1,606 matches
-
sus nu se deosebește esențial de cel al lui Vasile Alecsandri când descrie Iașii În 1844 : „o casă mică și ticăloasă, unde zărești printre geamurile sparte vro duzină de jidovi grămădiți unii peste alții și lucrând Într-o atmosferă puturoasă”, „crâșme proaste ținute de jidovi stremțeroși”, „o crâșmă scârnăvă” cu „rachiu strâcat”, „un locaș mârșav, ce-ți insuflă dezgust și În care un jidov stremțuros speculează patimile răle” <endnote id="(444, p. 91)"/>. La rândul său, când scrie În 1840 despre
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
al lui Vasile Alecsandri când descrie Iașii În 1844 : „o casă mică și ticăloasă, unde zărești printre geamurile sparte vro duzină de jidovi grămădiți unii peste alții și lucrând Într-o atmosferă puturoasă”, „crâșme proaste ținute de jidovi stremțeroși”, „o crâșmă scârnăvă” cu „rachiu strâcat”, „un locaș mârșav, ce-ți insuflă dezgust și În care un jidov stremțuros speculează patimile răle” <endnote id="(444, p. 91)"/>. La rândul său, când scrie În 1840 despre murdăria evreilor ieșeni („de toate vârstele și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de acești necurați oameni, dar Îndată ce intrarăm În casa lor, furăm nevoiți a ieși, atât era aerul de stricat ; hotărârăm să dormim În trăsură” ; <endnote id="cf. 276, p. 122"/>) și Calistrat Hogaș la Începutul secolului XX : „Când pășirăm pragul [crâșmei evreului Avrum], o duhoare alcătuită din toate miresmele pământului Îmi străbătu până-n creieri : nu te pricepeai dacă miroase a pământ, a ouă clocite, a grăsime râncedă, a pește sărat, a piele nedubită, a brânză iute, a curechi murat..., nu mirosea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
p. 121)"/>. Diavolul nu este vinovat doar pentru că, in illo tempore, a inventat băutura alcoolică, ci și pentru faptul că omul o consumă zilnic, până În ziua de azi. Conform credințelor populare, Dracul este cel care „Îl trimite [pe om] la crâșmă, să facă sfadă Între oameni” <endnote id="(259, p. 392)"/>. „Când merge omul În crâșmă, Îngerul nu merge cu dânsul, ci stă pe prag. Atunci Dracul Îl iudește [= Îl amăgește] ca să uite de Înger, că l-a lăsat afară, și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ci și pentru faptul că omul o consumă zilnic, până În ziua de azi. Conform credințelor populare, Dracul este cel care „Îl trimite [pe om] la crâșmă, să facă sfadă Între oameni” <endnote id="(259, p. 392)"/>. „Când merge omul În crâșmă, Îngerul nu merge cu dânsul, ci stă pe prag. Atunci Dracul Îl iudește [= Îl amăgește] ca să uite de Înger, că l-a lăsat afară, și-l Îndeamnă să se sfădească, să se bată, să facă cuiva rău, ori să puie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
faliment cârciumile din Bucovina, „propovăduind printre oameni că rachiu-i Diavolul”, că „e băutură spurcată, a Necuratului” <endnote id="(410, p. 127)"/>. Astfel de credințe și legende populare românești par să depășească banala perspectivă etică, apropiindu-se de una teologică. Crâșma devine un spațiu al păcatului, un templu demonic În care Îngerul nu poate pătrunde. Cum spune o ghicitoare românească, cârciuma este „Casa Dracului, În mijlocul satului” <endnote id="(162, p. 165 ; 639, p. 126)"/>. La Începutul secolului al XVII-lea, pentru
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cârciumă, dintre preotul creștin și cârciumarul evreu : „Mânia mea este spre voi pentru sfânta duminecă și altele sărbători mari [pe] care nu le cinstiți cum se cade, cu paza sfintei bisereci, ci vă Îndeamnă diavolii de lucrați și beți În crâșmă În zioa sfintei dumineci [...]. Biserica nu o păziți, care vă este feredeu de spălare [a] sufletelor de greșeli, ci iubiți crâșma mai mult decât beserica și În loc de preot pe jidov. [Pe jidovii crâșmari] Îi aveți mai cinstiți decât pe preoții
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nu le cinstiți cum se cade, cu paza sfintei bisereci, ci vă Îndeamnă diavolii de lucrați și beți În crâșmă În zioa sfintei dumineci [...]. Biserica nu o păziți, care vă este feredeu de spălare [a] sufletelor de greșeli, ci iubiți crâșma mai mult decât beserica și În loc de preot pe jidov. [Pe jidovii crâșmari] Îi aveți mai cinstiți decât pe preoții carii slujesc În biserica mea spre sfințirea voastră” <endnote id=" (887)"/>. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, fără să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
