1,970 matches
-
fura din cer să o pun să lumineze Pentru tine câmp de stele când stai nopțile-ți lungi treze Și veghezi la somnul meu, fruntea mângâindu-mi calmă Simțind dragostea cum curge din a ta divină palmă, Ce prin crețe crăpături se citesc povești de tihnă Făcând somnul meu vegheat să cugete la odihnă. Mă uit la tine-n fiece-zi și nu mă satur să privesc Același chip de înger pur ce făr' de saț îl tot iubesc... Și îl iubesc
ADUN ANII PENTRU TINE de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377317_a_378646]
-
lipită de perete. Surprinzător, nu era rece, nici umed, cum părea. Parcă pulsa, transmițând o emoție caldă. Era viu și ocrotitor. Își concentră toată puterea gândului pentru a trece dincolo de el și... reuși! Mai întâi, sub forma unei luminițe firave, crăpătura din perete crescu și deveni o ieșire cuprinzătoare către... AFARĂ! Glasuri de păsări în ecou, mireasmă de iarbă, cu iz subțire și iute de pământ ud... umbre dese de copaci, câteva stânci... toate îi așteptau. Ținându-se de mâini, care
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
dărui, prin vânt, Prin timpuri de lumină sau ceață, Peste cer și valuri îți porți al tău dor, Pe aripile tale ducând mereu în zbor, Câte o sămânță, care va rodi în duh și adevăr. În al tău zbor, prin crăpăturile stâncilor, Din iubire cresc rădăcini, prin care să redescopăr, Cum izvorăște, Apa cea vie. Prin a Ta revelație, reînvie întreaga creație, La o primăvară dulce, a Fiul Tău iubit. Glasul Tău Doamne, ne ridică din neființă, Făcând să crească din
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > TĂCEREA INIMII MELE Autor: Claudia Bota Publicat în: Ediția nr. 2046 din 07 august 2016 Toate Articolele Autorului Tăcerea inimii mele Autor: Claudia Bota Tăcere sădită în crăpăturile inimii mele, Plec inima prin glasul tău, care tace, Peste tot e numai tăcere, tăcere fără vibrație. Tăcere e și în mintea mea, în glasul meu, Care nu poate să mai rezoneze, Cu întunericul care mă îngheață. Visul tu mi
TĂCEREA INIMII MELE de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/377679_a_379008]
-
dărui, prin vânt, Prin timpuri de lumină sau ceață, Peste cer și valuri îți porți al tău dor, Pe aripile tale ducând mereu în zbor, Câte o sămânță, care va rodi în duh și adevăr. În al tău zbor, prin crăpăturile stâncilor, Din iubire cresc rădăcini, prin care să redescopăr, Cum izvorăște, Apa cea vie. Prin a Ta revelație, reînvie întreagă creație, La o primăvară dulce, a Fiul Tău iubit. Glasul Tău Doamne, ne ridică din neființă, Făcând să crească din
DIN IUBIRE CRESC RĂDĂCINI de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/377674_a_379003]
-
otrăvit și aștepți mistreții întrebând mirat ce te mai așteaptă în râpa vieții. Părăsit, uitat în singurătate, speri chiar și atunci când vezi că-i degeaba, pentru că-n a ta imobilitate șuieră graba. Te prelingi din punct spre virgulă-ntruna pândind crăpături în care s-aluneci, speriat că n-auzi în tine vreo strună, că te întuneci. Anatol Covali Referință Bibliografică: Locuiești demult La capăt / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1751, Anul V, 17 octombrie 2015. Drepturi de Autor
LOCUIEŞTI DEMULT LA CAPÃT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378348_a_379677]
-
privesc un cod deschid în mine altul vecini de gând adună chei în lotus apoi o candelă se-aprinde-n ochii orbi mai știe cineva din câte fire păianjenul țesut-a-n capul cheii cuib și colb de ce s-a adunat în crăpătura din poarta-nchisă sau deschisă între lumi pe cine-așteaptă sfoara să o schimbe sau să o împletească iar și iar în mâna-mbătrânită printre ierburi sau printre spice sărutând în ani și ani soarele cerul luna-n nopți deschise și eu
