996 matches
-
meu impuls ar fi să merg să o bat pe doamna respectivă. De unde și cum apar astfel de oameni în învățământ? Cine le dă voie și cine-i pune în funcție? Și, mai grav, cum se construiesc atât de prost cotloanele minții lor? Nu este în regulă să faci un control public pe o temă atât de delicată. Cum e posibil să pleci cu gândul să umilești un copil, chiar dacă mintea ta bolnavă te duce cu gândul la sex? Poate era
O profesoară a căutat elevii la chiloți. Striblea: O băteam by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/31584_a_32909]
-
a cenzurii,/ ce-o să se aleagă de prieteniile fără vârstă când/ se va ști câți au turnat?/ ce-o să mai avem a ne spune după ce nu ne-am/ dat seama că literatura a fost plină de mafii, găști,/ bisericuțe și cotloane de îmbuibare, pleșcăreli,/ impostură și lași?// Și literatura a fost viața noastră. De hârtie./ (...)/ Suntem generația care ar fi putut aduce/ normalitatea/ (...)/ De-asta, totul, Mariuse, totul se va închide scurt,/ retezat,/ ca o ghilotină abia ascuțită, ca o fractură
Generația MM by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4665_a_5990]
-
care se înhamă omul, dis-de-dimineață, cu bună credință". Avem a face, prin urmare, în paginile țesute des ale lui Luca Pițu, cu un epos buf al vieții nu doar literar-culturale (cu precădere iașiote, urmărite detectivistic și adnotate nu o dată în cotloanele-i cele mai ascunse și cu umile detalii salvate numai de carisma evocatorului), ci și al vieții așa-zicînd istorice, care-o înrămează mai mult ori mai puțin (ne)convenabil pe cea dintîi. Desigur, firul anecdotic nu e urmat întocmai. Un
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
nevoii de verificare a tuturor celor antrenați în asemenea activitate anevoioasă și responsabilă. Și mai ales, descoperirea atâtor amănunte în stare să contribuie la refacerea firului existenței lui I. L. Caragiale, întregul capitol Între legendă și adevăr, care arată prin câte cotloane ale întâmplărilor își mișcă Dorina Grăsoiu spiritul interpretativ. Printre ele, o informație parvenită prin filiera ziarului "Noutatea" de Iași, al cărui trimis special remarcă relația dintre Caragiale și fiul său Mateiu căruia îi confecționează într-o vacanță la Piatra Neamț, pentru
Citirea periodicelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14167_a_15492]
-
mai seducător, mai valoros, mai provocator. George Banu este un spectator avizat și împătimit de ce se întîmplă pe scenă, este aproape întotdeauna de marii creatori ai lumii și le privește, le studiază evoluția, se vîră în adîncimile operei lor, în cotloanele sufletului și în zonele pline de lumină ale minții. Uitarea este, în fond, o reverență pe care un regizor o face în fața unui om de teatru care a uitat de sine vrăjit fiind definitiv de această artă. Montarea se bazează
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]
-
Istoriei secrete a literaturii române, de "o știință care scoate la lumină o istorie tabuizată a culturii", acțiune consonantă, ne dăm seama, cu ceea ce criticul însuși și-a propus în carte: să înlăture tabu-uri, să desecretizeze, să răzbată în cotloane obscure ale istoriei (și geografiei) noastre literare, evitate până acum sau pur și simplu neglijate, uitate. Dar să urmărim mai de aproape felul în care procedează autorul Istoriei secrete, neocolind nici aspectele discutabile ale demersului său. Apar în carte și
Are istoria literaturii secrete? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/7911_a_9236]
-
inimi interșanjabile/ în nisipul de aur femeia veșnic tînără/ își îngroapă extatic fesele... Vară// Bătrînețea a devenit o rușine tratabilă/ vitaminele/ ajută poliția mondială să vîneze cei din urmă microbi/ cu spada lui de foc binele alungă răul/ din toate cotloanele/ bivoli albi se tăvălesc prin mocirle curate/ și ies într-un nor de Chanel 5 la mal.// Greieri stereofonici anunță o seară calmă/ în peșteră Platon privind la televizor/ crede tot ce vede..." ( În peșteră, p. 26) Angoasa generată de
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
în ultima clipă venea de la bucătărie cu farfurioara de alpaca. Odată se făcu târziu cântând la pian și Delia îl lăsă s-o însoțească la bucătărie pentru a căuta niște bomboane noi. Când aprinse lumna, Mario văzu pisica adormită în cotlonul ei, și gândacii fugind pe pardoseală. Își aminti de bucătăria de la el de acasă, de Maica Celeste împrăștiind praful galben pe la plinte. În seara aceea bomboanele aveau gust de moca și un iz straniu, sărat (în străfundurile aromei), ca și cum savoarea
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
