991 matches
-
trecutului, înapoi în timp. Acolo am posibilitatea să mă regăsesc pe mine ce-a din alte vremuri, alături de icoanele celor după care, inima mea lăcrimează de dor. Astfel trezesc la viață amintirile și reînvii umbrele trecutului, retrăind momente adormite prin cotloanele colbuite ale uitării. În aceste incursiuni prin ferestrele vremurilor apuse gândurile slobode călătoresc bezmetice pe cărările amintirilor și pribegesc nestingherite prin faldurile timpului alături de icoanele vii ale unor ființe dragi, rătăcite pe la cotiturile vieții. Câțiva dintre prietenii mei de pe vremea
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379230_a_380559]
-
care este așezată întreaga construcție a volumului de poezie ”Călător prin anotimpuri”, putem sesiza cu ușurință cum imaginile poetice se înfășoară asemenea unei plante agățătoare, asemenea iederii viguroase, în jurul atâtor amintiri. Nu este uitată copilăria, prispa casei părintești, ” De prin cotloanele uitării se ițesc/ Frânturi de viață cu miros plăcut, / La porțile tăcerii iarăși mă opresc / Să-mi stâmpăr dorul de necunoscut.”..., livada, tradițiile și obiceiurile, părinții, cimitirul, ulița prăfuită. Obosit de drumurile vieții poetul revine mereu acasă, acest loc sfânt
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
de sânge amețit de curgerea întregului. Câte un picior de verbe se umflă, pleoapele parcă vor să ajungă la cer fără mine, cresc tot cresc spre tine închise. Ca într-un coșmar mă învârt prin viață. Deasupră-mi și în toate cotloanele minții zace o vreme, devine activă, adesea frica răsturnând valorile seninului zilelor. Ca o lună plină clipa își anină ghearele de pânza necunoașterii. Mă îmbie cu imagini. Nu o resping. Le privesc, închid în mine plasma tăcerilor să le învăț
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
un excepțional jurnalist de investigație, se inspiră, obsedant, din aspecte ale actualității urmărite până în consecințele ei ultime. Și aici, ca și în romanele anterioare, personajele lui Mihai Sin traversează aceeași acută criză de identitate, nu se pot fixa în niciun cotlon al sinelui contorsionat, nu reușesc să-și sară umbra nici măcar în final: „Am știut ... Pe unii din preajma ta ți-i dă Dumnezeu, El le dă un rost ... Și nici atunci ... Alteori, rostul celor de lângă tine li-l hotărăsc alții, oameni
O CARTE DESPRE NOBEL – „ISPITA IZBĂVIRII” DE MIHAI SIN de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374205_a_375534]
-
produce mult rău sufletesc, dar poate aduce și foloase duhovnicești dacă e stăpânită și dirijată cum trebuie. Deznădejdea emană o forță, o energie, o putere cu care putem atinge cele mai sensibile simțăminte sufletești, putem coborî în cele mai adânci cotloane ale iadului, dar și să ne ridicăm victorioși cu o credință puternică, vie, lucrătoare. În acest sens, ea poate fi folosită și ca un duș rece care ne trezește la realitatea spirituală, ne arată cine suntem, unde ne aflăm și
INTERVIU CU PARINTELE SINGHEL DANIEL PRODE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378679_a_380008]
-
tot așa e și poezia pictorului Sorescu. Îl aud, într-o dimineață, la radio, divulgîndu-ne tainele picturii sale, care aprofundează acum tema, neliniștitoare prin metafizica ei abisală: cocoșul. Ce mai! Cam ăsta e cucurigul picturii lui Mărinică. Sinaia. Într-un cotlon al marii peluze a Peleșului, în calea cohortelor de vizitatori, un ghitarist și bascul lui pentru bani. Rămîn un timp lîngă băiatul delicat, care, într-o scurtă pauză, îmi mărturisește că tînjește după intrarea la Conservator și se și pregătește
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
permisiv-înțeleaptă. Mă pot întoarce fericit la Iași. Să-mi ascut, iar și iar, creionul. 23 iunie Agapa din seara asta e prodigă. Ce nu-i pe masa locantei! (locantă blazonată cu parafraza la " Somnoroase păhărele", aducîndu-ne lăutărește aminte că în cotloanele astea voroveau Creangă cu Eminescu). Dar ce nu-i pe masa oferită nouă, amicilor indigeni, de demult plecatul din țară, protagonistul serii! Pianist briant, cozeur șarmant, revenind mereu între noi, oferindu-ne cîte un concert realmente reconfortant (cel din această
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca un metronom dereglat era doar o sordidă modă. O găselniță cerșetorească pentru sensibilizarea trecătorului. N-a fost așa. Mai la tot pasul întîlnim și acum jalnicul metronom, făcîndu-ne, pentru o clipă, să credem că ne-am afla în nu știu care cotlon din lumea a treia. Eronat. Cerșetoria e un dat al omului, de la naștere în veci. Se practică și în umbra imenselor bogății, se practică și la New York și la Paris, doar că acolo pare un ornament de neocolit al strălucitorului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