PRIVESC UN COD de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378450_a_379779]
-
mai devreme se așternea peste Valea Întunecată precum un lințoliu al virginității, fusese profanat de sângele victimei hăituită de prinț. Odată ajunsă la poalele stâncoase, fiara muribundă din cauză că pierduse prea mult sânge încerca să se piardă cu ultimele forțe printre crăpăturile adânci dintre stânci, către inima muntelui. Săgeata de Argint însă l-a ajuns și lupta dintre cele două sălbăticiuni se vădea tragică. Fiara rănită adânc de săgeata prințului, încolțită de iscusința șoimului cu gheare de oțel care îi țintea vena
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
mănăstire, chiar dacă dispune de toate condițiile exterioare prielnice contemplației și rugăciunii. Noi, în închisoare, eram lipsiți de frumusețile acestui relief al munților Carpați, numai între patru pereți, unde zeci de ani stăteai între ei și nu vedeai raza soarelui prin crăpăturile zăbrelelor de la geam; iar dacă te urcai cumva să vezi o rază de soare, gardianul era la spatele tău și-ți dădea câte-o pedeapsă de cinci zile la arest sever, încât nu scăpai sănătos de acolo. Ei bine, suferința
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A TREI ANI DE CÂND PĂRINTELE ARHIM. IUSTIN PÂRVU S-A NĂSCUT ÎN VIAŢA CEA VEŞNICĂ, MUTÂNDU-SE LA CEREŞTILE LĂCAŞURI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378793_a_380122]
-
dar prin ce-o să treceți voi! Acele vremuri deja le-ați început. Spre deosebire de alte vremuri, va îngădui Dumnezeu vrăjmașului să se atingă și de suflet; va fi mai mult o prigoană psihologică și nu vă veți putea ascunde nici în crăpăturile pământului. Nu este ușor, sunt vremuri foarte grele. De exemplu, pe vremea marilor trăitori din Pustia Tebaidei, acolo nici miliția nu intra, nici control de stat, nici finanța nu intra, nici un control care să-i tulbure pe călugări. Erau de
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A TREI ANI DE CÂND PĂRINTELE ARHIM. IUSTIN PÂRVU S-A NĂSCUT ÎN VIAŢA CEA VEŞNICĂ, MUTÂNDU-SE LA CEREŞTILE LĂCAŞURI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378793_a_380122]
-
de mine, de noi, am nevoie... SĂRUTUL LACRIMEI TALE - Nimic nu mă răvășește mai mult ca zâmbetul tău! îmi spui. Aerul tremură, stelele cad și luna luminează de bucuria ta care se-agață de un mugur de speranță cuibărit în crăpăturile insulei noastre, în timp ce-mi aștepți cuvintele ce vor pluti, în ritmul bătăilor de inimă, prin liniștea de a ști că dragostea nu va trece... - o floare dorită ce se deschide pentru a ne dezvălui nectarul vieții - Mercur volatil
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
fi fost un ghid, ceva asemănător unei mingii strălucitoare, de mărimea celei de tenis plutea cam la o jumătate de metru înălțime și câțiva pași înainte, ca o călăuză. Uimirea nu mai avea margini, aceasta se oprise la intrarea în crăpătură, agitându-se ca și când voia să fie urmată. Intrase puțin înăuntru și îl aștepta. Să o urmeze și să meargă mai departe? Curiozitatea îl cuprinse urmând sfera deja intrată câțiva metri. „Fie ce-o fi !”... Putea să se strecoare lejer, iar
CORIDORUL de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379082_a_380411]
-