protejații regimului Iliescu. România e o zonă râvnită atât de est, cât și de vest. Rămânem un spațiu de întâlnire al marilor interese regionale, cu atât mai mult cu cât oligarhia locală a dobândit știința manevării în cele mai ascune cotloane ale infracționalității. De la înălțimea mormanelor de bani adunați cu viteza fulgerului, eliminarea fizică a adversarilor nu constituie decât un detaliu rezolvat prin fluturarea neglijentă a mâinii în care odihnește leneș trabucul. După natura alianțelor șocante care se profilează pe scena
Etichete pe borcane goale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9934_a_11259]
-
un aer de normalitate. Din toate punctele de vedere. Lucru pe care l-am simțit din nou la Teatrul Act. De data asta, la debutul regizoral al tînărului Peter Kerek cu un text pulsînd de viață adevărată, viața de prin cotloanele sufletului oricărui cetățean de azi, de ieri, de oriunde, de la oraș sau de la țară. se numește textul lui Martin Crimp. Și n-are nimic a face neapărat cu traiul rural, ci cu retragerea, cu ratarea, cu iubirea, cu lașitățile, neputințele
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
și mi l-a dăruit: l-am pierdut, căci l-am purtat cu mine peste tot unde am locuit și au fost locuri multe, în colțurile lumii. Tot mai sper ca într-o zi Îngerul blond să scoată dintr-un cotlon, de undeva, manuscrisul și să-l public“. Cărtărescu, Dinescu&comp, în spaniolă Germán de la Reza a debutat cu poezie în vremea studenției de la București, în paginile revistei „Viața studențească“. Poemele sale în spaniolă au fost reunite în două volume: „Decima
Agenda2003-36-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281438_a_282767]
-
ori. Mi s-a vorbit chiar de cazul unei catedre în care o familie furniza nu mai puțin de cinci membri, de la asistent la profesor universitar! Faptul că după 1990 s-au inventat facultăți și universități în cele mai umile cotloane ale țării nu înseamnă că sistemul universitar s-a democratizat. Singurul efect a fost lumpenizarea lui, prin accederea la catedre a mii de semidocți, care au beneficiat de șmecheria fesenisto-pesedistă a răsplătirii clientelei cu funcții și grade care să le
Lancea boantă a modernizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10447_a_11772]
-
văzute acolo odinioară, în după-amiaza de vară a copilăriei, și cele visate de atâtea ori la răstimpuri îndepărtate între ele prin scurgerea anilor. Dar, aievea sau în vis, venind din salonul tenebros, urcând scările acelei case cu întunericul îngroșat prin cotloane, intrând în odaia Sibylei, pășeam în lumină. O lumină albă ce nu venea însă de afară, pe geamurile mari, singurele larg deschise în casa oblonită ca un scrin negru, ci dinăuntru. Un baldachin de tul străveziu plutea ca un norișor
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
Astfel Robert Șerban are aerul de a se teme de propriul afect, de propriile-i senzații, cărora le pune o mască batjocoritor-provocatoare, brechtiană. În loc de-a amplifica trăirea ori de-a o sublima, o diminuează, o hărțuiește, o împinge în cotloanele unor asocieri grotești. În loc de-a o înfrunta, încearcă a o dezarma printr-o „șmecherie” stilistică: „Burta dianei funcționa/ ca un scanner militar:/ cînd îmi treceam degetele peste ea/ brusc începea să se miște/ de parcă amprentele mi-ar fi fost
Un nou mal du siècle by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4099_a_5424]
-
protestelor și doleanțelor sindicale. De data aceasta, primii care-au ieșit din amorțeala zilelor de sărbătoare au fost profesorii. Nici nu e de mirare: dacă a existat în România postdecembristă o clasă batjocorită fără milă, umilită, împinsă cu cinism în cotloanele mizeriei sociale și morale, aceea a fost cu siguranță a profesorimii. Nu mai reiau amănuntele știute de-o lume întreagă, dar salut dârzenia de ultimă oră a dascălilor, hotărâți în fine să nu mai cedeze în fața nesimțirii și cinismului guvernanților
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
el nu a cunoscut acea "tentație a cărămidarului" la care au sucombat, după opinia sa, unii dintre confrații constructori de laborioase edificii critice. Opera lui Regman este un amplu fragmentarium în care, ca într-un oraș cu multe și variate cotloane pitorești, pe oriunde a-i apuca-o dai de ceva demn de văzut, de admirat, de savurat. Cu gândul la peregrinări în timp și spațiu, mă trezesc regretând că scriitorul acesta de mare talent n-a lăsat pagini confesive, memorialistice
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
o barbă de mercenar francez, cu o gentuță militară petrecută peste umăr, cu un obraz brăzdat de halucinația fumului de țigară, cu un glas tulburat de excese, recitând învăluitor și exact, spunând alte lucruri pe la te miri care mese și cotloane, ascultat de prieteni cu atenție sau cu plictiseală prost mascată, oferind altora argumente pentru a-l dezavua, instruindu-l aceștia, pe el și pe toți asemenea lui, despre înțelesul ascuns al eșecului" (p. 91). Poate părea paradoxal, dar pe măsură ce prezența