biserică a ars În 1864, tocmai pentru că popa cel bețiv a plecat grăbit la cârciumă de la biserică, fără să stingă lumânările, „doritor de a schimba potirul pe stacană și de-a părăsi mai degrabă altarul pentru ca să se ducă la taraba crâșmei”. „[Acum] satul e sărăcit de jupânul Moisi - scrie Alecsandri - și jupânul Moisi vede fără entuziasm clădirea unei [noi] biserici, care e menită a-i smomi [= ademeni] o parte din mușterii” <endnote id="(881, pp. 228-232)"/>. Și retorica antisemită interbelică speculează
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
722 de biserici. În schimb, existau 95.000 de cârciumi” <endnote id="(693, II, p. 20)"/>. În mod paradoxal, unii naționaliști radicali din zilele noastre nu au recuperat această imagine bipolară, propunând una nouă, destul de atipică : la fel ca și „crâșma jidovească”, „biserica creștină” ar fi și ea (prin rădăcinile ei iudaice) o invenție evreiască și, ca atare, ambele instituții ar fi la fel de malefice și demonice. Într-un articol publicat În 1993, intitulat „Bazele purificării”, liderul ucrainean ultranaționalist A. Șcerbatiuc susține
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
1993, intitulat „Bazele purificării”, liderul ucrainean ultranaționalist A. Șcerbatiuc susține următoarele : trebuie vărsare de sânge, Într-o „bătălie titanică de proporții cosmice”, astfel ca „ideea națională” să „deștepte din somn istoria ucraineană”, pentru a nu eșua „la jumătatea drumului dintre Crâșma jidovească și Biserica jidovească ” <endnote id="(389, p. 26)"/>. Evident, prin „Biserica jidovească” se Înțelege aici Biserica Ortodoxă, cu ale sale „rădăcini evreiești”. „Orânde jidovești” „Cârciumăritul sau orânda băuturilor - scria Moses Schwarzfeld În 1888 - este una din cele mai vechi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
români. Un act din 1756 vorbește de „velnițile jidovești” de lângă târgul Soroca (nordul Basarabiei), unde se „fierbea” horilcă, al cărei import era oprit <endnote id="(479, p. 173)"/>. Nu Întâmplător, mulți termeni din acest domeniu sunt de origine slavă : „cârciumă” („crâșmă”), „podgorie”, „povarnă”, „horilcă”, „butelcă”, „ploscă”, „vadră”, „velniță”, „votcă” etc. În acea epocă, Țările Române nu numai că erau „grânarul Constantinopolului” (cum remarca, pe la 1785, consulul austriac Ignatius Stefan Raicevich ; <endnote id="cf. 378, p. 113"/>), dar - fiind vasale Imperiului Otoman
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
hrișcă, pentru că aceste produse nu se cer la Constantinopol” <endnote id="(479, pp. 173-174)"/>. Acest complex fenomen socio-economic a fost descris de publicistul Eminescu, Într-un articol publicat la Iași, În Convorbiri literare, În 1876 : „Ne mirăm cu toții de mulțimea crâșmelor În țara noastră - de mulțimea jidanilor -, causa e mulțimea rachiului, mulțimea velnițelor, dar oare această mulțime de unde vine ? Supt domnia turcească au esistat [...] o dispoziție de esport. Esportul grânelor era oprit. Prin urmare, grânele neconsumate trebuiau prefăcute În obiect esportabil
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Esportul grânelor era oprit. Prin urmare, grânele neconsumate trebuiau prefăcute În obiect esportabil - În vite. S-au combinat lucrurile. Velnița consuma prisosul și da hrană vitelor [= borhot]. Velnița producea rachiu, rachiul trebuia consumat și era mult. S-au făcut multe crâșme. Pentru acestea trebuiau crâșmari. S-au adus mulți evrei...” <endnote id=" (129, p. 98)"/>. Spre deosebire de alte dăți, Eminescu admite de data aceasta faptul că numărul mare al cârciumarilor evrei este efectul, și nu cauza fenomenului socio- economic În discuție. Modelul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
361)"/>. Cam tot atunci (1834), poetul romantic Adam Mickiewicz elogia corectitudinea cârciumarilor evrei din Polonia-Lituania (și calitatea băuturilor lor) prin personajul său Iancăl din poemul Pan Tadeusz : „Bătrân evreu, de-o lume știut ca om cinstit,/ De ani de zile crâșma-n arendă el o ține/ Și nimeni din comună, și nici din nobilime,/ Vreo plângere-mpotrivă-i n-a ridicat nicicând/ La curtea boierească ; la ce s-ar fi plângând ?/ Dă băuturi pe-alese, și doar din cele bune,/ Cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
comercializează contrafăcut : „Îl amestecă cu vitriol, Înșelând pe român și otrăvind tot odată orașele și satele” <endnote id="(743, p. 48)"/>. Tot pe la mijlocul secolului al XIX-lea, poetul și dramaturgul Vasile Alecsandri vorbește despre „rachiul strâcat” care se consumă prin „crâșmele jidovești” <endnote id="(444, p. 91)"/>. Mai mult decât atât, Într- una din piesele sale, un personaj - evreu galițian, care ține o cârciumă lângă Iași - mărturisește că a vândut mușteriilor „rachiu misticat cu vitriol” <endnote id="(130, p. 314)"/>. Într-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de bună voie, făcându-și voios serviciul militar, trei ani, la infanterie.” Apoi, „huliganii antisemiți” l-au obligat pe „ovreiul Împuțit” să emigreze. El și-a reconstituit „România care mi-e dragă” În orașul egiptean Alexandria. A deschis acolo „o crâșmă românească”, intitulată „La dorobanțul român”, unde cânta un „lăutar pur-sânge țigan român” și se serveau „băuturi naționale”, mititei și fleici pe grătar, dar și „știucă umplută evreiește”. Personajul și faptele sale sunt autentice, ne asigură Istrati În 1927, „deși incredibile