Articolele Autorului DIALOG CU O COPILĂ "La restaurantul Victoria ,deasupra galeriilor Lafaet*"" Așa scrie pe dos, cu litere de-o șchioapă. Aici iei tu masa,fetițo, cu mama și cu Nene Robert. Ochii tai mari și frumoși parcă sunt două crăpături; întotdeauna ai avut oroare de flash**-ul orbitor. Îți admir fruntea înaltă și părul crescut. Mama obișnuia să spună:"Dacă te tunzi des, o să ai păr frumos și des!" Și mama a avut dreptate. Nu te țineam minte atît de
DIALOG CU O COPILĂ-VERSIUNE ROMÂNĂ-EBRAICĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379847_a_381176]
-
februarie 2016. DIALOG CU O COPILĂ "La restaurantul Victoria ,deasupra galeriilor Lafaet*"" Așa scrie pe dos, cu litere de-o șchioapa. Aici iei tu masă,fetițo, cu mama și cu Nene Robert. Ochii tăi mari și frumoși parcă sunt două crăpături; întotdeauna ai avut oroare de flash**-ul orbitor. Îți admir fruntea înaltă și părul crescut. Mama obișnuia să spună:"Dacă te tunzi des, o să ai par frumos și des!" Și mama a avut dreptate. Nu te țineam minte atît de
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
mai mult DIALOG CU O COPILĂ" La restaurantul Victoria ,deasupra galeriilor Lafaet*""Așa scrie pe dos, cu litere de-o șchioapă.Aici iei tu masă,fetițo, cu mama și cu Nene Robert.Ochii tăi mari și frumoși parcă sunt două crăpături; întotdeauna ai avut oroare de flash**-ul orbitor.Îți admir fruntea înaltă și părul crescut. Mama obișnuia să spună:"Dacă te tunzi des, o să ai par frumos și des!" Și mama a avut dreptate.Nu te țineam minte atît de
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
îmi continui periplul fără țintă. Ies din poieniță, trec de ultimii copaci și dau de întinderea nemărginită a unui lan de grâu cu bobul zbârcit în spic. S-a uscat, săracul, de sete. Soarele nemilos și-a înfipt sulițele în crăpăturile pământului, secătuindu-l și de ultima picătură de umezeală. Nimeni nu a venit să-i dea măcar un strop cu apă. Cândva, aici, totul era vesel și verde crud. Stropitorile împrăștiau din zori și până-n seară picături de viață. Bobul
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380065_a_381394]
-
Exista atâta sete în pământ, încât nici o cantitate de apă nu era suficientă pentru a-l sătura. A fost o perioadă destul de lungă de secetă și pământul începuse să se crape, de puteai să-ți strecori degetele de copil prin crăpăturile apărute în scoarța lui. Se anunța și o iarnă la fel de grea pe cât a fost vara de secetoasă. Lângă via noastră ceapeul cultivase o solă cu ovăz. Cum umblam eu după fluturi și “mestecă”, o plantă din a cărei rădăcină când
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
îmi continui periplul fără țintă. Ies din poieniță, trec de ultimii copaci și dau de întinderea nemărginită a unui lan de grâu cu bobul zbârcit în spic. S-a uscat, săracul, de sete. Soarele nemilos și-a înfipt sulițele în crăpăturile pământului, secătuindu-l și de ultima picătură de umezeală. Nimeni nu a venit să-i dea măcar un strop cu apă. Cândva, aici, totul era vesel și verde crud. Stropitorile împrăștiau din zori și până-n seară picături de viață. Bobul
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381840_a_383169]
-
Toți acești arbori imenși, spune geologul P. Makrigiannis, sunt înrădăcinați pe nimic, sau mai bine zis pe acoperișul gros de câțiva centimetri!... Cea mai mare surpriză ne așteaptă înăuntru. Nicio rădăcină cât de mică nu iese din zidurile vechi. Nicio crăpătură care să se datoreze lor!...”(op. cit. p. 126) În mod excepțional simt un fior de uimire și fascinație pentru Cuvioasele schimnice, cunoscute și necunoscute care au renunțat la exoticul vremelnic și neliniștit al vieții pentru pustia trăirii, transformată prin nevoință
