753 matches
-
zdruncina Întreg habitatul. Barnes se afla În partea cealaltă a camerei, Încercând să-și croiască drum către ușa peretelui despărțitor. Un braț Îi sîngera și striga niște ordine, dar Norman nu mai auzea nimic altceva În afară de zgomotul Îngrozitor al metalului crăpat. O văzu pe Fletcher strecurându-se prin peretele despărțitor, apoi pe Tina și În fine pe Barnes, care lăsă În urma lui o dâră de sânge pe metal. Norman nu-l văzu pe Harry, dar Beth se Împletici spre el, ridicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În fular, pencă răcelile ie dracu gol, am luat II, adică, am luat-o la picior pân cvartal până la domiciliu lu meșteru pretenar. M-am Împlementat ca dulău În ogeac la iel, că ușa lu conu Zalduendo, monșerule, iera mereu crăpată, cum Îi iera și inema. Nici urmă dă găzdoi! Ca să nu fi mers pă daiboj, m-am pus să aștept un firfiric, să nu tre să plec fără somație. Lângă săpunera de la leghean și garafă iera un maldăr dă terfeloage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
probabil așa se întorcea în celula în care își așteptase moartea care n-a mai venit, era bizar, nu?, au spart ușa și n-au găsit nimic. Doar oglinda, vasele de sticlă, porțelanurile, pînă și candelabrul erau sparte, ori numai crăpate, de parcă s-ar fi produs o explozie acolo. O explozie de mică intensitate, nimeni n-a auzit-o, dar îndeajuns de puternică să crape geamurile, și să facă țăndări oglinda." "Sau o implozie, interveni locotenentul Georgescu. Adică o resorbție, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ființă fericită. Mormântul său este Timpul“, „Dumnezeu privit ca o mulțime vidă“ sau „Înainte de a ne cufunda în somn, ni se relevă Conștiința. Marea conștiință universală“). În sfârșit, ispășind, Feofan moare „scoțând un balon de săpun frumos colorat/ printre buzele crăpate/ de arșița sorții“. Povestea sa este, se vede, exemplară la scară cosmică, de vreme ce acest balon de săpun este „aidoma unui glob pământesc/ redus ca dimensiune/ înăuntru totuși se distingeau continentele,/ Europa, Asia, Africa,/ chiar și o parte din America/ și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
Și într-un covru scurmat în pământ, între frunze și păiuș, sta un iepure roșcat, pitit pe labe, cu urechile lăsate pe spatele gheboșat. În mângâierea căldurii, dormita; își lumina ochii deodată, apoi îi întuneca încet și-și mișca botul crăpat, ca-ntr-un vis. Pe cărări, înlăuntru, era încă umezeală. Numai ici-colo, mișcarea vieții: răzbătea o chemare nedeslușită, moale, stânsă; o gârneață subțire se clătina încet; foșneau un timp foile galbene ale anilor trecuți. Pe la amiază începu un glas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ars violent colorate, într-o glastră se amestecau felurite flori de plastic ușor prăfuite. Pe un scaun, la un capăt al patului, era așezat un televizor. Deasupra somierei atârna o reproducere de gang, o țigancă focoasă lângă un pepene verde crăpat, înrămată și acoperită cu geam. Și-a dat jos paltonul, și-a scos cizmele și în timp ce îi pregătea cafeaua, s-a schimbat în spatele perdelei înflorate, într-o rochie de casă subțire și închisă la culoare. Părea altă femeie, cu picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
decît chineza. Jim era hotărît să-și primească porția lui de orez. Știa că era mai slab decît fusese Înainte de război și că părinții lui ar putea să nu-l recunoască. La orele de masă, cînd se privea În geamurile crăpate ale chioșcului de bilete, abia dacă-și mai recunoștea fața prelungă cu ochii adînciți În orbite și fruntea osoasă. Jim evita oglinzile, căci femeile eurasiatice Îl priveau mereu prin pudriere. Hotărîndu-se să se gîndească la ceva folositor, Jim se rezemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vest, de la rîu pînă la Soochow. Doi soldați japonezi tineri, uitați de război, păzeau amplasamentul cu saci de nisip lîngă podul de lemn. Fețele lor erau la fel de trase ca și cele ale prizonierilor, ai căror saboți se tîrau peste scîndurile crăpate. În timp ce camioanele se strecurau peste lemnele putrede, cei o mie opt sute de prizonieri se așezară pe mal, ocupînd iarba Înaltă pe o distanță de vreo două sute cincizeci de metri. Își puseră lîngă ei bagajele, valizele, rachetele de tenis și bastoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Philips... M-am gîndit la război. Jim se rostogoli În iarbă. Voia să-i explice doamnei Philips că ea era de fapt moartă, dar bătrîna misionară adormise. Jim Îi studie ochii spălăciți și gura deschisă ce dezvăluia o placă dentară crăpată. — Doamnă Philips, nu trebuie să ne mai Îngrijorăm. Faruri străluciră În praf. Mașina jandarmeriei venea pe drum. Soldații japonezi coborîră pe mal, făcînd semne cu puștile și cerîndu-le prizonierilor să se ridice. Camioanele de la coada coloanei porniseră motoarele. Bărbații și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