creează, ea, starea de spirit generatoare de incitante conexiuni. (Numai promiscuitate ca atare, numai neputincioasă mizerie să nu fie!) Fugind, o viață, la Cumpătu, suburbia sălbatică a Sinaiei, n-am putut ocoli (mai niciodată) Vila Luminiș. În și mai sălbaticul cotlon al pădurii. Cu adevărat, de o geometrie simplă: în chipul ei exterior, magistral gîndit în bună tradiție arhitecturală, în al interioarelor. Încîntător compuse. Excluzînd (dar cum să excluzi?) interstițiul comunist, în timpul căruia vila de taină era bîntuită de urduroșii activiști
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
trezesc brusc, e ora 6, și-o șterg humulește. Contact motor. Și urmează cele mai frumoase serpentine pe care, șofînd, le-am făcut vreodată. Nu lipsite de risc: carosabil jilav, relativă ceață. Totuși, fascinația înghițirii distanțelor! Episod insolit: într-un cotlon al pădurii, pe la Pluton, pe dreapta, în mica poiană aburindă, scenă paridisiacă: două trupuri goale, băiat și fată (Mirtil și Chloe?), prinse într-un dans doar de ele știut, pe o muzică doar de ele auzită. Faptul că frînez și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dar cei care-i ascultă extaziați sînt, fără excepție, albi. Se pare că nu am cum evita... A 7-a Bienală de Arte de la Savonnière. Insistențele cîștigă. Sere imense, prisme ale irizărilor fluviului. Ei bine, artiștii nu au cruțat nici un cotlon din mirabilele răsaduri. Dar cine-s artiștii? Titlul manifestării nu specifică amatorismul ei, fie el și... Bienal. De ce? Nu ca noi, care încă mai... beneficiem de soluția (sovietică) a Uniunii Artiștilor Plastici (totuși, filtru serios în calea imposturii amatoare), în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pahare, impune ca una de sever laborator universitar. Numai că domnul Omason din Bourgueil seamănă leit cu... Bourvil. Cava cealaltă, a domnului Funès ruptă-bucățică, la doar doi-trei kilometri, e de-acum curată regie, joc de lumini (și umbre), răsfățul bogăției. Cotloanele peșterii se supun unei savante orgi de lumini, transpirația stîncii sugerează speologia, mucegaiurile de pe sticle, magia neagră. De altfel, căruțul de cărat sticle se numește, brrr, diable. Pe terasă, în centru, la o cafea. Aud, într-o românească dă Ploiești
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la înălțimea culturală și mai ales emoțională a chestionaților. E bine că n-a murit nimeni (în afară de cel mușcat, na). Și mai ales nu s-a aruncat cu pietre. În cine? Pentru că, tot cam o dată cu momentul maidanezului antinipon, în alt cotlon al pămîntului nu exagerat de departe s-a consumat un mînios bombardament cu pietre (din caldarîm? din buzunare?) în care au mai și murit cîte unu, doi. În cine ținteau halebardierii fără halebardă? Păi, în niște arătoase clădiri ale unor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
excesiv de prevenitor manevrate, atinsese pempantul bust, producînd catastrofa... Incalificabilul Catul! Cu Baba, întîlnirile erau tușate cum altfel! de rictusul său paralizant (și bonom în aceeași măsură). Pe cînd nu aveam încă atelierul spațios de-acum, încropindu-mi-l într-un cotlon al demisolului clădirii din Armeană, sîntem vizitați de Baba, venit într-un juriu. Nu-mi pot reprima orgoliul de-a reproduce momentul în care, arătîndu-i pînza la care lucram, îi și divulg titlul: Nuntă la Dorohoi. Cu specificul destul de șarjat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
otravă Dragostei duioase-o pregăti. 220 Se frămîntắ de pe o parte pe-alta, scăldat în lacrimi; plîns-a și-mbrățișat-a Chipul zburător, si in blajine șoapte plăpînda umbră o peți: "A Omenirii cea mai încîntătoare desfătare! Enitharmon, în umbră ascunzîndu-te În tainice cotloane în care nici un ochi calea ta reavăna nu poate s-o urmeze, Te-am găsit? te-am găsit? de teama tremuri 225 Din cauza lui Orc? căci și-a croit haotic drum Din pîntecele-ți dulci a' fericirii? roșu îți curse sîngele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cea care-nțeapă cu puf moale; și-acolo (e) Scaietele cel revoltat a cărui jale-amară este crescută-n laptele-i Și care viețuiește prin disprețul față de-al său vecin; acolo toate leneșele buruieni, 765 Ce se tîrăsc prin sumbrele cotloane, multele mădulare și le-arată Goale în toată frumusețea lor, dansînd în jurul Teascurilor Vinului. Dansează-n jurul muribunzilor și urletul îl beau și geamătul; Prind în potire de-aur țipetele; din mînă-n mîna și le dau. Acestea sînt zburdălniciile iubirii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
scrisă de tine...!, e scrisă, sigur, de Dürrenmatt. Referințe critice Măștile absurdului În Regulamentul de bloc, același joc de planuri, cu acea glisare a firescului în absurd care e una din iscusințele de tehnică dramatică ale lui Constantin Popa. În cotloanele diurnului pîndesc, beckettian (filiație la care autorul ține), umbre amenințătoare, sub anodinul părelnic sălășluiește neobișnuitul, realul filtrîndu-se în alegoric. Strategi aparte pe care dramaturgul o aplică este aceea că întîmplările, mărunte dar cu tîlc, ce se petrec nu dau în
