voințe În obiectele din lumea externă, fiecare persoană Își proiectează ființa și Își creează o prezență printre oameni. Munca, În cosmologia lui Hegel, este o expresie creativă și nu numai un exercițiu de muncă, iar produsul acestei munci reprezintă o expropriere a lumii și Încorporarea ei În personalitatea proiectată a proprietarului. El scrie: Personalitatea este acea parte care se luptă să
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
impresionante a mesagerului. Există limite pentru investigația științifică? Rees este o autoritate În ceea ce privește găurile negre, iar teoriile sale asupra originii și evoluției universului sunt considerate de mulți dintre colegii săi dacă nu definitive, cel puțin cele mai avizate În domeniul cosmologiei În momentul de față. Astfel Încât, atunci când Rees a sugerat că unele direcții, curente și propuse, de investigație științifică nu trebuie să fie considerate din cauza riscului potențial mare pentru existență, cuvintele lui au fost ca un duș rece pentru comunitatea științifică
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
împărăția, El care e Universalul concret îi cheamă să recîștige orizontul universalului, pentru a se statornici în el. Un minunat exemplu de gîndire pe linia universalului, o gîndire de tip problematizant, interogativ, căutător, gymnastikos, iar nu dogmatikos, ne oferă Origen. Cosmologia lui este o celebrare a universalului diversificat în toate făpturile lumii. Pentru teologul alexandrin, lumea aurorală nu are ierarhii obiectivate, ci este o desfășurare de ființe universale, de făpturi care ard cu aceeași intensitate în contemplarea Focului divin. Dar fiecare
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
religie. Nu înseamnă doar transformarea religiei în simplă convingere a individului sau a unui grup, reflectată ori nu în acțiunea lor publică, politică. în sensul ei cel mai tare, secularizarea înseamnă reducerea realului la un singur nivel de realitate. De la cosmologia secolului al XVII-lea înainte, universul devine uniform, despuiat de ierarhie calitativă. Devine infinit, dar omogen în infinitatea sa, funcționînd pe tot întinsul său după aceleași legi cantitative, fără diferențe de nivel ontologic, fără nici o speranță de a da acces
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
totalitate potențială a realului, prin participare la Unitatea pe care o vizează. Efortul spiritual revine la a actualiza cît mai mult din potențialul de totalitate pus în tine. * Pentru mentalitatea modelată de concepția antico-medievală despre univers, tezele științifice ale Noii Cosmologii au constituit, se știe, un cutremur ucigător. Faptul că Pămîntul își pierdea stabilitatea și poziția centrală în cosmos ruina simbolismul natural, aparent obiectiv, al poziției calitative centrale pe care omul o ocupă în lume ; revolta sentimentul natural al individului și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
timp imprecis și dinamic al realității absolute. Tocmai imprecizia universului în raport cu perfecțiunea divină, tocmai caracterul de conjectură participativă la rădăcina lui metafizică dau universului dinamica pe care se poate sprijini cunoașterea umană pentru a tinde spre Limita supremă. Pentru Cusanus, cosmologia e un instrument de tematizare metafizică. El nu își propune să observe, studieze, explice lumea în sine recurgînd la ipoteza unei instanțe transcendente. Cosmologia lui nu are ca orizont și interes ultim cosmosul. Concepția lui pluralistă privind universul și persoana
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
dinamica pe care se poate sprijini cunoașterea umană pentru a tinde spre Limita supremă. Pentru Cusanus, cosmologia e un instrument de tematizare metafizică. El nu își propune să observe, studieze, explice lumea în sine recurgînd la ipoteza unei instanțe transcendente. Cosmologia lui nu are ca orizont și interes ultim cosmosul. Concepția lui pluralistă privind universul și persoana umană mobilizează, dimpotrivă, cunoașterea spre Unitatea de dincolo de lume. Fiecare persoană e menită, în această concepție, să depășească iluzia de a fi un centru
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
o stringență de neevitat. Revenind la Cusanus, după ce în prima parte a tratatului De docta ignorantia expune principiile unei teologii cu două volete, afirmativ și negativ, precum și articularea lor, în a doua parte a tratatului el aplică aceste principii la cosmologie și antropologie. Aici, Cusanus exaltă metodic, pînă la obsesie, pentru a o întrupa în minte și în discurs, o temă străveche : condiția antinomică a umanului. Tocmai condiția lui de infinit în finitudine și de ființă interval îi dă omului posibilități
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
moarte, mi se pare oportun să amintesc că, în religia ebraică, ideea învierii din morți este atestată numai începând cu epoca târzie elenistă (2Mac 7,9; Dan 12,2) și trebuie, deci, să o excludem din cercetarea aceasta. Capitolul 7 Cosmologia religioasă Biblia ebraică nu are un termen care să corespundă cuvântului „cosmos”, acesta fiind de origine greacă. În puținele locuri în care LXX, adică versiunea greacă a Vechiului Testament, folosește termenul kósmos (cf. Gen 2,1; Ex 33,5-6; Dt
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