noroi. Pe panta unui șanț antitanc plin de apă, printre cauciucuri și cutii de muniții, zăcea trupul unui soldat chinez, cu uniforma portocalie ruptă pe fundul și umerii lui umflați, strălucind de o lumină uleioasă, ca o cutie de vopsea crăpată. Un cal de povară zăcea lîngă șosea, cu pielea jupuită de pe coaste. Jim se uită În carcasa uriașă, sperînd să găsească un șobolan prins Înăuntru. Părăsi drumul cînd acesta o luă spre est, spre docurile din Nantao. Traversă orezăriile inundate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un grup de japonezi aștepta În umbră, ascultînd focurile de armă de la stadion, dar Îl ignorară pe Jim cînd acesta traversă cîmpul. Se uită la pista de aterizare din beton, de sub picioarele lui. Constată uimit că suprafața ei era foarte crăpată și plină de pete de ulei, brăzdată de urme de cauciucuri și trenuri de aterizare. Dar acum, că Începuse al treilea război mondial, va fi construită o nouă pistă de aterizare. Jim ajunse la capătul fîșiei de beton și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
moloz și țigle de acoperiș. În ciuda urzicilor Înalte și a luminii fierbinți a soarelui de septembrie, valea părea plină de același praf cenușiu. Malurile canalului erau la fel de pale ca și apa dintr-un pîrÎu În care se spală morții. Carcasa crăpată a unei bombe neexplodate zăcea În apa puțin adîncă, asemenea unei mari broaște țestoase care adormise Încercînd să-și Îngroape capul În noroi. DÎndu-și seama că vibrațiile unui avion Mustang, care zbura la mică Înălțime, ar putea declanșa detonatorul, Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de tămâie mă curăț și-n miros de frunze arse, în foșnet de țelină verde și în vocile părinților mei și-n lătratul câinelui meu pe care ajunsesem să-l urăsc, în zahărul roșu din sfecla de zahăr de sub pielea crăpată, grasă, ca un picior de purcel înfipt în pământ, mă înalț, mă regenerez, mă oțelesc, mă limpezesc, în numele prietenilor mei și al Tatălui vă fut pe toți din zâmbetul bunicii mele. SFÂRȘIT . PAGE FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\ Garsoniera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
avea cum să vorbească prea multe cu El. Și, oricum, nu se simțea în stare să-i spună sau să-l întrebe ceva. Abia avea putere ca să asculte. Gaiané sări din pat și lipăi repede spre cabinetul prințului. Găsi ușa crăpată și, înainte de a intra, examină încăperea. Ochii ei crescură neobișnuit de mari. Exprimau doar uimire, căci zărise cu totul altceva decât se așteptase. O puzderie de romburi, puncte și linii îi acopereau în întregime tatăl și se prelungeau cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la reîntoarcere, arătându-i o secundă, chipul meu adevărat. „Ce fel de iubire este asta?”, întreabă dânsa, înfruntându-mă cu semeție și dispreț: „mâna îți este grea la mângâiat, mă săruți cu buze reci și vorbele îți sunt aspre și crăpate ca piatra!” Și trebuie să mărturisesc că țin la Gloria ca la mâna mea cea dreaptă, fără de care nu m-aș putea descoperi cuviincios în fața morții. O iubesc deși mă simt singur în preajma ei, singur fără dânsa, singur, singur, singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de clădire contopite într-o unitate macabră. Partea din față a fabricii era o clădire comercială din cărămidă, construită în secolul nouăsprezece, cu acoperiș mansardat care ieșea în afară prin mai multe ferestre verticale, ale căror geamuri erau aproape toate crăpate. În această construcție, biroul se afla la etajul trei, la doi era locul de depozitare, iar la primul etaj se aflau rebuturile. Lipită de această clădire, pe care domnul Gonzalez o numea „creierul central“, era fabrica, un hangar de avioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în urma lor și domnul Levy simți brusc că i se face greață. În dormitor era un miros de ceai stătut care îi amintea de ceainicul pe care Leon Levy îl avea mereu lângă cotul său, un ceainic de porțelan, puțin crăpat, în fundul căruia era întotdeauna o rămășiță de frunze fierte. Se duse la fereastră și trase jaluzelele, dar când se uită afară ochii lui îi întâlniră pe cei ai domnișoarei Annie care se uita spre el prin golul dintre jaluzele. Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nenorocit din Aberdeen putea să inventeze o chiflă care arată ca o balegă. Are o jumate de tonă de grăsime animală saturată și o jumate de tonă de sare! Nici nu mă mir că toți faceți atac de cord și crăpați. Trase spre el punga și se servi cu un croasant, din care rupse o bucată, o unse cu unt și gem și o Înmuie În cafea. — Tu vorbești! Logan privi o peliculă subțire de grăsime care plutea la suprafața cănii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
era cu un etaj mai sus, cu covoare albastre jerpelite și mobilă Învechită. Pe perete era un semn cu „Fumatul interzis“, scris cu litere mari și roșii, dar asta n-o deranja cu nimic. Stătea la birou, cu fereastra ușor crăpată ca să lase rotocoalele de fum de țigară să iasă afară În soarele strălucitor. Doamna inspector era un fel de Stan pentru inspectorul Insch Bran. Unde Insch era gras, ea era slabă. Unde Insch era chel, Steel arăta de parcă i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
apoi pășiră delicat peste afecțiunea mentală și peste moartea doamnei Hoitar Senior, Dumnezeu s-o odihnească. Nu era nimic acolo să nu aibă Logan la dosar, așa că-și petrecu timpul bând un ceai deosebit de tare, turnat dintr-un ceainic maroniu crăpat. Și numărând florile de pe tapet. Și fundele de mătase albastră. Dintre dungile roz. Doar când Miller ajunse la subiectul Lorna Henderson, fata moartă din adăpostul numărul doi, Logan deveni din nou atent. Numai că, oricât ar fi fost de bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vreo nevoie urgentă, era nevoit să facă cercuri din pipi În spatele vreunui tufiș. Se duseră printr-o parte, bucuroși să scape de vântul mușcător, pe acolo pe unde era intrarea doamnelor, ascunsă În spatele unui mic paravan. Ușa era deschisă, doar crăpată, cu lemnul făcut așchii și rupt acolo unde ar fi trebuit să fie un zăvor care s-o țină Închisă. În loc de asta, zăvorul cel mare atârna inutil de balamaua sa de metal. Logan Împinse ușa ca să o deschidă și păși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
televizoare rulau la distanță, câte unul În fiecare colț al Încăperii, deasupra barului lung de lemn. Ambele arătau aceeași cursă cu câini, imaginea sărea, iar sonorul era dat mult prea tare. Patru bărbați stăteau pe marginea scunelor lor de plastic crăpate, toți cu ochii holbați la ecran și țipând. — Hai, leneș nenorocit! Fugi!!!! Doug Disperatul nu se zărea nici unde. Dar alsacianul lui era lățit pe podea, lângă focul cu trei arăzătoare, cu limba atârnându-i Într-o parte afară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a luat cu el o fetiță de patru ani când a venit să-l ia pe fratele tău și să-i hăcuiască rotulele. Da’ ce, era ziua În care-și lua cu el la lucru nepoțica? Cameron Își linse buzele crăpate și spuse: — Pot doar să vă spun ce s-a-ntâmplat, pentru a douăzecea oară. Se descurca neașteptat de bine. Ca și cum nu era primul interogatoriu la poliție pentru el. Ca și cum gândise totul de dinainte. Numai că nu exista nici o Înregistrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ușa cu piciorul, lângă Încuietoare. Ușa cea veche pocni, trosnind la atacul lui, dar zăvorul rămase la locul său. O lovi din nou, apoi Încă o dată, la noroc. A treia lovitură Își găsi ecoul În pereții carierei, acoperind sunetul lemnului crăpat, când elementele de fixare ale zăvorului cedară. Înăuntru era ger și Întuneric, iar mirosul de șoareci și șobolani pălea sub praful de ani Întregi. Rânjind nervos, lăsă femeia să-i alunece de pe umăr pe podeaua de ciment. Pielea ei palidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și neagră. Inima Îi bătea Încă să-i spargă pieptul, pulsând prin vene, făcându-i urechile să țiuie. La baza stâncilor era o cabană pătrățoasă de beton, nu departe de marginea apei. O lumină slabă, gălbuie, izbucnea printr-o feresatră crăpată Înainte să se estompeze. Întorcându-se, Logan o luă la fugă. Torța nu prea dădea un aer confortabil cabanei. Flacăra torței era un con de lumină gălbuie, ștearsă, care făcea umbrele din cabană să pară și mai adânci decât Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]