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
Ediția a II-a, februarie 2016, Vrancea) (inspirată dintr-un fapt real) Căsuța de la poalele muntelui părea gata să se prăbușească sub mormanul de zăpadă care o învelea. Veche și sărăcăcioasă, cu zugrăveala scorojită peste tot și ferestrele afumate, prin crăpăturile cărora vântul se strecura cu nonșalanță, ori de câte ori prindea ocazia, se bucura acum de hăinuța nouă de nea, ca de un veșmânt neprețuit. O liniște de piatră plana ca o regină peste întinderea albă și pufoasă, neîntinată de picior omenesc, liniște
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
Ediția a II-a, februarie 2016, Vrancea) (inspirată dintr-un fapt real) Căsuța de la poalele muntelui părea gata să se prăbușească sub mormanul de zăpadă care o învelea. Veche și sărăcăcioasă, cu zugrăveala scorojită peste tot și ferestrele afumate, prin crăpăturile cărora vântul se strecura cu nonșalanță, ori de câte ori prindea ocazia, se bucura acum de hăinuța nouă de nea, ca de un veșmânt neprețuit. O liniște de piatră plana ca o regină peste întinderea albă și pufoasă, neîntinată de picior omenesc, liniște
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Ediția a II-a, februarie 2016, Vrancea)(inspirată dintr-un fapt real)Căsuța de la poalele muntelui părea gata să se prăbușească sub mormanul de zăpadă care o învelea. Veche și sărăcăcioasă, cu zugrăveala scorojită peste tot și ferestrele afumate, prin crăpăturile cărora vântul se strecura cu nonșalanță, ori de câte ori prindea ocazia, se bucura acum de hăinuța nouă de nea, ca de un veșmânt neprețuit. O liniște de piatră plana ca o regină peste întinderea albă și pufoasă, neîntinată de picior omenesc, liniște
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
al casei părintești, E vară și sunt singura în lutul prea uscat, Nu- mi găsesc loc, de dor de- a împleti povești, Genunchii mei cei palizi stau în genunchi și ard. Iar sufletu-mi se roaga, să- i las o crăpătura, Să privească- ar vrea spre verdele zăplaz, Unde pasc mieii singuri, însuflețiți cu - alura Ciobanului absent, de dor de ei, și azi. Iar mai spre deal, tot verde, și iar verde, Și numai o năframa e- n culori, cu bogasiu
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
a înregistrat cu acuratețe, împletind cele rele cu colțuri de cer luminos și vesel conform vârstei. Printre realitățile dure, partea idilică a copilăriei se strecoară așa cum se mai poate, fiindcă legile biologice își spun cuvântul, se strecoară pe furiș prin crăpăturile realității dureroase. În emoționante pagini ne prezintă evoluția războiului relatată prin comentariile personajelor. Timpul se scurge și, ieșind treptat din copilărie, autorul-erou intră în alt spațiu ale existenței, cel al muncii fizice înverșunată, dar hotărâtă și victorioasă care îi va
HERMAN VICTOROV: „SUB ARIPA NEAGRĂ A RĂZBOIULUI” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380805_a_382134]
-
cartea. Arzând ca rugul pentru ai săi, cu tărie de cremene, cu neostoită atenție la tot ce are atingere cu viața lor, cântărește vectorii de forță ai destinului pentru a se putea strecura împreună cu familia și cu cei dragi prin crăpăturile care le permit supraviețuirea. Mama a fost înzestrată cu o înțelepciune remarcabilă, o gândire limpede și fapte constructive. Dragostea de famile, de neam și de țară pe care le-a transmis și copiilor, și-au tras seva din înțelepciunea strămoșilor
HERMAN VICTOROV: „SUB ARIPA NEAGRĂ A RĂZBOIULUI” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380805_a_382134]