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Bolintineanu, Călătorii, vol. I, Editura Minerva, București, 1915 ; apud 276, p. 122). Tot „clasica murdărie” și „duhoarea ciumată” sunt semnele distinctive ale unei cârciumi evreiești Într-un text hiperbolic scris de Calistrat Hogaș la Începutul secolului XX : „Când pășirăm pragul [crâșmei lui Avrum], o duhoare alcătuită din toate miresmele pământului Îmi străbătu până-n creieri : nu te pricepeai dacă miroase a pământ, a ouă clocite, a grăsime râncedă, a pește sărat, a piele nedubită, a brânză iute, a curechi murat..., nu mirosea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a nimic din toate acestea, dar mirosea a toate acestea la un loc” (439, p. 82). Mihail Sadoveanu a descris și el În termeni negativi - Într-o povestire din 1905 - cârciuma ținută de un evreu Într-un sat din Moldova : „Crâșma lui domnu’ Iosub era o șandrama neagră și urâtă, cu niște ferestre chioare și zoioase, și sta pe o coastă, sprijinită În proptele mari de stejar. De-abia sta ; te mirai cum n-o dă vântul jos” (377, p. 99
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
departe de a merita același elogii. Pe când turcii mențin o ordine și o disciplină perfectă, și plătesc peșin tot ce iau prin satele ce le străbat, soldații ruși iau cu ei vitele ce le găsesc în calea lor și pradă crâșmele, fără ca ofițerii lor să caute a-i împiedica, de a comite aceste spolieri, ... Aici se opresc rapoartele consulare franceze, publicate de Academia Română în colecția Hurmuzachi și, după cât știu, nu s-au mai primit copii de pe acele ale consulatului general din
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
Dorohoi. Tutunul îl aducea Miluță Pavel, un coleg cu un an mai mare, de la prăvălia din satul Ghilia, contra unui comision exprimat într-un număr de țigări. Când era învoire generală, cei mai teribiliști dintre noi intrau și într-o crâșmă murdară și puturoasă, în care, la mese șubrede și slinoase, beam niște vin oțetit și îndoit cu apă care ne provoca dureri de cap, tratabile doar cu miraculosul purgativ al madamei Georgescu. Întotdeauna eram obsedați de teama de a nu
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și pătimiri. Toate sunt ale noastre și cu toții le simțim uneori, indiferent dacă suntem mari sau mici, bogați sau săraci, solizi interior sau slabi de Înger. Cine nu recunoaște acest lucru minte. Să ne imaginăm că intrăm pe-nserat Într-o crâșmă prăfuită de țară, după o zi călduroasă și obositoare. Mese soioase, muște zumzăind prin colțuri, un miros indefinit, prin care se distinge damful grajdului. Dintr-un difuzor prăfuit, din plastic, agățat neglijent prin fire neizolate de un cui, curge liber
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Pe-aici putem să ne fim de-ajutor unu’ la altu’. Dacă dăm peste vreun gabor În tură, Îi zicem c-am fost cu niște fete și-acuma căutăm metrou’. Ploaia asta e la fix. Gaborii stau toți În vreo crîșmă non stop, la cafea. Doamne, măiculiță! a zis apoi, nervos. Nu te-ntoarce așa ! Întorsesem capul și aruncasem o privire peste umăr. - E ceva firesc să te-ntorci, am zis. - Firesc pentru hoți ! Am ajuns În cele din urmă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mă neliniștește, mă face să scriu... A.V. ...iată ce frumos ați explicat! E.B. Da, e ceva al meu, îmi intră în ureche fără efort.2 Foaie neagră Foaie neagră Dostoievski, Hai să ne-nfundăm pe Nevski Prospekt într-o crâșmă veche, Să-ți torn lacrimi în ureche Și să fim prieteni scumpi Și să ne pupăm pe bumbi. Rochie cu franjuri mov Mi-e urât și mi-e Cehov. Tu exiști, eu nu exist, Trece-trece trenul mixt Ce ne vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
de viu, încât moartea a venit la el într-un mod complicat, parcă de a nu fi învinsă. Și atât de mult iubea Spitalul "Socola", încât i se potrivește numai versul lui Esenin: "am iubit pe... spune Esenin, cum iubește crâșma un bețiv". Uneori, mi se pare că acest om își face de cap, cum îi era obiceiul de a face ceea ce vrea, își face de cap umblând noaptea prin grădinile Socolei ca o stafie. Despre el nu se poate vorbi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]