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
examen autoimpus, dovedind o maturitate compozițională remarcabilă și, pe de altă parte, reală adâncime psihologică. Personajele nu sunt văzute și descrise exclusiv comportamentist, înfățișate ca niște suprafețe plane, și explorate pe dinăuntru, "parcurse" din unghiul diformității lor mentale, cu scotocirea cotloanelor creierului și sufletului. Egale cu sine (cu boala lor) de la început și până la final, sunt făcute, în mod subtil, să se devoaleze, să se expună, să-și întoarcă pe dos perdeaua groasă și murdară a minții, pipăită cu curiozitate și
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
topite de-amor în calești cu vizitii îmbrăcați jumătate în alb, jumătate în negru: încă o clipă și nu-s" (Emil Brumaru). Sau: ,Am senzația uneori că și acum, în camera mea din copilărie, mai stau adunate, îngrămădite, mișunînd prin cotloane, toate aceste personaje care mi-au deschis mintea. Dar o frică mistică mă împiedică să le mai descopăr încă o dată, să le întîlnesc între foile de hîrtie, de teamă să nu iasă de acolo niște bătrînei plicticoși și înțelepți, care
Actualitatea by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11356_a_12681]
-
un abur de mușețel,/ după care ești și mai buimaca,/ celesta,/ după care fluxul feminității tale asaltează lumea,/ o vindeca, ai da frisoanele unei comori numai de ea cunoscute./ De m-aș putea odihni an oricare scenariu al vieții,/ an cotloane diverse și simple, cinstite,/ unde să nu existe decât un pat an care să dorm/ și un lighean an care să vomit/ tot ce dăndu-mi mi-ai luat, Doamne,// să tot vomit" (Elegie). Lirismul e, până la urmă, o astfel de
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
o, mult prea cuminți)/ la coadă dar n-am rezistat./ Era mult prea frig./ Câinii cartierului ăncepuseră să latre,/ beznă era tot mai groasă, n-aveam mănuși./ Tipenie-de-Om zăcea lat la intrarea an casă./ Pană-de-Curent și el, cu Pană-de-Gaz,/ prin cotloane, la bârfa./ Frig, foarte frig,/ frig și gheața, greață" (Dark ages). Precum la Ion Caraion, ne ăntămpină o dezolare generalizată, ănversunată, cu componente geologice, osteologice, suburbane, pseudometafizice: Măruntaiele pământului vâjâiau,/ o mană nevăzuta ne desenase semnul rușinii/ pe frunte/ și
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
de SIDA,/ purtând pe fese,/ tatuat cu grație,/ Portretul lui Stalin/ cu lulea și dedicație:/ Cincizeci de ani temniță grea"), a timpului cu înțelesuri ambigue, a femeii, a morții. Mai cu seamă a morții care se strecoară ușor în toate cotloanele sufletului, în fiecare amintire. Aceste poezii se cheamă și se contopesc într-un discurs continuu, un monolog rostit cu amărăciunea unui actor-poet ajuns la clipa nostalgiei și a tristeții adânci ( " Viața e nașpa/ Iubirea e marfă.../ Tango"). Ștefan Radof privește
Ferestre de iarbă by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13683_a_15008]
-
Deși în anii anteriori publicația promitea, prin câteva semnături de marcă (de la Gabriel Andreescu la Ioan Groșan), să joace un rol în modernizarea României, ne-am trezit în fața unui spectacol aiuritor: o echipă de condeieri apăruți ca la comandă, din cotloanele resentimentului și urii, a dezlănțuit o serie nesfârșită de atacuri împotriva unora dintre cei mai importanți reprezentanți ai societății civile. Dacă nu știi puțină istorie, n-ai cum să înțelegi această bruscă centrare pe oameni și idei care, orice am
Noaptea Zilei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8833_a_10158]
-
îmi reiau povestea de la episodul unde o lăsasem, reîntorcându-mă, Iolanda, la casa unde am locuit înainte să cunosc familia mamei mele, cu ale sale șase mii de coridoare, ale sale șase mii de ascunzișuri, ale sale șase mii de cotloane, casa, casa, casa, Dumnezeule, înconjurată de pescăruși pe faleză și de vapoarele oceanului, de porți bătute de vânt și perdele în zdrențe, cu firma Hotel Central în semicerc pe fațadă și cei trei agenți ai poliției secrete, mereu în negru
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
ea, starea de spirit generatoare de incitante conexiuni. (Evident, numai promiscuitate ca atare, numai neputincioasă mizerie să nu fie) Fugind, o viață, la Cumpătu, suburbia sălbatică a Sinaiei, n-am putut ocoli (mai niciodată) Vila Luminiș. În și mai sălbaticul cotlon al pădurii. Cu adevărat, de o geometrie simplă: în chipul ei exterior, magistral gîndit în bună tradiție arhitecturală, în al interioarelor. Încîntător compuse. Excluzînd (dar cum să excluzi?) interstițiul comunist, în timpul căruia vila de taină era bîntuită de urduroșii activiști
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]