din canonul creștin al Vechiului Testament, în 2Mac 7,28. Din aluziile cosmologice conținute în unii psalmi și în alte texte considerate anterioare Gen 1-2, reiese mai degrabă că vechiul crez în Yhwh, Dumnezeul creator, împărtășește idei și trăsături tipice cosmologiilor cananeene și, în parte, egiptene, nu celor din cultura greacă. În cosmogoniile din zona mediteraneană orientală, zeul creator era văzut ca dominator al universului, care pune bazele tuturor lucrurilor create dându-le o ordine înțeleaptă și durabilă. Mai mult decât
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
greacă. În cosmogoniile din zona mediteraneană orientală, zeul creator era văzut ca dominator al universului, care pune bazele tuturor lucrurilor create dându-le o ordine înțeleaptă și durabilă. Mai mult decât teologia lui Yhwh creator al cosmosului ne interesează aici cosmologia religioasă, adică aspectele conceptuale și religioase ale cosmosului însuși. E bine să ținem cont că universul, fiind o lucrare divină, participă la acel conținut religios pe care creatorul a dorit să i-l ofere; cu alte cuvinte, în afară de faptul că
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în trei. În înalt, cerul (sau cerurile) aflat deasupra unei bolți cerești solide ce susținea apele (dulci) superioare; în centru, pământul văzut ca o colină înconjurată de apele (sărate) ale mării; jos, împărăția morților cu rezervele de ape subterane. Cerul Cosmologia comună din Orientul Apropiat antic considera că cerul era o boltă solidă (Iob 37,18) ce servea drept susținere apelor cerești care se aflau deasupra sa (Ps 148,8), permițând astfel formarea unui fel de balon care asigura umanității mediul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
9) ce se regăsește și în alte mitologii din Orientul Mediu antic precum în lupta dintre zeul Baal și zeul Yam din textele de la Ugarit sau mai cunoscuta luptă dintre zeul babilonian Marduk și Tiamat în mitul Enuma Eliș. În cosmologia religioasă a timpului se constituie astfel opoziția dintre Dumnezeu, ocrotitorul umanității și garantul stabilității universului, și mare, văzută ca forță haotică și ostilă lui Dumnezeu. În aceste texte, marea este desemnată nu doar prin termenul uzual (ebr. yam), ci și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
păli: aggo’ham asmi lokassa) semnifică transcendența spațială a lui Buddha. El a atins cu adevărat „vârful lumii” (păli: lokagge), traversând cele șapte etaje cosmice, care corespund celor șapte ceruri planetare. Prin aceasta însă, Buddha transcende și timpul, deoarece în cosmologia indiană punctul din care a început creația este vârful, ca atare locul cel mai „vechi”. De aceea, Iluminatul exclamă: „Eu sunt cel mai în vârstă dim lume” (păli: jețțo’ham asmi lokassa). Căci, atingând vârful cosmic, Buddha devine contemporan cu
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
lungime. Ctitorii templului au vrut să reprezinte vizual învățăturile lui Buddha și, în același timp, să exprime esența cosmică și atotputernică a acestuia. Lucian Blaga aprecia că în arhitectura plastică, ciclică și legendară a templului Borobudur s-a întruchipat însăși cosmologia Mahăyănei. Uriașul sanctuar a fost construit între anii 750 850 de către membrii dinastiei Sailendra, regele Samaratunga și fiica sa Pramadawarddhani. Monumentul este renumit pentru abundența basoreliefurilor sale. E construit în șase terase pătrate așezate pe baza piramidei, iar peste acestea
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
maison. La créativité et leș symboles, Paris, 1986, Leș Hooligans, Paris, 1987, Mémoires ÎI (1937-1960). Leș Moissons du solstice, Paris, 1988, L’Înde, Paris, 1988, Fragmentarium, Paris, 1989, L’Alchimie asiatique, Paris, 1990, Fragments d’un journal, III, Paris, 1990, Cosmologie et alchimie babyloniennes, Paris, 1991, Contributions à la philosophie de la Renaissance, Paris, 1992, Journal des Îndes, Paris, 1992, Océanographie, Paris, 1994, Commentaires sur la Légende de Maître Manole, Paris, 1994, La Bibliothèque du maharadjah, Paris, 1996, La Lumière qui s
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288698_a_290027]
-
un pachet „conservator” care ar susține status quo-ul în politică sau teologie. Cu siguranță, nu aceasta era situația în iudaism sau în creștinismul de la început. Gnosticii au fost cei care au tradus limbajul învierii într-o spiritualitate privată și o cosmologie dualistă și de aceea au scăpat de persecuții; în schimb, creștinii au fost persecutați mereu. Învierea înseamnă a da mărturie în public despre Isus, ceea ce constituie un afront la adresa altor construcții publice ale realității, ca și a altor puteri politice
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
de transă, viziuni și extaz; b) inițierea șamanului se face pe parcursul mai multor experiențe dramatice: călătorii În lumea spiritelor, Înfruntări, dobândirea de obiecte și puteri magice; c) revenirea după călătoria inițiatică este prezentată ca o reînviere, o nouă naștere; d) cosmologia verticală: traseele călătoriei șamanice sunt orientate În sus, către lumea celestă a spiritelor; e) existența unor tehnici specifice: forme de privațiune, substanțe halucinogene, dansuri extatice; f) stăpânirea unor puteri ieșite din comun, de obicei, capacitatea de a zbura sau de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]