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
la „Convorbiri colegiale” și la „Cartea de debut”. Seria postrevoluționară a A. încearcă, în sfârșit, o situare corectă în peisajul cultural autohton. Colaboratorii sunt, în mare măsură, preluați dintre cei vechi. Numai că, în ciuda aerului nou care pătrunde și în cotloanele cele mai prăfuite ale acestei vechi reviste pentru și despre tinerii scriitori, impresia generală este deprimantă, sugerând încheierea unui ciclu. Alți colaboratori: George Coandă, Cleopatra Lorințiu, Gabriela Dragnea, Gabriel Iliescu, Liviu Popescu, Petre Brașoveanu, Șt. Dumitrescu, Dorin Sălăjan, Matei Vișniec
AMFITEATRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285318_a_286647]
-
este vorba tot despre eleganță) un aspect mai pitoresc unui ținut, după cum Îmbunătățește și agricultura; căci de felul cum sunt Îngrijite și adăpostite animalele depinde frumusețea raselor și produsele pe care acestea le dau. Or, mergeți să vedeți prin ce cotloane Își cresc bretonii vacile, caii, oile și copiii, și veți fi de acord că, dintre toate cărțile care ar trebui scrise, un tratat privitor la eleganță ar fi actul cel mai filantropic și național. Dacă vreun ministru Își așază batista
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
personajului în narațiune. Ca totdeauna, el găsește formule norocoase: „adolescentul este un tipic personaj de legătură, un erou-suveică, una din acele ștafete iuți pe care scriitorul le lansează pe străzile Petersburgului său.” Biografia eroului este căutată, în continuare, prin toate cotloanele cărții și luminată progresiv prin referirile la relațiile cu alte personaje. Structura interioară și ideologia lui Arkadi Makarovici se configurează lent, dar sigur, în această povestire critică excepțională. După ce a adunat toate amănuntele vieții și a notat propozițiile capitale ale
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
verva intelectuală și puterea de convingere a criticului care îmbrățișează cauza individului, mare sau mic, cu egală seriozitate. Rezultatul este că personajul devine, în sfera lui, verosimil și capătă o anumită grandoare. Pentru o clipă, ușierii și grefierii ies din cotloanele existenței lor și strălucesc în pagina critică. Au și ei, în fine, dreptul la cuvânt, există cineva care are răbdare să-i asculte și să le interpreteze cum trebuie gândurile. Criticul mai face ceva pentru ei: îi introduce în marile
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
mea și cu mine ne-am privit frapați de aceeași străfulgerare: „... care nu este pentru domniile voastre o limbă străină”. Asta era, așadar, cheia Atlantidei noastre! Limba, această materie misterioasă, invizibilă și omniprezentă, ce ajungea prin esența ei sonoră în fiecare cotlon al universului pe care tocmai îl exploram. Limba aceasta care modela oamenii, sculpta obiectele, șiroia în versuri, răcnea pe străzile invadate de mulțime, o făcea să zâmbească pe tânăra țarină venită de la capătul lumiii... Dar, mai ales, palpita în noi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fi trebuit să aflați de-acum că singura cale adevărată de a pleca din Sat e ca Domnul Dumnezeul nostru să se milostivească de noi toți. Nu e ciudat cum v-ați repezit toți să scormoniți în cele mai mizere cotloane ale minților voastre? Nu e uluitor cum nici unul dintre voi nu s-a gândit, fie și măcar pentru o clipă, că băiatul care s-a născut astăzi ar fi putea fi fiul lui Dumnezeu? Maria le lăsă fetelor timp să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
până să înțeleagă că era atacat. Când realiză însă că războinicul din fața lui căzuse în capcană și apelase primul la violență, din mintea lui se revărsă spre celălalt un imens hohot de râs. Pătrunse cu sălbăticie până în cele mai intime cotloane ale gândurilor celuilalt, departe în ann, imaginîndu-și că mintea adversarului e o livadă de arbori negri în care el intră înarmat cu un ciocan imens cu care sparge fructe negre. Sub loviturile lui năprasnice, coaja întunecată și lucioasă plesnea, lăsând
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
are ceva de ascuns. - E greu de crezut, domnule, că ne putem ascunde ceva unul altuia în timpul contactului telepatic, clătină din cap neîncrezător Leka Hinnedi. - Niciodată să nu subestimezi mintea unei femei. Fiindcă riști să ignori lucruri splendide, ascunse în cotloane în care noi bărbații suntem obișnuiți să nu căutăm niciodată. "Johanssonii mă acuză că vreau să ne retragem, să renunțăm la ceea ce ni s-a oferit. Nimic mai fals. Părerea mea e că nici măcar nu am câștigat ceea ce ni se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]